Gandeste castig - castig si sigur vei castiga!

Bun gasit!

Am stationat saptamana trecuta asupra a cinci principii ale interactiunilor umane.

Astazi ne vom concentra asupra principiului castig – castig.

Acest principiu este considerat fundamentul succesului in relatiile interumane. Astazi vom afla ca el cuprinde cinci dimensiuni interdependente ale vietii:

1. Caracterul

Reprezinta temelia atitudinii castig – castig.

Acesta este cladit, la randul lui, pe trei stalpi:

Integritatea – Covey o defineste ca valoarea pe care ne-o dam noua insine. Integritatea este mentinuta de primele trei deprinderi.

Integritatea se formeaza atunci cand stim ce inseamna pentru noi castigul, atunci cand ne putem lua angajamente fata de noi insine si fata de altii si cand le putem respecta.

Maturitatea – o definitie imbratisata de Covey este „abilitatea de a-ti exprima propriile sentimente si convingeri tinand cont de gandurile si sentimentele celorlalti”(Prof. Hrand Saxenian, Haarvard Business School) (Covey, 2011, p.204).

Mentalitatea abundentei - Cu alte cuvinte, „exista indeajuns pentru fiecare”. Aceasta izvoraste dintr-un profund sentiment al sigurantei si propriei valori. „Ce-i a tau e pus deoparte” e inca un dicton al persoanelor care au o mentalitate a abundentei.

2. Relatiile

Acestea sunt construite pe temelia caracterului. Ne amintim la acest subiect de contul bancar emotional. Si inca o data ni se aminteste de importanta unor relatii bazate pe incredere, credibilitate, respect.

3. Acordurile

Decurg din relatii si ofera directie modalitatii de lucru. Urmatoarele elemente trebuie sa fie bine stipulate, pentru a avea acorduri castig – castig:

• Rezultatele dorite – ce si cand trebuie sa se intample;
• Liniile directoare – se stabilesc principiile, strategiile in cadrul carora se vor botine rezultatele;
• Resursele – instrumente de sprijin (umane, materiale, tehnologice etc.) in procesul obtinerii de rezultate;
• Administrarea responsabilitatilor – standardul executarii si data evaluarii;
• Consecintele – ce se va intampla in urma evaluarilor.

4. Sisteme

Apartin organizatiei si ele sustin contractul castig – castig: si negocierea si evaluarea si premierea se fac dupa acelasi mod de gandire: castig – castig. Il folosim de la inceput pana la sfarsit, fara sa il combinam cu alte paradigme de gandire.

Toate sisteme dintr-o organizatie (de calificare, de planificare, de comunicare, bugetar, informational, de compensari) trebuie aliniate unei singur paradigme (castig – castig), pentru ca rezultatele sa fie favorabile.

5. Metode

Daca stabilim obiective de tip castig – castig, trebuie sa folosim mijloace adecvate, tot de tip castig – castig.

Deprinderea a patra, Gandeste castig – castig, este o mare provocare, poate cea mai mare de pana acum si destul de dificil de inteles, poate.

Rabdare si sarg si primele trei deprinderi cu siguranta ne vor ajuta sa dobandim si aceasta ultima deprindere sau, ca sa fiu mai realista, sa exersam suficient de mult principiile ei, incat sa o putem folosi cu rezultate bune in diferite situatii din viata noastra personala sau profesionala.

Ne recitim data viitoare, cand urcam treapta catre deprinderea a cincea.

Curiosi care este?

Aflam saptamana viitoare, din „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, sub semnatura domnului Stephen Covey.

Fiti sinceri!

            Bine v-am regasit la o noua intalnire cu Frank Bettger si a sa carte "Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes". Iata ca am ajuns la cea de-a treia parte a cartii, care se numeste: Sase feluri de a castiga si pastra increderea celorlalti. Aici ni se vorbeste despre cum putem sa-i facem pe ceilalti sa investeasca in noi incredere? Raspunsul este destul de simplu si nu presupune cine stie ce tehnici elaborate de vanzare: trebuie sa fim cinstiti si sa avem incredere in noi si in produsul pe care il vindem.

               In primul capitol al celei de-a treia parti, care este de altfel unul foarte succint, suntem indemnati de catre autor sa nu incercam sa inselam clientul, ci sa-i vindem ce credem noi ca are nevoie cu adevarat. Frank a invatat asta de la un agent de vanzari care avea o experienta de 40 de ani in domeniul asigurarilor si care l-a ajutat sa incheie o vanzare care i se parea de-a dreptul imposibila. Cum a facut asta? A mers la client l-a privit in ochi si i-a spus exact ce considera ca ar avea nevoie. Rezultatul a fost ca respectivul client, a semnat contractul si a achitat valoarea acestuia pe un an de zile.

            Bettger ne spune ca cea mai importanta lectie despre crearea increderii este sa abordam orice situatie de afaceri onest, sincer si cu convingerea ca ceea ce vindem se potriveste si este in interesul clientului. Daca privim lucrurile din perspectiva opusa, adica daca incercam sa inselam, sa facem o smecherie, rezultatul poate fi bun pentru noi doar o singura data (nici acest lucru nefiind garantat). Respectivul client nu va mai dori sa auda de noi si astfel vom pierde o oportunitate. Este un adevar ca business-ul repetat cu acelasi client este cel mai profitabil, pentru ca nu necesita o vanzare propriu-zisa, ci doar o reintarire a increderii care ne este acordata.

             Asadar, pentru a capata increderea unui client, pentru ca in viitor sa putem repeta o afacere incheiata cu el, trebuie sa fim onesti, sinceri si sa vindem produsul cel mai potrivit nevoilor acestuia. Bettger spune ca e ideal sa vinzi produsul pe care l-ai cumpara si tu, daca te-ai afla in aceeasi situatie.

Pe curand!

Serban Manta

“Cum invat eu cel mai bine?” - Descopera-ti propriul stil de invatare si cunostintele se vor asterne la picioarele tale!

Va salut cu drag, prieteni!

Ne apropiem cu pasi repezi catre ultimele litere din acrostihul creat de Ben Carson pentru cuvantul Think Big si sunt convinsa ca sunteti cu totii curiosi care este cuvantul de incheiere.

Pana atunci, totusi, mai avem de discutat despre litera de astazi - “I”, pentru care Ben Carson a ales sa insemne “Invatare aprofundata” (in-depth learning).

“Orice gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta!” (Eclesiastul 9:10)

Nu cred ca mai are rost sa spun ca invatarea aprofundata este exact opusul invatarii superficiale. Invatand aprofundat despre un anumit subiect, despre o anumita tema, a invata de dragul cunoasterii si nu doar pentru a trece un test, iti insusesti acele cunostinte pentru toata viata.

Iar pentru a invata aprofundat, este imperios necesar sa ne cunoastem propriul stil de invatare – unii invata pe baza de imagini, vizualizand, altii invata ascultand, unii invata realizand scheme iar altii practicand ceea ce citesc. Suntem diferiti, iar stiluile prin care invatam sunt de asemenea diferite.

Auzim din ce in ce mai des in jurul nostru ideea conform careia calitatea primeaza in fata cantitatii, iar acest lucru este valabil in absolut in orice domeniu. Ce folos ca ai citit 10 carti intr-o saptamana si nu ai reusit sa intelegi cu adevarat nici macar una?

Oamenii care constientizeaza importanta invatarii aprofundate se indreapta incet dar sigur catre succesul profesional, atat in viata privata, cat si in cea profesionala. Acesti oameni sunt adepti ai calitatii, ai lucrului bine facut, ai profesionalismului.

Va provoc, asadar, dragii mei, sa fiti adepti ai invatarii aprofundate! Acest aspect sa fie unul dintre lucrurile pe care le treceti zilnic pe lista voastra de “to do things” si sa nu il “sariti” in nicio zi! Amintiti-va ca oamenii de calitate au fost, sunt si vor fi mereu apreciati pentru munca depusa si tot ei sunt cei care raman “pe piata” in momente mai putin favorabile.

Va imbratisez!

Eu castig, tu castigi, el/ea castiga. Noi castigam, voi castigati, ei/ele castiga.

Bine te-am regasit!

Am avut o perioada de articole „intre etaje”, intre deprinderi. Am ajuns la un etaj la care putem fi independenti si am dezvoltat cateva deprinderi care ne ajuta in sensul acesta. Insa, cum am scris si cu ceva timp in urma, scopul este sa ajungem la nivelul interdependentei.

Pentru a ajunge acolo mai avem 3 etaje de urcat, 3 deprinderi de insusit (sau de invatat, pentru ca ne ramane viata intreaga sa le exersam si sa le insusim.

Astazi ne oprim la deprinderea a patra, care se refera la gandirea de tip „castig – castig”.

Sursa foto: Aici

Gandeste „castig – castig”.

Covey crede ca acest tip de gandire este un principiu al leadership-ului interpersonal.

O numeste chiar o paradigma a relatiilor interumane, alaturi de inca cinci astfel de paradigme:

Castig – castig:

In relatiile interpersonale, atat inima cat si ratiunea urmaresc beneficii care sa fie de ambele parti. Rezultatele sa fie reciproc avantajoase.

Beneficii ale acestui tip de gandire: toate partile interesate sunt multumite si se simt angajate in planul de actiune, ceea ce inseamna ca vor coopera, eliminand competitia.

Castig – castig inseamna „ca este destul pentru fiecare” si succesul unuia nu inseamna esecul altuia.

Castig – pierdere:

Deviza acestei paradigme este „Daca eu castig, tu pierzi.”

Are la baza comparatiile care se fac intre elevi, intre frati, intre colaboratori.

Cel mai bun castiga si celalalt pierde. Procesul educational este construit pe paradigma aceasta, pentru ca incurajeaza competitia si pentru noi poate fi destul de greu de inteles ca acesta este un minus. Pentru ca asa am fost crescuti, aceasta idee ne-a fost inoculata. Si ma regasesc deplin, pentru ca intotdeauna ma intreb, inca, desi am terminat perioada de scolarizare, daca sunt cea mai buna sau oriunde altundeva sub acest nivel.

Nu poate fi vorba de cooperare in acest sistem, un unele cazuri, cooperarea este catalogata chiar ca si trisare si este pedepsita. (Zambesc amar).

Aceasta paradigma creeaza o atitudine defensiva, iar aceasta nu poate fi nici creativa, nici cooperanta.

Bineinteles ca sunt situatii in care este necesara competitia si buna. Dar viata, in totalitatea ei, nu este o cursa. Nu in orice relatie pe care o a am se pune intrebarea „Cine este castigator?” In cele mai multe situatii avem nevoie de cooperarea oamenilor, nu de atitudinea lor de competivitate fata de noi.

Pierdere/Castig:

O atitudine si mai negativa, a persoanei care se face pres sau treapta pentru ca altii sa urce.

Confortul lor vine din a se simti acceptati, placuti de ceilalti, astfel ca fac orice pentru pace si buna intelegere – chiar se compromit pe ei insisi si principiile lor.

Acestia isi refuleaza sentimentele, care nu dispar, ci se aduna si vor exploda, la un moment dat, intr-un anume mod: o boala fizica/ psihica, accese de furie cu consecinte importante, acte necugetate sau altele.

Pierdere/Pierdere:

Este un rezultat al paradigmei castig/pierdere, atunci cand doua persoane se incapataneaza sa castige, in fata celuilalt.

Sau sa il faca pe celalalt sa piarda, chiar daca asta inseamna si pierderea lor.

Tot aici intra si categoria de persoane care vor ca toti sa piarda, doar pentru ca ei nu castiga: sa fie toti pierzatori.

Castig:

„Pentru mine, castig. Pentru tine – nu conteaza.” Important este, pentru oamenii care gandesc asa, ca ei sa castige, fara sa conteze ce se intampla in terenul celorlalti.

Castig/Castig sau nimic altceva:

Aceasta este o varianta superioara a alternativei castig/castig.

Nimic altceva inseamna ca nu exista solutii avantajoase si se convine, de comun acord, sa nu se incheie afacerea/ colaborarea.

Avantajele acesti gandiri:

• te vei simti mai liber: nu mai e encesara manipularea, impunerea conditiilor, fortarea situatiei in directia itnereselor tale;
• poti fi sincer in afirmatia „Intentia mea este castig/castig.”

Chiar daca se va plati un pret pentru „nimic altceva”, pe moment, beneficiile acestei gandiri se vor vedea in timp.

Apar multe semne de intrebare, meditand la paradigmele descrise mai sus.

In dreptul meu. Cand si care paradigma o folosesc? Care este gandirea care are cea mai mare frecventa in situatiile cu care ma confrunt?

Cum e sa te gandesti castig/ castig sau nimic altceva? Cum e sa te ghidezi dupa aceasta filozofie, ignorand presiunea materiala a momentului? Trebuie sa fie interesant, ma intreb ce avem de castigat daca gandim si traim asa.

Arunc manusa, cine o va prinde? Arunc manusile, ca sa nu creez spirit de competitie. Sunt destule pentru fiecare, doar noi sa vrem sa ne folosim de ele pentru a ne insusi aceasta deprindere, de a gandi in folos reciproc – pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru.

„Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute.” (Descartes)

Bine v-am regasit, dragii mei prieteni!

Ma bucur de fiecare data cand impartasesc cu voi idei pe care le extrag din cartile citite, carti pe care ador sa le citesc, mai ales ca, citind o carte simt ca discut chiar cu autorul acelei carti.

Ma fascineaza biografiile si autobiografiile. Iubesc sa citesc prefata cartilor. De acolo extrag multe informatii care ma fac sa imi doresc si mai mult sa citesc cartea.

Coincidenta, sau nu, litera „B” din acrostihul realizat de Ben Carson pentru cuvantul „think big”, se refera la carti, importanta lecturii, importanta creatiei, esenta dezvoltarii imaginatiei.

Asa cum am povestit si in articolul anterior, cei doi frati Carson au fost obligati pe vremea cand erau inca in clasele primare sa citeasca cate doua carti pe saptamana. Desi, la momentul respectiv acest lucru nu parea absolut deloc interesant, acestia si-au dat cu timpul seama de importanta acestei decizii luate de mama lor si de faptul ca, daca mama lor nu era radicala in ceea ce priveste educatia copiilor sai, ei nu deveneau persoanele care sunt astazi.

Ma gandeam acum, la faptul ca situatia actuala ne stimuleaza din ce in ce mai putin sa gandim, sa fim creativi, sa gasim solutii pe cont propriu. Ne visam din ce in ce mai putin, interactionam din ce in ce mai putin si ne cultivam din ce in ce mai putin. Chiar am ajuns la stadiul in care, Dictionarul limbii romane accepta si introduce forme noi ale cuvintelor in vocabular, chiar daca pana acum acestea erau considerate forme gresite, asta doar pentru ca forma respectiva este utilizata de un numar foarte mare de oameni.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Sunt pro tehnologie, pro usurarea muncii, insa sunt de asemenea pro carti, pro creativitate, pro inteligenta naturala (si nu artificiala), pro ochi sanatosi, pro minte care poate sa gandeasca singura.

Asadar, va intreb, dragii mei, care este ultima carte pe care ati citit-o?  Care a fost motivatia care a stat in spatele acelei lecturi? Ati citit-o „de musai”? Sau v-ati relaxat cu un ceai in mana, la gura sobei si ati savurat fiecare cuvintel pe care l-ati citit si ati trait cu sufletul la gura actiunea, alaturi de personajele cu care v-ati identificat?  

Am trait si o experienta foarte interesanta cand, vizualizand doua episoade dintr-o serie de trei a unui film, nu am mai avut rabdare pana cand a aparut cea de-a treia parte si am pus repede repede mana pe carte si am citit-o. Desi a fost destul de stufoasa, am „devorat-o” in cateva ore. La scurt timp, insa, a aparut si filmul, pe care l-am privit. Trebuie sa recunosc ca a fost unul dintre cele mai seci filme pe care le-am privit vreodata, desi toti prietenii mei care l-au vizionat impreuna cu mine au fost impresionati de cea de-a treia parte a seriei. Si stiti de ce? Pentru ca eu cunosteam muuuult mai in detaliu toata actiunea, toate trairile, am suferit, m-am bucurat si am plans alaturi de personajele mele.

Credeti-ma! Nici cel mai bun regizor si cei mai buni actori nu vor reusi vreodata sa puna in scena aceste detalii. Iar preferinta pentru film versus carte este astfel dovedita experimental! Cred cu tarie ca o carte transpusa intr-un film va priveaza de foarte multe detalii absolut incredibile!

Deh, este o experienta...a mea!

Sunt convinsa ca si tu ai experienta ta proprie vis-a-vis de aceasta idee.

Te invit sa le impartasim impreuna, in sectiunea de comentarii. Promit sa raspund!

Va las sa va delectati in continuare cu o frantura din ceea ce pentru mine reprezinta relaxare :)

Pe curand!

Conturi bancare emotionale si valoarea lor

Salutare!

Astazi o sa vorbim despre ceva foarte important, asa ca te invit si iti multumesc pentru ca accepti invitatia de a da citire urmatoarelor randuri, care au menirea de a te ajuta sa recunosti care sunt cele mai de pret lucruri pentru relatiile tale cu ceilalti oameni. (Sau, cel putin, te provoaca sa compari ceea ce credeai tu ca este valoros cu ceea ce chiar este, din punctul de vedere al celor care studiaza aceste aspecte).

Scriam saptamana trecuta despre contul bancar emotional. Si afirmam ca astazi vom afla care sunt cateva lucruri de pret cu care am putea umple aceste conturi pe care, vrem sau nu, le avem deschise automat, atunci cand incepem o relatie cu o alta persoana.

Covey vorbeste despre sase depuneri majore, care, o data investite, nu te vor lasa la greu:

Intelege-ti semenul!

Pare sa fie “cheia tuturor celorlalte depuneri”: Sa il cunoastem pe celalalt si sa intelegem ce anume considera el ca este important, pentru a putea sa il bucuram chiar cu acele lucruri.

Imi amintesc o situatie in care cautam un cadou pentru sora mea si cautam ceva care sa imi placa. Cineva mi-a dat un sfat: “Cauta ceva care sa ii placa ei, nu care sa iti placa tie.” Am tinut minte acel sfat si inca imi rasuna in minte, de cate ori e vorba de asa ceva.

Acorda atentie gesturilor marunte!

“Intr-o relatie, lucrurile marunte sunt lucruri majore.” (Covey, 2011, p.178)

Cauta sa atingi inima sensibila a celuilalt cu gesturi mici.

Respecta angajamentul luat!

Incearca sa nu faci promisiuni pe care nu le poti indeplini, iar cand le faci, respecta-le. Sau cere-ti iertare, la timpul oportun, pentru ca nu poti sa indeplinesti acel angajament. Dar nicidecum nu uita de el, persoana cealalta se va simti profund ranita.

Defineste asteptarile tale!

Poate fi dificil, dar esre spre binele vostru sa stiti de la inceput, intr-un mod clar, ce asteptati unul de la celalalt.

Fii integru!

Si dovedeste ca esti. Integritatea este cea care genereaza increderea, sustine Covey.

Un aspect al acestei integritati il reprezinta loialitatea fata de “cei care nu sunt prezenti”. In acest fel, persoana cu care vorbesti va sti ca atunci cand ea nu va fi prezenta in discutia ta cu altcineva, ii vei ramane, totusi, loial.

Un alt aspect este evitarea oricarui comportament inselator sau a “oricarei comunicari inselatoare, sireata sau injositoare” (Covey, 2011, p. 183).

Cere-ti scuze atunci cand retragi fonduri emotionale!

Adica daca ai manifestat ceva demn de a fi urmat de cuvinte/ atitudini ca: “Am gresit”, “Imi pare rau”, “Iarta-ma”, “Trebuia sa fiu mai intelept” etc.

Nu esti slab daca recunosti un comportament/ o vorba neadecvate. Dovedesti, in acest fel, tarie de caracter. Dovedesti ca ai niste valori de la care nu te abati dar, daca se intampla, iti pare rau.

Pana sa continuam cu sfaturile lui Covey, eu cred ca este bine sa incercam sa luam seama la “bunurile” sau “relele” investite in conturile noastre emotionale. Si sa incepem sa facem o “curatenie” in ele, daca se poate. In orice caz, de aici si acum inainte, sa avem grija ce depunem, pentru ca de ce depunem acolo, de aceea vom avea parte mai tarziu.

Sursa foto : Aici

Iti doresc conturi emotionale pline de depuneri valoroase si trainice.

Asa, stiu ca relatiile tale cu cei din jur sunt unele pe care te poti bizui!

“Cunoasterea este putere!”

Bine v-am regasit, dragi prieteni, dupa o lunga perioada in care nu am mai postat.

Si cum am trecut intr-un nou an, tin sa va urez ca acesta sa fie cel mai bun an de pana acum, dar nu mai bun decat 2015!

Va doresc voua, asa cum imi doresc si mie, sa gasesc disciplina necesara de a practica toate aceste sfaturi pretioase pe care le primim de la oameni de succes!

Ca sa fac o recapitulare a ultimelor postari pentru a va reaminti ultimele noastre discutii, va spun ca in ultimele 3 saptamani anterioare vacantei am discutat despre cartea lui Ben Carson – Think Big si despre acrostihul creat in jurul acestei expresii!

Pana acum, am discutat despre talent, onestitate, perspicacitate si amabilitate. Vom debuta seria postarilor din anul 2014 vorbind despre importanta cunoasterii.

Cunoasterea – cunostintele – de ce sunt ele importante? De ce este important sa acumulam cunostinte din varii domenii? Ce credeti voi, este important sa acumulam cunostinte din mai multe domenii?

Raspunsul meu este categoric DA! Mai ales ca Ben Carson ne asigura ca avem suficient loc in creierul nostru “incat ar putea contine toate cunostintele umanitatii de la inceputul lumii si pana in prezent si tot ar mai avea loc liber” (Ben Carson)

Un exemplu foarte sugestiv prezentat in cartea lui Carson este cel despre dorinta sa de a studia muzica clasica si arta. Toata lumea il descuraja, spunandu-i ca nu ii vor folosi aceste cunostinte la absolut nimic, ci doar isi incarca creierul cu ele, insa el a fost staruitor in dorinta de a studia. Multi ani mai tarziu, a mers la un interviu pentru un program de stagiatura in domeniul neurochirurgiei la un important spital care era primul pe lista sa. Erau doua locuri alocate stagiarilor si 125 de cereri primite pentru acestea. Revenind, in cadrul interviului, seful sectiei de neurochirurgie cu care sustinea Carson interviul, a mentionat ca ascultase cu o seara inainte un concert, pe care il ascultase si Ben Carson. De acolo pana la a duce discutia in aceasta directie nu a mai fost mult, iar rezultatul: Ben Carson a fost unul din cei doi stagiari acceptati in programul de neurochirurgie.

Va invit cu mare drag sa cititi cartea! Va asigur ca nu este pierdere de timp, ba chiar mai mult, va ofera o motivatie puternica pentru a deveni un om de succes! Ben Carson ne demonstreaza ca fiecare dintre noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a avea succes!

Un 2014 excelent!

Ioana

Victorie personala, victorie publica, interdependenta

Bine ne regasim dupa cateva saptamani de tacere!

Sper ca a fost o perioada buna pentru tine si ca planurile pentru 2014 sunt mai intelept organizate decat cele din alti ani, pentru a avea sansa sa fie mai bine indeplinite.

Astazi parasim putin terenul celor 7 deprinderi si, pe marginea lui, vorbim despre interdependenta. Aminteam si la inceputul seriei de articole despre interdependenta.

Ca sa explic cum inteleg eu lucrurile, este ca si cum, respectand si insusindu-ne cele 3 deprinderi studiate pana acum, capatam o victorie personala care ne ajuta sa obtinem o indpendenta fata de cei din jur.

Ei, dar, cum spuneam si la inceput, cheia pe care o cautam nu e independenta, ci interdependenta.

Urmatoarele trei deprinderi – insusirea lor – ne ajuta sa trecem de la victoria personala la victoria publica.

De abia dupa ce le vom insusi pe primele sase deprinderi, dupa ce vom lega victoria personala de victoria publica, vom gasi cheia interdependentei: deci mai avem de mers si de lucrat.

Covey este convins ca victorie publica putem construi doar pe victorie personala:

“Nu puteti avea succes in relatiile dumneavoastra cu ceilalti, daca n-ati platit mai inainte pretul succesului fata de dumneavoastra!” (Covey, 2011, p.171)

Pentru a explica mai bine fenomenul interdependentei si cred ca vrea sa faca acest lucru pentru a ne motiva sa ne insusim si urmatoarele trei deprinderi, pentru a castiga, mai apoi, interdependenta (“Incepe cu gandul la final”, foarte bine aplicat aici, nu? ), Covey foloseste o metafora, descriind asa-numitul CONT BANCAR EMOTIONAL.

Un cont emotional deschis intre doua persoane, pe care il poate folosi fiecare dintre cele doua persoane, la nevoie, daca depoziteaza acolo ce trebuie: intelegere, onestitate, curtoazie, respectarea angajamentelor). La extragere, nu va exista teama sau indoiala, pentru ca a depozitat valori care nu se devalorizeaza.

Insa daca nu aceste valori sunt cele depozitate, sau daca nu exista depuneri sau exista rar, atunci nu prea ai la ce apela cand esti in nevoie. Sau daca o faci, exista teama, retineri, suspiciuni...

“Daca rezerva de incredere nu e sustinuta de depuneri permanente, casnicia se degradeaza.” (Covey, 2011, p.175)

In orice relatie, in orice domeniu.

Depuneri si investitii care trebuie facute pe termen lung, de calitate, pentru a nu li se pierde valoarea, indiferent de sistemele care vor mai veni.

Data viitoare vom afla despre cateva astfel de investitii, pana atunci, te provoc sa te gandesti care ar fi unele foarte valoroase pentru a le depune in contul tau bancar emotional.

Numai Bine!