Eficienta in uz zilnic

Bine te-am regasit, stimate coleg de lectura si experimentare a lucrurilor invatate de la vestiti autori pe care ii citim impreuna!

Sunt curioasa de experienta ta cu ultimul articol. Eu mi-am amintit de el de multe ori in aceasta saptamana care a trecut si am schimbat cateva lucruri in programul meu si in organizarea mea, conform recomandarilor domnului Covey.

Astazi continuam aprofundarea acestui subiect si incercam sa gasim utilitati si mai practice si mai dese in viata noastra.

Covey vorbea si in paginile anterioare despre cateva generatii de “management al timpului”.

Astfel, prima generatie de management nu cunostea notiunea de “prioritate”: “Oferea note si liste de evidente - “ce e de facut”, care puteau fi parcurse si generau sentimentul implinirii cand erau bifate, rand pe rand.

Ma gandesc ca gasesc aceasta organizare primitiva si la mine, care sunt o persoana iubitoare de liste si listute si zambesc satisfacuta de multe ori cand am bifat si ducerea gunoiului si terminarea unui proiect de mult inceput. Ca si cand ele ar avea aceeasi importanta!

In urmatorul rand, Vocey ma defineste: “ineficace”! Productie putina, un stil de viata care nu incurajeaza o productie mai buna.

A doua generatie stapaneste ceva mai bine situatiile si nu este asa de mult manata de influente/ situatii exterioare. Oamenii care actioneaza conform ideologiei generatiei a doua acorda timp planificarii si anticipeaza proiecte. Insa tot nu folosesc notiunea de “prioritate”. Realizarile semnificative exista, dar sunt putine si tendinta este spre planificare.

A treia generatie este mai actuala si avansata din punctul de vedere al eficientei. Valorile sunt identificate si luate in seama si exista stabilire de obiective, care sunt stabilite in functie de prioritati, pe zile.

La acest “pe zile” vede Covey o limitare a eficientei acestei generatii, pentru ca este mai greu de perceput si de avut viziunea pe termen lung.

Exista prioritati, dar sunt clasificate mai mult in functie de urgenta decat de importanta, ducand la tendinta oamenilor de a se refugia in cadranul IV. (neimportant – neurgent)

Covey aduce in discutie nevoia unui instrument managerial, care sa ajute cu adevarat la stabilirea prioritatilor si a activitatii, astfel incat cadranul II sa ocupe mai mare parte din timp, generand, astfel, mai multe si mai bune rezultate care conteaza – care implinesc obiectivele propuse.

“Obiectivul managementului cadranului II este de a ne organiza in mod eficace viata – dintr-un centru de principii sanatoase, cu misiunea noastra mereu prezenta in minte, concentrandu-ne pe urgente, dar si pe aspectele importante si mentinand echilibrul intre sporirea productiei si capacitatea noastra de productie.” (Covey, 2011, p. 146)

Sursa foto: Apasa

Sunt enumerate 6 conditii care trebuie satisfacute de noi, cei care vrem sa ne organizam in cadranul II:

1. Coerenta: crearea unei unitati intre viziunea si misiunea noastra,intre roluri si obiective; intre prioritati si planuri, intre dorinte si disciplina. Este importanta prezenta unei declaratii de misiune, care sa ne fie mereu sub priviri.
2. Echilibru: Intre diferitele roluri, astfel incat sa nu neglijam aspecte importante cum sunt sanatatea, familia, pregatirea profesionala, dezvoltarea personala; sau altele care sunt importante pentru noi.
3. Centrarea pe cadranul II: Covey recomanda organizarea saptamanala a timpului. Cheia este aceea de stabili care activitati sunt prioritare, nu de a da prioritate proiectelor pe care le avem.
4. O dimensiune umana: Sa ne raportam la oameni, nu la planificari. Sa gandim timpul in functie de eficacitatea sa in relatiile interumane.
5. Flexibilitate: Instrumentul de planificare sa fie slujitorul, nu stapanul nostru. El trebuie realizat conform stilului nostru de viata, conform trebuintelor si particularitatilor pe care la avem.
6. Portabilitate: Sa fie usor de manuit, de transportat. Sa avem mereu la indemana datele importante.

Nu stiu daca observi, dar, asa cum acum cateva saptamani am invatat sa redactam o Misiune Personala, asa invatam acum sa ne creem un instrument eficient de managament al timpului, care sa ne ajute sa fim in cadranul II, de unde vom genera cele mai multe rezultate si de unde vom incheia cu succes proiectele de care ne ocupam.

Pe data viitoare,

Sa fim eficienti!

Invatand de la un neurochirurg genial sa gandesc cutezator

Lectia nr. 1: Care este talentul meu?

Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare? Eu cred ca niciodata nu am stat sa ma gandesc foarte serios la aceasta intrebare - “Care este talentul meu si cum pot sa fiu cel mai bun in ceea ce fac?” . Da, mereu in timpul scolii, fiecare elev (sau majoritatea) erau apreciati de catre profesori pentru un anumit lucru la care se pricepea foarte bine. Eu, de exemplu, eram mereu responsabila de partea de comunicare, tocmai pentru ca faceam (si inca fac) acest lucru bine si cu placere, insa cred ca niciodata nu am fost constienta de faptul ca acesta ar putea fi un talent al meu pe care sa incep sa il cultiv si sa il imbunatatesc, pentru a fi foarte buna in materie de comuncare. Cred ca m-am multumit doar cu exersarea acestei abilitati in diverse activitati in care eram angrenata.

Ben carson, renumitul neurochirurg, care pana in clasa a V-a era codasul clasei, ne indeamna sa facem o analiza atenta a ccea ce suntem noi: “Daca-ti recunosti talentele, le folosesti in mod corespunzator si alegi un domeniu care foloseste aceste talente, vei ajunge cel mai bun in domeniul tau”. Aceste talente fac din fiecare dintre noi o fiinta unica, sunt daruri primite de la Dumnezeu pe care nimeni altcineva nu le are. Din start plecam cu un avantaj in acest domeniu, iar prin cultivarea, imbunatatirea si exersarea acestui talent zi de zi, putem intr-adevar sa devenim cei mai buni in ceea ce facem.

Ceea ce de asemenea Ben Carson ne indeamna sa ne cultivam este functia intelectuala. Fiecare dintre noi am primit mai mult de paisprezece miliarde de celule si legaturi nervoase pe care sa le utilizam cum stim mai bine. Credeti ca Dumnezeu ne-ar fi dat acest sistem organic atat de complex daca nu s-ar fi asteptat sa il folosim?

Talentul, dragi prieteni, se refera la inclinatia pe care fiecare dintre noi o avem spre un anumit domeniu: unii canta foarte frumos, altii picteaza sau deseneaza, altora le place matematica si obtin performante foarte bune in acest domeniu, iar altii au o coordonare foarte buna mana-ochi si pot deveni neurochirurgi de exceptie, asa cum este Ben Carson!

Ca si concluzie, ma voi folosi de cuvintele lui Ben Carson:

“Daca va recunoasteti talentele, folositi-le corespunzator, alegeti-va domeniul in care aceste talente pot fi folositoare si veti ajunge in top in domeniul vostru.”

Pe curand!

Despre-mparteala timpului

 “Lucrurile de mare insemnatate nu trebuie niciodata lasate in voia lucrurilor neinsemnate.” Goethe

Ceea ce spune Covey despre aceste deprinderi asupra carora ne concentram, este ca sunt interdependente. Fiecare curge din cealalta si fiecare o ajuta pe cealalta.

Astfel, a treia deprindere, asupra careia voi zabovi astazi si probabil urmatoarea saptamana, este o urmare a primelor doua deprinderi( Fii proactiv si Incepe cu gandul la final).

Covey o descrie ca pe un exercitiu al “vointei autonome” indreptate spre centrarea pe principii. 

Vointa autonoma este cea care permite un management eficace al personalitatii noastre: este capacitatea de a lua decizii, de a avea optiuni si de a actiona in conformitate cu ele. Considerata a patra insusire specific umana, urmand capacitatii de constientizare, imaginatiei si constiintei morale, aceasta vointa autonoma ne ajuta sa indeplinim in mod proactiv programul trasat cu primele trei.

Deprinderea a treia trateaza problema managementului vietii si al timpului:

Pune prioritatile pe primul loc. 

Covey rezuma intr-o fraza scurta cheia pe care el a descoperit-o eficienta in acest domeniu:

“Organizeaza si executa axat pe prioritati.” (Covey, 2011, p.135)

In timp, cei care au abordat acest subiect au ajuns la o concluzie: Este impropriu spus “organizarea timpului”, ar fi mai corect sa spunem ca “ne organizam pe noi insine.”

Sursa foto: Apasa

Covey deschide o discutie interesanta, referitor la prioritati, despre lucrurile urgente si lucrurile importante de care trebuie sa ne ocupam.

Despre lucrurile urgente:

• sunt de obicei evidente; ne preseaza; insista.
• sunt deseori placute, usor de rezolvat, poate chiar distractive – dar de foarte multe ori, neimportante!
• ne provoaca reactii – gandesc eu: altcineva este cel care actioneaza, iar noua ne este mai usor sa raspundem decat sa incepem sa ne angrenam pe noi insine in lucruri unde noi trebuie sa fim initiatorii;
• probabil ca sunt bazate pe prioritatile si asteptarile altora - deci, contribuie la rezultatele altora, nu ale noastre.

Lucrurile importante:

• sunt strans legate de rezultate – contribuie intr-un fel la indeplinirea misiunii pe care o avem, a obiectivului prioritar;
• cer initiativa, proactivitate.

Cred ca sunt niste lucruri importante cele scrise mai sus, pentru ca ne lasam foarte usor distrasi de lucrurile urgente si atunci este cam logic ca rezultatele nu vor prea aparea. Ma opresc putin si ma gandesc la mine - Cum ma organizez? Cat din timpul meu la serviciu este alocat fiecarui cadran din Modelul managerial al timpului? Cat timp investesc in lucrurile descrise de fiecare dintre cadrane – nu doar la serviciu, ci si in viata personala?

Sursa foto: Apasa

Poate ai mai vazut si tu acest cadran al managementului timpului, dar l-ai studiat vreodata atent? Ti-ai oglindit activitatile in el ?

Covey si expertii spun ca persoanele eficiente sunt acelea care petrec cel mai mult timp in cadranul II, al lucrurilor care nu sunt urgente, dar sunt importante.

Pentru a aloca mai mult timp cadranului II, trebuie sa rupem timp din alt cadran. Pentru ca din cadranul I nu este indicat, oricum ne preseaza acele proiecte, putem completa in cadranul II cu timp oferit cadranelor III si IV – lucruri neimportante – urgente sau nu.

Imi amintesc de un sfat pe care mi l-a scris un coleg din timpul liceului:

Invata sa spui NU.

Este si sfatul lui Covey. Sa invat sa spun NU lucrurilor care nu ma ajuta sa ajung acolo unde imi doresc intr-o zi, intr-un proiect, intr-un obiectiv. Sa le refuz, sa le aloc mult mai putin timp decat o faceam pana acum.

Atunci cand spunem NU, sa o facem pentru ca avem un DA “mai imperios de rezolvat” (Covey, 2011, p.142)

Cred ca este una dintre cele mai practice invataturi si deprinderi. Asa mi se pare.

Ceva ce pot schimba de la azi la maine: felul in care imi impart timpul si modul in care imi stabilesc prioritatile si urmez ceea ce am stabilit. Planific – actionez. Niciuna fara cealalta.

Pana saptamana viitoare, cand vom aprofunda aspecte legate de cadranul II, ne doresc spor la exersat impartirea timpului si multa intelepciune si putere pentru a putea respecta ceea ce am stabilit.

O saptamana bine impartita!

De ce?

Bine v-am regasit la o noua intalnire cu Frank Bettger si cartea sa “Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes”. In capitolul despre care urmeaza sa discutam astazi ne este expusa, sub forma de revelatie, importanta intrebarii “De ce?”.

Desi de-a lungul dezvoltarii noastre suntem invatati sa nu intrebam „De ce?”, pentru ca ar fi nepoliticos, trebuie sa ne obisnuim sa folosim aceasta interogatie ca pe un instrument foarte puternic in demesrul nostru de vanzari. Daca il intrebi pe un om „De ce?” nu vrea sa cumpere ceea ce tu vinzi, acesta iti va raspunde cu un motiv. Apoi il intrebi, din nou, acelasi lucru. Va aduce un alt contra-argument si acest dialog va continua pana cand potentialul client isi va epuiza toate motivele, toate indoielile. Apoi, se va convinge singur ca de fapt are nevoie de respectivul produs, sau serviciu si ca nu exista nici un motiv pentru a nu-l cumpara.

Aceasta este forta intrebarii „De ce?”. Este evident faptul ca nu putem sa intrebam doar in acesta forma si sa insistam pana la infinit cu aceasta interogatie. In anumite cazuri, vom fi nevoiti sa adaptam aceasta intrebare, sa o „impachetam” in alta forma cu ajutorul altor cuvinte, insa ideea trebuie sa ramana aceeasi; trebuie sa aflam ce anume il impiedica pe potentialul client sa faca afaceri cu noi.

Acum eu va voi intreba pe dumneavoastra: De ce nu lasati un comentariu mai jos? De ce nu va faceti cunoscuta parerea despre Frank Bettger, despre vanzari, despre Job Connect?

„Maini inzestrate” si “Gandeste cutezator!” “Gifted hands” si “Think Big”

Bine v-am regasit dragii mei! Nu, nu s-au terminat postarile odata cu finalizarea lecturii “Meditati!” de John Maxwell. Acum am trecut la un alt autor drag sufletului meu, ale carui carti le-am citit pe nerasuflate in doua din lungile calatorii cu trenul sprea casa :)

Am ramas marcata (in sensul bun al cuvantului) si foarte impresionata de povestea de viata a neurochirurgului Ben Carson. Toata teoria mea cu privire la faptul ca personalitatea noastra si drumul vietii ne este in mare parte marcat de mediul in care ne nastem si traim si de ereditate a fost, pana cand am ajuns la finalul cartii, spulberata! Noroc ca a ajuns la timp aceasta carte in mainile mele! :)

Ben Carson, un faimos medic neurochirurg, care a realizat, a conceput si a coordonat cu succes nenumarate operatii pe creier, si-a expus intreaga poveste de viata, care incepe cu o importanta pierdere de la varsta de 7 ani, continua cu adaptarea la o viata monoparentala, chinul pricinuit de faptul ca era mereu “codasul” clasei in care invata si tinta glumelor colegilor, confruntarea cu desele “calatorii” ale mamei sale care avea nevoie de ajutor specializat in lupta cu problemele sistemului nervos si oboselii si culminand cu tentativa de ucidere a unui bun prieten, pornind de la o divergenta de idei.

Cu toate acestea, mama sa, care avea nu mai mult de patru clase, i-a motivat intr-atat de tare pe el si pe fratele sau sa munceasca, sa invete si sa se dedice activitatilor benefice pentru ei, incat acum, cand priveste inapoi, simte o datorie puternica pentru mama sa.

Nu vreau sa va spun mai multe, desi am avut acest impuls! Va las pe voi sa descoperiti placerea acestei lecturi si pot sa va asigur ca nu este o pierdere de timp!

Pentru urmatoarele 2 luni ne vom intalni cu Ben Carson in fiecare saptamana, in ziua de Marti, pentru a discuta despre acrostihul pe care el l-a creat pentru expresia “THINK BIG!”. Think big sau Gandeste cutezator reprezinta o alta versiune de a indemna oamenii sa aduca pozitivism in vietile lor. Sa fie optimisti si increzatori in Dumnezeu si in fortele proprii.

Observand indeaproape evolutia nenumaratelor cazuri de boala in care a fost implicat, medicul Ben Carson a putut sa vada importanta si forta gandirii pozitive in cazuri critice precum cele tratate de el.

In cea de-a doua parte ca cartii “Gandeste cutezator” Ben Carson ofera o alternativa celor care nu prea au incredere in gandirea pozitiva: Gandirea cutezatoare!

Si despre a gandi cutezator vom discuta in saptamanile care urmeaza!

Pana atunci, imi doresc ca fiecare dintre dumneavoastra sa citeasca primul capitol al acestei carti, dupa care va garantez ca nu o veti mai putea lasa din maini, pana cand nu o finalizati! :)

Pe saptamana viitoare!

Programatorule, programeaza-ti codul!

Scriam in incheierea articolului de saptamana trecuta ca astazi ne vom indrepta privirea asupra cum sa ne redactam o constitutie personala.

Avand in vedere toate centrele de interes pe care le-am putea avea, se pune intrebarea: in jurul caruia sa imi cladesc Constituia Personala?

Daca imi amintesc bine, toate acele centre de interes descrise sunt centre alternative, care se pot strecura.

Covey vine cu un raspuns la intrebarea de mai sus, considerand ca o Constitutie Personala care ne face mai eficienti este cea cladita pe principii. In acest fel, centrul de interes ar fi unul stabil, va oferi un inalt grad de siguranta si va consolida proactivitatea.

Motivul ar fi acela ca principiile corecte sunt neschimbatoare si ne putem bizui pe ele:

Covey este foarte plastic in descriere:

“Principiile nu reactioneaza fata de nimeni si nimic. Nu se irita, nu se poarta urat, nu divorteaza, nici nu dispar impreuna cu cel mai bun prieten al nostru. Nu ne trag pe sfoara. Nu ne asteapta in drum cu solutii de moment si nici la cotitura. Nu depind de comportamentul altora, nici de mediul ambiant sau de capriciile curente pentru a-si dovedi valabilitatea. Principiile nu pier. Nu sunt azi aici si maine nicaieri. Nu pot fi desfiintate nici de foc, nici de cutremure si nici nu pot fi furate.” (Covey, 2011, p.110)

Acum, cand vine vorba despre Constitutia personala sau misiunea vietii noastre, Victor Frankl, spune ca nu ne inventam misiunea de viata, ci o descoperim:

“Fiecare dintre noi isi are vocatia sau misiunea specifica in viata. Nimeni nu-l poate inlocui, nici viata lui nu poate fi repetata. Ca atare, indatorirea fiecaruia este unica si la fel de unica este si oportunitatea de a o indeplini.” (Frankl, cit. In Covey, 2011, p.110)

Suntem niste programatori care trebuie sa fie proactivi si sa isi scrie programul; codul in care vor sa isi traiasca si sa isi desfasoare viata.

Un astfel de program nu se scrie peste noapte. Poate dura chiar mult, pana cand suntem impliniti si satisfacuti de aceasta Constitutie si pana simtim ca se potriveste perfect scopurilor noastre cu aceasta viata.

De asemenea, trebuie revizuita periodic. E ca o harta pe care o mai verifici din cand in cand, pentru a te asigura ca mergi inspre unde vrei.

Pentru ca orice lucru este mai simplu de facut daca ai un exemplu, consider de folos sa las si un exemplu de Constitutie Personala, preluat tot din acest capitol: este exemplul unei doamne:

Voi incerca sa mentin un echilibru viabil intre cariera si familie – ambele sunt foarte importante pentru mine.

Caminul meu va fi un loc unde ai mei, prietenii si musafirii, vor gasi o atmosfera vesela, confort, liniste si fericire.

Voi cauta sa mentin curatenia si ordinea si in acelasi timp un climat dinamic si destins.

Voi incerca sa aleg cu discernamant regimul alimentar, lecturile si toate activitatile casnice. Vreau sa-i invat pe copii sa iubeasca, sa invete, sa rada – sa fie silitori si sa isi cultive talentele.

Apreciez si respect drepturile, libertatea si responsabilitatile societatii noastre democrate. Voi fi un cetatean informat si preocupat, implicat in politica, asigurandu-ma ca vocea mea va fi auzita si votul meu numarat.

Voi avea curajul de a lua initiative si de a-mi urmari scopurile propuse. Voi incerca sa actionez in mod creativ in orice situatie, sa discern ocaziile ce se ofera, sa nu traiesc pasiv.

Voi incerca sa ma feresc de obiceiurile devenite constrangatoare sau de cale daunatoare. Voi cultiva deprinderi care sa ma elibereze de vechile etichete si limitari, care sa ma ajute sa ma perfectionez si sa am o mai mare libertate de optiune.

Banul imi va fi sluga si nu stapan. Voi incerca sa-mi dobandesc in timp o autonomie financiara, iar dorintele sa-mi fie dictate numai de nevoi si de mijloacele de care dispun. In afara ratelor pentru casa si a cheltuielilor de inchiriere a masinii, voi incerca sa nu fac datorii. Voi cheltui mai putin dacat incasez si voi investi o parte din venit.

Imi voi folosi banii si talentul pentru a face altora viata mai placuta, prin servicii si donatii caritabile.

Legat de aceasta a doua deprindere pe care o persoana care vrea sa fie eficienta trebuie sa o dezvolte, pot sa mai spun doar: Spor la scrierea Constitutiei Personale si drum bun pe drum inainte catre Tinta pe care o avem fiecare dintre noi.

Nu va pierdeti speranta, rugati-va!

Iata-ne ajunsi, dragii mei, si la finalul acestei carti! M-am simtit foarte bine citind si scriind din aceasta carte! Imi place Maxwell. Imi place cum scrie, ce scrie si despre ce scrie. Ma bucur ca am impartasit cu voi experienta acestei lecturi si abia astept sa ne intalnim saptamana viitoare cu un nou autor, o noua carte, o noua abordare,  o noua tema!

Maxwell, dupa cum ne-a obisnuit, a ales foarte sugestiv sa incheie aceasta carte, intr-un mod pozitiv, incurajator, menit sa...ne determine sa nu ne pierdem niciodata speranta!

Absolut nimic nu ne poate face sa ramanem fara speranta: nici pierderea banilor, a afacerii, a prietenilor sau chiar a familiei. Toate se pot reconstrui, cu rabdare si pace. Insa speranta odata pierduta ne duce catre pieire!

Tertullian a definit speranta astfel: “Sa speri inseamna sa ai rabdare, cu lampa aprinsa.” Iar Maxwell a completat “Sa speri inseamna sa te rogi chiar daca ai impresia ca nu-ti raspunde nimeni”.

Mi-a placut foarte mult un exemplu oferit de Maxwell in acest capitol si tin neaparat sa il impartasesc cu voi.

Un barbat, caruia i-a ars magazinul in timpul unui dezastruos incendiu din Chicago, a luat in dimineata urmatoare o masa, s-a dus la fata locului, a asezat-o in mijlocul daramaturilor si a pus pe masa urmatorul anunt: <<Am pierdut totul, cu exceptia sotiei, a copiilor si a sperantei. Magazinul va functiona din nou incepand cu maine dimineata, dupa programul obisnuit>>”

Asadar, dragii mei prieteni, nu va dati niciodata batuti! Speranta exista mereu, asa cum soarele rasare in fiecare dimineata.

Va invit cu drag sa cititi Meditati!  de John Maxwell. Este o carte interesanta, care va da de gandit, va pune mintea la lucru, va determina sa meditati si trezeste in voi dorinta de a fi mai optimisti, mai darnici, mai buni.

“ Speranta ne lumineaza ceasurile cele mai intunecate.

Speranta ne indulceste in clipele de amaraciune.

Speranta ne face sa intrevedem raspunsuri atunci cand nu vorbeste nimeni.

Speranta ne face sa trecem peste obstacole atunci cand nu ne ajuta nimeni.

Speranta ne face sa izbutim atunci cand nu ne mai incurajeaza nimeni.”

Speranta este singurul lucru pe care nu ne putem permite sa il pierdem!

Pe curand!

Adevaratul motiv al cumpararii!

 Capitolul cu numarul 10 al cartii lui Frank Bettger, despre care continui sa va povestesc de cateva saptamani, este unul foarte interesant. De ce? Pentru ca autorul ne invata sa facem un lucru foarte important pentru a avea succes: Sa ne concentram asupra principalului punct de interes al clientului; cel mai vulnerabil punct.

Veti spune ca e usor sa faci asta, insa Frank are o alta parere. Ce trebuie sa facem este sa ascultam. Sa ascultam toate cele 5, 6, 7 motive de a nu cumpara ale clientului, pana cand identificam problema cea mare, nevoia de baza, chiar daca e prezentat ca fiind cel mai putin important motiv de a nu cumpara. Daca reusim sa facem asta vanzarea este aproape incheiata. Tot ce mai avem de facut este sa insistam, sa ne concentram exclusiv pe ea pana cand si partenerul nostru de afaceri va accepta ca de fapt acesta e principalul punct de interes (asta daca nu o stie deja).

In acest capitol vom regasi o serie de exemple in care aceste idei au fost puse in practica cu succes. Mi s-au parut a fi extrem de interesante si tocmai de aceea tin neaparat sa vi le prezint. In primul exemplu se povesteste despre un om foarte mare si puternic din New York, care lasa pe oricine dorea sa-l loveasca cu toata forta in stomac. Dupa ce nimeni n-a reusit sa-l clinteasca din loc cu vreo lovitura, la un moment dat a aparut un suedez foarte bine facut, dar care nu intelegea deloc limba engleza. Acestuia i s-a comunicat prin gesturi ca poate sa il loveasca cat vrea de tare pe barbatul din fata lui. Asa a facut, insa nu l-a lovit in stomac cum se asteptau toti cei prezenti ci i-a aplicat o lovitura drept in falca, doborandu-l la pamant. Ceea ne invata acest exemplu este ca trebuie sa tintim spre punctul vulnerabil, spre adevarata problema pe care posibilul cumparator o are.

Frank Bettger ne relateaza si o intamplare patita de el insusi. La un moment dat, isi cauta o casa in Detroit si ii spunea agentului de vanzari imobiliare cum ar trebui sa fie casa respectiva. In timpul discutiei a mentionat faptul ca si-ar dori un copac. Agentul imobiliar a inteles ca acesta e punctul de maxim interes si l-a dus pe Frank in spatele unei case, unde se aflau 18 copaci. Evident clientul a fost impresionat si a dorit sa negocieze pretul. I s-a spus ca nu e negociabil, iar de fiecare data cand incerca sa mai faca asta, agentul incepea sa numere copacii: unu, doi, trei, patru...

Ce trebuie sa retinem din acest capitol este ca principala problema la o vanzare este sa:

1. Gasesti nevoia fundamentala sau
2. Principalul punct de interes
3. Si apoi sa te concentrezi pe el!

Serban Manta

Constitutia personala

In dorinta de a ne duce cu gandul la final, Covey vorbeste in capitolul de astazi despre norma scrisa, criteriul general de evaluare si estimare – o constitutie.

Covey aseamana aceasta constitutie personala cu Constitutia Statelor Unite ale Americii:

Principiile pe care este intemeiata Constitutia ii acorda acesteia “o putere atemporala, chiar si in mijlocul ambiguitatilor si prefacerilor sociale”. Este citat si Thomas Jefferson: “Securitatea noastra specifica consta in posedarea unei Constitutii scrise.”

Covey este de parere ca si la nivel individual, o constituie personala poate juca acelasi rol, cu aceleasi beneficii.

Ambiguitati si prefaceri sociale? Provocari din cele mai felurite si decizii de luat, alegeri de facut? Cu acestea ne-am obisnuit sa traim, asa cum traim cu apa si cu aerul.

Un etalon dupa care sa ne masuram si sa ne luam deciziile, niste premise de la care sa pornim si la care sa incheiem procesele decizionale si aranjarea vietii si zilelor noastre este ceea ce ne poate asigura si noua o securitate si, mai mult, o consistenta a trairii noastre. Ne plasam fiinta si viata intr-un cerc, care nu are rolul de a ne limita, ci de a ne proteja pe noi si de a construi in sus, avand ca baza acel cerc. De a construi si proteja identitatea noastra – ceea ce urmarim in viata si ceea ce pretuim cel mai mult.

Te-ai gandit vreodata la faurirea unei constitutii personale? Eu cred ca da, desi nu am numit-o asa.

Pentru realizarea unei astfel de constitutii, trebuie sa incepem de la cercul de influenta, zona aceea a lucrurilor pe care le putem schimba si despre care am scris cateva articole in urma. Scopul este sa ne intalnim cu propriile valori si sa le asternem pe hartie. Sa ne decidem stelele calauzitoare in aceasta viata si sa incepem a ne asigura ca permanent mergem pe urmele lor.

Pe langa acest centru principal, care tine de ceea ce se afla in noi, exista cateva centre alternative care isi fac simtita prezenta mai mult sau mai putin in Constitutia personala:

• Centrarea pe partener: Dependenta afectiva fata de partenerul nostru ar putea sa strice echilibrul Constitutiei personale, atunci cand simtul valorii personale deriva din statutul marital. Insasi relatia noastra de cuplu este una nesanatoasa atunci cand noi, fiecare dintre parteneri, nu avem propria structura bine dezvoltata si ferma, astfel incat sa existe o interdependenta si nu o dependenta intre noi.

• Centrarea pe familie: Atunci cand familia devine focarul tuturor disponibilitatilor, distruge elementele indispensabile unei relatii implinite. Atunci cand ne gasim securitatea sau simtul valorii personale in traditia si cultura familiala, orice modificare apare in aceasta, echilibrul si valoarea noastra personala au si ele de suferit.
• Centrarea pe bani: Cand simtul valorii personale se trage din banii pe care ii avem si statutul nostru economic, suntem vulnerabili de absolut tot ce ar putea-o influenta.
• Centrarea pe munca: Iti tragi cumva identitatea din profesia ta? Din activitatile pe care le ai, avand profesia respectiva? Atunci orientarea ta interioara se limiteaza la cerintele profesionale. Si in sfere care o depasesc pe cea a profesiei, probabil ca recunosti lipsa de sens si de eficacitate.
• Centrarea pe posesiune: Persoanele care isi construiesc identitatea pe ceea ce au – bunuri materiale, sunt mereu in primejdia cutremurarii identitatii, in cazul pierderii acestor bunuri. La fel, simtul identitatii lor depinde mult de persoanele care le sunt in jur: daca sunt persoane inferioare, se simt bine si in siguranta; daca sunt persoane superioare lor, atunci sunt bine clatinati in siguranta si confortul lor.
• Centrarea pe placere: Placerea nu poate oferi satisfactii durabile si cautarea ei duce la vanarea de experiente tot mai intense, care poate pune in pericol nu numai simtul identitatii, dar si viata.
• Centrarea pe prieteni/ adversari: Centrarea pe prietenie reprezinta dezvoltarea identitatii pe acceptarea sociala; asezarea unui adversar in centrul vietii tale este un pericol foarte mare, mai ales pentru ca nimeni nu ar face in mod constient acest lucru, insa multi isi traiesc viata si isi ordoneaza activitatile pentru a ii ineca mereu corabiile acestui adversar.
• Centrarea pe biserica: A frecventa o biserica nu inseamna a trai efectiv principiile predicate in acea biserica. Covey ne avertizeaza ca putem fi foarte activi in cadrul activitatilor bisericesti si total inactivi in spiritul Evangheliei. Biserica nu poate acorda, prin ea insasi, securitate si identitate pentru o persoana, chiar daca aceasta o frecventeaza des. Biserica este doar un mijloc, insa daca nu treci de acest mijloc, pentru a avea o relatie personala cu Capul Bisericii, traind consistent conform Voii Sale, nu vei gasi o siguranta si cu atat mai putin o identitate profunda si statornica.
• Centrarea pe sine: “Asemeni Marii Moarte din Israel, eul primeste, dar nu da niciodata. Stagneaza.” (Covey, 2011, p.104)

Sursa foto: Aici

Citind si meditand la toate aceste centre de interes, pe care le recunoastem in viata noastra? A noastra, nu a vecinului, atentioneaza si Covey. 

Covey ne indeamna ca, pentru a identifica centrul nostru de interes, sa ne analizam atent factorii – suport ai vietii noastre. Daca ne regasim in vreun centru de interes din cele descrise mai sus, atunci acela este cel care ne limiteaza eficienta.

Cred ca este bine sa lasam un timp de o saptamana sa ne gandim bine, pentru ca apoi, saptamana viitoare, avand raspunsurile de astazi, sa invatam a ne redacta o Constitutie personala, pentru a deveni persoane independente si bine orientate.

Analiza eficienta si ganduri bune sa va locuiasca mintea va doresc, in acest sfarsit de saptamana si in saptamana care urmeaza.

Pe saptamana viitoare!

Vreau o casa la campie!

Bine v-am regasit, dragi prieteni!

Marturisesc sincer, cand am citit titlul acestui capitol, am crezut ca va fi vorba despre istorisirea unor experiente ale lui Maxwell despre cum a ajuns sa isi cumpere o casa la campie sau despre dorinta lui de a-si cumpara o casa la campie.

Ajunsa la finalul capitolului, am desprins esenta, insa! Este vorba, de fapt, despre o metafora – sentimentul pe care il avem atunci cand locuim la campie, linistea si pacea pe care o traim.

Maxwell isi aminteste ca aceasta dorinta a fost trezita in el de catre profesorul sau, care le-a citit urmatoarea poezie:

“ Vreau un camin unde bizonii zburda in voie

Si jucause caprioare vietuiesc,

Unde nu se-aud vorbe deznadajduitoare,

Iar de pe cer norii toata ziua lipsesc.”

                                                                   Brewster Higley

Ideea de baza a acestui capitol se refera la trairea unor experiente menite sa aduca deznadejde, descurajare. Vorbe, spuse uneori la intamplare sau alteori direct tintite, menite sa aduca slabiciune, sa iti taie avantul si sa te traga inapoi.

Deznadejdea are un efect foarte mare asupra oamenilor. Prin cuvintele “potrivite”, atitudinea sau faptele noastre, putem aduce deznadejde si descurajare in randul apropiatilor.

Ideea este sa fim atenti si sa ne alegem cu grija cuvintele pe care le utilizam in relatiile cu apropiatii nostri. De asemenea, este important sa ne ferim si sa ne indepartam de “prietenii” care seamana deznadejde si indoiala in sufletele noastre. Deznadejdea poate sa ne distruga viata din acest motiv este important sa ne gasim “o casa la campie”, un loc in care sa nu auzim vorbe deznadajduitoare.

Ce crezi ca este deznadejdea? Astept in rubrica de “comentarii” raspunsul tau! Ai trecut prin situatii carora nu reuseai sa le gasesti rezlvarea? Uite ce crede John Maxwell despre deznadejde:

• ...ne impiedica sa devenim asa cum isi doreste Dumnezeu;
• ...tine frumusetile lumii departe de noi;
• ...ne slabeste ambitia;
• ...ne azvarle in multimea celor infranti;
• ...ne stinge lumina, care ar trebui sa straluceasca pentru Iisus;
• …ne iroseste viata;
• ...lasa indoielile sa ne controleze faptele;
• ...ne lipseste de creativitate;
• ...ne rataceste credinta;
• ...ne amplifica problemele;
• ...ne slabeste influenta pozitiva asupra altora;
• ...ne transforma in introvertiti;
• ...ne intuneca viziunea;
• ne spulbera visurile.

Preluat din Meditati! - John Maxwell

Va incurajez, dragii mei cititori, sa va luati fiecare cate o casa la campie! E o adevarata provocare!

Pe curand!

Doua creatii - care iti poarta semnatura?

Incepe cu gandul la final, a doua deprindere din cartea lui Covey, are la baza princpiul conform caruia "toate lucrurile sunt create de doua ori".

Vorbim, astfel, despre doua creatii: 

Prima creatie are loc la nivel mental, implicand planificarea, imaginarea, visarea, schitarea. 

A doua creatie are loc in plan fizic. 

Prima creatie face ca a doua creatie sa fie posibila cu mai putin consum de energie si mai putina cheltuiala.

Suntem responsabili de ambele creatii – ai cunoscut persoane care planuiesc, viseaza dar nu mai ajung sa infaptuiasca ce au planuit? Da, si eu si am cunoscut si persoane care, fara a se gandi inainte, trec la fapte si fie strica totul din prima, fie strica putin cate putin, pana ajung la ce si-au propus.

Niciuna dintre atitudini nu este dezirabila.

Asemenea tamplarului, trebuie sa masuram de doua ori si sa taiem, o data.

Se ridica o problema: Prima creatie este a mea sau a altcuiva? Atunci cand este vorba despre viata mea, ar fi bine ca lucrurile pe care le fac sa izvorasca din principiile si convingerile mele si sa fie mai putin influentele mediului, ale societatii sau ale anumitor figuri de autoritate din viata mea.

Ajungem din nou la convingeri. Imi pare ca intreaga carte se invarte in jurul promovarii acestora. Cat sunt de importante. Chiar in acest capitol, Covey spune ca ele actioneaza ca o busola interioara. Cand te afli intr-o situatie noua, neprevazuta, de unde stii cum sa actionezi, ca sa fie bine?

Va fi bine, daca te vor ghida convingerile, care sunt stabile si care pot stabiliza lucrurile si pot, cred, aduce un echilibru in viata noastra si nu doar atat, dar ele vor mentine directia inspre care ne-am propus, intr-un moment de liniste si luciditate, sa ne indreptam viata.

Nu stiu daca am mai pus aceasta intrebare: Noi doi, tu si cu mine, avem aceasta busola interioara? Acest set de convingeri si principii care reprezinta drumul inspre viata pe care ne-am propus-o?

Mai functioneaza? Ma gandesc ca ignorata in randuri repetate, nefolosita, va rugini si nu va mai functiona bine. Pentru ca toate lucrurile pe care nu le repetam, le uitam.

Convingeri, principii. Pe ce zid ai sprijinit scara vietii tale? 

Te invit in acest sfarsit de saptamana 

sa te gandesti la acest lucru. Acum, cat zidul nu a inceput inca a se surpa. :)