In pomul dumneavoastra ce roade cresc?

Bun gasit!

Este Saptamana Mare, prilej de bucurie si sarbatoare! Sarbatorin biruinta Vietii asupra Mortii!

Iisus a zis asa: “caci dupa roada se cunoaste pomul [omul]” (Matei 12,33).

Este o asemanare care ilustreaza foarte bine asemanarea intre om si pom. Exista nenumarate povesti, pilde sau cantece care s-au scris pe baza acestei asemanari si a prieteniei dintre cei doi – omul si pomul.

Putem cunoaste pomul dupa roade. Stim ca un pom uscat, nu mai are nimic bun de oferit. Unul verde, insa, ne ofera darurile sale – fructele. Cei din jur cunosc ce fel de oameni duntem dupa “roadele” pe care le oferim in viata noastre de zi cu zi.

La fel de adevarat este si faptul ca un pom crescut in seceta nu face fructe deloc, ori fructele nu sunt gustoase. Un om crescut intr-o viata pacatoasa nu ofera celor din jur bucurii.

Omul trebuie sa fie conectat in permanenta la o sursa adecvata. “E realmente important sa constientizam ca a fi in legatura cu Dumnezeu inseamna a face ca puterea Sa sa fie puterea noastra!” (J. Maxwell). Trebuie in permanenta sa ne intrebam: “In ce masura pot permite puterii lui Dumnezeu sa curga prin mine?”

E o intrebare buna si potrivita pentru perioada in care ne aflam. E o perioada in care trebuie sa ne curatam de “uscaturi” si sa devenim roditori. Sa oferim celor din jurul nostru roadele muncii noastre, ale lucrarii lui Dumnezeu.

Echipa Job Connect va ureaza Sarbatori Fericite!

3,2,1...Actiune!

Capitolul de astazi mi-a sarit in ochi de multe ori cand rasfoiam cartea si titlul lui m-a facut curioasa, de fiecare data. Insa nu am citit mai mult decat titlul niciodata. Am pastrat bucuria citirii integrale a capitolului pentru atunci cand ii va fi venit randul. Toate la timpul lor. Si astazi a venit timpul sa il citesc.

Apoi, la prima vedere, mi s-a dublat intrigarea. Insa am deschis ochii mai mari, am citit pana la sfarsit si m-am luminat si m-am linistit, in acelasi timp.

Titlul acestui capitol este:

Filmele o fac. Televiziunea o face. De ce nu ai face-o si tu?

Acum poate intelegi de ce am fost curioasa cu privire la continutul si recomandarile acestui capitol. Ma intrebam mereu: Care o fi acel lucru?

Ti-am trezit curiozitatea?

Este vorba despre dramatizare.

Carnegie spune:

Aceasta e epoca dramatizarii. A declara pur si simplu adevarul nu e de ajuns. Adevarul trebuie sa fie viu, interesant, dramatic. Trebuie sa folosesti spectacolul. Filmele o fac. Televiziunea o face. Si va trebui sa o faci si tu daca doresti atentie.

Dupa ce te gandesti la ce pot insemna aceste aceste randuri, opreste-te.

Te-ai oprit? Buun. Acum mi-ar placea sa imi spui la ce te-ai gandit. Da, poti sa imi spui folosind sectiunea de comentarii.

Nu vreau sa te influentez, dar o sa incep eu prin a spune la ce m-am gandit.

M-am gandit ca se refera la A exagera gravitatea unui eveniment, a unei situatii; a lua in tragic (DEX online).Aceasta este o definitie a verbului "a dramatiza". Ma si gandeam deja la personalitatile histrionice (isterice), personalitati dificile pe care unii dintre noi le purtam cu noi pe oriunde mergem. Sunt, poate suntem, persoanele acelea care mereu cauta atentie din partea celorlalti si una dintre modalitatile folosite pentru a o primi este tocmai a dramatiza lucrurile, a le exagera.

Insa dupa ce am dus la bun sfarsit capitolul, prin intermediul unor ilustratii foarte graitoare, autorul m-a facut sa inteleg ca se refera la ALTA definitie a verbului "a dramatiza" si anume, a pune in actiune; transpunere scenica a unei creatii literare narative, cu un conflict puternic.

Si creatiile pe care ne recomanda sa le dramatizam nu sunt unele literare, ci ideile pe care noi le avem si le folosim pentru a ne indeplini cu succes activitatile de fiecare zi. De exemplu: atunci cand vrem sa vindem ceva; cand vrem sa convingem pe cineva "care este adevarul" sau care este comportamentul dezirabil.

Sursa: Aici

Explicatia nu este grea; imaginile transmit mai mult decat cuvintele. Acesta este motivul pentru care si in actul pedagogic se foloseste foarte mult actiunea, jocul, imaginea.

Gandindu-ma in urma, au fost situatii din viata cand am facut asa. Dar ma simt provocata la a folosi aceasta modalitate, nu doar atunci cand nu mai ramane nimic de facut, ci chiar de la inceput. Sa fie prima optiune. Asa economisesc timp si energie.

Te las cu ganduri bune si iti doresc un weekend trait in imagini. 

Ce atata treaba? Mai si odihniti-va!

E o zi minunata astazi! “Ziua buna se cunoaste de dimineata” spune un proverb – si ii acord toate creditele!

Astazi, pe langa faptul ca este o zi insorita de primavara, calduroasa si plina de pomi infloriti, este sarbatoare! Pe aceasta cale, echipa Job Connect ureaza multa sanatate si zile pline de biruinta, asemeni Sfantului pe care il serbam astazi, Sfantul Gheorghe!

Tema pentru articolul de astazi este in ton cu atmosfera de sarbatoare. Fiecare dintre noi lucreaza zilnic, ca furnicutele, pentru a-si respecta datoriile, pentru a-si atinge scopurile, pentru a finaliza sarcinile, pentru a respecta termenele – limita. Desi, probabil multi dintre noi care au un astfel de program isi iubesc munca, iar ceea ce fac, fac cu drag, la sfarsitul zilei ne simtim precum povesteste Maxwell: “ma pomenesc ametit, de parc-atunci as fi coborat dintr-un carusel.” In astfel de momente, cu totii ar trebui sa ii urmam sfatul lui Don Seymour, prietenul misionar al lui Maxwell: “Ce atata treaba? Mai si odihneste-te!”. Intr-o astfel de zi, Maxwell s-a retras “la sute de kilometri de casa, intr-o camera de motel linistita, si am cu mine doar Biblia, inca doua carti, niste coli si un stilou. E o zi in care o sa diger calm Cuvantul lui Dumnezeu”

Avem nevoie de astfel de zile, in care sa nu avem nicio datorie pe cap, nicio problema de rezolvat, niciun telefon de primit, niciun sfat de dat, niciun termen-limita de respectat. O zi de reculegere.

Citind acest capitol din cartea lui Maxwell – Meditati! Teme de gandire pentru lideri, am fost in totalitate in consonanta cu ideile expuse. La scurt timp, am ascultat un filmulet, in care Norman Levine vorbea despre cat este de important sa iti traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Astfel ca la sfarsitul zilei, cand te pui in pat, sa fii multumit de ceea ce ai realizat in ziua respectiva. Norman Levine declara, in acest filmulet, ca, timp de 50 de ani, a fost zi de zi la birou, in afara de zilele de concediu legal. Bineinteles, si dansul a avut zile mai neplacute, in care se trezea fara chef sau cu mici dureri, insa la scurt timp dupa ce se punea in picioare, ziua sa incepea la fel ca toate celelalte, ignorand lucrurile care produceau disconfort. Din nou de acord.

Eu personal, fiindca simt ca cele doua idei de mai sus cu care sunt de acord ca fiind usor contradictorii, cred ca imbinarea sfaturilor celor doi – Maxwell si Norman Levine - este cea mai buna cale de a rezolva acest “conflict de idei”. E important sa ne traim fiecare zi ca fiind ultima, sa ne respectam datoriile, termenele-limita si sa ne finalizam sarcinile, insa sa ne stabilim o zi in care sa fim noi cu noi insine, sa ne punem ordine in ganduri, sa ne reculegem si sa ne preocupam de reimprospatarea noastra spirituala.

Eu am de gand sa imi trec aceste lucruri pe un “to do list”!

Dar tu? Ce crezi despre aceste idei?

Omul la om trage

Bine te-am gasit!

E primavara, in sfarsit si pentru ca toate incep sa se incalzeasca in jur, mi-ar prinde bine ca si oamenii sa inceapa a exploda in culoare, dragalasenie si caldura confortabila. Stiu vorba aceea: "Schimbarea incepe cu mine", de aceea incerc sa ma acordez eu primaverii, inainte de a astepta acest lucru de la semenii mei.

Stiu si cu totii stim, ca, undeva, in adancuri, fiecare persoana are si un anotimp de primavara, o parte calda si nobila, care poate furniza in jur caldura si pozitivism – mai rar sau mai des, in functie de fiecare persoana.

In capitolul de astazi, Dale Carnegie ne invita exact la acest lucru: la a incerca sa descoperim primavara in oameni: la a face apel la sentimentele nobile ale celorlalti.

Bancherul si colectionarul de arta J.Pierpont Morgan, un om de mare succes al anilor 1900, a facut o observatie:

"O persoana are, de obicei, doua motive pentru care face un lucru: un motiv care suna bine si unul real."

Carnegie ne indeamna sa gasim acel motiv "care suna bine", motivul care face apel la sentimente, care trezeste primavara intr-un om, atunci cand dorim ca acea persoana sa faca ceva si nu vrea.

Sa credem ca sentimentele nobile exista si sa punem astfel problema, incat sa le chemam la suprafata. Nu sa facem apel la minciuna sau falsitate sau inselare. Doar sa cautam motivul care sa induplece inima semenului nostru sa actioneze intr-un anumit fel.

O nota speciala din partea autorului pentru cei care nu cred ca recomandarile din acest capitol/ din aceasta carte aduc succesul in diferite ocazii:

"Nimic nu va merge in toate situatiile si nimic nu va merge in cazul tuturor oamenilor. Daca esti multumit de rezultatele pe care le primesti, de ce sa schimbi metoda? Daca nu esti multumit, de ce sa nu experimentezi?"

Ramane pentru noi intrebarea: Sunt multumit de rezultatele obtinute in anumite situatii/ cu anumiti oameni? De raspuns atarna si urmarea, alegerea pe care o facem pentru planul de actiune in viitor.

In ceea ce priveste tema capitolului, iata o fraza pe care a folosit-o un student al domnului Carnegie, intr-o situatie in care a ales sa faca apel la sinceritatea, corectitudinea si omenia interlocutorului:

"La urma urmei, suntem fie oameni, fie maimute, iar alegerea depinde in general de noi."

Concluzia mea? Sa fim oameni si vom atrage oameni.

Weekend de omenie iti doresc!

Reactiile oamenilor sunt pe masura credintei lor

“Oamenii se cunosc nu dupa cum

actioneaza atunci cand detin controlul,

ci dupa cum reactioneaza atunci cand

lucrurile sunt in afara controlului lor.”

(John Maxwell)

“Eu cum reactionez la critica?” E probabil o intrebare pe care multi dintre noi ne-o adresam si ne dorim sa avem un raspuns. Cei care afla primii raspunsul la aceasta intrebare, insa, nu suntem noi insine, ci sunt cei din jurul nostru, care … ne critica!

Fraza de mai sus, rostita de John Maxwell, nici nu putea sa ilustreze mai bine aceasta situatie. Ideea este tocmai aceasta: sa reusim sa ne stapanim impulsurile, iesirile nervoase sau orice alt comportament nedorit in momentul in care suntem criticati pe nepusa masa, si nu atunci cand ne asteptam sa primim o critica.

E evident! Nimanui nu ii face placere sa fie criticat. Tine de fiecare in parte insa modalitatea in care reactioneaza la critica, daca doreste sa o priveasca ca fiind o critica constructiva sau ca pe o critica malitioasa. Totusi, e universal acceptat: “cand eu te critic pe tine, fenomenul este constructiv; invers, cand tu ma critici pe mine, fenomenul e distructiv.”

Eu am incredere in critica constructiva, adica in cea care vine din partea unor persoane importante pentru mine, pe care le apreciez, le admir sau pe care le consider modele de urmat in viata. De asemenea, privesc tot ca si critici constructive cele venite din partea persoanelor despre care stiu ca tin la mine.

Nu este deloc usor sa ne autoeducam pentru a reactiona constructiv la critici, insa un lucru este cert: “indiferent ca remarcile critice sunt nedrepte sau perfect indreptatite, persoana vizata de acestea isi arata adevaratul caracter prin felul in care raspunde la ele”

Dar tu? Cum reactionezi la critica?

Te invit sa discutam despre acest subiect in rubrica de comentarii!

Toate bune!

Intelegand oamenii

Bine te-am regasit, fidel cititor!

Sper din toata inima ca toate articolele scrise din tastatura mea sa iti fi prins bine, sa le fi pus la incercare. Pentru ca asa dovedim ceva ca fiind autentic, adecvat, real: prin testare.

Te-am incurajat intotdeauna sa impartasesti cu noi experientele in care ai urmat practic un sfat de la Dale Carnegie. Si din acest motiv, astazi voi impartasi eu ceva ce am testat si s-a dovedit a fi asa cum spun Secretele succesului.

Am avut intr-o zi de cumparat flori, pentru o doamna draga pe care doream sa o vizitez. Am iesit de la serviciu si am traversat strada, catre piata de flori. Acolo am inceput sa fiu asaltata de prima femeie care vindea flori. Am intrebat de preturi si am spus ca merg sa vad si la celelalte doua. Fiecare a incercat sa ma atraga, insa am ales-o pe cea din mijloc – pentru ca mi-a vorbit bland si calm. Cand i-am spus ce sa imi dea, m-a chemat "inauntru" – in spatele galetilor cu flori, unde avea o masa de lucru si unelte pentru a face buchetele. Ma uitam la ea in timp ce facea buchetul si i-am spus: "Ce mare lucru este sa stii sa aranjezi florile pentru un buchet. Ce diferenta intre a le lua pur si simplu si a le aranja frumos." Un comentariu simplu, pe care l-am facut in urma observatiei transformarii imaginii florilor. Dupa un minut, mi-a spus: "Du-te si ia-ti de acolo din fata si niste zambile. Am vazut ca te-ai uitat la ele. Mi-ai facut vanzare, m-ai laudat, esti draguta - du-te si ia-ti un buchetel de acolo din fata." A fost un moment in care am constientizat concret puterea cuvintelor si, specific, puterea aprecierii. Cum ne tot spunea Dale Carnegie? "Lauda, apreciaza, incurajeaza."

Iar puterea lectiei de astazi am experiementat-o deja, in unele aspecte.

Despre ce este vorba?

Are legatura si cu lectia trecuta, cu a te gandi la celalalt, la ce isi doreste, la motivele pentru care ar face un anumit lucru. De astazi suntem chemati la a ne gandi cum ne-am simti daca am fi in locul celuilalt: "Nu te condamn absolut deloc pentru ca simti ceea ce simti. Daca as fi in locul tau, m-as simti, fara indoiala, la fel."

Ideea este sa amanam o reactie "la cald", sa dormim o noapte inainte de a scrie o scrisoare si sa ne gandim la experientele, situatia, mediul de viata pe care l-a avut o persoana, inainte de a ii "spune cateva". Sa luam seama la ce inseamna lucrurile pentru acea persoana si sa incercam sa o intelegem. As merge chiar mai departe: Nu reusesc sa inteleg motivele pentru care o persoana actioneaza/ reactioneaza intr-un anumit fel? Cred ca s-ar simti cu adevarat apreciata si ar sti ca eu caut sa o inteleg, daca o abordez cu blandete si o intreb asupra lucrurilor pe care nu le inteleg.

Secretul este sa manifestam intelegere fata de ideile si dorintele celeilalte persoane.

Gata? Start!

Un sfarsit de saptamana primavaratic!

Putin imi pasa

De cate ori ai fost socat de vestea ca o cunostinta a facut o fapta nesabuita, fiindca nu gasea o modalitate de a-si rezolva problemele?

“De ce ar fi facut una ca asta? Nu <<parea>> sa aiba niciun motiv pentru care sa o faca!”

Da, aceste cuvinte sunt de cele mai multe ori soptite in multimea care s-a adunat pentru a vedea tragedia.

Un moment similar relateaza si John Maxwell, rememorand o noapte petrecuta intr-un hotel din Chicago, cand a fost trezit de bataile in usa ale politiei care cauta o tanara doamna care amenintase ca se va sinucide. Urmatoarele 45 de minute le-a petrecut ascultand lamentarile sarmanei femei “Va rog, lasati-ma sa mor! Lasati-ma-n pace! Nu-i pasa nimanui de mine! Nu ma iubeste nimeni!”

Intr-o vreme in care nimeni nu mai are timp, nici macar pentru micile bucurii personale, este dificil sa ceri din partea celorlalti putina intelegere, putina afectiune, putin TIMP!

Fiecare dintre noi este preocupat de propria persoana, si suntem atat de zgarciti cu impartasirea timpului, atentiei si dragostei. Eu personal vad de cele mai multe ori actiunile mele ca pe un bumerang: ceea ce fac acum, se va intoacre, intr-un fel sau altul inapoi, indiferent daca este o fapta de bine sau nu.

Trebuie sa apreciem onest persoanele din jurul nostru! Sa studiem indelung punctele lor forte, sa ii complimentam sincer si sa le punem in valoare calitatile. De foarte multe ori functioneaza, iar rezultatele sunt prilej de bucurie si fericire pentru ambele parti! Incurajarile noastre pot pastra o stare de bine sau o pot creste. Lipsa lor, cu siguranta, in timp, are un efect distrugator.

“Daca vreau sa-i arat lumii ca imi pasa foarte mult, trebuie sa deschid ochii si sa caut cu privirea dupa oamenii care sufera.” (John Maxwell)

Cu bine!

Cine se mai gandeste?

Cred ca lectia de astazi tine foarte mult de caracter. Si cred ca multe din lectiile cartii Secretele Succesului au, in ultima instanta, legatura cu caracterul.

De exemplu, astazi, trasatura de caracter de la care pleaca totul este altruismul vs. egoismul.

Cat de mult ne gandim si la altii in actiunile noastre? Cat de mult ne gandim la ce isi doresc ei, la ce au ei nevoie? Cat de mult le luam in considerare motivatiile, dorintele, aspiratiile?

Dale Carnegie noteaza faptul ca exista un motiv pentru care cealalta persoana gandeste si actioneaza in felul in care o face. Si mizeaza pe faptul ca daca stim acel motiv, vom reusi sa descifram actiunile si gandirea acelei persoane. Aici intervine si empatia – a ne pune in papucii celuilalt, a ne gandi: de ce umbla asa, de ce se stramba asa, de ce calca stramb?

In acest fel, vom ajunge sa avem anumite presupuneri legate de motivatiile sau actiunile celuilalt si nu ne vom mai supara sau vom avea reactii diferite, spre polul pozitiv, atunci cand va fi cazul: “Devenind interesati de cauza, e mai putin probabil sa ne displaca efectul.” - Dale Carnegie

Autorul Kenneth M. Goode, in cartea How to turn people into gold, scrie: “Succesul in relatiile cu oamenii depinde de o intelegere atenta a punctului de vedere al celeilalte persoane.”

In acelasi ton, Gerald Nirenberg, in cartea Getting Through to People, spune: “Atitudinea de cooperare in conversatii este obtinuta atunci cand demonstrezi ca tii cont de ideile si sentimentele celeilalte persoane la fel ca de ale tale.”

Si capitolele anterioare din Secretele Succesului canta pe aceeasi voce: Fii interesat de oameni, asculta-i, incurajeaza-i sa isi exprime ideile, pentru ca sa stii cum sa introduci in subiect si propunerile tale.

Pretul este timp si energie, creativitate, interes, iar rezultatul este calitate: in discutii, in propuneri, in oferte, in relatii, in familie, in clasa, in companie, in societate.

“Inainte de a cere ceva de la cineva, gandeste-te: De ce ar vrea sa faca acest lucru?”, intreaba Dale Carnegie.

Nu de putine ori, pur si simplu, vorbim fara sa gandim. Insa suntem chemati la mai mult decat “a gandi” si anume la “a ne gandi”, ceea ce presupune reflectie, meditatie, analiza.

Acord concluzia domnului Dean Donham, de la Scoala de Afaceri Harvard:

“Prefer sa ma plimb doua ore pe trotuarul din fata biroului cuiva inaintea unui interviu, decat sa intru in acel birou fara sa am habar ce urmeaza sa spun si fara sa am idee despre raspunsurile probabile pe care mi le va da persoana respectiva, in functie de ceea ce stiu ca o intereseaza si o motiveaza.”

Pentru ca, de cele mai multe ori, este inutil si pagubos a (te) gandi dupa ce deja ai vorbit sau ai actionat intr-un fel negandit.

Eu ma gandesc? Tu te gandesti? El/ Ea se gandeste? Acestea sunt intrebarile.

Un sfarsit de saptamana pe ganduri iti doresc!

Cine a reparat acoperisul?

Da, este o intrebare la care nu m-am gandit pana acum. Revenind la articolul de martea trecuta, cand cei patru prieteni au desfacut acoperisul doar pentru a-i oferi prilejul prietenului lor sa ajunga in fata lui Iisus pentru a infaptui minunea, cred ca nimeni nu si-a mai pus intrebarea aceasta: Dar dupa ce minunea s-a savarsit, cine a reparat acoperisul?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, John Maxwell ne invita sa dam un raspuns prin eliminarea persoanelor care nu puteau face acest act de binefacere. Acoperisul nu putea fi reparat de spectatori, nici de farisei – intrucat acestia erau manati de spiritul critic, nu a fost reparat nici de oamenii veniti sa primeasca binecuvantarea lui Iisus si nici de cei impresionati de miracolul infaptuit de El.

De asemenea, nu exista informatii ca cei patru barbati care au desfacut acoperisul ar fi ramas sa il si repare.

In mod cert, persoana care a reparat acoperisul este o persoana care “il slujea pe Iisus pentru ceea ce era El, mai curand decat pentru lucrurile pe care le facea” (John Maxwell). Este o persoana care isi construieste viata pe valori precum credinta, loialitatea si securitatea.

Am vorbit in cele mai multe articole despre calea, modalitatea pentru a atinge succesul. Eu personal cred ca sunt mai multe astfel de cai. De cele mai multe ori personalizate – fiecare dintre noi poate atinge succesul daca urmeaza cateva reguli simple. Insa cu siguranta cele trei atribute enumerate mai sus sunt ingrediente care nu trebuie sa lipseasca din reteta succesului.

Toate bune!