Iubind, te daruiesti.

Stimate cititor, 

Imi face mare placere sa (iti) scriu, acum, intr-o seara linistita, in care am timp de meditat. Suntem intre doua "sarbatori". Cea a nasterii Mantuitorului si cea a inaugurarii noului an. 

Acum, ca tot suntem aici, ma intreb si te intreb.

Craciunul a devenit, de-a lungul timpului, o sarbatoare a cadourilor (De parca nu ar fi fost de ajuns Darul divin, care a schimbat, o data pentru totdeauna, sensul vietii omenesti). 

Cadouri, cadouri. Ai primit? Sunt sigura ca mai multe sau mai putine, dar da. 

Cadouri, cadouri. Ai dat? Aceasta este intrebarea mea de astazi. 

Si cand ma gandesc la cadou nu ma gandesc doar sau numai la lucruri materiale, fizice. Pentru mine, de exemplu, este considerat cadou un timp din zilele acestea libere pe care mi-l ofera cineva cu care nu am mai povestit de mult timp. O vizita pe care am primit-o de la rude din alt oras. Un scris pe zapada cu care am vrut sa imi surprind sotul. 

Cadou inseamna pentru mine ceva daruit si are cu atat mai multa valoare cu cat nu este determinat material, ci cu cat este mai mult din resursele personale, nefizice, pe care le are cineva si imi daruieste din ele: timp, dragoste, atentie, o surpriza sau altele asemenea lor. 

Am citit astazi si capitolul la rand din Secretele Succesului lui Carnegie. Ghicesti despre ce era vorba? 

Da, despre ceea ce le oferim celorlalti. Si Carnegie vorbeste in special despre Interes. Nu acel interes care poarta fesul, ci interesul pentru persoana; interesul care ne poarta pe noi catre usa intredeschisa (sau nu) a persoanei de langa noi, cu care suntem mai mult sau mai putin apropiati. 

Interesul si atentia acordata angajatului care face curatenie sau portarului Insitutiei unde lucrezi. Interesul autentic si vorba buna spusa unor oameni cu care nu ai de-a face, dar vi se intersecteaza drumurile frecvent. 

Chiar in saptamana trecuta, colegul meu, Mircea, a dat un telefon si se pare ca numarul de telefon era gresit. La capatul celalalt a raspuns o doamna care a spus ca nu cunoaste persoana cautata de Mircea. El si-a cerut scuze si i-a urat o seara buna in continuare. 

Peste cateva minute a primit un SMS de la doamna respectiva, care ii marturisea ca nimeni, in afara de el, nu i-a urat o zi buna. Si ii multumea. Mircea a atins sufletul acelei doamne necunoscute, cu care nici macar nu avea treaba, printr-un cuvant. 

Iti poti aminti ultima oara cand cineva s-a oprit in loc, pentru ca i-ai atins sufletul? 

Dale Carnegie spune ca atunci cand suntem interesati de alte persoane, putem obtine de la ei lucruri care nici nu ne-am fi asteptat. 

Este citat un "stravechi si vestit poet roman", Publilius Syrus, care a vorbit despre acest lucru de mii de ani, chiar inainte de a fi existat Motivul sarbatorii Craciunului: 

"Suntem interesati de ceilalti atunci cand ei sunt interesati de noi." 

De ce? Simplu. Pentru ca persoanele de care suntem noi cel mai mult interesati suntem noi! 

Poate ai auzit si tu aceasta gluma, intre doi prieteni: 

"Hai sa mai vorbim si despre tine: Ce parere ai despre mine?!" 

Cat se poate de adevarat. Cand vezi o fotografie in care stii ca esti prezent, al cui chip cauti mai intai sa il vezi? Al tau, nu-i  asa?

Nu este rau sa fim interesati de noi. Chiar si porunca spune:

 "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti." 

Si, te intreb, daca nu stii sa te iubesti pe tine, cum il poti iubi pe aproapele tau? 

Incurajez astazi sa ne iubim unii pe altii, sa ne daruim resursele noastre celor din jur, sa facem investitii care dureaza o vesnicie! Sa acordam interes, grija, atentie persoanelor importante din viata noastra, dar si persoanelor care ne ies in cale si pe care nici nu le cunoastem. Avem capacitatea de a atinge suflete intr-un mod pozitiv si memorabil! Sa o folosim! 

Asa sa ne ajute Dumnezeu in anul care urmeaza! 

Ilustrez si ...concluzionezi!

Pentru tema de astazi, o sa procedez altfel decat pana acum. Voi oferi cateva ilustratii culese din "Secretele succesului" lui Carnegie si iti voi oferi posibilitatea de a trage tu concluzia, in casuta de comentarii.

Ilustratia 1

"Am mers adesea la pescuit in Maine pe durata verii. Imi plac foarte mult capsunile cu frisca, insa am descoperit ca, dintr-un motiv straniu, pestii prefera viermii. Astfel incat, atunci cand am mers la pescuit, nu m-am gandit la ce doream eu. M-am gandit la ceea ce voiau ei. Nu am pus in carligul unditei ca momeala capsuni si frisca. Mai curand, am leganat un vierme sau un cosas prin fata pestelui si am spus: "Nu ti-ar placea sa-l mananci?""

Ilustratia 2

"Intr-o zi, Ralph Waldo Emerson si fiul sau au incercat sa aduca un vitel in grajd. Insa ei au facut greseala comuna de a se gandi doar la ceea ce doreau ei: Emerson a impins, iar fiul sau a tras. Insa vitelul facea exact lucrul pe care il faceau si ei: se gandea la ceea ce dorea el, astfel incat si-a intepenit picioarele si a refuzat sa plece de pe pasune. Servitoarea irlandeza din casa lor a vazut situatia dificila in care se aflau. Ea nu putea scrie eseuri sau carti, dar, cel putin cu aceasta ocazie, a dat dovada de mai multa intuitie si, prin urmare, si-a pus un deget in gura vitelului si l-a lasat sa i-l suga in timp ce l-a indrumat, cu blandete, spre grajd."

Ilustratia 3

Cumnata lui Andrew Carnegie era extrem de ingrijorata in privinta celor doi baieti ai ei. Acestia se aflau la Yale si erau atat de ocupati cu treburile lor, incat au neglijat sa scrie acasa si nu au acordat atentie scrisorilor innebunite ale mamei.

Apoi, Carnegie a pus pariu pe  o suta  de dolari ca el putea primi un raspuns prin posta, fara macar sa il ceara. Cineva a tinut ramasagul, iar el a scris nepotilor sai o scrisoare pe un ton prietenos, mentionand intamplator, in post -scriptum, ca trimitea fiecaruia dintre ei o bancnota de cinci dolari. Totusi, el a uitat sa puna banii in plic.

A primit inapoi prin posta raspunsuri in care i se multumea "dragului unchi Andrew" pentru acest mesaj amabil si....poti completa singur restul frazei."

Ilustratia 4

"Barbara Anderson, care a lucrat la  o banca din New York, a dorit sa se mute in Phoenix, Arizona, din cauza sanatatii fiului ei. Utilizand principiile pe care le-a invatat in acest curs (oferit de Dale Carnegie Foundation), a compus urmatoarea scrisoare catre douasprezece banci din Phoenix:

Draga domnule,

Cei zece ani de experienta pe care ii am in domeniul bancar ar trebui sa trezeasca interesul unei banci care se dezvolta rapid, precum cea pe care o reprezentati.

Lucrand pe diferite posturi de operatiuni bancare in cadrul Bankers Trust Company din New York, pana la pozitia mea din prezent, aceea de manager de filiala, am acumulat deprinderi legate de toate fazele proceselor bancare, inclusiv in relatiile cu deponentii, in sectoarele de credite, imprumuturi si administrare.

Ma voi muta in Phoenix in luna mai si sunt sigura ca pot contribui la dezvoltarea si cresterea profitului bancii dumneavoastra. Voi ajunge in Phoenix pe 3 aprilie si as aprecia sa-mi oferiti oportunitatea de a va demonstra modul in care pot ajuta la atingerea obiectivelor bancii dumneavoastra.

                                                                                                      Cu sinceritate,                                                                                                                                                       Barbara L. Anderson

Credeti ca doamna Anderson a primit vreun raspuns la scrisoarea ei?

Unsprezece din cele douasprezece banci au invitat-o la interviu, iar ea a putut sa o aleaga pe cea a carei oferta urma sa o accepte."

Ilustratia 5

"K.T. Dutschmann, inginer de telefonie si student al cursului meu, nu reusea sa o convinga pe fetita lui, in varsta de trei ani, sa serveasca micul dejun. Cearta obisnuita, rugamintile, metodele de convingere fortata fusesera toate inutile. Prin urmare, parintii s-au intrebat: "Cum o putem motiva sa faca acest lucru?"

Fetita adora sa o imite pe mama ei, sa se simta importanta si matura, astfel incat intr-o dimineata au asezat-o intr-un scaun si au lasat-o sa prepare micul dejun. Chiar la momentul psihilogic potrivit, tatal a venit ca din intamplare in bucatarie in timp ce fetita amesteca cerealele si ea a spus:

"Ah, uite, tati, prepar cereale in dimineata asta."

A mancat doua portii de cereale fara niciun indemn, pentru ca devenise interesata de ele. Dobandise un sentiment al importantei personale, gasise in prepararea cerealelor o modalitate de a se exprima pe sine."

Astept cu interes concluziile- daca le aducem mai multi, vom fi cu atat mai castigati!

O data castigat, de doua ori castigat, chiar cu tine castigat!

Aprecieri

Ai auzit de dusurile "scotiene"? Alternative, adica. Rece, cald, rece, cald... Imbunatatesc circulatia sangelui si te "calesc", ceea ce inseamna ca te fac mai puternic.

In articolul anterior Carnegie ne incuraja sa eliminam ceva inutil, cu consecinte negative de multe ori din stilul nostru de viata si din felul nostru de a fi. Da, iti amintesti bine. Era vorba despre critica.

In acest capitol, mergand pe principiul "Daca vrei sa elimini ceva negativ, nu lasa un loc gol, pentru ca se va intoarce; ci umple locul ramas gol cu ceva pozitiv, bun, constructiv.", Carnegie ne vorbeste despre apreciere, pe care o numeste "Marele secret al relatiilor interumane."

Ideea la care ma refer este sa inlocuim critica inutila cu aprecierea.

Este o chestiune de constientizare, obiectiv si perseverenta in a-l trai.

Cum devenim constienti ca aprecierea este o solutie? Un mijloc frumos si usor de a avea relatii sanatoase sau pentru a primi tot ce-i mai bun din oameni?

John Dewey vorbea despre dorintele oamenilor si scotea in evidenta o dorinta: "dorinta de a fi important". Toti ne dorim acest lucru si de fiecare data cand ni se recunosc meritele, cand ni se multumeste pentru ceva sau se observa diferenta pe care o facem, ne simtim bine si tendinta este de a persevera in lucrul pentru care am fost recunoscuti. Actorul Alfred Lunt marturisea:

"De nimic nu am mai mare nevoie decat de alimentarea stimei de sine."

Mai mult sau mai putin constient, toti cautam implinirea acestei dorinte. Nu toti la fel, ce-i drept. Dale Carnegie spune:

"Daca imi spui cum iti obtii sentimentul importantei de sine, iti voi spune ce fel de om esti. Acest aspect iti determina caracterul. E trasatura ta cea mai semnificativa."

Inca un lucru pe care trebuie sa il stim atunci cand decidem sa fim oameni care apreciaza este ca aprecierea nu inseamna lingusire. Din prea mult zel, sa nu pierdem esenta.

Cum le deosebim pe cele doua? Dale Carnegie spune ca singura diferenta intre ele este ca aprecierea este sincera, iar lingusirea nu.

Regele George al V-lea a avut un set de cinci maxime afisate pe peretii cabinetului sau din Palatul Buckingam. Una dintre ele afirma:

"Invata-ma sa nu ofer si sa primesc laude ieftine."

Daca imi doresc ca stima de sine a cuiva sa fie hranita, trebuie sa stiu ca e nevoie de sinceritate si ca aprecierea mea sa fie fondata.

Pe de alta parte, imi amintesc de o situatie in care mi-am retinut cuvintele de lauda la adresa cuiva, gandind: "Nu vreau sa ii mai alimentez stima de sine", pentru ca oricum era prea mare, iar motivul laudei nu imi parea unul extraordinar, pentru a considera lauda una fondata, cel putin din punctul meu de vedere. Dale Carnegie spune:

"Lingusirea inseamna sa ii spui celeilalte persoane exact ceea ce crede ea insasi despre ea. "

In acelasi context, poate ai auzit si tu sfatul care spune "Nu te teme de dusmanii care te ataca. Teme-te de prietenii care te lingusesc." Sunt momente in care nu este bine sa fim incurajati la a persevera intr-o chestiune.

Sper ca am reusit in cateva randuri sa aduc lumina reflectorului asupra necesitatii de a aprecia, intr-un mod sincer si ziditor pentru personalitatea celor cu care intram in contact.

Urmatorul pas este o alegere. Aleg sa fac din apreciere un mod de viata sau nu? Imi stabilesc aceasta tinta si ma las ghidat in cuvintele si purtarea mea de ea?

Ieri am citit ceva ce mi-a ramas in minte, cuvinte ale lui Ion Ratiu:

"Fa ceva pozitiv! Oricat de modest sau neinsemnat este ceea ce faci, fa-o in fiecare zi!"

Aceste cuvinte vin in sprijinul gandului meu de mai sus. Sa ne deprindem sa apreciem. Intai eu, pentru ca sunt singura persoana pe care pot sa o schimb, dar prin schimbarea mea pot influenta o schimbare in vecinul meu sau in mediul meu.

"Incearca sa lasi in urma ta mici scantei de recunostinta. Vei fi surprins de felul in care acestea vor aprinde mici flacari ale prieteniei ce te vor calauzi." Dale Carnegie

Care este tendinta? Dale Carnegie intreaba si raspunde tot el: "Ce fac oamenii obisnuiti? Daca nu le place un lucru, ei se rastesc la subordonati; daca le place, nu spun nimic." Ma gandesc de cate ori imi plac anumite lucruri sau poate chiar le apreciez in sinea mea la persoane din jur, dar nu le spun. Poate tine si de cultura, desi nu vreau sa caut scuze. Tine de mine sa verbalizez aprecierea pe care o simt inauntrul meu. Tine de mine sa ii spun unei persoane ca face o diferenta si ca aceasta se vede. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu gandire, cu simtire, dar si cu limbaj. Sa putem exterioriza ceea ce gandim / simtim.

Poate si noi gandim de multe ori in asentimentul stihului care spune:

"Odata am facut ceva rau si mi s-a amintit mereu/ De doua ori am facut bine, dar nimeni nu a spus nimic."

Ni s-a intamplat si noua, sunt convinsa. Pentru ca nu suntem inconjurati de doctori in psihologie sau in stiinte comportamentale. Nici parintii nostri, nici macar educatorii, profesorii sau sefii nostri nu sunt perfecti. Dar zic: "Ce mie nu-mi place, altuia sa nu-i fac."

"In relatiile interpersonale ar trebui sa nu uitam niciodata ca asociatii nostri sunt fiinte umane dornice de apreciere. E o moneda de schimb social pe care toata lumea o accepta cu bucurie." Dale Carnegie

Ma provoc si te provoc. Gandeste-te la aceste lucruri si fa un experiment. Aminteste-ti situatii in care ai oferit critica sau apreciere si fa o analiza a rezultatelor pe care le-ai obtinut. Apoi alege.

Dale Carnegie a gasit urmatoarele cuvinte si le-a decupat, apoi le-a lipit pe oglinda lui din baie:

"Voi merge pe acest drum o singura data. Prin urmare, orice fapta buna pe care o pot face si orice bunatate pe care o pot manifesta fata de alta fiinta umana trebuie sa o fac acum. Nu trebuie sa aman sau sa neglijez acest lucru, pentru ca nu voi mai trece din nou pe acest drum."

Te incurajez sa iti promovezi succesele si sa incurajezi pe ceilalti cititori cu rezultatele obtinute in urma experientelor in care ai apreciat. Exemple concrete, din trecut sau din prezent.

Iti multumesc si iti doresc spor la apreciat!  

Pregatim o casa! Zidim un caracter!

Te invit sa ne imaginam impreuna ca zidim o casa. Sa ne gandim la primul lucru pe care il avem de facut din momentul in care avem deja terenul. Desi nu am zidit niciodata o casa, cred ca primul lucru este curatarea si pregatirea terenului pentru a turna fundatia.

Nu, nu m-am reprofilat. Dar mi-a venit in minte in aceasta dimineata, citind primul capitol din "Secretele Succesului" lui Dale Carnegie, aceasta comparatie. Dezvoltarea noastra ca oameni launtrici care se exprima in exterior se aseamana cu construirea unei case, implicand toti pasii. Si, da, asa cum am spus, primul are legatura cu pregatirea terenului pentru a zidi.

Dale Carnegie are aceasta modalitate in cartea lui, in care ne provoaca la a curata intai terenul personalitatii noastre de buruienile si gunoaiele, de ce sa nu spunem, care ne infecteaza vietuirea si relatiile.

Prima buruiana si efectele ei negative de care incearca sa ne constientizeze este critica sau spiritul de judecata.

Este o provocare zilnica, sunt situatii multe in care manifestam acest spirit critic negativ. John Wanamaker, fondatorul unui lant de magazine spunea:

"Am invatat acum treizeci de ani ca a mustra aspru e un lucru necugetat. Intampin destule dificultati in incercarea de a-mi depasi propriile limite, fara sa ma mai framant in privinta faptului ca Dumnezeu nu a considerat ca e indicat sa distribuie in mod egal darul inteligentei."

Stim cu totii ce inseamna a critica: "A dezvalui lipsurile, greselile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stari de lucruri (aratand cauzele si indicand mijloacele de indreptare)." (Sursa: dexonline.ro) Doar ca de cele mai multe ori, noi indeplinim prima parte a definitiei, fara sa ne gandim macar la cauze sau la solutii. Acest lucru a transformat actiunea de a critica in "A arata cu rautate (sau cu exagerare) partile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip rautacios, nascocind lipsuri si greseli; a barfi." (Sursa: dexonline.ro)

Ma intreb acum: Care dintre cele doua descrieri ale actului de a critica mi se potriveste?

In care dintre definitii ma regasesc? Oare in care definitie ne regasim noi?

Cred ca este important sa devenim constienti de efectele criticilor sau ale spiritului de judecata. Probabil de multe ori gandim ca facand critici la adresa cuiva, facem sau putem obtine un lucru bun. Insa lucrurile nu stau chiar asa.

Dale Carnegie si altii, pe care el ii citeaza in acest prim capitol, pledeaza pentru inutilitatea criticii.

"Critica e inutila, pentru ca ea plaseaza persoana pe o pozitie defensiva si o determina, de obicei, sa se justifice. Criticand, nu inspiram schimbari durabile si trezim adesea resentimente." Dale Carnegie

Iti este placut si confortabil sa iti auzi punctele slabe sau sa le vezi insiruite de catre altcineva?

Da, asa ma gandeam si eu in dreptul meu. Nu este placut. Personal, atunci cand sunt dojenita sau mi se aduce o critica, simt ca mi se urca tot sangele in cap si ceea ce urmeaza dupa aceea nu este deloc placut. De aceea mi-am si stabilit obiectivul de a invata sa raspund intr-un mod corect si sanatos criticilor- intemeiate.

"In relatiile cu oamenii, sa ne amintim ca nu avem de-a face cu creaturi logice, ci cu creaturi emotionale, dominate de prejudecati, motivate de orgolii si capricii. " Dale Carnegie

Modul in care persoana primeste(sau nu) critica se va rasfrange tot asupra noastra, in viitor. Dale Carnegie ilustreaza frumos acest lucru, spunand ca "Toate criticile sunt ca porumbeii calatori. Se intorc mereu acasa."

"Se intorc mereu acasa"- adica de unde au plecat- asupra noastra.

Poate te gandesti ca unele persoane trebuie sa fie la curent cu propria lor imagine, vazuta de altii si ca trebuie sa aiba un feedback de la altcineva, care sa ii ajute pe ei. Ce saritori suntem cateodata!

Acorda atentie urmatoarei intrebari:

Stii pe cineva care ar trebui schimbat, perfectionat?

Inainte de a trece mai departe cu cititul, ia-ti doua minute si gandeste-te la o persoana care ar avea nevoie de schimbare. Stabileste persoana si apoi continua sa citesti.

Mi-ar placea sa stiu cati dintre voi ati pus propriul nume alaturi de "nevoie de schimbare".

Daca stii pe cineva care ar trebui schimbat, perfectionat, de ce sa nu incepi cu tine?

E un lucru mult mai profitabil decat a incerca sa ii schimbi pe altii!

Intr-adevar, este un lucru pe care cei multi nu il fac :

"De nouazeci si noua de ori dintr-o suta, oamenii nu se critica pe sine pentru nimic, indiferent cat de gresite sunt lucrurile pe care le fac." Dale Carnegie

In acelasi ton a scris si Confucius: "Nu te plange de zapada de pe acoperisul vecinului, cand pragul de la usa propriei tale case este murdar."

Acestea nu sunt nici invataturi noi, nici invataturi vechi: sunt invataturi si sfaturi milenare, chiar si divine. Mantuitorul Iisus Hristos a pus aceeasi intrebare, de peste 2000 de ani: "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?" (Matei 7:3)

Rasuna intrebarea, este reluata de autori de-a lungul timpurilor, astfel incat si eu si tu sa avem ocazia de a afla care este calea buna pentru a ne zidi caracterul.

De dimineata, Catalin, colegul meu ne-a adus inainte un mesaj pe care il primeste de o saptamana, in fiecare zi. Acelasi mesaj, care suna asa: "Nu te astepta la recolta in gandire, daca nu ti-ai luat timp sa investesti in dezvoltarea caracterului." (Henry David Thoreau)

Revenind la tentatia( pentru ca in momentul in care scriu, imi dau seama ca a critica nu este neaparat un comportament orientat spre un scop, ci este ceva instinctiv) de a critica pe semenii nostri, sunt cateva idei pe care le exemplifica Dale Carnegie, referitoare la solutii in momente in care vrem sa mustram/ certam/ criticam pe cineva:

• Scrie o scrisoare pe care sa nu o expediezi niciodata;
• "Nu judeca pentru a nu fi judecat"(dicton biblic, despre care aflam ca era favoritul lui Abraham Lincoln) ;
• Gandeste: "Nu criticati, ei sunt asa cum am fi si noi in imprejurari similiare" (Abraham Lincoln) ;
• Incearca sa intelegi oamenii inainte de a actiona in vreun fel; acest lucru trezeste toleranta, compasiune, bunatate.

In final, Carnegie ne pune la dispozitie cateva hotarari luate de oameni mari ai lumii, care pot deveni si pentru noi rezolutii, mai ales acum, la sfarsit de an. Recunoastem sau nu, cu totii putem fi "imbunatatiti":

"Nu voi vorbi de rau pe nimeni, voi vorbi pe toata lumea doar de bine" - Benjamin Franklin

"Un om mare isi demonstreaza maretia prin felul in care isi trateaza semenii mai mici." - Thomas Carlyle

La vorbe frumoase si atitudini sanatoase!