Daruiti cu sufletul impacat!

 „Meditati!” se numeste cartea lui John Maxwell, care, de mai bine de 7 luni, reprezinta sursa mea saptamanala de inspiratie. In urma cu cateva saptamani, am inceput cea de-a patra parte, - “Atentie la perspective!”.

In fiecare capitol din cea de-a patra parte se face referire la ceea ce suntem si ceea ce putem deveni, daca, odata cu fiecare decizie luata, suntem cu un pas inainte, vedem putin mai departe decat ni se arata si ne ingrijim de potentialul nostru.

In capitolul de astazi se dezbat doua perspective ale gestului de “a darui”. Se pare ca exista doua tipuri de oameni: oameni care daruiesc pentru a trai si cei care traiesc pentru a darui.

Sesizati diferenta?

“Cele doua categorii de persoane nu doar ca daruiesc diferit, dar au si filozofii de viata diferite” actioneaza diferit, gandesc diferit, sunt mai sensibile la nevoile oamenilor si respecta oamenii din jurul lor mai mult decat o fac ceilalti.

“De exemplu, un om care daruieste pentru a trai nu va face niciodata un lucru pntru cineva fara sa nu astepte, in schimb, o recompensa”

Citind aceste randuri, imi amintesc de o discutie cu o prietena care primise, recent, in dar, un calendar cu maxime pentru fiecare zi a anului. Era foarte entuziasmata de cadoul pe care il primise si imi povestea ca isi dorea acest calendar de multa vreme si ca totusi, cand in sfarsit l-a cumparat, l-a facut cadou unei prietene bune. Si acum, gestul sau a fost inapoiat. Primise lucrul care il daruise din inima, fara a astepta altceva in schimb.

O persoana care traieste pentru a darui, se intreaba mereu: “A fost darul meu benefic pentru persoana sau cauza cu pricina?”

Apropos de titlul acestei parti din care face acest capitol parte – Atentie la perspective - , cred ca John Maxwell doreste sa ne face constienti de faptul ca persoanele care vor darui cu sufletul impacat, fara a astepta recompense sau aprecieri, vor fi mai fericiti, multumiti de ei insisi, iar darul lor se va intoarce inzecit la ei.

Asadar, dragii mei, haideti sa ne deschidem sufletul, sa daruim: un zambet, o strangere de mana, o vorba de incurajare, o imbratisare sau o vorba plina de speranta.

E gratuit pentru noi, iar celorlalti le poate schimba starea de spirit, dispozitia si le poate face ziua mai buna!

Ce vezi la sfarsit?

Astazi incepem sa vorbim despre cea de-a doua deprindere din cartea lui Covey.

Sper ca atunci cand vom citi ultimul cuvant din acest articol sa se fi format in noi deja o viziune si o dorinta de a ne forma aceasta deprindere. In cazul in care vom gasi ca este de folos vietii noastre sa o cultivam si sa o internalizam.

Este vorba despre “A incepe cu gandul la final”.

Aspectul major, umbrela mare care se sprijina pe aceasta idee este insasi viata noastra.

Covey propune chiar un exercitiu de imaginatie, cu scopul de a realiza care sunt lucrurile pe care, la sfaristul vietii noastre, ne-am fi dorit sa le fi facut cat am fost in viata.

Cred ca ideea provine din faptul ca atunci cand suntem intr-un moment de cotitura (din viata aceasta in cealalta), suntem preocupati sau raman in mintea noastra doar cele mai importante lucruri, cele care merita. Facand un astfel de exercitiu, cred ca am intelege de pe acum care sunt lucrurile pentru care investim timp si energie si care sunt cele care raman importante intr-un moment de cotitura.

Dupa Covey, este foarte important ca fiecare dintre noi sa ajungem in punctul in care “fiecare zi ce trece sa contribuie in mod semnificativ la viziunea de ansamblu asupra vietii noastre.”

Trebuie sa il citez:

“E incredibil de usor a cadea in capcana activitatii, a agitatiei vietii, muncind din ce in ce mai mult siurcand pe scara succesului, numai pentru a descoperi, intr-un tarziu, ca ati sprijinit-o pe un zid gresit. E foarte posibil sa fii ocupat, extrem de ocupat, fara a fi cu adevarat eficace.”

(Covey, 2011, p.84)

Ideal ar fi sa putem sa ne “gospodarim” viata, zilele, astfel incat in fiecare zi sa FIM si sa FACEM doar ce este esential.

Ce este esential pentru fiecare dintre noi?

Putem raspunde la aceasta intrebare imaginandu-ne ce am dori ca oamenii sa spuna despre noi atunci cand nu vom mai fi? Sau chiar si acum.

Ce ti-ar placea sa se vorbeasca despre tine?

Fiecare om are o conceptie proprie asupra succesului. Succesul nu are o definitie. Succesul are 6 miliarde de definitii sau cati oameni sunt pe pamant, atatea definitii.

Ce inseamna pentru mine succesul?

Ce inseamna pentru tine succesul?

Incepe sa te gandesti la aceasta intrebare si incepe sa te ocupi de acele lucruri care sunt treptele scarii succesului pe care urci tu.

Schimbari? O, da, eu cred ca trebuie sa fac cateva, pentru a fi si a face ceea ce ma intereseaza cu adevarat.

Pentru aceasta, trebuie sa ma eliberez de capcana despre care scrie Covey, cuvinte citate mai sus. Sa fac si sa fiu lucruri esentiale.

Te invit la eliberare si la traire cu scop, sens si curaj, pentru a trai conform scopului nostru, fiecare pentru el.

Orice-ar fi cantati sub dus!

Cantati vreodata sub dus?

E o intrebare pe care o adreseaza Maxwell in inceputul acestui capitol... ma gandeam ca eu, de multe ori ma surprind fredonand cate o melodie...asta se intampla cand sunt foarte fericita, energica sau am o stare de spirit revigoranta.

Sugestia lui Maxwell este sa inversam, de fapt, rolurile: adica sa nu cantam pentru ca suntem fericiti, ci sa devenim fericiti deoarece cantam sub dus. Haideti sa ne construim lumea asa cum ne dorim!

“Ati vazut vreodata o persoana care, intrand intr-o incapere plina de oameni, reuseste, in numai cateva clipe, sa schimbe total atmosfera?” (Maxwell)

Ei bine, raspunsul meu la aceasta intrebare este DA! Da, am vazut! Mereu am admirat aceste persoane, mereu le-am respectat pentru aceasta abilitate a lor si i-am invidiat putin; ii observam cu atentie si incercam sa le descifrez si sa le “fur” secretele.

Caracteristicile acestor oameni sunt rezumate in acest capitol al lui Maxwell si va invit sa le citim impreuna si sa reflectam la ele. Oare ce putem face pentru a deveni o astfel de persoana. Bineinteles, pentru ca orice lucru incepe cu o vointa puternica de a face lucrul respectiv, trebuie sa va intreb: Tu iti doresti sa devii o persoana...carismatica? Eu una, cu siguranta ca imi doresc!

Haideti sa vedem impreuna care sunt elementele caracteristice ale unei astfel de persoane:

1. intampina fiecare zi cu bucurie si optimism;
2. vietile lor senine ii atrag pe oameni ca un magnet;
3. sunt mereu pusi pe treaba, spre deosebire de cei nehotarati;
4. cand vor sa realizeze ceva la care tin cu adevarat, nu asteapta sa aiba, mai intai, circumstante favorabile;
5. ridica moralul oamenilor din jur;
6. muncesc si nu-si pierd timpul cu grijile, cum fac altii;
7. descopera mereu un potential mai mare in vietile lor;
8. infaptuiesc lucruri si nu asteapta sa le infaptuiasca altii in locul lor;
9. cand au indoieli si se simt descurajati, isi schimba mentalitatea si devin optimisti;
10. sunt “norocosi”, fiind mereu in varf.

Analizati-va situatia! Unde va aflati in momentul de fata? Sunteti descurajat, va apasa problemele? Atunci e timpul sa va indreptati catre dus...si sa incepeti sa cantati!

Va doresc mult succes!

Crezi că poți deveni mai bun?

Puneţi întrebări!!! Acesta este marele secret al vânzărilor profitabile. Cel puţin asta ne spune Frank Bettger în capitolul 9 al cărţii sale „Cum am devenit expert în vânzări. De la eşec la succes” (tind să îl cred, având în vedere succesul pe care l-a înregistrat!). La fel ca şi în ultimele două capitole despre care am discutat, şi în acesta se porneşte de la vânzarea de 250.000 de dolari către domnul Booth.

Pentru început, autorul ne mărturiseşte că este convins de faptul că, dacă ar fi spus sub formă de afirmaţie lucrurile pe care le-a prezentat clientului, nu ar fi fost ascultat nici măcar trei minute, ci mai mult, ar fi fost dat afară din biroul cunoscutului om de afaceri. În continuare, ne povesteşte despre o întâlnire cu un tânăr manager al unei companii de ingineri constructori care a fost categoric atunci când i-a spus lui Frank că nu îl interesează ceea ce oferă şi că tocmai semnase un contract cu o firmă de asigurări. A plecat cumva Bettger cu coada între picioare? Nu, însă a reuşit printr-o serie de întrebări adresate să-l facă pe intrelocutorul său să îi se destăinuie total, iar mai apoi, după o perioadă de timp, a semnat contracte în valoare de 750.000 de dolari cu această companie.

O persoană care a avut o influenţă importantă asupra dezvoltării lui Frank Bettger a fost celebrul Benjamin Franklin. Acesta a aplicat de-a lungul vieţii sale principiile folosite de Socrate, cu 2200 de ani înaintea sa. Dintre cele mai importante sunt adresarea de întrebări, şi mai mult decât atât, pregătirea celuilalt pentru o întrebare pe care urmează să o adresezi. Aceasta se face prin admiterea faptului că ceea ce spune celălalt poate fi valabil în anumite contexte, dar, în cazul particular discutat, situaţia poate fi alta. Un alt principiu ar fi evitarea afirmaţiilor categorice. De asemenea ni se aduce la cunoştinţă faptul că prin intermediul unei întrebări putem realiza două lucruri: 1. Să îi comunicăm celuilalt părerea noastră şi 2. Să îi facem în acelaşi timp favoarea de a-i cere părerea.

În cadrul capitolului se regăseşte un citat pe care autorul îl atribuie unui profesor renumit şi care, cred eu merită promovat: „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le obţii prin studiile unversitare este o atitudine analitică, un obicei de a cere şi cântări dovezi... o abordare ştiinţifică”.

Frank Bettger ne prezintă, în încheierea captitolului o listă cu şase lucruri pe care le putem câştiga prin metoda întrebărilor:

1. Reuşiţi să evitaţi controversele.
2. Reuşiţi să nu vorbiţi prea mult.
3. Îl ajutaţi pe celălalt să îşi dea seama ce vrea. Şi apoi, îl puteţi ajuta să decidă cum să obţină lucrul respectiv.
4. Reuşiţi să limpeziţi gândirea celuilalt. Ideea din discuţie devine ideea lui.
5. Reuşiţi să găsiţi punctul cel mai vulnerabil cu ajutorul căruia să încheiaţi vânzarea – punctul cheie.
6. Îi daţi celuilalt un sentiment de importanţă. Când îi veţi arătafaptul că respectaţi opinia lui, va fi mult mai dispus să o respecte pe a dumneavoastră.

Credeţi că ar fi folositor să reflectăm puţin la sfaturile lui Frank Bettger şi ale lui Benjamin Franklin? Sunteţi de părere că aplicând aceste principii vom deveni oameni de vânzări mai buni?

Pe curând!

Şerban Manta

Tu esti proactiv? Dar vrei?

La sfarsitul articolului trecut am anuntat ca urmeaza o provocare.

Sunt curioasa, atunci cand se arunca o provocare, cati oameni mai raman pe langa cel care o arunca.

Sunt bucuroasa ca … eu m-am intors! :)

Provocarea aceasta nu o arunc eu, doar o reamintesc. Ea a fost aruncata fiecaruia dintre noi, in momentul in care am primit informatiile.

Atunci cand nu stii un lucru, nu esti raspunzator. Din momentul in care ai aflat, esti raspunzator sa il folosesti. La fel e si cu informatiile acestea si expunerile domnului Covey.

Dupa ce am citit, suntem raspunzatori sa raspundem primirii informatiei si provocarii de a trai conform ei.

O informatie nu te schimba doar daca o auzi sau citesti. O informatie te schimba atunci cand o folosesti.

Provocarea lui Covey este la 30 de zile. 30 de zile de proactivitate practicata.

Concret:

• Ia-ti angajamente minore si respecta-le.
• Ofera solutii, in locul criticii.
• Fii exemplu, in loc de judecator.
• Fii o parte a rezolvarii, nu o parte a problemei.
• Nu invoca deficientele celorlalti.
• Ai gresit? Recunoaste, corecteaza pe loc, invata lectia.
• Indeparteaza de tine acuzele si blamarea.
• Concentreaza-te asupra lucrurilor asupra carora poti interveni.
• Urmareste si dezvolta modul tau de a fi.
• Priveste defectele semenilor cu toleranta si compasiune.
• Daca te surprinzi gandindu-te ca problema e “acolo, afara”, opreste-te. Gandul acesta este adevarata problema.
• Fii atent la limbajul pe care il folosesti de-a lungul zilei. Fii atent si gaseste in limbajul semenilor exprimari proactive sau reactive.
• Alege o situatie din viata ta (orice ramura) in care te simti frustrat/a. Incearca sa stabilesti daca este o problema in care poti interveni direct, indirect sau deloc. Care este primul pas pe care il poti face, intervenind? Treci la fapte!

Cred ca proactivitatea ne poate deveni deprindere dupa 30 de zile de exersare si concentrare. Una din cele sapte deprinderi pentru a deveni persoane mai eficiente.

Cineva va raspunde provocarii. Bucurati-va de rezultate!

Ce e aceea o problema?

Cu totii trecem permanent prin incercari, pe care, cel mai adesea, le numim probleme. Unele sunt mai mari, altele mai mici, pe unele le depasim cu usurinta, pe altele cu dificultate, unele ne marcheaza existenta, altele le uitam rapid, unele probleme le constientizam, pe altele le trecem cu vederea, pe unele le recunoastem iar uneori nu stim in ce consta problema noastra. Ideea este ca problemele sunt imposibil de evitat.

Pentru inceput, insa, cred ca trebuie sa raspundem la o intrebare: “Ce sunt problemele si ce putem face in privinta lor?”

Problemele au o influenta diferita asupra fiecaruia dintre noi. Ceea ce pentru mine poate sa para o problema imensa, pentru cineva care a depasit o problema similara I se poate parea “floare la ureche”. Problemele, “pe unii oameni ii ridica si-i fac mai puternici, iar pe altii ii descurajeaza” (Maxwell).

Haideti sa privim problemele “prin ochii celor care ajung in varf”!

• Problemele au rol predictiv : reactiile noastre la problemele prezente au un rol major asupra situatiei noastre din viitor. Astazi, suntem consecinta deciziilor noastre de ieri, asadar, recomandarea este sa cantarim bine deciziile, fiindca ele ne vor afecta cu siguranta viitorul – in mod pozitiv sau negativ...
• Problemele au rol aluziv : ele ne trimit sa cercetam mai indeaproape natura problemei cu care ne confruntam, sa “cautam raul la radacina”. De asemenea, trebuie, mereu, cand ne confruntam cu o problema, sa fim constienti ca doar cu ajutor divin o putem depasi cu bine.
• Problemele sunt obstacole : In drumul nostru catre un scop stabilit, catre succes, vom intalni cu siguranta obstacole cu care va trebui sa ne confruntam pentru a le depasi. Reactiile noastre vis-a-vis de obstacolul respectiv va trasa drumul de urmat in continuare, ne va oferi o directie – putem sa ne dam batuti, sau sa fim perseverenti – alegerea este aproape intotdeauna a noastra!
• Problemele sunt binecuvantari : “Ne pun la incercare pana devenim mai puternici in calatoria noastra prin viata.” (Maxwell) Fiecare incercare, fiecare greutate, fiecare obstacol ne intareste, ne formeaza si ne da “imunitate”. Da! Imunitate! Acestea au acelasi rol pe care il au vaccinurile pe care le luam inca de cand suntem mici. Probabil stiti ca vaccinurile contin, de fapt, microbi, care au rolul de a ne creste gradul de toleranta in contactul cu acel tip de microbi. Astfel ca, in momentul in care ne confruntam a doua, a treia, sau a patra oara cu un tip asemanator de probleme, deja rezolvarea vine de la sine, tehnica de solutionare fiind din ce in ce mai bine pusa la punct.
• Problemele sunt lectii de viata : Fiecare dintre noi suntem ceea ce suntem datorita acestor “lectii de viata” pe care le-am infruntat. Unii dintre noi am fost mai greu incercati, cu altii viata a fost mai blanda. Cu totii suntem insa rezultatul unui curs numit experienta – care are un profesor dur: “unul care mai intai da testul si apoi tine lectia” (Maxwell).
• Problemele sunt pretutindeni : zilnic, la fiecare pas, suntem “bombardati” de probleme. Chiar si deciziile pot fi, uneori, clasificate drept probleme. Problemele “nu fac deosebire intre oameni, locuri sau vremuri”. Este important, totusi, sa fim constienti de faptul ca viata este “un amestec de zile bune si zile rele, de victorii si infrangeri, de abundente si lipsuri.” (Maxwell)
• Problemele sunt mesaje : prin intermediul problemelor viata ne face constienti de anumite turnuri pe care le poate lua drumul nostru. Fiecare problema merita analizata in parte, pentru a descifra mesajul pe care ni-l transmite!
• Problemele sunt solutionabile : Absolut fiecare problema are si o rezolvare. Uneori este simpla, alteori complicata. Uneori se afla inlauntrul nostru, alteori in spatiul extern. Uneori o gasim singuri, alteori ajutati de cineva. De cele mai multe ori insa, dificultatea nu apare in gasirea problemei, ci in disponibilitatea noastra de a face anumite sacrificii pentru a o solutiona...

Va doresc fiecaruia dintre dumneavoastra sa aveti o minte deschisa, care sa va permita sa gasiti rapid solutia la fiecare problema cu care va confruntati!

Pe curand!

Analizati procesele de vanzare si deveniti mai buni!

 Cum pot folosi eu, in activitatea mea, tehnica propusa de Frank Bettger? Autorul ne propune o analiza a vanzarii despre care s-a discutat in cadrul capitolului anterior. Astfel, pentru a avea succes, ne sunt prezentate o serie de principii dupa care sa ne ghidam:

1. Stabiliti intalnirea – Este foarte important sa facem o programare prealabila a vizitei noatre pentru a fi siguri ca vom reusi sa ne intalnim cu persoana cu care dorim si in acelasi timp oferim o apreciere fata de valoarea timpului respectivei persoane.
2. Fiti pregatit – Pentru a avea vreo sansa ca intalnirea sa fie un succes este nevoie de o pregatire temeinica inainte. Bettger ne relateaza cum, cu o zi inainte de intalnirea de 250.000 de dolari cu d-nul Booth, a fost tentat sa nu se pregateasca si sa lase totul pe a doua zi, insa a rezistat si a reusit sa conceapa un plan de actiune pe care l-a pus in aplicare.
3. Care este problema cea mai importanta? - In cadrul unui proces de vanzari este crucial pentru noi sa identificam punctul de interes al afacerii clientului. Astfel nu trebuie sa incercam sa acoperim foarte multe puncte, ci sa descoperim problema principala si sa ramanem concentrati pe aceasta!
4. Faceti-va insemnari folosind cuvinte cheie – Aceasta idee mi se pare foarte importanta, desi nu e foarte usor de pus in aplicare pentru persoanele care nu sunt obisnuite sa faca urmatoarele lucruri: sa-si aminteasca punctele pe care doreau sa le dezvolte, sa le abordeze intr-o ordine logica, sa faca prezentari succinte si sa se focalizeze pe ideea principala.
5. Puneti intrebari – Frank ne marturiseste ca a folosit in discutia de 15 minute cu clientul 11 din cele 14 intrebari pe care le pregatise cu o zi inainte. Acesta ne atentioneaza ca intrebarile reprezinta un subiect vital si au reprezentat un factor atat de important in toate succesele repurtate de el in vanzari.
6. „Dinamitati” atmosfera – Bettger ne sfatuieste „sa facem un lucru surprinzator care sa uimeasca si sa sperie”, insa, doar daca suntem pregatiti sa sustinem explozia cu date concrete, nu cu opinii.
7. Starniti frica – Autorul afirma ca exista doar doi factori care ii determina pe oameni sa intre in actiune: dorinta de castig si frica de a pierde. In vanzarea despre care am discutat saptamana trecuta, d-lui Booth ii era frica sa nu piarda creditul in valoare de 250.000 de dolari, iar asta l-a determinat sa il aculte in continuare, si pana la urma sa semneze contractul cu Frank Bettger.
8. Castigati incredere – In cadrul acestui principiu ne sunt prezentate patru reguli pe care trebuie sa le respectam pentru a reusi sa castigam increderea clientului: a) Faptul ca il ajutam sa cumpere, b) „Daca ati fi fratele meu, v-as spune ceea ce o sa va spun acum...”, c) Sa ne laudam concurentii, d) „Eu pot face pentru dumneavoastra in aceasta dimineata un lucru pe care niciun alt om nu il poate face”.
9. Exprimati-va aprecierea sincera pentru calitatile ascultatorului – Trebuie sa-i oferim laude si aprecieri sincere ascultatorului, fiind stiut efectul pe care acest tip de comportament il are asupra oricarei persoane care ne asculta.
10. Presupuneti un final pozitiv – Trebuie sa avem o atitudine de invingator si sa fim convinsi ca totul va merge bine. Frank a facut o programare la doctor cu mult inainte de a sti daca d-nul Booth va fi, sau nu, de acord cu ideea sa. Pana la urma totul s-a intamplat asa cum si-a dorit el.
11. Folositi pronumele „dumneavoastra” in discutie – Bettger ne ofera din nou o regula: Priviti lucrurile din punctul de vedere al celuilalt si discutati pe coordonatele dorintelor, aspiratiilor si nevoilor lui. ! O idee intereanta prezentata aici si care cred ca e usor de aplicat si in acelasi timp utila: Suntem indemnati sa scriem pe o coala de hartie ceea ce am spus in ultima conversatie de vanzare pe care am purtat-o. Apoi sa numaram de cate ori am spus „eu” sau „noi” si sa le schimbam cu „dumneavoastra” sau „al dumneavoastra”.
    Asadar, in concluzie, trebuie sa marturisesc ca mi se pare o idee foarte buna sa incercam sa punem in aplicare aceste principii pe care Frank le-a identificat in cadrul analizei procesului de vanzare si, de ce nu, sa ne analizam proprile vanzari pentru a intelege cum putem deveni mai performanti si mai pragmatici!

Pe curand!

Serban Manta

Proactivitatea si noi, noi si reactivitatea...

In continuarea explorarii deprinderii de a fi proactiv, Covey ne face atenti asupra faptului ca limbajul folosit este un indicator al gradului nostru de proactivitate.

Pe oamenii reactivi, limbajul folosit ii absolva de orice responsabilitate.

Care dintre lucrurile de mai jos te auzi spunandu-le mai des?

Nu pot sa fac nimic                                           

Asa sunt facut

Ma scoate din fire

N-o sa fie de acord

Sunt obligat sa fac

Nu pot

Trebuie sa fac

Daca...

SAU

Sa vedem ce-am putea face

Pot sa incerc si intr-alt fel

Sunt stapan pe mine

Pot face o prezentare convingatoare

Voi opta pentru un raspuns potrivit

Aleg sa …Optez pentru …

Prefer sa fac

Vreau sa...

Ei?

Nu sunt foarte optimista in legatura cu atitudinile din trecutul meu, dar sunt plina de speranta pentru viitor!

Tocmai invat ca eu aleg si este valabil si pentru ceea ce vorbesc. De fapt, ceea ce vorbim vine tot din interior. Dupa cum spune si Scriptura: “Din prisosul inimii vorbeste gura”. Deci limbajul este doar un semn, o infatisare a celor nevazute.

Persoanele proactive nu sunt conduse de sentimente. Pentru acestea, sunt importante valorile, cum spuneam si saptamana trecuta.

Covey se refera, in mod concret, la Iubire si la modul in care este ea vazuta si traita. Este foarte graitor exemplul, de aceea o sa il impartasesc:

“ In marea literatura a tuturor societatilor evoluate, iubirea e un verb.

Oamenii de tip reactiv o traiesc ca pe un sentiment. Sunt manati de sentimente. Scenariile hollywoodiene ne-au facut sa credem ca nu suntem raspunzatori de sentimentele noastre, ca ele ne conduc. Aceste scenarii nu descriu realitatea. Ne lasam condusi de sentimente pentru ca am consimtit sa o facem.

Oamenii de tip proactiv traiesc iubirea ca pe un verb. Iubirea e ceva ce se face: concesiile sau chiar sacrificiile pe care le faci, faptul ca te daruiesti. Daca vreti sa “studiati” iubirea, urmariti-i pe cei ce sa daruiesc celorlalti, chiar celor care ii jignesc sau nu raspund afectiunii lor. Iubirea e o valoare care se actualizeaza prin actiuni pline de iubire. Oamenii proactivi pun valoarea inaintea sentimentelor.”

                                                                                    (Covey, 2011, p.68)

Deci, limbajul nostru e un indicator al proactivitatii. Mai sunt si alti indicatori:

Examinarea centrelor de interes: Unde se concentreaza timpul si energia noastra?

Dintre aceste centre de interes ale noastre, sunt unele asupra carora putem interveni si unele asupra carora nu putem interveni.

O noua intrebare este: De care dintre cele doua categorii de lucruri ne preocupam mai mult? De cele asupra carora putem avea influenta sau de cele pe care nu le putem schimba nicicum?

Cred ca e usor de banuit care dintre raspunsuri denota o atitudine proactiva: A te preocupa de lucrurile asupra carora poti avea influenta, pe care le poti schimba.

Cea mai apropiata zona in care putem avea influenta suntem noi insine – putem exercita o “interventie directa”, cum o numeste Covey.

Apoi urmeaza o zona a “interventiei indirecte”, care priveste pe altii.

Ultima interventie este, de fapt, o “non-interventie”, pentru ca priveste probleme pe care nu le putem rezolva.

S-a lansat intrebarea: Unde se concentreaza mai mult energia noastra?

Un mijloc de a afla raspunsul este de a face o diferenta intre “a avea” si “a fi”.

Pe ce ne concentram mai mult? Cum credem ca va veni schimbarea? Intr-un moment in care voi avea sau intr-un moment in care voi fi?

“Ori de cate ori gandim ca problema e “acolo, afara”, acest gand este insasi problema.”

                                                                                      (Covey, 2011, p.75)

Ne putem prinde foarte usor...vinovati, as putea spune, de reactivitate si neinclinati spre proactivitate.

De aceea, principiul “dinauntru – in afara” revine. Mai intai trebuie sa ma schimb eu, pentru ca ceva din jur sa se schimbe.

Sunt cateva cuvinte(concepte) – cheie pe care simt nevoia sa le reamintesc, legat de aceasta prima deprindere care ne va ajuta sa fim mai eficienti:

a fi responsabil; a fi in propriul meu control; a ma lasa ghidat de valori si convingeri, in locul circumstantelor; atentia la limbajul utilizat; canalizarea energiei in lucrurile asupra carora pot avea influenta; a vorbi despre si a dori A FI; a vedea solutia problemelor in A FI; a incepe dinauntru, pentru a vedea schimbari in afara.

Da, proactivitatea este un concept destul de complex. Iti dai seama cat vom fi crescut, in momentul in care vom FI proactivi?

Data viitoare urmeaza o provocare. “Ramai aproape”!

Ce bine ca e luni!

 „Ce afirmatie ciudata!” am gandit in sinea mea, la prima vedere a acestui titlu de capitol. De ce s-ar bucura cineva ca a venit ziua de luni? Ca ne trezim de dimineata sa mergem la munca? Ca ne despartim de un weekend petrecut in sanul familiei, facand lucrurile pe care le-am amanat toata saptamana?

Citind toate argumentele aduse de Maxwell in cadrul acestui capitol, care vin sa sustina ideea conform careia trebuie sa ne bucuram de venirea zilei de luni, pur si simplu, mintea mea a inceput sa gaseasca si alte beneficii ale zilei de luni, pe care Maxwell a omis sa le aminteasca in capitol.

Ma gandeam ca, foarte multe trairi ale noastre pleaca de la nivel mental. Da, si eu gaseam ziua de luni ca fiind mohorata, plictisitoare si deloc binevenita, dupa un weekend petrecut cu familia, cu oamenii dragi, cu activitati placute sufletului meu.

Insa, eu cred ca aceste sentimente negative pleaca tocmai de la preconceptia aceasta pe care o avem cu totii referitor la ziua de luni. De ce sa nu ne facem viata mai usoara, acceptand ziua de luni ca pe una obisnuita? De ce sa nu o vedem ca pe un nou inceput? - Oricum, afirmatii precum: „De luni voi tine dieta!”, „De luni voi incepe sa invat limba germana!”, „De luni voi merge regulat la sala!. „De luni...” le utilizam foarte des, iar ele marcheaza, de fapt, un nou inceput.

„Numai in dimineata zilei de luni ma pot ridica in picioare, sa spun: <<Pana acum, n-am facut nicio greseala saptamana asta!>>” (J. Maxwell)

In zilele de luni ne putem face planuri pentru urmatoarea saptamana, sa ne stabilim scopuri noi, obiective, visuri. Sa incepem sa facem lucruri pe care le-am tot amanat.

De LUNI, pot sa fac asta!

Va doresc o saptamana minunata, plina de impliniri!

Ioana Hodos

Adresati intrebari!

          O vânzare de 250 000 de dolari în 15 minute. Aşa se numeşte capitolul cu numărul 7 din cartea “Cum am devenit expert în vânzări: de la eşec la success” a lui Frank Bettger. Probabil sunteţi curioşi să aflaţi cum a reuşit Frank să realizeze o asemenea vânzare. Răspunsul e simplu: Punând întrebări!

Autorul ne relatează cum a aflat de această tehnică a întrebărilor în cadrul unei conferinţe de vânzări ţinute de J. Elliot Hall, un celebru agent de vânzări al vremii. Acesta spunea că motivul pentru care eşuase în trecut era că „enunţa prea multe propoziţii pozitive”. La o primă vedere, aceasta pare a fi o aberaţie, dar, în continuare era explicată importanţa adresării de întrebări în cadrul unui proces de vânzare. Astfel, atunci când clientul vă refuză, întrebaţi de ce, atunci când doreşte să se mai gândească întrebaţi-l la ce vrea să se mai gândească, atunci când spune că nu e hotărât arătaţi-i că sunteţi acolo pentru a-l ajuta să se hotărască. Este evident faptul că întrebările noastre nu trebuie să fie lipsite de tact sau impertinente. Trebuie să găsim un mod elegant de a ne exprima şi de a transmite mesajul corect către client. Scopul întrebărilor lui Elliot Hall era următorul: „Să îl ajute pe celălalt să îşi dea seama ce îşi doreşte, pe de-o parte, şi să îi arate modul în care va obţine lucrul respectiv, pe de altă parte.”

În continuare, Bettger ne povesteşte cum a decurs întâlnirea în valoare de 250 000 de dolari. Aşadar agentul de asigurări a ajuns în biroul clientului pregătit cu 14 întrebări bine alese şi ordonate şi le-a folosit chiar de la începutul întrevederii. Chiar după ce ajunsese în biroul Domnului Booth, acesta încerca să-i explice că nu are nici o şansă să-i vândă o asigurare, deoarece primise oferte de la cele mai bune companii din domeniu, dintre care trei erau din partea unor prieteni de-ai săi. A renuţat cumva Frank atunci când a auzit asta? Cu siguranţă n-a făcut asta, ci a început să-i adreseze clientului său o serie de întrebări care l-au făcut să înţeleagă că e foarte important atât pentru el, cât şi pentru compania sa, să încheie asigurarea cât mai curând cu putinţă. Cine era singura persoană care putea să facă asta în 48 de ore? Evident, Frank Bettger. Când clientul l-a întrebat pentru cine lucrează, acesta a răspuns ferm „Pentru dumneavoastră!”

Ce trebuie să înţelegem din acest capitol este că, atunci când pui întrebări nu ai cum să greşeşti. De asemenea poţi evita discuţiile în contradictoriu aflând opinia clientului de la început. Un alt aspect pozitiv al întrebărilor adresate inteligent este că prin răspunsurile pe care le dă, clientul se convinge singur de necesitatea şi utilitatea a ceea ce îi propunem, fie că este un produs sau un serviciu. Aşa că: Adresaţi întrebări!

Pe curând!

Şerban Manta

Deprinderea nr.1 a unei persoane eficiente

Fara prea multe introduceri, va prezint Deprinderea nr. 1, care ne poate face persoane mai eficiente: 

Fii proactiv!

Covey spune ca A fi proactic inseamna “A fi raspunzator de viata ta.”, A avea responsabilitate asupra vietii tale.

Covey explica foarte bine acest concept, de proactivitate, in comparatie cu cel de reactivitate.

O persoana reactiva este o persoana care reactioneaza: la conditii externe, la ambianta fizica, la starea de spirit a celor din jur, la vreme. Adica este, se comporta in functie de acestea. Daca acestea sunt bune, va fi si persoana respectiva bine. Daca nu sunt tocmai bune, persoana se va asemana lor.

Ca si replica, persoanele proactive “isi poarta vremea cu ele” (Covey): indiferent de starea vremii, dispozitia lor este aceeasi. Aici este si un mic test, sa imi dau seama in care dintre cele doua tipuri ma incadrez?

Ne dam seama cum arata o persoana reactiva: “ca vremea”, “ca trestia”, “in schimbare dupa cum bate vantul”. Oare asa se spune si despre mine? Sau se spune ca am coloana vertebrala si pot sa gandesc/ sa actionez in conformitate cu hotararea mea, cu valorile mele?

Aici sta secretul – in valori. Daca reactivii se lasa condusi de impulsuri, circumstante si mediul inconjurator, atunci proactivii sunt condusi de valori si principii pe care le-au ales cu grija si le-au interiorizat.

Sunt condusi dinauntru in afara – daca iti amintesti primul articol scris din aceasta carte, exact despre aceasta ordine: dinauntru – in afara am scris.

Probabil ca am auzit fiecare dintre noi, chiar daca in alte cuvinte, urmatoarea idee exprimata de Covey:

“Nu ceea ce ni se intampla ne contrariaza ori ne lezeaza, ci raspunsul pe care-l dam evenimentelor.”

Este alegerea noastra, daca sa ne lasam ghidati de circumstante sau de credinta noastra, care este dincolo de circumstante si astfel, raspunsul nostru ar trebui sa fie conform credintei, in ciuda circumstantelor.

Pana la urma, este vorba despre cine ma controleaza? Eu ma controlez pe mine, fiind, vorbind, actionand, purtandu-ma conform a ceea ce cred sau ma controleaza X ulescu, provocandu-ma sa ma comport, sa vorbesc, sa gandesc asa cum eu nu sunt si cum nu imi doresc sa fiu?

Cred ca e destul de meditat si de rumegat si, daca am fost in acord cu domnul Covey pana in acest punct, sa luam pentru noi aceasta provocare, de a ne deprinde sa fim proactivi, in controlul propriei conduite.

Data viitoare vom extinde intelegerea asupra acestui concept de proactivitate.

Pana atunci, zile de proactivitate ne doresc!

Dumneavoastra in ce tabara sunteti?

Stiati ca fiecare om face parte din una dintre urmatoarele doua tabere: tabara oamenilor multumiti si tabara oamenilor nemultumiti?

Da, eu stiam. Sau, mai bine spus, citind acest capitol, mi-am dat mai bine seama de acest lucru.

Astazi este 1 Octombrie. Fiecare dintre noi sarbatorim (sau, ne plangem de) un eveniment. Va invit sa gasiti diferentele dintre urmatoarele exclamatii, scrise pe un site de socializare:

• Ninge :((
• A venit iarnaaaaa eeeee
• Ce vreme urata :(
• Curand vine Mos Craciun!
• 1 Octombrie fara bere la terasa, dar cu vin fiert in casa :))
• Si a inceput facultateaaa ♥

Eu una am trairi diferite cand citesc exclamatiile scrise mai sus. Unele din ele iti pot da o stare de bine, de fericire, ca a venit iarna, ca ninge, ca incepe scoala - revedere cu colegii si profesorii, altele iti dau o senzatie mai...putin placuta. De disconfort.

Cred ca tine de fiecare dintre noi cum ne dorim sa vedem lucrurile. Vrem sa fim multumiti? Sa vedem partea plina a paharului? Sa ne bucuram de succesele noastre si a celor dragi? Sa fim fericiti?

Uite ce spune Maxwell despre diferentele dintre cele doua categorii de oameni:

“Omul multumit priveste dincolo de imprejurari si intrevede o zi mai buna; cel nemultumit ia seama la imprejurari si nu intrevede nicio solutie la probleme. Cel multumit stie pentru ce a fost lasat pe pamant; cel nemultumit ii pizmuieste pe ceilalti pentru succesul lor.”

Uite ce spune si Charles Dickens:

“Voiosia si multumirea sufleteasca sunt tratamente de infrumusetare foarte bune si responsabile faimoase de pastrarea aspectului tineresc.“

Va doresc sa fiti multumiti si impacati cu voi insiva in fiecare zi si dedicati in urmarirea unui tel care sa va aduca atingerea potentialului maxim!

Pe curand!