A LUA TOTUL IN PLAN PERSONAL

Ma bucur de reintalnirea cu voi din fiecare saptamana care ma ajuta sa imi umplu galeata. Sper ca si pentru voi aceasta intalnire are acelasi efect si ma bucur daca se intampla acest lucru.

Citind Capitolul 5 din „How full is your bucket?” am realizat ca fiecare dintre noi este diferit in felul sau si datorita acestor diferente, fiecare din noi avem nevoie de metode individualizate de umplere a galetii. Un lucru ramane insa constant: modalitatea binevoitoare de a ne comporta unii cu ceilalti, mici acte de intr-ajutorare care, plasate la momentul si locul potrivit adauga inca o picatura in galeata noastra.

Este foarte interesant cum functioneaza lucrurile: ceea ce pe mine ma face fericita, imi ridica moralul si ma motiveaza, pe tine poate sa te irite, sa te descurajeze sau chiar sa te enerveze. Citeam de exemplu povestea lui Susan, care ocupa pozitia de directoae la compania la care lucreaza si Matt, un reprezentant stralucit al serviciului de relatii cu clientii. In momentul in care Susan a devenit manager de divizie in aceasta organizatie, ea si-a dat seama ca reusita sa va depinde de motivatia si succesul echipei pe care o conduce gandindu-se sa ii stimuleze pe acestia sa atinga un randament superior.

Deoarece inainte de a ocupa aceasta pozitie de manager Susan a facut si ea parte din randul reprezentantilor serviciului de relatii cu clientii, ea era foarte fericita si entuziasmata in momentul in care castiga premii importante sau distinctii. Iubea sa se ridice in picioare in sala plina de colegi, sa fie aplaudata si ovationata. Astfel, acum, cand depindea de ea sa recunoasca meritele celor mai buni membrii din echipa sa, s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a face acest lucru este sa pregateasca o ceremonie de acordare a acestor premii cat mai fastuoasa.

Desi ceremonia a iesit exact cum planificase Susan, Matt a reactionat total opus fata de maniera la care se astepta aceasta. Vizibil iritat si nervos, acesta a declarat in fata tuturor ca nu are nevoie de acest premiu, adaugand ca “are deja o groaza de astfel de placi omagiale acasa, asa de multe ca nu mai avea unde sa le puna, prin urmare nu mai avea nevoie de inca una.” Cu siguranta, unii dintre colegii lui Matt care se aflau la momentul respectiv in sala ar fi fost extaziati sa primeasca o astfel de distinctie. Insa nu si Matt.

Aceasta a fost cu siguranta una dintre cele mai urate experiente din viata lui Susan. Pe langa faptul ca dezastrul respectiv daunase moralului colectivului din care facea parte si Matt, acum trebuia sa se gandeasca la o modalitate de a-i recastiga increderea lui Matt.

Individualizeaza, individualizeaza, individualizeaza

Primul pas pe care l-a facut Susan pentru a-si repara greseala a fost sa afle cat mai multe lucruri despre Matt, descoperind ca lucrul la care tinea Matt cel mai tare erau cele doua fete ale sale. Fata I se lumina in momentul in care vorbea despre ele. Astfel, anul urmator, Susan a contactat-o pe sotia lui Matt si a rugat-o sa le duca pe fete la cel mai bun studio foto din oras pentru a le face fetelor o fotografie de dimensiuni mai mari, fara a-i spune lui Matt nimic, evident.

In momentul decernarii distinctiilor, Susan a inceput ceremonia vorbind despre un om cu totul special. In discursul ei a avut grija sa insereze comentarii nu numai referitoare la cel mai bun angajat ci si la familistul care isi iubea copiii ca pe ochii din cap, la final dezvelind fotografia celor doua fetite ale lui Matt.

Vizibil emotional, Matt aproape a alergat spre scena si a imbratisat-o pe Susan, declarand ca o recompensa mai potrivita nu exista decat aceasta.

Ceea ce putem desprinde din aceasta intamplare este simplu: fiecare dintre noi isi umple galeata cu elemente care conteaza pentru el. Ceea ce este important pentru mine, poate fi lipsit de importanta pentru tine si viceversa.

Intr-o companie este exact la fel. Atat in relatiile dintre colegi (pe orizontala), cat si in relatiile ierarhice (pe verticala) trebuie sa se inteleaga faptul ca fiecare angajat este unic si valoros pentru companie prin contributia pe care acesta o aduce in organizatie. Atat abordarea trebuie sa fie individualizata, cat si sistemul de recompense.

Asadar dragi cititori, imi doresc ca prin articolul de astazi nu doar sa fi adaugat o picatura in galetile fiecaruia dintre voi, ci mai mult, vreau sa cred ca ati ramas cu o concluzie in urma acestei lecturi, indiferent daca sunteti angajat, angajator, student sau o persoana care citeste cu placere articolele postate in fiecare saptamana de catre membrii echipei Job Connect.

Au revoir! :)

Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent -, devin mai mult constienta decat pana acum de dorinta profunda a fiintei umane de a se simti importanta, in fata ei si in fata altor persoane.

In articolul trecut am scris despre trebuinta de a gasi modalitati diplomate si prietenoase de a le arata interlocutorilor nostri ca se insala asupra unui lucru.

In acest articol, este randul sa vorbim despre ce se intampla atunci cand chiar noi ne-am inselat, cand am gresit si am realizat acest lucru.

Si solutiile lui Carnegie au de-a face tot cu aceasta nevoie de stima de sine a fiecarei persoane si se refera la a recunoaste "repede si cu tarie" atunci cand ai gresit, cand anumite evenimente/ situatii sunt consecinte ale greselii tale.

Carnegie exemplifica acest lucru ilustrand o intamplare din viata sa si a cainelui sau, pe nume Rex, un buldog de rasa Boston, carora le placea sa se plimbe liberi printr-o anumita zona mai putin populata in apropiere de resedinta Carnegie. Povesteste cum a fost admonestat de un om al legii pentru ca Rex nu avea nici lesa, nici botnita. A fost iertat prima data, dar avertizat ca la a doua abatere va fi amendat. Pentru un timp autorul s-a supus, insa dragostea pentru caine si bucuria de a-l vedea jucandu-se si alergand liber au intrecut teama de pedeapsa in cazul neascultarii. Asa ca a doua intalnire cu omul legii a fost intr-un moment in care atat omul, cat si cainele alergau fericiti pe un deal putin populat. La vederea politistului venind calare, autorul a stiut ca nu mai are scapare. Insa, apropiindu-se de politist, i-a luat-o inainte, autoacuzandu-se si recunoscand ca nu are niciun drept de aparare, ca fapta lui este periculoasa, ca nu are nicio scuza. "Politistul, fiind om, a dorit sa se simta important, astfel atunci cand am inceput sa ma condamn singur, singura modalitate prin care isi putea hrani sentimentul importantei de sine era sa adopte atitudinea marinimoasa de a ierta."

Asa ca a scapat si de data aceasta de amenda.

Nu stiu despre tine, insa stiu ca au fost ocazii in viata mea cand m-am facut responsabila pentru anumite greseli si m-am "predat" celor care erau afectati de greseala mea. Am facut acest lucru cu sinceritate si atitudinea: "Ce-o fi, o fi, recunosc si scap de mustrarile constiintei mele." Pentru ca, pentru mine, mustrarea constiintei mele, este mai grea decat mustrarea sau pedeapsa primita de la alti oameni. I-am simtit "dezarmati" pe cei in fata carora am recunoscut sau m-am automustrat. Si subscriu la afirmatia lui Dale Carnegie referitoare la faptul ca daca i-am dezarmat si ma autocondamn, singura varianta care le mai ramane lor este sa ma apere pe mine.

Poate fi si amuzant. Insa "exista un anumit grad de multumire in a avea curajul de a-ti recunoaste greselile. Acest lucru nu doar ca indeparteaza aerul de vinovatie si atitudinea defensiva, ci si ajuta adesea la rezolvarea problemei create de eroare."

Autorul citeaza un vechi proverb: "Luptandu-te, nu obtii niciodata destul, insa cedand, primesti mai mult decat te-ai asteptat."

"A-ti lua inima in dinti", a deveni responsabil si a fi ferm in atitudinea de "pocainta", necesita, cred eu, un caracter tare, un caracter demn si frumos:

Sursa foto: Aici

"Orice om isi poate apara greselile. Si majoritatea oamenilor neintelepti o fac. Insa faptul de a -si recunoaste greselile ridica pe cineva deasupra turmei si ii confera un sentiment de noblete si de bucurie." (Dale Carnegie)

Concluzia acestui capitol este "Daca te inseli, recunoaste repede si cu tarie." Poate ca nu mai poti recunoaste ceva imediat, insa, in acest caz, poti recunoaste "cu tarie".

Simt nevoia de a clarifica acest aspect: Nu promovez aceasta "recunoastere repede si cu tarie" doar cu scopul de a "scapa" cu o pedeapsa mai usoara sau chiar cu iertarea celeilalte persoane. Promovez acest principiu pentru ca asa este corect, fair-play: sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, indiferent daca sunt consecinte pozitive sau negative, indiferent daca faptele au fost gresite sau au fost bune.

Si, da! Tine de caracter, care poate fi permanent imbunatatit si intarit. Iar aceste ganduri si ele traite reprezinta o treapta in plus!

Curaj!

O GALEATA CARE DA PE DINAFARA

"Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate."

Winston Churchill

Te salut, drag prieten!

Astazi vom discuta despre forta gandirii pozitive. Da, cred ca fiecare articol scris pe acest blog atinge mai mult sau mai putin aceasta idee, insa in acest articol m-am gandit ca aceasta poate fi dezvoltata.

Este bine-cunoscut faptul ca articolele mele se bazeaza pe lecturile pe care le savurez in timpul saptamanii si pe care sunt foarte nerabdatoare sa le impartasesc cu tine, in fiecare zi de marti.

Saptamana aceasta, citind, ca de obicei, “portia” saptamanala de “Cat de plina ti-e galeata?” am ramas profund impresionata de povestea unuia dintre autorii acestei carti, Tom Rath. Desi, de la o varsta frageda promitea multe, viata acestuia a fost presarata cu foarte multe obstacole, unele dintre acestea nici macar nu ii dadeau vreo sansa de supravietuire. Eroul nostru insa, cu sprijinul familiei sale, care l-a incurajat permanent si cu ajutorul gandirii pozitive si a optimismului, a reusit sa invinga aceste greutati.

Referitor la optimism si la gandire pozitiva se gasesc foarte multe articole si informatii (am dat un Google Search si mi-au aparut 168.000 de articole in 0,14 secunde). Nu voi plictisi cu inca o trecere in revista a ceea ce inseamna acest lucru. Vreau totusi sa scot in evidenta beneficiile unei astfel de gandiri si propria mea opinie in legatura cu acest subiect. De asemenea, te invit sa discutam impreuna in sectiunea de comentarii referitor la aceasta tema.

Tu ai vazut vreodata un pesimist sa aiba succes? Nici eu! Insa am vazut foarte multe persoane optimiste care, desi aveau necazuri, reuseau sa vada mereu partea buna a lucrurilor, ba chiar le ridicau moralul celorlalte persoane din jurul lor, care nu vedeau o scapare din situatia in care se aflau.

Francesca Riegler spunea ca: “Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri, avem la fel de mult de muncit.”

Da, chiar cred ca unele persoane s-au nascut cu un grad mai ridicat de optimism, iar altele cu un grad mai ridicat de pesimism. Este scris sa fim diferiti. Insa, facand analogia cu inzestrarea intelectuala, ma gandeam ca este la fel. Imi amintesc de perioada din scoala, cand unii colegi depuneau mai mult efort la anumite materii pentru a primi o nota de trecere, iar la altii, efortul depus nici macar nu se putea numi efort.

Tot la fel cred ca este si cu optimismul. Cei pe care Mama Natura i-a lasat mai optimisti, e in structura lor sa aiba un comportament proactiv si optimist. Cea de-a doua categorie insa, trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a “umple” acest gol, insa avand vointa cred ca este posibil.

Vointa! Acest element-cheie este esential in orice activitate care necesita schimbarea unui anumit comportament deja bine “batatorit”.

Chiar daca unele probleme par ca nu au o parte pozitiva, nu trebuie niciodata sa uitam ca rezultatele cele mai bune se vad in timp si doar daca suntem consecventi in comportamentul optimist. Acesta trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, din rutina noastra zilnica, din personalitatea noastra si din modul nostru de a fi.

In acest mod, vom integra cu usurinta optimismul in activitatile noastre zilnice, iar dupa ceva timp ne “trezim” ca suntem optimisti :)

O saptamana plina de optimism si voie buna! (mai ales ca si vremea de afara pare sa tina cu noi:)

Pe curand!

O metoda simpla de a te face (ne)placut

Bine te-am gasit?

Sper ca da!

Este timpul sa vorbim despre un subiect care ne poate ajuta sa ne facem dusmani cu usurinta. Asta in cazul in care vreunul dintre noi isi doreste sa aiba sau ca acestia sa fie multi la numar.

Nu iti spun un lucru nou, probabil l-ai mai auzit sau chiar observat de-a lungul experientelor tale.

Este vorba despre atitudinea de superioritate pe care o exprimam atunci cand ii spunem cuiva ca nu are dreptate, ca se insala intr-un anumit aspect al unei discutii purtate.

Spun ca ne putem castiga dusmani prin aceasta atitudine, pentru ca nimanui nu ii place sa i se spuna ca se insala – este gresit, adica, in anumite credinte, pozitii, pareri. Fie ca este vorba de lucruri mici, materiale, precum inteligenta cainelui pe care tocmai l-a cumparat, calitatea mancarii pe care o mananca; fie ca este vorba de lucruri mari, nemateriale, cum este credinta cuiva, principii de viata, cunostinte sau informatii pe care le detine.

Nu este important subiectul asupra caruia ni se da verdictul : "Te inseli" , pentru ca, asa cum a spus James Harvey Robinson in lucrarea sa The Mind in The Making, "Este evident ca nu ideile in sine sunt importante pentru noi, ci stima de sine amenintata."

Pentru a nu contribui la scaderea stimei de sine a cuiva, pentru a nu-i rani orgoliul, trebuie sa ne deprindem cu anumite comportamente si sa ne desprindem de altele.

De exemplu:

"Oamenii trebuie sa fie invatati ca si cum nu i-ai invata si trebuie sa le propui idei necunoscute ca si cum ei le-ar fi uitat." (Alexander Pope)

Gandul ma duce inapoi cu un articol, cand spuneam ca nimeni nu se simte confortabil in a pierde teren/ stima/ reputatie. Si asta se intampla cand unul dintre noi ne afisam superioritatea in fata celorlalti.

Poate ca o avem, insa ce castigam daca il improscam cu noroi pe cel de langa noi?

Lordul Chesterfield, citat de Dale Carnegie, spunea:

"Fii mai intelept decat alti oameni daca poti; dar nu le spune asta."

Adopta atitudinea opusa, incepe din pozitia : "S-ar putea sa ma insel", "Cred ca am pierdut ceva", "Uneori memoria imi joaca feste, haide sa analizam situatia" etc. 

Sursa foto : Aici. 

Si daca am fi cinstiti cu noi insine, am recunoaste, ca si Socrate, ca

"Nu stiu decat un singur lucru, si anume, ca nu stiu nimic."

Daca vom exersa aceasta deprindere, de a ne respecta interlocutorii, poate ca vom ajunge la concluzia la care a ajuns o doamna – inginer, participant la Traing-ul Fundatiei Dale Carnegie:

"Acum sunt convinsa de raul care poate fi facut prin a-i spune unei persoane, in fata, ca se insala. Nu reusesti decat sa ii rapesti sentimentul de demnitate personala si te transformi intr-un individ care nu e bine primit in nicio discutie." (Katherine Alfred)

Exista metode diplomate si mai pline de tact decat cuvintele "Nu ai dreptate", " Te inseli", "Gresesti". Necesita mai multe eforturi, creativitate si intelepciune, ce-i drept; insa exista. Iar cei care aleg sa le foloseasca vor avea mai putini "dusmani".

Un sfarsit de saptamana petrecut "cu tact" iti doresc! 

FIECARE MOMENT CONTEAZA!

Traieste clipa!

Probabil ca ati auzit destul de des cuvintele acestea si le folositi si voi in momentele in care observati ca o persoana apropiata se concentreaza foarte mult pe momentele trecute sau pe cele viitoare, uitand sa se bucure de momentul de AICI si ACUM.

Am citit in Capitolul III din cartea “Cat de plina ti-e galeata?”, povestea lui Tammy, o mama divortata care are trei copii. Ea este prinsa intr-o cursa in care alearga intre scoala copiilor sai, locul de munca pe care il are, discutiile neplacute cu seful sau si revenirea acasa, doar pentru a se gandi la ziua care tocmai a trecut si apoi la ziua care va urma.  Este nefericita, iar interactiunea pozitiva pe care o are cu Managerul de la un alt departament, impreuna cu care a lucrat in urma cu o saptamana la un alt proiect, o face sa se simta mai bine, ii lumineaza ziua, cu alte cuvinte, ii umple galeata! Galeata sa nu ramane din pacate prea mult timp plina, fiindca acest ciclu se repeta la nesfarsit, Tammy uitand de CLIPA PREZENTA!

Cu siguranta si voi ati avut astfel de momente, in care, timp de cateva zile, sau chiar saptamani pur si simplu ati simtit ca viata a trecut pe langa voi. Rutina zilnica si activitatile automate, gandurile nesfarsite legate de evenimentele care au trecut si de care nu ati profitat si sperantele ca vor urma cu siguranta alte evenimente de care veti profita va duc in punctul in care realizati ca au trecut zile, poate chiar saptamani, in care nu s-a intamplat nimic semnificativ in viata voastra.

Ce te face sa crezi ca vei profita de o sansa care ti se va ivi peste cateva zile/saptamani/ani? Ce te face sa crezi ca acel moment nu va trece pe langa tine, la fel ca si celelalte, si nu vei profita de sansa pe care ai avut-o chiar sub nasul tau?

Raspunzand la intrebarile de mai sus, gasesti cu siguranta numeroase motive care iti spun ca “fiecare moment conteaza”!

Marturisesc ca, citind, si acum si scriind aceste lucruri, imi dau seama ca pe langa mine trec nenumarate clipe importante de care nu profit, din cauza ca sunt prea preocupata sa regret evenimentele trecute care le-am scapat “printre degete”, sau sa incropesc planuri despre cat de bine voi profita de sansele care mi se vor ivi in viitor.

Suntem atat de “prinsi” in alergatura dupa munca, cariera, bani, incat am uitat sa ne oprim si sa simtim. Am uitat ca suntem aici sa apreciem viata, sa ne bucuram de clipele care ni se ofera, sa ne bucuram de AICI si ACUM.

Cercetarile din domeniul Psihologiei au ajuns la o proportie “magica” de 1 la 5: “ cinci interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa”.

Este o proportie interesanta, insa am de adaugat o precizare: din punctul meu de vedere, interactiunile pozitive trebuie sa vina de la sine, ca urmare a atitudinii tale pozitive care atrage atitudinea pozitiva a celor din jurul tau. Asa cum spuneam si intr-un articol anterior, pentru ca galeata ta sa se umple, trebuie sa umpli galetile celor din jurul tau, iar galeata ta se va umple automat.

Atitudinea pozitiva!

Nu, nu se reduce totul la a avea o atitudine pozitiva, insa este arhi-cercetat si inclusiv dovedit faptul ca a avea o atitudine pozitiva ne influenteaza viata in bine. Ne ajuta sa trecem mai usor peste greutati si ne ofera o doza de energie care ii face pe cei incruntati sa exclame: “Oare cum o reusi?!”

Asadar, keep calm and think positive! :)

Cuvintele sunt ca o minge

Imi place jocul de ping-pong. L-am invatat de la tatal meu inca de copil. Imi plac sunetele care se aud cand mingea cade pe masa intr-o parte sau in cealalta. Imi place cand pret de cateva zeci de secunde jocul e "tacanit", adica monoton si constant. Imi place si atunci cand unul dintre jucatori loveste cu putere si trimite mingea spre alte sunete decat cele de pana atunci.

Ce imi mai place la acest joc este ca reprezinta o imagine destul de clara pentru anumite situatii de viata. De multe ori ma gandesc la el atunci cand sunt de fata sau sunt implicata intr-o discutie de argumentare/ contraargumentare.

La el m-am gandit si cand am citit primul capitol din partea a treia din "Secretele Succesului" lui Dale Carengie, capitol ce poarta titlul "Nu poti castiga o disputa".

Asupra acestei afirmatii voi ramane in randurile care urmeaza. 

Se pare ca la baza acestui comportament de "a disputa" stau motivatii care au legatura cu anumite nevoi specific umane: sentimentul de importanta de sine, exprimarea superioritatii, afisarea propriilor cunostinte si resurse mentale. Aceste sentimente sunt valide, ca si necesitatea implinirii lor. Insa acesta este terenul unuia dintre jucatorii de ping pong. Daca acesta castiga mingea, ce se intampla pe celalalt teren? Celalat pierde: importanta de sine, castiga sentimente de inferioritate si mai castiga ceva: o aversiune fata de cel castigator. Astfel, in spiritul instinctului de conservare, fiecare dintre cei implicati intr-o disputa pe un anumit subiect, joaca mingea pana la fluierul arbitrului, implicandu-se cu toate resursele de care dispune pentru a castiga mingea. Pentru ca el sa fie recunoscut ca purtatorul dreptatii si al corectitudinii in tema disputata.

Suna cunoscut? Iata ce marturiseste Dale Carnegie referitor la o situatie:

"Astfel, pentru a dobandi un sentiment de importanta si pentru a-mi afisa superioritatea, m-am numit pe sine membrul unic al unui comitet nesolicitat si deloc bine- venit, cu scopul de a-l corecta."

Aceasta situatie a fost pentru el ocazia in care a aflat adevarul despre dispute:

"Evita intotdeauna o disputa aprinsa."

"Nu poti castiga o disputa. Nu poti, pentru ca, daca o pierzi, o pierzi; iar daca o castigi, o pierzi. O pierzi pentru ca cealalta persoana se va simti ranita, inferioara, va avea mandria distrusa. Iti va dispretui triumful."

Si din momentul in care devenim constienti de aceasta ultima afirmatie, ramane alegerea:

"Intrebarea este: Ce preferi sa ai: o victorie academica, teatrala sau bunavointa unei persoane? Rareori poti sa le ai pe amandoua."

Mai adaug si faptul ca de cele mai multe ori, singurul castig este deteriorarea relatiei, pentru ca

"Un om convins impotriva vointei lui ramane la aceeasi parere."

"Daca te certi si te contrazici, poti sa obtii o victorie, insa va fi una desarta, pentru ca nu vei castiga niciodata bunavointa oponentului."

Avand in vedere aceste lucruri, logica ne indeamna la a crede ca avem de pierdut: timp oferit disputei, relatie buna, buna dispozitie, deteriorarea caracterului.

Si cred ca orice om, atunci cand depune efort in lupta, il depune pentru castig si nu pentru pierdere.

Sursa foto: aici 

"Niciun om care e hotarat sa-si implineasca potentialul, nu poate sa isi piarda vremea cu dispute personale. Inca mai putin isi poate permite sa isi asume consecintele, care includ o corupere a temperamentului sau si o pierdere a autocontrolului. Obtine lucruri mai mari la care nu ai mai mult decat niste drepturi egale si obtine lucruri mai mici care sunt totusi in mod clar ale tale. E mai bine sa lasi un caine sa treaca pe drum decat sa fii muscat de el, certandu-te de la cine are dreptate. Nici macar uciderea cainelui nu ar vindeca muscatura." Abraham Lincoln

Imi amintesc chiar in aceste momente de ultima data cand am facut astfel si ultima data cand nu am facut astfel. M-am simtit linsitita si fara mustrari de constiinta dupa ce am ales sa nu intru in disputa, desi poate am fost provocata. Si m-am simtit nelinistita si indoita ca am facut ceea ce trebuie atunci cand am incercat sa argumentez anumite lucruri.

Este dificil, pentru ca, de obicei, cand intram intr-o asemenea situatie, o facem pentru "a-l ajuta pe celalalt" sa inteleaga ca greseste. Dar sa imi spuneti si mie, va rog, cand reusiti acest lucru. Poate ca este intelept si se opreste, dar gandul tot nu i l-ati schimbat. Dar daca a fost altfel la voi, accept argumente. :)

Pana atunci, ma duc sa fac rost de o minge de ping- pong.

POZITIVISM, NEGATIVISM SI PRODUCTIVITATE

Va salut!

In articolul de astazi am stabilit ca voi vorbi despre cele trei elemente enumerate in titlul acestui articol, inspirata fiind de minunata carte a lui Don Clifton – Cat de plina ti-e galeata? (How full is your bucket?).

In articolul anterior am amintit de ideea de la care a plecat scrierea acestei carti – Razboiul din Coreea. Probabil, la prima vedere aceasta fila de istorie nu are nimic de-a face cu ceea ce suntem si facem azi. La prima vedere! Cazul relatat este, evident, o forma extrema de “golire a galetii”, insa in viata de zi cu zi avem parte de foarte multe trairi emotionale pozitive si negative care ne influenteaza gandurile si comportamentul. Desi aceste evenimente pot fi catalogate ca fiind “banale”, nu inseamna ca sunt lipsite de importanta – “ele ne erodeaza, lent dar sigur, starea de bine fizic si psihic, precum si productivitatea la locul de munca”.

Don Clifton, nepotul sau Tom Rath si alti colaboratori au realizat o cercetare in peste 10.000 de companii din mai mult de 30 de ramuri industriale, in urma acestui studiu rezultand cateva concluzii deloc surprinzatoare. Se pare ca “Motivul numarul unu pentru care oamenii isi parasesc locul de munca este ca ei nu se simt suficient de apreciati pentru munca pe care o depun”.

De asemenea, acelasi studiu releva faptul ca “sentimentele de aversiune fata de sefi sporesc riscul contractarii de comotii cerebrale cu 33%”, iar costurile negativismului la locul de munca sunt foarte mari. In SUA, de exemplu, efectele negativismului la locul de munca costa economia Statelor Unite intre 250 si 300 miliarde de dolari pe an.

Cu siguranta cu totii avem un coleg care ajunge prost-dispus la munca, isi incepe ziua plangandu-se in stanga si in dreapta, se plimba de colo-colo toata ziua golind galetile celor din jurul sau, carora le scade productivitatea, iar in final cu totii ajungem acasa declarand “Din nou am avut o zi nasoala la munca!”.

Da, este adevarat!

Acesti oameni se “hranesc” din galetile noastre, secandu-ne de energie, pozitivism si voie buna!

Inca de cand eram mici, in toate povestile, basmele, desenele animate si filmele pe care le auzeam sau priveam, binele invingea raul. De ce nu am crede acelasi lucru si acum?

Nu lasati aceste persoane din grupurile din care faceti parte sa “fure” din galetile voastre! Cel mai bun lucru pe care il putem face cu totii este sa daruim! Sa daruim bucurie, sentimente pozitive, apreciere sincera, sa le umplem celor din jurul nostru galetile, inainte ca acestia sa apuce sa fure din ale noastre. Astfel, in timp ce le umplem lor galetile se umplu si galetile noastre, mediul de munca va fi unul placut, motivant si sanatos!

Ati simtit vreodata ca, desi ati avut o stare pozitiva la inceput, aceasta s-a schimbat complet intr-una negativa in momentul in care ati intrat intr-un cadru incarcat negativ? Daca raspunsul este DA, ganditi-va ca si vice-versa este valabila! Ii putem face pe ceilalti sa atinga o stare emotionala pozitiva doar oferindu-le un cadru placut, incarcat de pozitivism, incurajare si vorbe bune.

Totusi, este important de facut o precizare de care trebuie sa se tina seama neaparat!

Aprecierea si vorbele bune aduse celor din jur trebuie sa fie facute in mod sincer si semnificativ!

Trebuie sa marturisesc faptul ca la Job Connect facem deseori astfel de exercitii, iar in zilele in care unul dintre noi are astfel de initiative mediul de lucru este placut si se simte foarte usor diferenta. In crearea acestei diferente poate costa foarte putin, sau poate fi realizata pe gratis. “Nu este nevoie decat de un singur lucru si acesta se numeste spirit de initiativa.”

Tu cat de apreciat(a) te simti la locul de munca? Dar in relatiile cu prietenii? Crezi ca depinde, intr-o oarecare masura si de tine ca mediul in care te afli sa fie unul pozitiv?

Te invit sa discutam raspunsul tau (fie pro, fie contra) in rubrica de comentarii de mai jos!

Pana la urmatoarea intalnire sper ca galeata ta sa fie permanent plina, astfel incat sa poti sa oferi si celor din jurul tau optimism si pozitivism!

Dragostea ta ghideaza comportamentul tau

In limba greaca exista cel putin 3 termeni folositi pentru cuvantul romanesc "dragoste".

1. Eros – pentru dragostea pasionala, fizica;
2. Phileos – pentru dragostea prieteneasca;
3. Agape – pentru dragostea neconditionata.

Personificata si ascultata, fiecare dintre cele trei ar spune:

Eros: "Te iubesc pentru ca imi placi. "

Phileos: "Te iubesc daca ma iubesti si tu."

Agape: "Te iubesc indiferent daca tu ma placi sau ma iubesti."

In fiecare zi din viata noastra, desi nu cunosteam poate aceasta clasificare, actionam si ne comportam, vorbim, iubim ghidati de unul din aceste trei tipuri de dragoste.

Iti propun un exercitiu, pentru a fi mai constient de tine si de motivatia intrinseca, de ceea ce te ghideaza in modul in care traiesti: Analizeaza, timp de cateva zile, la sfarsitul zilei, care tip de dragoste te-a impins spre anumite conduite. Si apoi cantareste care din cele trei te face sa te simti mai implinit si ofera calitate relatiilor tale.

Despre unul din aspectele din tema larga a dragostei Agape am citit astazi in "Secretele Succesului" lui Dale Carnegie si anume, despre a face lucruri bune si frumoase pentru ceilalti fara sa astepti nimic in schimb. In capitolele anterioare repetam un fel de lait-motiv : "Daca vrei sa ai succes", "Daca vrei sa fii bine primit", "Daca vrei sa obtii ceva" etc. Astazi nu o sa invoc niciunul dintre aceste motive si chiar ma incurajez si te incurajez sa aplicam o traire frumoasa si atunci cand nu urmarim nimic sau cand nu avem niciun beneficiu din aceasta.

Daca urmarim a invata sa practicam dragostea Agape in toate zilele vietii noastre, vom afla cum este sentimentul de a face ceva pentru cineva care nu poate face in schimb ceva pentru tine.

Te las sa incerci si apoi sa ne spui cum te-ai simtit!

Dale Carnegie vorbeste despre o lege "absolut importanta" in relatiile umane:

"Fa mereu cealalta persoana sa se simta importanta".

Pentru ca si este! "Adevarul gol-golut este ca aproape toti oamenii pe care ii intalnesti se simt superiori tie intr-o anumita privinta, iar o cale sigura catre inimile lor e sa ii lasi sa constientizeze, in mod subtil, ca le recunosti importanta si o recunosti in maniera sincera." (Dale Carnegie)

In modul acesta implinim nevoia oamenilor de a fi aprobati, de recunoasterea realei valori, de sentimentul ca sunt importanti, in mica lor lume.

Gandeste-te: Ti-ar placea sa te simti asa? Cand ti-ar placea? De cate ori? Unde, in care cerc social si in care mediu?

Raspunsul pe care il dai acestei intrebari va determina necesitatea de a face la fel pentru altii: Mereu, oriunde.

Este o invatatura predicata si transmisa din cele mai vechi timpuri:

"Fa altora precum vrei sa-ti faca ei tie."

Nu trebuie sa astepti sa devii presedinte sau director pentru a folosi aceasta "filozofie a aprecierii "pe gratis"". Poti face minuni cu ea aproape in fiecare zi.

Fa minunea azi si observa cum reactioneaza oamenii.

Te invit ca prin exercitiul nostru sa confirmam sau sa infirmam cu propria experienta aceste "secrete ale succesului".