„Situatiile nefavorabile ne descopera potentialul ascuns!” (Jeff Keller)

Bun gasit!

Tema pentru blogul acestei saptamani, pentru care mi-am adunat toata saptamana idei s-a schimbat brusc aseara, cand, inainte sa ma pun in pat, am luat o carte in mana fiindca am observat ca somnul imi este mai linistit daca inainte de culcare ma incarc cu ganduri si energie pozitiva. De asemenea, ieri la birou am abordat aceasta idee cu un coleg, insa in acel moment parca nu puteam sa ii dau dreptate.

Si, sa nu va mai tin in suspans, va spun despre ce idee era vorba, si anume ca greutatile, obstacolele pe care le intampinam si situatiile nefavorabile de fapt ne juta, si nu ne trag inapoi, cum credeam eu.

Aveam tendinta, si inca nu m-am vindecat total, sa vad mereu partea goala a paharului, sa fac o tragedie cand lucrurile nu mergeau conform planurilor, cand tot ceea ce speram ca se va intampla se naruia vazand cu ochii! Trebuie sa recunosc insa ca daca nu treceam prin toate acele incercari, obstacole, lovituri, nu ajungeam in punctul in care sunt astazi. De acest lucru mi-am dat seama insa doar acum. Nu, nu vreau sa spun ca este tarziu, insa e pacat ca nu mi-a atras cineva atentia fata de acest lucru mai devreme.

Am auzit de multe ori, in cercul meu de prieteni expresia: “Nu vreau sa...(fac un anumit lucru), fiindca daca nu va iesi cum planuiesc voi suferi mai tare decat daca stau pe margine si nu ma implic!” Nu ma implic intr-o relatie fiindca daca nu este persoana potrivita voi suferi – dar daca este exact persoana potrivita? Nu accept un anumit job, fiindca poate nu va fi pe placul meu – dar daca este cel mai tare job pe care il puteam obtine si nu am stiut sa profit de aceasta sansa?

De ceva timp lucrez cu oameni – cea mai frumoasa meserie pe care as fi putut sa mi-o aleg. Ii ajut, asta imi place sa fac. Vreau sa ajut! Sunt perseverenta, insa unii oameni considera asta lipsa de respect, hartuire. Asa sa fie?

Am vazut cu ochii mei ce inseamna perseverenta si dorinta de a ajuta, la o persoana pe care am luat-o drept exemplu in urma cu aproximativ 3 ani. Pentru ca unele persoane au nevoie permanent sa fie impinse de la spate pentru a face un lucru care e evident ca le va aduce beneficii, trebuie sa fie inconjurata de persoane perseverente, care nu obosesc sa le impinga de la spate.

Situatiile nefavorabile ne incurajeaza sa facem schimbari si sa actionam! Am o prietena care a luat decizia de a pleca de la compania la care lucra. In momentul respectiv s-a intamplat o schimbare majora in viata ei pe care ea nu a controlat-o. Insa tot ceea ce la inceput parea sa fie un esec, o lovitura, s-a transformat intr-o oportunitate uriasa. Acum are un loc de munca de care este multumita si unde se simte bine. Deci, desi inceputul sfarsitului nu era unul tocmai bun, am ajuns din nou la vorbele lui Napoleon Hill: “Orice situatie nefavorabila poarta in sine samanta unui beneficiu echivalent, daca nu chiar mai mare.”

Pe de alta parte, nu vreau sa se inteleaga din cele de mai sus ca daca intampini o problema trebuie sa renunti fiindca se va ivi alta mai buna. Sentimentul pe care trebuie sa il ai in momentul in care decizi sa parasesti o companie este acela ca ai facut tot ce s-a putut in compania respectiva si ca nu iti mai poate oferi oportunitati de dezvoltare.

Asadar oameni buni, trebuie sa ne educam singuri sa extragem din fiecare hop, din fiecare greutate pe care o intampinam, din fiecare obstacol ceea ce este mai bun. Sa vedem “jumatatea plina a paharului” si ce este cel mai important, sa nu renuntam niciodata la visele noastre.

PS: Imi este greu sa imi explic de ce, de fiecare data cand citesc carti motivationale sau de dezvoltare personala, multe dintre idei le regasesc in vorbele bunicii. Iata inca una, pe care sunt convinsa ca ati auzit-o si voi de la bunicile voastre: “Ca sa iti gasesti printul, trebuie sa saruti multe broaste!” :)

Fiti perseverenti oameni buni! Noi suntem principalii responsabili de cursul pe care il are viata noastra!

Un sfarsit de saptamana minunat sa aveti!

Perseverenta si vointa fac echipa buna!

Bine v-am regasit dragii mei!

Astept cu nerabdare fiecare sfarsit de saptamana, cand am ocazia sa impartasesc cu voi ultimele mele achizitii in materie de self-development. In primul rand vreau sa va multumesc ca imi urmariti postarile si imi doresc sa invatam impreuna cum sa ne dezvoltam din punct de vedere personal si profesional.

Eu sunt la inceput de cariera si ma bucur mult ca am “prins” gustul pentru citirea acestor carti, insa niciodata nu este tarziu pentru a face acest lucru. Citeam in Napoleon Hill cateva povesti care m-au inspirat cu adevarat si mi-am propus sa le tin minte si sa mi le amintesc in momentele in care simt ca am ajuns la un capat de drum intr-o anumita problema. Povestea acestor oameni incepea undeva in jurul varstei de 60 de ani, cand au pierdut tot ce au agonisit pana la acel moment si au ramas pe drumuri. Bineinteles, acesta nu este un capat de drum, ci un nou inceput. Exista varii posibilitati si depinde de fiecare pe care o alege: pe cea usoara – adica sa stai si sa iti plangi de mila, sau pe cea mai grea – care presupune sa te ridici (sa ai vointa), sa continui (sa fii perseverent) si sa nu dai atentie respingerilor sau influentelor descurajante, iar satisfactia cu siguranta va fi mai mare. Asadar, fii atent la drumurile grele – pe acolo isi croiesc calea cei puternici!

Cei mai multi oameni sunt gata sa renunte la scopurile si la obiectivele lor la primul semn de opozitie sau de ghinion. Putini sunt cei care merg inainte, in ciuda tuturor obstacolelor pana cand ajung sa obtina ceea ce-si doresc. Iar cel mai trist este ca mereu “viata”, “soarta”, “ghinionul”, “sansa”, “pisica neagra” sau “cele doua ceasuri rele” sunt de vina pentru insuccesul lor.

Bunica mea, desi nu era o femeie cu multa scoala si nici nu citea carti de self development, era inteleapta si obisnuia sa imi spuna: “Norocul si-l face fiecare cu mana lui!”.

Si pentru ca perseverenta este o stare de spirit, ea poate fi cultivata. Cultivand-o si hranind-o zi de zi, aceasta va deveni rezultatul direct al obisnuintei. ATENTIE! ZI DE ZI! Aceasta poate fi comparata cu tinerea unei diete: degeaba mancam un mic dejun sanatos daca celelalte mese sunt bogate in carbohidrati – dieta noastra nu va avea absolut niciun rezultat! La fel este si cu VOINTA si PERSEVERENTA. Daca le utilizam zilnic, le hranim si le cultivam, in scurt timp vom fi educati sa fim mereu perseverenti si sa ii ajutam si pe cei din jurul nostru sa devina la fel.

Mai jos va ofer 4 pasi simpli care va pot ajuta sa deveniti din ce in ce mai perseverenti daca ii urmati cu perseverenta :)

1. un obiectiv bine definit, sustinut de dorinta arzatoare de a-l atinge;
2. un plan bine definit, sustinut de actiune continua;
3. o minte inchisa ermetic impotriva tuturor influentelor negative si descurajante, inclusiv a parerilor negative ale rudelor, prietenilor si cunostintelor;
4. o prietenie cu una sau mai multe persoane care sa va incurajeze sa va urmati planul.

Ma bucur daca am reusit sa va fiu de folos si chiar vreau sa va rog sa imi oferiti un feed-back referitor la cele scrise. Ma ajuta de asemenea sugestii, opinii sau intrebari la care sunt fericita sa va raspund!

Va doresc toate cele bune si sper ca saptamana viitoare sa ne intalnim cu totii plini de vointa si perseverenta!

Cu bine!

Ioana Hodos

Junior Recruiter

Fii hotarat! Puterea de decizie se afla in mainile tale!

„O analiza amanuntita a peste 25 000 de barbati si femei care au esuat, a relevat ca lipsa deciziei este aproape intotdeauna in fruntea listei celor 31 de cauze majore ale esecului.” (Napoleon Hill)

Lipsa hotararii este o problema majora cu care ne confruntam in multe situatii, incepand de cand suntem mici – iar cu acestea se poate trai sau pot fi indreptate, insa lucrurile se schimba in momentul in care devenim adulti, iar viata noastra si a celor din jur este afestata de hotararile pe care le luam sau care intarzie sa apara. Desi uneori pot sa para lucruri minore, lipsa hotararii la intrebarea: „Ma iubesti?” poate distruge un cuplu iar asta sa aiba consecinte pe termen lung.

La fel este cu lipsa hotararii la intrebarea ”Care este scopul tau profesional?”! Cei mai multi oameni nu au un scop in viata, desi au trecut prin multe primaveri, iar acest lucru se repercuteaza asupra lor si a celorlalti si se poate ajunge in nefericita situatie de a fi pus fata in fata cu aceasta intrebare exact cand te astepti mai putin, la fel ca persoanele din filmarea de mai jos.

Ca sa fii hotarat trebuie sa stii ce vrei, ce iti doresti, unde vrei sa ajungi, insa si mai important este sa „spui lumii ceea ce intentionezi sa faci, dar nu inainte de a-i arata!” (Napoleon Hill).

Faptele si nu vorbele sunt cele care conteaza mai mult!

Un plan bine pus la punct – cheia catre atingerea scopului!

Ati auzit vreodata expresia “Paza buna trece primejdia rea”? Eu o auzeam si inca o mai aud foarte des de la parintii mei, care, evident, au mult mai multa experienta fata de mine si au trecut prin multe incercari, esecuri si succese.

Mereu cand eram foarte entuziasmata de un lucru pe care urma sa il fac, si care era de cele mai multe ori la stadiul de idee, ai mei ma felicitau pentru idee, pentru entuziasmul cu care priveam lucrurile, iar apoi ma intrebau: “Si...cum te-ai gandit sa faci asta?” - “Pai, nu stiu, dar e o idee excelenta!”.

Apoi, ma incurajau sa ma gandesc la un plan, o strategie prin care pot sa imi realizez visul. Dupa ce puneam la cale un plan, mergeam sa le cer parerea. Desi parintii mei nu au studiat psihologia, abia acum imi dau seama ca utilizau, fara sa isi dea seama, cateva metode psihologice prin care ma ghidau spre o decizie corecta, fara a-mi oferi ei solutia pe tava, ci ma ghidau pe mine in asa fel incat solutia sa vina de la mine.

Cred cu tarie ca experienta lor de “o viata” m-a ajutat sa iau de cele mai multe ori cele mai bune decizii. Este foarte greu, daca nu chiar imposibil sa le stii pe toate. “Niciun individ nu are suficienta experienta, educatie, abilitate nativa si cunostinte pentru a putea acumula bogatii fara cooperarea altor oameni.” (Napoleon Hill) Din acest motiv cred ca este util si eficient sa avem un cerc de prieteni, un cerc de “minti stralucite”, care ne pot ajuta si ne pot completa “lipsurile” pe care noi le avem. De asemenea, sa nu excludem nici greselile altora, din care avem multe lucruri de invatat. Stiti cum se spune...”Doamne ajuta-ma sa invat din greselile altora, fiindca nu voi avea timp sa le fac eu pe toate!”.

De ceva timp am inceput sa citesc carti de dezvoltare personala, carti scrise de oameni importanti, care au cunoscut succesul si au cunoscut oameni de succes. In momentul in care citesc din aceste carti, am impresia ca stau cu persoana respectiva fata in fata, servind un ceai, si ascultand povestea lor de succes. Cred ca aceste carti sunt foarte valoroase, fiindca un om cu adevarat de succes il descoperim foarte greu sau este greu accesibil omului de rand. Iar prin intermediul acestor carti putem invata din experienta unor oameni de succes.

Un alt aspect pe care eu il consider foarte important, (daca nu cel mai important), este perseverenta. Daca primul plan realizat si pus in aplicare nu a dat roade, refaceti-l si inlocuiti-l partial sau total, iar daca si acesta da gres, inlocuiti-l cu inca unul si asa mai departe. “In acest punct, majoritatea oamenilor esueaza, deoarece nu au perseverenta necesara pentru a crea noi planuri care sa le inlocuiasca pe cele care nu functioneaza” (Napoleon Hill).

Va invit asadar sa aveti o idee buna, sa o transformati in vis, sa va creati intre timp un cerc de “minti stralucite”, sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati! Reluati procesul de la “...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati!...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati...sa puneti la punct un plan, sa il implementati, sa esuati”

Cu siguranta dupa acest proces va urma un final glorios, cand veti putea culege roadele muncii dumneavoastra, de care veti fi mult mai satisfacut, fiindca totul s-a castigat prin sudoarea propriei frunti!

“Un infrant nu invinge niciodata si un invingator nu renunta niciodata” (Napoleon Hill)

Succesul inseamna 1% transpiratie si 99% inspiratie!

Bine v-am regasit!

Am decis sa va incant astazi cu un paragraf scris de Napoleon Hill, care mi-a dat zilele acestea de gandit: „Imaginatia este atelierul in care omul isi faureste toate planurile. Cu ajutorul imaginatiei, el da forma impulsului si dorintei.” (Napoleon Hill)

Omul poate crea orice isi imagineaza. De-a lungul timpului, imaginatia a fost „motorul” din spatele curiozitatii si al dorintei de a vedea ce se intampla daca...ce se intampla daca, de exemplu, voi crea o masinarie care va arata ca pasarea cerului?

Imi amintesc cat de mult adoram sa scriu cand frecventam cursurile scolii generale! Scriam despre tot ce imi trecea prin minte (si imi treceau foarte multe lucruri!). Participam cu aceste lucrari la diverse concursuri, unde castigam numeroase premii! Imi hraneam mereu imaginatia, iar noile idei pentru o noua creatie literara nu conteneau sa apara!

Cel mai important este sa nu uiti niciodata sa iti hranesti imaginatia! Sa gasesti in fiecare activitate o modalitate prin care sa iti folosesti imaginatia, pentru ca aceasta sa nu dispara. Daca munca ta presupune o activitate rutiniera, incearca sa realizezi fiecare sarcina intr-o modalitate noua, pe care nu ai mai utilizat-o pana acum. Atunci cand iti antrenezi mintea in identificarea de noi solutii, vei observa in timp cum ideile noi vor veni de la sine.

Tot in cartea lui Napoleon Hill, am citit o poveste care m-a impulsionat sa scriu acest articol. Este vorba despre povestea lui Frank W. Gunsaulus. Acesta si-a inceput cariera de predicator in fermele din regiunea de sud a orasului Chicago. Pe cand era student, acesta a remarcat ca sistemul educational de la acel timp avea multe lipsuri, pe care credea ca le poate corecta daca ar fi decan. Insa, pentru a pune bazele unei noi institutii de invatamant in care el sa isi exprime ideile fara a fi constrans de metodele traditionale de educatie, ar fi avut nevoie de un milion de dolari. Cei mai multi oameni ar fi spus din start ca este imposibil, insa nu si Gunsaulus. Acesta mergea in fiecare seara la culcare, gandindu-se la modalitatea in care ar putea strange acesti bani. Au trecut 2 ani, in care nu s-a vazut niciun progres. Intr-o zi, stand la biroul sau, s-a gandit ca au trecut 2 ani de la aparitia ideii, insa nu se vedea facand niciun progres pentru a-si duce ideea la bun sfarsit. In acel moment, s-a gandit ca trebuie sa gaseasca un milion de dolari intr-o saptamana. A inceput sa sune la mai multe ziare, anuntand ca ziua urmatoare va tine o predica intitulata :”Ce as face daca as avea un milion de dolari?”. Apoi, a inceput sa lucreze la discurs.

In ziua urmatoare, a plecat de dimineata spre locul unde urma sa tina discursul. Pe drum, a observat ca isi uitase hartia pe care isi avea ideile acasa. Fiindca timpul era scurt, a urcat pe scena si s-a adresat multimii care s-a adunat sa il asculte din inima, exunandu-si ideile la care s-a gandit mai bine de 2 ani.

Cand a terminat si s-a asezat la locul sau, un domn a venit la el, a intins mana si i-a spus: ”Parinte, mi-a placut predica dumneavoastra. Cred ca puteti face tot ceea ce ati spus, daca ati avea un milion de dolari. Ca sa va dovedesc ca am incredere in dumneavoastra si in predica dumneavoastra, va voi da milionul de dolari, daca veniti maine-dimineta la mine in birou. Numele meu este Philip D. Armour.” (Napoleon Hill) Dupa aceasta intamplare, tanarul Gunsaulus a fondat Institutul Tehnologir Armour, cunoscut in prezent sub numele de Institutul Tehnologic din Ilinois.

„Ideilor intai le dai viata, actiune si orientare, iar apoi trec la putere din proprie initiativa si inlatura toate obstacolele. Ideile sunt forte intangibile, insa nu pot avea mai multa putere decat creierele care le-au creat. Ele traiesc, chiar si dupa ce creierele care le-au emis s-au transformat in tarana!” (Napoleon Hill)