O picatura pentru galeata ta!

Bine v-am regasit dragi cititori ai acestui blog!

Revin in forta si plina de entuziasm pentru a va prezenta o carte foarte interesanta pe care am luat-o in mana cu cateva zile in urma. Deoarece mi-am promis mie insumi ca voi citi in fiecare saptamana cate un capitol, ma tine cu sufletul la gura de la o saptamana la alta, nerabdatoare sa trec la capitolul urmator. Cartea se numeste: “Cat de plina ti-e galeata? Strategii pozitive pentru munca si viata” si este scrisa de Parintele Psihologiei Pozitive, Donald O. Clifton.

Si, pentru ca orice lucru este mai bun in momentul in care este impartasit, m-am gandit ca, atat eu cat si fiecare dintre dumneavoastra, vom avea mult mai multe de castigat daca impartasim idei, ganduri pro sau contra legate de cele citite.

Asadar, in continuare, timp de 6 saptamani, fiecare zi de Marti o vom petrece analizand, disecand idei si despicand firul in 4 referitor la ideile prezentate in aceasta carte.

Marturisesc ca m-am simtit si mai mult atrasa de aceasta carte datorita faptului ca este scrisa de fondatorul curentului Psihologiei Pozitive, Don Clifton si nepotul sau, Tom Rath. Una dintre recenziile cartii, realizata de catre James C. Wright – Fost Purtator de Cuvant al Senatului S.U.A. - , suna in felul urmator: “Lumea ar fi mult mai buna daca FIECARE om din lume ar citi aceasta carte.” .

Si intr-adevar, tema acestei carti este bazata pe ideea ca fiecare dintre noi detinem o galeata invizibila, care este permanent umpluta sau golita, in functie de ceea ce spun altii despre noi sau comportamentul nostru. Cand galeata ne este plina, ne simtim extraordinar, insa cand aceasta se goleste, suntem deznadajduiti.

        La fel, avem permanent asupra noastra o cana invizibila, cu ajutorul careia umplem galetile celor din jurul nostru, vorbind sau actionand in asa fel incat sa le crestem starea de bine si sa le inmultim starile pozitive. In timp ce galeata celuilalt se umple cu ajutorul nostru, se umple si galeata noastra, simtindu-ne la randul nostru extraordinar!

“Prin urmare, in fiecare moment al fiecarei zile, ne aflam in fata unei alegeri: putem fie sa ne umplem unul altuia galeata, fie sa ne bagam cana in galeata celui de langa noi. Este o optiune esentiala – o alegere care influenteaza profund relatiile cu semenii nostri, productivitatea muncii, sanatatea si fericirea.” (Tom Rath & Donald O. Clifton, p.14).

              Aceasta carte s-a nascut din dorinta de a diminua accentul pus pe studiul aspectelor negative din comportamentul oamenilor de catre psihologi. Timp de 5 decenii, Clifton si colegii sai au realizat milioane de interviuri, concentrandu-se cu preponderenta pe latura pozitiva a vietii oamenilor.

          In primul capitol al acestei carti sunt prezentate aspecte ale razboiului psihologic din Coreea si impactul devastator pe care l-a avut asupra victimelor. Nu vreau sa va rapesc placerea lecturarii acestui capitol, din acest motiv nu voi dezvalui mai multe acum, insa va invit cu mare drag sa cititi aceasta carte. Merita citita de orice om care isi doreste sa fie mai bun si sa imparta bucurii in jurul sau. Se aplica atat in viata personala, cat si in viata de cuplu sau in cea organizationala.

         Daca fiecare dintre noi am fi mai atenti la “galeata” celuilalt, inevitabil s-ar umple si galeata noastra. Trebuie sa ne largim orizontul fiecare dintre noi, sa ne deschidem mintea si sa lasam sa intre lucrurile bune, pozitive.

        E ciudat cum niciodata nu mi-am pus problema astfel. Facandu-l fericit pe cel de langa mine, voi fi si eu fericita la randul meu. Dar este evident! Cu cat imi doresc mai mult lucruri doar pentru mine, cu atat lucrurile respective se indeoarteaza de mine. Insa din momentul in care le impartasesc cu cei din jurul meu, cu atat am din ce in ce mai mult.

         Asadar dragi cititori, va trimit fiecaruia cate o picatura din galeata mea! Ma bucur si va multumesc pentru rabdare si imi doresc ca gandurile mele sa va aduca in fiecare zi (de marti) cate o picatura pentru galeata fiecaruia dintre voi!

         Pe curand!

Ce sa faci cand celalalt tace

Daca iti doresti sa fii vazut, sa fii auzit, sa ti se acorde atentie, sa fie cautata compania ta, fie ca este vorba despre companie = insotire, fie ca este vorba de companie= firma, organizatie, daca vrei sa fii citit, ascultat, dorit......atunci citeste si pune in practica numarul 5. Care numar 5? Cel care vine dupa 4.

4, adica:

1. Fii realmente interesat de alti oameni.

2. Zambeste.

3. Nu uita ca numele unei persoane este, pentru cel in cauza, cel mai dulce si mai important sunet.

4. Fii un bun ascultator. Incurajeaza -i pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.

(Si cu aceasta am notat ideile principale ale ultimelor 4 saptamani de blog.)

Ultima data am discutat despre Ideea nr.4: cum sa tac si sa ascult ce spune celalalt.

Numai ca la un moment dat, celalalt se va opri. Si ce voi spune atunci?

Da, despre acest lucru este vorba. Ce sa spun atunci cand celalalt tace?

5. Modeleaza-ti discursul in conformitate cu interlocutorul.

In functie de ce a vorbit celalalt, iti poti da seama care sunt lucrurile care il pasioneaza, care ii fac placere doar cand se gandeste la ele.

Nu mai este un secret pentru multi faptul ca " Drumul regal catre inima unei persoane este sa vorbesti despre lucrurile pe care aceasta le pretuieste cel mai mult."

Se spune ca Theodore Roosevelt, inainte de fiecare musafir pe care urma sa il primeasca, petrecea timp documentandu-se si afland lucruri despre lucrurile care prezentau interes pentru musafirul sau.

De multe ori se spune: "Inainte de a merge la un interviu, citeste si documenteaza-te despre angajatorul respectiv",sa ii arati ca el este cunoscut si tu esti invatat.

Consider ca este o dovada si de respect ca inainte de o intalnire (oficiala, profesionala, personala) sa stii cu cine te intalnesti. In felul acesta persoana se simte importanta. Si daca persoana din fata noastra se simte importanta (pentru noi), ne va fi mai usor sa ne atingem obiectivele.

In speranta ca ti-am fost de folos si cu acest "sfat", imi vine un gand. Practic. Exista anumite aspecte ale dezvoltarii personale, ale pasiunilor tale, ale intereselor tale despre care ti-ar placea sa primesti mai multa informatie? Sau informatie diferita/ in plus fata de cea pe care o detii? Opinii, poate? "Pune pe tapet" aceste dorinte ale tale si ma voi stradui sa scriu despre ceea ce tu pretuiesti.

Cu multa pretuire,

Eliza

Te ascult, poti vorbi.

Drag prieten,

Este a saptea saptamana de cand vin la intalnirea cu tine, in ziua de vineri.

Citind “Secretele succesului” lui Carnegie, invat.

Dar astazi am realizat ceva. In toate aceste intalniri, doar am vorbit. Neincetat.

Desi uneori ti-am pus intrebari, tu nu ai raspuns. Acest lucru ma face sa cred ca a fost ceva gresit in vorbirea mea. Prea multa, fara sens, neinteresanta?

Astazi iti las spatiu mai mult pentru a vorbi, pentru a-mi spune care sunt parerile tale.

Vreau sa fiu un partener de discutie interesant. In relatia cu tine si cu altii. Cred ca si tu iti doresti acest lucru. Si astazi am invatat de la Carnegie ca este foarte important sa ascult. Si ca o discutie buna incepe cu ascultarea.

“Multi oameni nu reusesc sa faca o impresie buna pentru ca nu asculta cu atentie. Erau atat de preocupati de ceea ce urmau sa spuna, incat nu isi tineau urechiele deschise. Oameni foarte importanti mi-au spus ca prefera ascultatorii buni in locul oratorilor buni, insa abilitatea de a asculta pare sa fie mai rara decat aproape oricare alta trasatura buna. “ Isaac Marcosson, jurnalist

Asadar, inchei aici cu vorbirea pentru astazi si te ascult. Te incurajez sa vorbesti.

Fa-o, in sectiunea de comentarii sau contacteaza-ma pe privat.

Te ascult :)

Care iti este numele?

Iata-ne ajunsi la capitolul al treilea din a doua parte a celei de-a doua carti pe care o dezbatem impreuna, prima carte dintr-o serie de cinci, apartinand autorului pe care il gasim printre primii din topul autorilor de literatura motivationala.

As face bine sa trec la subiect, asa este? Si subiectul randurilor de mai sus este format dintr-un singur cuvant: NUMELE cartii. "Secretele succesului", de Dale Carnegie.

Apropo! Cum te descurci cu numele oamenilor? Cu retinerea in memorie, cu asocierea cu persoana fizica, cu pronuntia corecta?

Eu stiu, fara sa te cunosc, care este cuvantul tau preferat si la auzul carui cuvant tresari si devii atent de fiecare data.

Este numele tau.

Pentru mine, este numele meu. Si ciulesc urechile de fiecare data cand il aud rostit, fie ca se rosteste catre mine sau catre alta persoana. Ripostez ori de cate ori din Stefana, care sunt, devin Stefania, pentru ca altcineva nu este atent si nu citeste pana la capat. Mi se incalzea inima de cate ori fostul meu diriginte din liceu ajungea la numele meu in catalog, se lasa pe spate, deschidea ochii mari si citea apasat: "Ştefu Ştefana". Ma simteam deosebita dintre toti colegii cand ei erau strigati pe numele de familie si mie mi se adresau profesorii simplu : “Eliza”.

Daca ma intrebi care este cel mai frumos nume, o sa iti raspund fara a sta pe ganduri: Eliza. Si Radu, care este numele sotului meu. Am cautat mult printre tot felul de nume, dar nu am gasit unul care sa imi placa mai mult decat Eliza. Si totusi, nu imi voi numi copilul asa, pentru ca simt ca as fura atat din unicitatea mea, cat si a ei.

Sa imi spui daca ma insel. Sa il anuntam si pe Dale Carnegie ca se inseala. Sau pe Franklin Roosevelt, sau pe Andrew Carnegie. Sau pe toti cercetatorii care au ajuns la aceasta concluzie.

“Omul obisnuit este interesat de numele sau mai mult decat de toate celelalte nume de pe pamant puse la un loc. Aminteste-ti acel nume, rosteste-l cu usurinta si vei oferi un compliment foarte eficient. Uita-l sau rosteste-l gresit si ai un dezavantaj major." (Dale Carnegie)

Tot in acest capitol am citit un lucru pe care l-am mai citit si in alte carti : “Numele unei persoane este, pentru cel in cauza, cel mai dulce si cel mai important sunet.”

Daca recunosti acest lucru in ceea ce te priveste, automat vei constientiza ca pentru fiecare persoana cu care te intalnesti, pentru fiecare coleg pe care il ai, pentru fiecare client care cumpara sau nu de la tine, pentru fiecare functionar sau portar , este adevarat acest lucru si ai un avantaj daca stii acest lucru, chiar daca este singurul lucru pe care il stii despre o persoana. Si avantajul suprem apare daca si folosesti in mod corect si cu importanta cuvenita acel cuvant: numele persoanei. Este scris pe usile birourilor, pe ecusoane, in adrese de e-mail.

O modalitate simpla de a castiga bunavointa semenilor este sa ii faci sa se simta importanti, in mod sincer, fara maguliri. Sa le tii minte numele este un lucru simplu si usor.

Sa retii numele oamenilor si informatii despre ei e unul din cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face.

Ia numele in serios!

Si daca tot vorbim despre nume, imi doresc sa cunosc acele persoane care citesc acest articol, sa le stiu pe nume. Imi doresc sa apara la sectiunea de comentarii cele mai frumoase nume de pe acest pamant, care sunt ale voastre.

Numele meu este Eliza. Al tau?

Zambiti, va rog!

Prea bine cunoscute cuvinte, nu-i asa?

Ma gandesc si ma intreb. De ce zambim la poze? Sau de ce se spune, cand facem poze, sa zambim?

Sa "dam bine in poza", sa iesim frumos. AHA!

Ne dorim sa iesim bine in poze si sa ne amintim de noi...zambind, cand vom privi pozele, peste vremi.

Dar cred ca noi ne dorim ceva mai mult decat sa iesim bine in poze. Cred ca ne dorim sa "iesim bine" din orice situatie, in orice circumstanta a vietii noastre. Ne dorim ca restul pamantenilor sa ne placa, sa aiba amintiri frumoase despre noi. Ne dorim sa avem impact in societate, in vietile celor dragi. Si, nu in ultimul rand, ne dorim sa fim frumosi!

Asadar, zambiti, va rog!

Poate ai observat din experientele cu oamenii ca "expresia pe care o poarta cineva pe chip este mult mai importanta decat hainele pe care le imbraca." (Dale Carnegie) Atitudinea oamenilor fata de noi o tinem minte si ne influenteaza si nu hainele pe care le poarta sau obiectele pe care le detin.

Ovidiu Bojor scria in "Pledoarie pentru o viata lunga": 

"Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră."

Stiu ca toti vrem ca si de la ceilalti oameni si de la viata sa se intoarca spre noi un zambet si nu o grimasa.

Asadar, zambiti, va rog!

James McConnell, psiholog la Universitatea din Michigan a afirmat: 

"Oamenii care zambesc tind sa indeplineasca mai eficient activitatile de predare si de vanzare si sa creasca copii mai fericiti."

Mi-a placut o definite pe care a dat-o Dale Carnegie in "Secretele succesului" zambetului :

"Zambetul este mesagerul bunavointei tale."

Zambetul ajunge inaintea picioarelor tale la ghiseul la care ai de rezolvat o problema; ajunge inaintea banilor pe care trebuie sa ii platesti unui agent; ajunge inaintea ofertei tale la clientul tau.

Si inca ceva: daca in functie de regiune, de tara, de zona se vorbesc dialecte sau limbi diferite; daca moneda de schimb este diferita in functie tara in care te afli; daca regulile si legile sunt diferite....ai ghicit! Zambetul este acelasi la noi ca si in Africa. "Toti zambesc in aceeasi limba." (anonim)

Uneori nu suntem in starea de a zambi, nu avem dispozitia sau motivele, spunem noi. Si uitam ca noi avem multe (fizic, material, intelectual) pe care altii nu le au.

Zambetul este un semn al multumirii, al recunostintei, al bucuriei, al fericirii. Abraham Lincoln spunea ca

 "majoritatea oamenilor sunt fericiti in masura in care isi propun sa fie".

Intotdeauna vom avea motive sa zambim si de prea putine ori in viata suntem indreptatiti sa nu o facem.

Dale Carnegie ofera un sfat celor care gasesc greu a zambi:

"Forteaza-te sa zambesti. Daca esti singur, forteaza-te sa fluieri, sa fredonezi o melodie sau sa canti. Comporta-te ca si cum deja ai fi fericit, iar aceasta conduita te va face fericit."

William James, binecunoscut psiholog si filozof, a scris:

"Actiunea pare sa urmeze sentimentului, insa, in realitate, actiunea si sentimentul se manifesta impreuna, iar prin reglarea actiunii, care este mai mult sau mai putin sub controlul vointei, putem sa reglam indirect sentimentul, care nu se afla sub acest control."

Asadar, zambiti, va rog!