Iubind, te daruiesti.

Stimate cititor, 

Imi face mare placere sa (iti) scriu, acum, intr-o seara linistita, in care am timp de meditat. Suntem intre doua "sarbatori". Cea a nasterii Mantuitorului si cea a inaugurarii noului an. 

Acum, ca tot suntem aici, ma intreb si te intreb.

Craciunul a devenit, de-a lungul timpului, o sarbatoare a cadourilor (De parca nu ar fi fost de ajuns Darul divin, care a schimbat, o data pentru totdeauna, sensul vietii omenesti). 

Cadouri, cadouri. Ai primit? Sunt sigura ca mai multe sau mai putine, dar da. 

Cadouri, cadouri. Ai dat? Aceasta este intrebarea mea de astazi. 

Si cand ma gandesc la cadou nu ma gandesc doar sau numai la lucruri materiale, fizice. Pentru mine, de exemplu, este considerat cadou un timp din zilele acestea libere pe care mi-l ofera cineva cu care nu am mai povestit de mult timp. O vizita pe care am primit-o de la rude din alt oras. Un scris pe zapada cu care am vrut sa imi surprind sotul. 

Cadou inseamna pentru mine ceva daruit si are cu atat mai multa valoare cu cat nu este determinat material, ci cu cat este mai mult din resursele personale, nefizice, pe care le are cineva si imi daruieste din ele: timp, dragoste, atentie, o surpriza sau altele asemenea lor. 

Am citit astazi si capitolul la rand din Secretele Succesului lui Carnegie. Ghicesti despre ce era vorba? 

Da, despre ceea ce le oferim celorlalti. Si Carnegie vorbeste in special despre Interes. Nu acel interes care poarta fesul, ci interesul pentru persoana; interesul care ne poarta pe noi catre usa intredeschisa (sau nu) a persoanei de langa noi, cu care suntem mai mult sau mai putin apropiati. 

Interesul si atentia acordata angajatului care face curatenie sau portarului Insitutiei unde lucrezi. Interesul autentic si vorba buna spusa unor oameni cu care nu ai de-a face, dar vi se intersecteaza drumurile frecvent. 

Chiar in saptamana trecuta, colegul meu, Mircea, a dat un telefon si se pare ca numarul de telefon era gresit. La capatul celalalt a raspuns o doamna care a spus ca nu cunoaste persoana cautata de Mircea. El si-a cerut scuze si i-a urat o seara buna in continuare. 

Peste cateva minute a primit un SMS de la doamna respectiva, care ii marturisea ca nimeni, in afara de el, nu i-a urat o zi buna. Si ii multumea. Mircea a atins sufletul acelei doamne necunoscute, cu care nici macar nu avea treaba, printr-un cuvant. 

Iti poti aminti ultima oara cand cineva s-a oprit in loc, pentru ca i-ai atins sufletul? 

Dale Carnegie spune ca atunci cand suntem interesati de alte persoane, putem obtine de la ei lucruri care nici nu ne-am fi asteptat. 

Este citat un "stravechi si vestit poet roman", Publilius Syrus, care a vorbit despre acest lucru de mii de ani, chiar inainte de a fi existat Motivul sarbatorii Craciunului: 

"Suntem interesati de ceilalti atunci cand ei sunt interesati de noi." 

De ce? Simplu. Pentru ca persoanele de care suntem noi cel mai mult interesati suntem noi! 

Poate ai auzit si tu aceasta gluma, intre doi prieteni: 

"Hai sa mai vorbim si despre tine: Ce parere ai despre mine?!" 

Cat se poate de adevarat. Cand vezi o fotografie in care stii ca esti prezent, al cui chip cauti mai intai sa il vezi? Al tau, nu-i  asa?

Nu este rau sa fim interesati de noi. Chiar si porunca spune:

 "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti." 

Si, te intreb, daca nu stii sa te iubesti pe tine, cum il poti iubi pe aproapele tau? 

Incurajez astazi sa ne iubim unii pe altii, sa ne daruim resursele noastre celor din jur, sa facem investitii care dureaza o vesnicie! Sa acordam interes, grija, atentie persoanelor importante din viata noastra, dar si persoanelor care ne ies in cale si pe care nici nu le cunoastem. Avem capacitatea de a atinge suflete intr-un mod pozitiv si memorabil! Sa o folosim! 

Asa sa ne ajute Dumnezeu in anul care urmeaza! 

Ilustrez si ...concluzionezi!

Pentru tema de astazi, o sa procedez altfel decat pana acum. Voi oferi cateva ilustratii culese din "Secretele succesului" lui Carnegie si iti voi oferi posibilitatea de a trage tu concluzia, in casuta de comentarii.

Ilustratia 1

"Am mers adesea la pescuit in Maine pe durata verii. Imi plac foarte mult capsunile cu frisca, insa am descoperit ca, dintr-un motiv straniu, pestii prefera viermii. Astfel incat, atunci cand am mers la pescuit, nu m-am gandit la ce doream eu. M-am gandit la ceea ce voiau ei. Nu am pus in carligul unditei ca momeala capsuni si frisca. Mai curand, am leganat un vierme sau un cosas prin fata pestelui si am spus: "Nu ti-ar placea sa-l mananci?""

Ilustratia 2

"Intr-o zi, Ralph Waldo Emerson si fiul sau au incercat sa aduca un vitel in grajd. Insa ei au facut greseala comuna de a se gandi doar la ceea ce doreau ei: Emerson a impins, iar fiul sau a tras. Insa vitelul facea exact lucrul pe care il faceau si ei: se gandea la ceea ce dorea el, astfel incat si-a intepenit picioarele si a refuzat sa plece de pe pasune. Servitoarea irlandeza din casa lor a vazut situatia dificila in care se aflau. Ea nu putea scrie eseuri sau carti, dar, cel putin cu aceasta ocazie, a dat dovada de mai multa intuitie si, prin urmare, si-a pus un deget in gura vitelului si l-a lasat sa i-l suga in timp ce l-a indrumat, cu blandete, spre grajd."

Ilustratia 3

Cumnata lui Andrew Carnegie era extrem de ingrijorata in privinta celor doi baieti ai ei. Acestia se aflau la Yale si erau atat de ocupati cu treburile lor, incat au neglijat sa scrie acasa si nu au acordat atentie scrisorilor innebunite ale mamei.

Apoi, Carnegie a pus pariu pe  o suta  de dolari ca el putea primi un raspuns prin posta, fara macar sa il ceara. Cineva a tinut ramasagul, iar el a scris nepotilor sai o scrisoare pe un ton prietenos, mentionand intamplator, in post -scriptum, ca trimitea fiecaruia dintre ei o bancnota de cinci dolari. Totusi, el a uitat sa puna banii in plic.

A primit inapoi prin posta raspunsuri in care i se multumea "dragului unchi Andrew" pentru acest mesaj amabil si....poti completa singur restul frazei."

Ilustratia 4

"Barbara Anderson, care a lucrat la  o banca din New York, a dorit sa se mute in Phoenix, Arizona, din cauza sanatatii fiului ei. Utilizand principiile pe care le-a invatat in acest curs (oferit de Dale Carnegie Foundation), a compus urmatoarea scrisoare catre douasprezece banci din Phoenix:

Draga domnule,

Cei zece ani de experienta pe care ii am in domeniul bancar ar trebui sa trezeasca interesul unei banci care se dezvolta rapid, precum cea pe care o reprezentati.

Lucrand pe diferite posturi de operatiuni bancare in cadrul Bankers Trust Company din New York, pana la pozitia mea din prezent, aceea de manager de filiala, am acumulat deprinderi legate de toate fazele proceselor bancare, inclusiv in relatiile cu deponentii, in sectoarele de credite, imprumuturi si administrare.

Ma voi muta in Phoenix in luna mai si sunt sigura ca pot contribui la dezvoltarea si cresterea profitului bancii dumneavoastra. Voi ajunge in Phoenix pe 3 aprilie si as aprecia sa-mi oferiti oportunitatea de a va demonstra modul in care pot ajuta la atingerea obiectivelor bancii dumneavoastra.

                                                                                                      Cu sinceritate,                                                                                                                                                       Barbara L. Anderson

Credeti ca doamna Anderson a primit vreun raspuns la scrisoarea ei?

Unsprezece din cele douasprezece banci au invitat-o la interviu, iar ea a putut sa o aleaga pe cea a carei oferta urma sa o accepte."

Ilustratia 5

"K.T. Dutschmann, inginer de telefonie si student al cursului meu, nu reusea sa o convinga pe fetita lui, in varsta de trei ani, sa serveasca micul dejun. Cearta obisnuita, rugamintile, metodele de convingere fortata fusesera toate inutile. Prin urmare, parintii s-au intrebat: "Cum o putem motiva sa faca acest lucru?"

Fetita adora sa o imite pe mama ei, sa se simta importanta si matura, astfel incat intr-o dimineata au asezat-o intr-un scaun si au lasat-o sa prepare micul dejun. Chiar la momentul psihilogic potrivit, tatal a venit ca din intamplare in bucatarie in timp ce fetita amesteca cerealele si ea a spus:

"Ah, uite, tati, prepar cereale in dimineata asta."

A mancat doua portii de cereale fara niciun indemn, pentru ca devenise interesata de ele. Dobandise un sentiment al importantei personale, gasise in prepararea cerealelor o modalitate de a se exprima pe sine."

Astept cu interes concluziile- daca le aducem mai multi, vom fi cu atat mai castigati!

O data castigat, de doua ori castigat, chiar cu tine castigat!

Aprecieri

Ai auzit de dusurile "scotiene"? Alternative, adica. Rece, cald, rece, cald... Imbunatatesc circulatia sangelui si te "calesc", ceea ce inseamna ca te fac mai puternic.

In articolul anterior Carnegie ne incuraja sa eliminam ceva inutil, cu consecinte negative de multe ori din stilul nostru de viata si din felul nostru de a fi. Da, iti amintesti bine. Era vorba despre critica.

In acest capitol, mergand pe principiul "Daca vrei sa elimini ceva negativ, nu lasa un loc gol, pentru ca se va intoarce; ci umple locul ramas gol cu ceva pozitiv, bun, constructiv.", Carnegie ne vorbeste despre apreciere, pe care o numeste "Marele secret al relatiilor interumane."

Ideea la care ma refer este sa inlocuim critica inutila cu aprecierea.

Este o chestiune de constientizare, obiectiv si perseverenta in a-l trai.

Cum devenim constienti ca aprecierea este o solutie? Un mijloc frumos si usor de a avea relatii sanatoase sau pentru a primi tot ce-i mai bun din oameni?

John Dewey vorbea despre dorintele oamenilor si scotea in evidenta o dorinta: "dorinta de a fi important". Toti ne dorim acest lucru si de fiecare data cand ni se recunosc meritele, cand ni se multumeste pentru ceva sau se observa diferenta pe care o facem, ne simtim bine si tendinta este de a persevera in lucrul pentru care am fost recunoscuti. Actorul Alfred Lunt marturisea:

"De nimic nu am mai mare nevoie decat de alimentarea stimei de sine."

Mai mult sau mai putin constient, toti cautam implinirea acestei dorinte. Nu toti la fel, ce-i drept. Dale Carnegie spune:

"Daca imi spui cum iti obtii sentimentul importantei de sine, iti voi spune ce fel de om esti. Acest aspect iti determina caracterul. E trasatura ta cea mai semnificativa."

Inca un lucru pe care trebuie sa il stim atunci cand decidem sa fim oameni care apreciaza este ca aprecierea nu inseamna lingusire. Din prea mult zel, sa nu pierdem esenta.

Cum le deosebim pe cele doua? Dale Carnegie spune ca singura diferenta intre ele este ca aprecierea este sincera, iar lingusirea nu.

Regele George al V-lea a avut un set de cinci maxime afisate pe peretii cabinetului sau din Palatul Buckingam. Una dintre ele afirma:

"Invata-ma sa nu ofer si sa primesc laude ieftine."

Daca imi doresc ca stima de sine a cuiva sa fie hranita, trebuie sa stiu ca e nevoie de sinceritate si ca aprecierea mea sa fie fondata.

Pe de alta parte, imi amintesc de o situatie in care mi-am retinut cuvintele de lauda la adresa cuiva, gandind: "Nu vreau sa ii mai alimentez stima de sine", pentru ca oricum era prea mare, iar motivul laudei nu imi parea unul extraordinar, pentru a considera lauda una fondata, cel putin din punctul meu de vedere. Dale Carnegie spune:

"Lingusirea inseamna sa ii spui celeilalte persoane exact ceea ce crede ea insasi despre ea. "

In acelasi context, poate ai auzit si tu sfatul care spune "Nu te teme de dusmanii care te ataca. Teme-te de prietenii care te lingusesc." Sunt momente in care nu este bine sa fim incurajati la a persevera intr-o chestiune.

Sper ca am reusit in cateva randuri sa aduc lumina reflectorului asupra necesitatii de a aprecia, intr-un mod sincer si ziditor pentru personalitatea celor cu care intram in contact.

Urmatorul pas este o alegere. Aleg sa fac din apreciere un mod de viata sau nu? Imi stabilesc aceasta tinta si ma las ghidat in cuvintele si purtarea mea de ea?

Ieri am citit ceva ce mi-a ramas in minte, cuvinte ale lui Ion Ratiu:

"Fa ceva pozitiv! Oricat de modest sau neinsemnat este ceea ce faci, fa-o in fiecare zi!"

Aceste cuvinte vin in sprijinul gandului meu de mai sus. Sa ne deprindem sa apreciem. Intai eu, pentru ca sunt singura persoana pe care pot sa o schimb, dar prin schimbarea mea pot influenta o schimbare in vecinul meu sau in mediul meu.

"Incearca sa lasi in urma ta mici scantei de recunostinta. Vei fi surprins de felul in care acestea vor aprinde mici flacari ale prieteniei ce te vor calauzi." Dale Carnegie

Care este tendinta? Dale Carnegie intreaba si raspunde tot el: "Ce fac oamenii obisnuiti? Daca nu le place un lucru, ei se rastesc la subordonati; daca le place, nu spun nimic." Ma gandesc de cate ori imi plac anumite lucruri sau poate chiar le apreciez in sinea mea la persoane din jur, dar nu le spun. Poate tine si de cultura, desi nu vreau sa caut scuze. Tine de mine sa verbalizez aprecierea pe care o simt inauntrul meu. Tine de mine sa ii spun unei persoane ca face o diferenta si ca aceasta se vede. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu gandire, cu simtire, dar si cu limbaj. Sa putem exterioriza ceea ce gandim / simtim.

Poate si noi gandim de multe ori in asentimentul stihului care spune:

"Odata am facut ceva rau si mi s-a amintit mereu/ De doua ori am facut bine, dar nimeni nu a spus nimic."

Ni s-a intamplat si noua, sunt convinsa. Pentru ca nu suntem inconjurati de doctori in psihologie sau in stiinte comportamentale. Nici parintii nostri, nici macar educatorii, profesorii sau sefii nostri nu sunt perfecti. Dar zic: "Ce mie nu-mi place, altuia sa nu-i fac."

"In relatiile interpersonale ar trebui sa nu uitam niciodata ca asociatii nostri sunt fiinte umane dornice de apreciere. E o moneda de schimb social pe care toata lumea o accepta cu bucurie." Dale Carnegie

Ma provoc si te provoc. Gandeste-te la aceste lucruri si fa un experiment. Aminteste-ti situatii in care ai oferit critica sau apreciere si fa o analiza a rezultatelor pe care le-ai obtinut. Apoi alege.

Dale Carnegie a gasit urmatoarele cuvinte si le-a decupat, apoi le-a lipit pe oglinda lui din baie:

"Voi merge pe acest drum o singura data. Prin urmare, orice fapta buna pe care o pot face si orice bunatate pe care o pot manifesta fata de alta fiinta umana trebuie sa o fac acum. Nu trebuie sa aman sau sa neglijez acest lucru, pentru ca nu voi mai trece din nou pe acest drum."

Te incurajez sa iti promovezi succesele si sa incurajezi pe ceilalti cititori cu rezultatele obtinute in urma experientelor in care ai apreciat. Exemple concrete, din trecut sau din prezent.

Iti multumesc si iti doresc spor la apreciat!  

Pregatim o casa! Zidim un caracter!

Te invit sa ne imaginam impreuna ca zidim o casa. Sa ne gandim la primul lucru pe care il avem de facut din momentul in care avem deja terenul. Desi nu am zidit niciodata o casa, cred ca primul lucru este curatarea si pregatirea terenului pentru a turna fundatia.

Nu, nu m-am reprofilat. Dar mi-a venit in minte in aceasta dimineata, citind primul capitol din "Secretele Succesului" lui Dale Carnegie, aceasta comparatie. Dezvoltarea noastra ca oameni launtrici care se exprima in exterior se aseamana cu construirea unei case, implicand toti pasii. Si, da, asa cum am spus, primul are legatura cu pregatirea terenului pentru a zidi.

Dale Carnegie are aceasta modalitate in cartea lui, in care ne provoaca la a curata intai terenul personalitatii noastre de buruienile si gunoaiele, de ce sa nu spunem, care ne infecteaza vietuirea si relatiile.

Prima buruiana si efectele ei negative de care incearca sa ne constientizeze este critica sau spiritul de judecata.

Este o provocare zilnica, sunt situatii multe in care manifestam acest spirit critic negativ. John Wanamaker, fondatorul unui lant de magazine spunea:

"Am invatat acum treizeci de ani ca a mustra aspru e un lucru necugetat. Intampin destule dificultati in incercarea de a-mi depasi propriile limite, fara sa ma mai framant in privinta faptului ca Dumnezeu nu a considerat ca e indicat sa distribuie in mod egal darul inteligentei."

Stim cu totii ce inseamna a critica: "A dezvalui lipsurile, greselile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stari de lucruri (aratand cauzele si indicand mijloacele de indreptare)." (Sursa: dexonline.ro) Doar ca de cele mai multe ori, noi indeplinim prima parte a definitiei, fara sa ne gandim macar la cauze sau la solutii. Acest lucru a transformat actiunea de a critica in "A arata cu rautate (sau cu exagerare) partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip rautacios, nascocind lipsuri si greseli; a barfi." (Sursa: dexonline.ro)

Ma intreb acum: Care dintre cele doua descrieri ale actului de a critica mi se potriveste?

In care dintre definitii ma regasesc? Oare in care definitie ne regasim noi?

Cred ca este important sa devenim constienti de efectele criticilor sau ale spiritului de judecata. Probabil de multe ori gandim ca facand critici la adresa cuiva, facem sau putem obtine un lucru bun. Insa lucrurile nu stau chiar asa.

Dale Carnegie si altii, pe care el ii citeaza in acest prim capitol, pledeaza pentru inutilitatea criticii.

"Critica e inutila, pentru ca ea plaseaza persoana pe o pozitie defensiva si o determina, de obicei, sa se justifice. Criticand, nu inspiram schimbari durabile si trezim adesea resentimente." Dale Carnegie

Iti este placut si confortabil sa iti auzi punctele slabe sau sa le vezi insiruite de catre altcineva?

Da, asa ma gandeam si eu in dreptul meu. Nu este placut. Personal, atunci cand sunt dojenita sau mi se aduce o critica, simt ca mi se urca tot sangele in cap si ceea ce urmeaza dupa aceea nu este deloc placut. De aceea mi-am si stabilit obiectivul de a invata sa raspund intr-un mod corect si sanatos criticilor- intemeiate.

"In relatiile cu oamenii, sa ne amintim ca nu avem de-a face cu creaturi logice, ci cu creaturi emotionale, dominate de prejudecati, motivate de orgolii si capricii. " Dale Carnegie

Modul in care persoana primeste(sau nu) critica se va rasfrange tot asupra noastra, in viitor. Dale Carnegie ilustreaza frumos acest lucru, spunand ca "Toate criticile sunt ca porumbeii calatori. Se intorc mereu acasa."

"Se intorc mereu acasa"- adica de unde au plecat- asupra noastra.

Poate te gandesti ca unele persoane trebuie sa fie la curent cu propria lor imagine, vazuta de altii si ca trebuie sa aiba un feedback de la altcineva, care sa ii ajute pe ei. Ce saritori suntem cateodata!

Acorda atentie urmatoarei intrebari:

Stii pe cineva care ar trebui schimbat, perfectionat?

Inainte de a trece mai departe cu cititul, ia-ti doua minute si gandeste-te la o persoana care ar avea nevoie de schimbare. Stabileste persoana si apoi continua sa citesti.

Mi-ar placea sa stiu cati dintre voi ati pus propriul nume alaturi de "nevoie de schimbare".

Daca stii pe cineva care ar trebui schimbat, perfectionat, de ce sa nu incepi cu tine?

E un lucru mult mai profitabil decat a incerca sa ii schimbi pe altii!

Intr-adevar, este un lucru pe care cei multi nu il fac :

"De nouazeci si noua de ori dintr-o suta, oamenii nu se critica pe sine pentru nimic, indiferent cat de gresite sunt lucrurile pe care le fac." Dale Carnegie

In acelasi ton a scris si Confucius: "Nu te plange de zapada de pe acoperisul vecinului, cand pragul de la usa propriei tale case este murdar."

Acestea nu sunt nici invataturi noi, nici invataturi vechi: sunt invataturi si sfaturi milenare, chiar si divine. Mantuitorul Iisus Hristos a pus aceeasi intrebare, de peste 2000 de ani: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?" (Matei 7:3)

Rasuna intrebarea, este reluata de autori de-a lungul timpurilor, astfel incat si eu si tu sa avem ocazia de a afla care este calea buna pentru a ne zidi caracterul.

De dimineata, Catalin, colegul meu ne-a adus inainte un mesaj pe care il primeste de o saptamana, in fiecare zi. Acelasi mesaj, care suna asa: "Nu te astepta la recolta in gandire, daca nu ti-ai luat timp sa investesti in dezvoltarea caracterului." (Henry David Thoreau)

Revenind la tentatia( pentru ca in momentul in care scriu, imi dau seama ca a critica nu este neaparat un comportament orientat spre un scop, ci este ceva instinctiv) de a critica pe semenii nostri, sunt cateva idei pe care le exemplifica Dale Carnegie, referitoare la solutii in momente in care vrem sa mustram/ certam/ criticam pe cineva:

• Scrie o scrisoare pe care sa nu o expediezi niciodata;
• "Nu judeca pentru a nu fi judecat"(dicton biblic, despre care aflam ca era favoritul lui Abraham Lincoln) ;
• Gandeste: "Nu criticati, ei sunt asa cum am fi si noi in imprejurari similiare" (Abraham Lincoln) ;
• Incearca sa intelegi oamenii inainte de a actiona in vreun fel; acest lucru trezeste toleranta, compasiune, bunatate.

In final, Carnegie ne pune la dispozitie cateva hotarari luate de oameni mari ai lumii, care pot deveni si pentru noi rezolutii, mai ales acum, la sfarsit de an. Recunoastem sau nu, cu totii putem fi "imbunatatiti":

"Nu voi vorbi de rau pe nimeni, voi vorbi pe toata lumea doar de bine" - Benjamin Franklin

"Un om mare isi demonstreaza maretia prin felul in care isi trateaza semenii mai mici." - Thomas Carlyle

La vorbe frumoase si atitudini sanatoase! 

Invitatie la actiune

Bine te-am gasit, drag prieten!

Sunt Eliza Paun si cred ca incepand de astazi putem incepe sa ne spunem prieteni. Profesionali, daca doresti asa.

Sunt aici pentru a-ti face o invitatie. Fie ca suntem functionari, filologi, ingineri, medici, profesori sau oameni politici, toti avem ceva in comun: conditia umana. Aceasta conditie pe care nu noi am ales-o, dar o traim si fiecare incercam (sau nu) sa beneficiem/ sa profitam la maxim de ea.

Spuneam de o invitatie, valabila pentru tine, in oricare dintre categoriile sociale sau profesionale te-ai incadra. Este o invitatie la progres, la o cunoastere mai deplina a acestei conditii umane despre care vorbeam si la o cunoastere a limitelor in care ne ducem existenta. Cunoastere, pentru ce?, poate te intrebi. Cunoastere pentru a le putea depasi. O incursiune in modalitatile si sansele pe care le avem la dispozitie pentru a inlatura aceste limite sau pentru a le impinge mai departe.

Suportul pe care il vom folosi in scopul acestui progres este materialul folosit pentru a pregati mii de oameni in fiecare an, de peste 60 de ani incoace, in devenirea lor ca si oameni de succes, oameni cu impact. Plecat din New York in anii '30, a ajuns in toata lumea, pana astazi. Poate ca ai auzit de cel care a inceput toata aceasta miscare sau nu. Nu este o miscare religioasa sau politica. Este o miscare a rotitelor omului, pentru a-l trezi si a-l impinge afara din limitele intre care isi duce existenta. Este vorba despre Dale Carnegie (1888- 1955) si cartea care a facut inconjurul lumii, "Secretele succesului".

Pentru cei carora le plac "cum-urile", cartea poarta impreuna cu titlul explicatia "Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent".

Daca iti place, poti sa iti imaginezi ca pentru 3 luni de acum inainte, esti inscris la unul din cursurile Institutului Dale Carnegie.

Te invit ca impreuna cu mine sa citesti aceasta carte, sa nu te multumesti cu frame-ul pe care o sa il public in fiecare saptamana, sa iti doresti mai mult.

Nu, nu este o carte magica, desi iti poate schimba viata, daca raspunzi provocarilor autorului.

Te-ai saturat sa gandeasca altii pentru tine?

Vrei ca ceilalti sa inteleaga corect mesajul si ideile pe care le transmiti?

Iti doresti sa fii sigur pe tine, ferm in situatiile critice din viata profesionala, relationala si sociala?

Vrei sa ai castig de cauza ori de cate ori te afli intr-o situatie de negociere cu cineva?

Vrei relatii de calitate si sa manuiesti arta rafinata de a te intelege cu oamenii in mediul profesional, social, personal?

Cu totii ne dorim aceste lucruri. Nu doar pentru ca ne ajuta pe noi sa ne simtim bine in pielea noastra, dar pentru ca in acest fel obtinem stima, statut, respect din partea celorlalti; apreciere, cereri de ajutor si...chiar de prietenie as spune, avand in vedere contemporaneitatea :) Sunt dorinte innascute pe care vrem sa le indeplinim, pentru a fi satisfacuti. Daca traim pozitiv raspunsurile la intrebarile de mai sus avem si beneficii materiale. Spre exemplu, John D. Rockefeller spunea:

"Abilitatea de a te descurca cu oamenii se poate cumpara in aceeasi masura ca o marfa precum zaharul sau cafeaua. Iar eu voi plati mai mult pentru acea abilitate decat pentru oricare alt lucru aflat sub soare."

Ce spui? Nu-i asa ca iti doresti sa pretuiesti si mai mult decat o faci in acest moment? Toti ne dorim, pentru ca limita...este sus, sus de tot!

Poti. Toti putem. Celebrul profesor de la Universitatea Harvard, William James, a notat si el acest lucru: "Comparativ cu ceea ce putem fi, suntem doar pe jumatate constienti. Nu utilizam decat o mica parte a resurselor noastre fizice si mentale. Pentru a face o afirmatie generala, individul uman traieste cu mult intre limitele sale. El poseda diferite tipuri de forte, pe care , de obicei nu reuseste sa le foloseasca."

" De obicei." De foarte multe ori, obiceiurile ne tin pe loc, ne limiteaza. Iesind din obicei, din regula, din turma, noi putem sa pretuim mai mult: in ochii nostri si ai semenilor. Dar nu vizionand niste materiale despre dezvoltare personala, nici citind serii intregi de carti motivationale. "Marele scop al educatiei nu e cunoasterea, ci actiunea." , a afirmat Herbert Spencer.

La concluzie ii dau cuvantul celui care detine locul I in literatura motivationala: "Iar aceasta este o carte de actiune" - Dale Carnegie (1936)

Te invit sa actionam impreuna, pentru binele nostru si al celor din jurul nostru. "Unde-s doi, puterea creste!" Iti vei multumi mai tarziu!

Iti multumesc si eu acum pentru timpul acordat si pentru ca impartasesti cu noi gandurile tale legate de cele scrise mai sus, in sectiunea de comentarii!

TEAMA DE ESEC SAU TEAMA DE SUCCES?

Iata-ne ajunsi la ultimul capitol al cartii „De la idee la bani” a lui Napoleon Hill, care a reprezentat sursa mea de inspiratie a ultimelor 12 saptamani.

Tema pe care o voi aborda astazi se refera la temerile pe care fiecare dintre noi le avem inmagazinate undeva in gandul nostru, si care ne impiedica sa obtinem succesul la care visam.

Pregatirea pentru a implementa cu succes o idee care sa conduca la bani, spune Napoleon Hill, incepe cu studiu, analiza si cu intelegerea a trei inamici care trebuie eradicati: indecizia, indoiala si teama.

Indecizia este samanta fricii, care se cristalizeaza in indoiala, cele doua se amesteca apoi si se transforma in teama. Acest proces este de cele mai multe ori lent si din acest motiv cei trei inamici sunt atat de periculosi. „Ei germineaza si cresc, fara ca prezenta lor sa fie simtita.” (Napoleon Hill)

Conform lui Napoleon Hill, exista sase temeri fundamentale, care insa nu apar la toti oamenii (cei norocosi nu sufera de ele). In ordinea aparitiei, aceste temeri sunt:

Teama de saracie

Teama de critica

Teama de imbolnavire

Teama de a pierde dragostea cuiva

Teama de batranete

Teama de moarte

Trebuie sa recunosc faptul ca, acest ultim capitol m-a impresionat cel mai tare si chiar sunt in consonanta (atat eu, cat si colegele mele de birou carora le-am facut o scurta lectura), cu ceea ce apare scris aici.

Temerile sunt stari de spirit, care pot fi controlate si directionate. Omul a fost inzestrat cu control absolut asupra unui singur lucru – gandul. „Daca este adevarat ca toate gandurile au tendinta de a se transforma in echivalentele lor fizice, poate fi la fel de adevarat si faptul ca impulsurile fricii si ale saraciei nu pot fi transformate in curaj sau in castig financiar” (Napoleon Hill).

Primul pas pe care trebuie sa il facem este sa constientizam existenta acestor temeri. De asemenea, trebuie sa admitem faptul ca acestea sunt DOAR niste temeri si nimic mai mult, insa sunt suficiente pentru a distruge sansele de a avea succes.

Teama de saracie a fost abordata in cartea lui Napoleon Hill datorita faptului ca aceasta carte a fost publicata in timpul Marii Crize Economice, in anul 1937, cand oamenii au trecut printr-o experienta care a lasat milioane de barbati si femei „paralizati” de teama de saracie.

Aceasta temere „paralizeaza capacitatea de a rationa, distruge imaginatia, anihileaza increderea in sine, submineaza entuziasmul, descurajeaza spiritul de initiativa, conduce la incertitudini in privinta obiectivului, incurajeaza procrastinarea, eradicheaza entuziasmul si face imposibil autocontrolul.” (Napoleon Hill) Si acestea nu sunt toate actiunile pe care tema de saracie le poate exercita asupra noastra. Pentru o detaliere a lor va invit sa cititi capitolul 15 - „Cele sase fantome ale fricii” din cartea „De la idee la bani” a lui Napoleon Hill.

Teama de critica – a doua in ierarhia lui Napoleon Hill – este o teama care se poate observa cu ochiul liber in viata de zi cu zi. Cu totii ne temem sa nu fim criticati la un moment dat. Incepand de la vestimentatia pe care o purtam, masina pe care o conducem, jobul pe care il avem, modul in care ne comportam, deciziile pe care le luam.

Deciziile pe care le luam! Aici am dorit sa ajung. Oare nu cu totii suferim de teama de a nu fi criticati in momentul in care trebuie sa luam o decizie? Oare decizia noastra nu ar fi mai realista, mai eficienta, mai inteleapta daca nu ar exista acesti „virusi” care ne patrund in minte si ne fac sa ne gandim la „ce vor spune ceilalti” in loc sa ne gandim strict la rezultat?

Cu siguranta raspunsul este DA!

Documentandu-ma putin despre radacinile acestor temeri de esec, am aflat, fara mare surprindere, ca acestea stau in stima de sine scazuta. Foarte adevarat! Cu siguranta daca increderea noastra in noi insine nu ar fi zdruncinata de ganduri precum... „Ce va crede X daca fac asta?”, „Ce va spune Y ca am decis sa...?”, deciziile noastre ar ilustra intocmai ceea ce ne dorim cu adevarat, neexistand loc de compromis. O carte interesanta referitoare la acest subiect este scrisa de Nathaniel Branden si se numeste „Cei 6 stalpi ai increderii in sine” si ma voi delecta cu ea in acest weekend. Cine stie, poate va deveni subiect pentru urmatoarele articole ale blogului...:)

Revenind la Napoleon Hill si la cartea sa, mi-a atras atentia un check-list interesant realizat de un psiholog cu cele mai utilizate justificari. Pana sa citesc aceasta lista nu mi-am dat seama cate dintre aceste „scuze” le folosesc si eu, unele chiar foarte frecvent...

Asadar, dragii mei cititori, sper ca v-am trezit curiozitatea pentru a afla mai multe lucruri despre „fantomele fricii” care ne impiedica sa actionam la adevaratul potential si va recomand cu multa caldura ultimul capitol al lucrarii lui Napoleon Hill - „De la idee la bani” - „Cele sase fantome ale fricii”.

La finalul acestei carti veti descoperi si cateva teste interesante de autocunoastere, care va ajuta sa va descoperiti slabiciunile si partile din dumneavoastra la care puteti lucra pentru a le imbunatati.

Va doresc sa aveti puterea de a va descoperi punctele slabe, de a le corecta si apoi de a va bucura de o viata minunata, incununata de succes!

Mult noroc!

ESTE CREIERUL O ENIGMA NEDESCIFRATA?

„Creierul este o lume care constă dintr-un număr de continente neexplorate şi mari întinderi de teritorii necunoscute.” (Santiago Ramon y Cajal)

“Conţinând aproximativ 100 de miliarde de neuroni, creierul este cea mai complexă structură a corpului uman. Fiecare neuron poate crea minim 1.000 de legături, astfel că într-un creier pot exista 100.000.000.000.000 de conexiuni neuronale. De asemenea, neuronii din creier pot transmite în fiecare secundă până la 1.000 de semnale electrice, viteza cu care aceste impulsuri se deplasează fiind uneori de 400 de kilometri pe oră.” (Revista <<Descopera>>)

Este universal valabil si acceptat faptul ca creierul nostru este ceea ce sta la baza functionarii noastre ca si oameni. Este ceea ce ne diferentiaza de alte forme de viata, iar activitatea sa ne diferentiaza unii de ceilalti.

Creierul este obiectul de studiu al oamenilor de stiinta de sute de ani, iar cercetarile inca nu au luat sfarsit. Creierul este si va ramane, (pentru mult timp de acum inainte, spun eu), o “enigma nedescifrata”.

Din ceea ce s-a descoperit insa pana in momentul prezent, avem multe de invatat despre creierul nostru. Stim ca deciziile se nasc la nivelul creierului, centrii motori, ai vorbirii, gandirea, se afla tot la nivelul creierului. Prin urmare, de aceasta parte a corpului ar trebui in mod normal sa ne ingrijim mai mult. Stimularea creierului si a gandirii trebuie sa fie o activitate care face parte din rutina noastra zilnica.

Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre cei mai cunoscuti specialisti in cognitie si pionier al economiei comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale ale creierului uman si a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenteaza deciziile fara sa ne dam seama. In 2002, Kahneman a fost rasplatit cu Premiul Nobel pentru Economie pentru lucrarile sale ce au demonstrat ca omul nu este un „actor rational”, asa cum sustineau multi specialisti in economie, ci unul supus numeroaselor capcane ale intuitiei. Creierul pe care incetam sa il stimulam, sa il “hranim” va deveni ca o gradina lasata in paragina – in care cresc buruieni daunatoare, care le vor inausi florile frumoase, plantele benefice.

Una din activitatile zilnice prin care ne putem stimula creierul este imaginatia – pe langa faptul ca nu este consumatoare de timp, este si o activitate placuta. Cati dintre dumneavoastra ati incetat sa mai visati cu ochii deschisi odata ce ati trecut de varsta adolescentei? Cati dintre dumneavoastra ati incetat sa mai visati la o viata care sa va multumeasca? La o familie armonioasa si implinita? La jobul potrivit care sa va satisfaca din toate punctele de vedere? Albert Einstein a afirmat chiar ca “Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea!” (Albert Einstein)

Noi suntem cei care decidem ce fel de imagini ne ocupa mintea, si in acelasi timp care sunt evenimentele carora le permitem sa ne afecteze viata.

Desi, in mod inconstient, cred ca stiam acest lucru, am fost surprinsa sa aud tot mai multe persoane care, desi au invatat o limba straina mai bine de 10 ani, afirmau cu tristete ca neutilizarea acesteia a dus la uitarea ei, nefiind capabile acum sa scoata mai mult de 4 – 5 cuvinte in limba respectiva.

Acest lucru m-a facut sa cad pe ganduri...oare daca, chiar si la operatii simple de matematica voi utiliza calculatorul, voi avea probleme in calculele manuale? Raspunsul este DA!

Asadar, dragii mei, va invit cu mare caldura si cu toata dragostea sa nu va lasati creierul in paragina! Asa cum nici lucrurile vechi dar care inca mai functioneaza, nu le aruncam la gunoi, ci le depozitam intr-un garaj, tot la fel trebuie sa ne ingrijim de functiile creierului nostru, pe care, desi nu avem ACUM nevoie sa le folosim (fiindca putem foarte simplu sa calculam cu un calculator), nu stim ce ne poate rezerva viitorul si e bine sa “avem pe ce pune mana la nevoie”.

Sa auzim de bine!

PRIMA CREATIE TREBUIE SA FIE GANDUL!

In orice actiune pe care o intreprindem, prima creatie este gandul. Dar gandul...de unde vine? Subconstientul este cel care inmagazineaza gandurile noastre, primeste si inregistreaza ganduri indiferent de natura lor. Putem fiecare dintre noi sa sadim in mod voluntar in subconstientul nostru orice plan, gand sau obiectiv pe care dorim sa il transformam in echivalentul sau fizic.

Tot ceea ce noi, oamenii, cream, ia nastere in prima faza sub forma unui impuls al gandului. Nu putem crea nimic din ceea ce nu putem initial construi in gand. Cu ajutorul imaginatiei, gandurile si ideile pot fi asamblate in planuri care mai apoi ne vor conduce catre succesul in indeplinirea obiectivelor stabilite.

Asadar, toate gandurile planuite in subconstient pot lua nastere daca le vom trece prin imaginatie, le vom corela cu incredere si vom fi perseverenti in a duce gandul la bun sfarsit.

Este cunoscut faptul ca subconstientul este mai sensibil la influenta gandurilor combinate cu sentimente sau emotii decat la cele provenite din partea rationala a mintii. De fapt, exista chiar si teorii care sustin faptul ca gandurile insotite de emotii au o influenta activa asupra subconstientului.

Daca ceea ce se sustine este adevarat, primul meu gand este ca trebuie si este imperios necesar ca emotiile noastre sa fie predominant pozitive. Din studiile pe care Napoleon Hill le-a realizat, a constatat ca exista sapte emotii pozitive si sapte emotii negative. Emotiile negative se pare ca se infiltreaza voluntar in impulsurile gandului, asigurandu-si astfel trecerea in subconstient. Cele pozitive insa, trebuie infiltrate de catre noi in impulsurile gandului pe care noi dorim sa le trecem in subconstient cu ajutorul principiului autosugestiei.

Principalele sapte emotii pozitive, dupa Napoleon Hill sunt:

1.    Dorinta

2.    Increderea

3.    Iubirea

4.    Sexul

5.    Entuziasmul

6.    Romantismul

7.    Speranta

Acestea sunt cele mai des folosite in efortul creator.  Prin utilizare, acestea pot fi stapanite, si vor fi la dispozitia noastra in momentul in care vom avea nevoie.

Principalele sapte emotii negative  (care trebuie evitate) sunt:

1.    Frica

2.    Gelozia

3.    Ura

4.    Razbunarea

5.    Lacomia

6.    Superstitia

7.    Furia

Atat emotiile pozitive, cat si cele negative ne pot ocupa, in acelasi timp, mintea. Unele sau altele insa trebuie sa fie dominante.  Noi suntem responsabili de emotiile care ne domina gandirea. Aici intervine obisnuinta. Daca ne vom forma obiceiul de a aplica si utiliza emotiile pozitive in viata de zi cu zi, intr-un final acestea ne vor conduce mintea, astfel incat emotiile negative nu vor mai putea patrunde.

La cat mai multe ganduri pozitive!

Pe curand!

Puterea sau cunostintele organizate si inteligent directionate

       „Puterea se refera la efortul organizat suficient, pentru a-i permite unui individ sa transforme o dorinta in echivalentul ei fizic. Efortul organizat rezulta prin coordonarea efortului a doua sau mai  multe persoane care lucreaza in deplina armonie pentru un scop comun bine definit.” (Napoleon Hill)

         Am ales sa vorbesc astazi despre acest subiect fiindca se refera foarte mult la munca in echipa. Oamenii cre lucreaza in echipa sunt mai eficienti, mai productivi. Avand un scop comun, acestia isi aduc fiecare aportul la indeplinirea acestuia, relatiile dintre membrii se solidifica, se intaresc devin mai puternice. De asemenea, indeplinirea scopului comun ii face pe fiecare dintre membrii echipei sa se simta important, apare astfel sentimentul de forta si de putere al grupului.

         Totodata, este nevoie de coordonare, comunicare si intelegere intre membrii echipei. Acestia trebuie sa simta ca se pot sprijini unul pe celalalt la nevoie sau ca pot sa invete unul de la celalalt.

         Munca in echipa ne da sentimentul de siguranta, de apartenenta la un grup, iar in momentul in care acest grup este unul format din „minti stralucite” - asa cum le numeste Napoleon Hill, atunci cu siguranta planul bine pus la punct va functiona.

Acesta este si motivul pentru care, in mai toate cartile de dezvoltare personala apare ideea de a te inconjura de prieteni de la care ai lucruri bune de invatat, care te pot indrepta intr-o directie buna, in care te poti dezvolta. Ma gandeam acum ca am intalnit  diversi oameni care au un mare potential de afirmare, insa nu stiu ce sa faca cu el...Cu siguranta fiecare dintre noi cunoastem astfel de oameni. Prietenul care are o „minte stralucita”, dar care este prea comod sa faca cateva lucruri simple care il conduc „inevitabil” catre succes. Cu siguranta daca acesta ar fi inconjurat de „minti stralucite” cu totii am avea de castigat din aceasta prietenie. Persoana respectiva, care si ea la randul ei este o „minte stralucita” isi va dezvolta la maxim potentialul, persoanele care o inconjoara ii vor folosi capacitatea pentru a concepe ceva benefic, util si interesant.

Va invit sa va inconjurati de „minti stralucite”, iar daca sunteti chiar dumneavoastra una dintre acestea, nu lasati energia dumneavoastra sa se iroseasca! Exploatati la maxim potentialul pe care il aveti pentru a nu-l pierde, ci dimpotriva, pentru a-l imbunatati!

Numai bine!

         

„Situatiile nefavorabile ne descopera potentialul ascuns!” (Jeff Keller)

Bun gasit!

Tema pentru blogul acestei saptamani, pentru care mi-am adunat toata saptamana idei s-a schimbat brusc aseara, cand, inainte sa ma pun in pat, am luat o carte in mana fiindca am observat ca somnul imi este mai linistit daca inainte de culcare ma incarc cu ganduri si energie pozitiva. De asemenea, ieri la birou am abordat aceasta idee cu un coleg, insa in acel moment parca nu puteam sa ii dau dreptate.

Si, sa nu va mai tin in suspans, va spun despre ce idee era vorba, si anume ca greutatile, obstacolele pe care le intampinam si situatiile nefavorabile de fapt ne juta, si nu ne trag inapoi, cum credeam eu.

Aveam tendinta, si inca nu m-am vindecat total, sa vad mereu partea goala a paharului, sa fac o tragedie cand lucrurile nu mergeau conform planurilor, cand tot ceea ce speram ca se va intampla se naruia vazand cu ochii! Trebuie sa recunosc insa ca daca nu treceam prin toate acele incercari, obstacole, lovituri, nu ajungeam in punctul in care sunt astazi. De acest lucru mi-am dat seama insa doar acum. Nu, nu vreau sa spun ca este tarziu, insa e pacat ca nu mi-a atras cineva atentia fata de acest lucru mai devreme.

Am auzit de multe ori, in cercul meu de prieteni expresia: “Nu vreau sa...(fac un anumit lucru), fiindca daca nu va iesi cum planuiesc voi suferi mai tare decat daca stau pe margine si nu ma implic!” Nu ma implic intr-o relatie fiindca daca nu este persoana potrivita voi suferi – dar daca este exact persoana potrivita? Nu accept un anumit job, fiindca poate nu va fi pe placul meu – dar daca este cel mai tare job pe care il puteam obtine si nu am stiut sa profit de aceasta sansa?

De ceva timp lucrez cu oameni – cea mai frumoasa meserie pe care as fi putut sa mi-o aleg. Ii ajut, asta imi place sa fac. Vreau sa ajut! Sunt perseverenta, insa unii oameni considera asta lipsa de respect, hartuire. Asa sa fie?

Am vazut cu ochii mei ce inseamna perseverenta si dorinta de a ajuta, la o persoana pe care am luat-o drept exemplu in urma cu aproximativ 3 ani. Pentru ca unele persoane au nevoie permanent sa fie impinse de la spate pentru a face un lucru care e evident ca le va aduce beneficii, trebuie sa fie inconjurata de persoane perseverente, care nu obosesc sa le impinga de la spate.

Situatiile nefavorabile ne incurajeaza sa facem schimbari si sa actionam! Am o prietena care a luat decizia de a pleca de la compania la care lucra. In momentul respectiv s-a intamplat o schimbare majora in viata ei pe care ea nu a controlat-o. Insa tot ceea ce la inceput parea sa fie un esec, o lovitura, s-a transformat intr-o oportunitate uriasa. Acum are un loc de munca de care este multumita si unde se simte bine. Deci, desi inceputul sfarsitului nu era unul tocmai bun, am ajuns din nou la vorbele lui Napoleon Hill: “Orice situatie nefavorabila poarta in sine samanta unui beneficiu echivalent, daca nu chiar mai mare.”

Pe de alta parte, nu vreau sa se inteleaga din cele de mai sus ca daca intampini o problema trebuie sa renunti fiindca se va ivi alta mai buna. Sentimentul pe care trebuie sa il ai in momentul in care decizi sa parasesti o companie este acela ca ai facut tot ce s-a putut in compania respectiva si ca nu iti mai poate oferi oportunitati de dezvoltare.

Asadar oameni buni, trebuie sa ne educam singuri sa extragem din fiecare hop, din fiecare greutate pe care o intampinam, din fiecare obstacol ceea ce este mai bun. Sa vedem “jumatatea plina a paharului” si ce este cel mai important, sa nu renuntam niciodata la visele noastre.

PS: Imi este greu sa imi explic de ce, de fiecare data cand citesc carti motivationale sau de dezvoltare personala, multe dintre idei le regasesc in vorbele bunicii. Iata inca una, pe care sunt convinsa ca ati auzit-o si voi de la bunicile voastre: “Ca sa iti gasesti printul, trebuie sa saruti multe broaste!” :)

Fiti perseverenti oameni buni! Noi suntem principalii responsabili de cursul pe care il are viata noastra!

Un sfarsit de saptamana minunat sa aveti!

Perseverenta si vointa fac echipa buna!

Bine v-am regasit dragii mei!

Astept cu nerabdare fiecare sfarsit de saptamana, cand am ocazia sa impartasesc cu voi ultimele mele achizitii in materie de self-development. In primul rand vreau sa va multumesc ca imi urmariti postarile si imi doresc sa invatam impreuna cum sa ne dezvoltam din punct de vedere personal si profesional.

Eu sunt la inceput de cariera si ma bucur mult ca am “prins” gustul pentru citirea acestor carti, insa niciodata nu este tarziu pentru a face acest lucru. Citeam in Napoleon Hill cateva povesti care m-au inspirat cu adevarat si mi-am propus sa le tin minte si sa mi le amintesc in momentele in care simt ca am ajuns la un capat de drum intr-o anumita problema. Povestea acestor oameni incepea undeva in jurul varstei de 60 de ani, cand au pierdut tot ce au agonisit pana la acel moment si au ramas pe drumuri. Bineinteles, acesta nu este un capat de drum, ci un nou inceput. Exista varii posibilitati si depinde de fiecare pe care o alege: pe cea usoara – adica sa stai si sa iti plangi de mila, sau pe cea mai grea – care presupune sa te ridici (sa ai vointa), sa continui (sa fii perseverent) si sa nu dai atentie respingerilor sau influentelor descurajante, iar satisfactia cu siguranta va fi mai mare. Asadar, fii atent la drumurile grele – pe acolo isi croiesc calea cei puternici!

Cei mai multi oameni sunt gata sa renunte la scopurile si la obiectivele lor la primul semn de opozitie sau de ghinion. Putini sunt cei care merg inainte, in ciuda tuturor obstacolelor pana cand ajung sa obtina ceea ce-si doresc. Iar cel mai trist este ca mereu “viata”, “soarta”, “ghinionul”, “sansa”, “pisica neagra” sau “cele doua ceasuri rele” sunt de vina pentru insuccesul lor.

Bunica mea, desi nu era o femeie cu multa scoala si nici nu citea carti de self development, era inteleapta si obisnuia sa imi spuna: “Norocul si-l face fiecare cu mana lui!”.

Si pentru ca perseverenta este o stare de spirit, ea poate fi cultivata. Cultivand-o si hranind-o zi de zi, aceasta va deveni rezultatul direct al obisnuintei. ATENTIE! ZI DE ZI! Aceasta poate fi comparata cu tinerea unei diete: degeaba mancam un mic dejun sanatos daca celelalte mese sunt bogate in carbohidrati – dieta noastra nu va avea absolut niciun rezultat! La fel este si cu VOINTA si PERSEVERENTA. Daca le utilizam zilnic, le hranim si le cultivam, in scurt timp vom fi educati sa fim mereu perseverenti si sa ii ajutam si pe cei din jurul nostru sa devina la fel.

Mai jos va ofer 4 pasi simpli care va pot ajuta sa deveniti din ce in ce mai perseverenti daca ii urmati cu perseverenta :)

1. un obiectiv bine definit, sustinut de dorinta arzatoare de a-l atinge;
2. un plan bine definit, sustinut de actiune continua;
3. o minte inchisa ermetic impotriva tuturor influentelor negative si descurajante, inclusiv a parerilor negative ale rudelor, prietenilor si cunostintelor;
4. o prietenie cu una sau mai multe persoane care sa va incurajeze sa va urmati planul.

Ma bucur daca am reusit sa va fiu de folos si chiar vreau sa va rog sa imi oferiti un feed-back referitor la cele scrise. Ma ajuta de asemenea sugestii, opinii sau intrebari la care sunt fericita sa va raspund!

Va doresc toate cele bune si sper ca saptamana viitoare sa ne intalnim cu totii plini de vointa si perseverenta!

Cu bine!

Ioana Hodos

Junior Recruiter

Fii hotarat! Puterea de decizie se afla in mainile tale!

„O analiza amanuntita a peste 25 000 de barbati si femei care au esuat, a relevat ca lipsa deciziei este aproape intotdeauna in fruntea listei celor 31 de cauze majore ale esecului.” (Napoleon Hill)

Lipsa hotararii este o problema majora cu care ne confruntam in multe situatii, incepand de cand suntem mici – iar cu acestea se poate trai sau pot fi indreptate, insa lucrurile se schimba in momentul in care devenim adulti, iar viata noastra si a celor din jur este afestata de hotararile pe care le luam sau care intarzie sa apara. Desi uneori pot sa para lucruri minore, lipsa hotararii la intrebarea: „Ma iubesti?” poate distruge un cuplu iar asta sa aiba consecinte pe termen lung.

La fel este cu lipsa hotararii la intrebarea ”Care este scopul tau profesional?”! Cei mai multi oameni nu au un scop in viata, desi au trecut prin multe primaveri, iar acest lucru se repercuteaza asupra lor si a celorlalti si se poate ajunge in nefericita situatie de a fi pus fata in fata cu aceasta intrebare exact cand te astepti mai putin, la fel ca persoanele din filmarea de mai jos.

Ca sa fii hotarat trebuie sa stii ce vrei, ce iti doresti, unde vrei sa ajungi, insa si mai important este sa „spui lumii ceea ce intentionezi sa faci, dar nu inainte de a-i arata!” (Napoleon Hill).

Faptele si nu vorbele sunt cele care conteaza mai mult!

Un plan bine pus la punct – cheia catre atingerea scopului!

Ati auzit vreodata expresia “Paza buna trece primejdia rea”? Eu o auzeam si inca o mai aud foarte des de la parintii mei, care, evident, au mult mai multa experienta fata de mine si au trecut prin multe incercari, esecuri si succese.

Mereu cand eram foarte entuziasmata de un lucru pe care urma sa il fac, si care era de cele mai multe ori la stadiul de idee, ai mei ma felicitau pentru idee, pentru entuziasmul cu care priveam lucrurile, iar apoi ma intrebau: “Si...cum te-ai gandit sa faci asta?” - “Pai, nu stiu, dar e o idee excelenta!”.

Apoi, ma incurajau sa ma gandesc la un plan, o strategie prin care pot sa imi realizez visul. Dupa ce puneam la cale un plan, mergeam sa le cer parerea. Desi parintii mei nu au studiat psihologia, abia acum imi dau seama ca utilizau, fara sa isi dea seama, cateva metode psihologice prin care ma ghidau spre o decizie corecta, fara a-mi oferi ei solutia pe tava, ci ma ghidau pe mine in asa fel incat solutia sa vina de la mine.

Cred cu tarie ca experienta lor de “o viata” m-a ajutat sa iau de cele mai multe ori cele mai bune decizii. Este foarte greu, daca nu chiar imposibil sa le stii pe toate. “Niciun individ nu are suficienta experienta, educatie, abilitate nativa si cunostinte pentru a putea acumula bogatii fara cooperarea altor oameni.” (Napoleon Hill) Din acest motiv cred ca este util si eficient sa avem un cerc de prieteni, un cerc de “minti stralucite”, care ne pot ajuta si ne pot completa “lipsurile” pe care noi le avem. De asemenea, sa nu excludem nici greselile altora, din care avem multe lucruri de invatat. Stiti cum se spune...”Doamne ajuta-ma sa invat din greselile altora, fiindca nu voi avea timp sa le fac eu pe toate!”.

De ceva timp am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala, carti scrise de oameni importanti, care au cunoscut succesul si au cunoscut oameni de succes. In momentul in care citesc din aceste carti, am impresia ca stau cu persoana respectiva fata in fata, servind un ceai, si ascultand povestea lor de succes. Cred ca aceste carti sunt foarte valoroase, fiindca un om cu adevarat de succes il descoperim foarte greu sau este greu accesibil omului de rand. Iar prin intermediul acestor carti putem invata din experienta unor oameni de succes.

Un alt aspect pe care eu il consider foarte important, (daca nu cel mai important), este perseverenta. Daca primul plan realizat si pus in aplicare nu a dat roade, refaceti-l si inlocuiti-l partial sau total, iar daca si acesta da gres, inlocuiti-l cu inca unul si asa mai departe. “In acest punct, majoritatea oamenilor esueaza, deoarece nu au perseverenta necesara pentru a crea noi planuri care sa le inlocuiasca pe cele care nu functioneaza” (Napoleon Hill).

Va invit asadar sa aveti o idee buna, sa o transformati in vis, sa va creati intre timp un cerc de “minti stralucite”, sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati! Reluati procesul de la “...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati!...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati”

Cu siguranta dupa acest proces va urma un final glorios, cand veti putea culege roadele muncii dumneavoastra, de care veti fi mult mai satisfacut, fiindca totul s-a castigat prin sudoarea propriei frunti!

“Un infrant nu invinge niciodata si un invingator nu renunta niciodata” (Napoleon Hill)