marți, 17 decembrie 2013

Fii amabil cu toti oamenii! Intalnesti aceiasi oameni cand urci, ca atunci cand cobori


Prea multi zei, prea multe crezuri,
Prea multi pasi batuti de vant,
Dupa simpla bunatate
Plange acest trist pamant.

Ella Wheeler Wilcox

Am inceput cu aceeasi scurta poezioara cu care isi incepe si Ben Carson pledoaria despre importanta amabilitatii in viata de zi cu zi. Este o scuza cinica zicala pe care o utilizeaza din ce in ce mai multi oameni, conform careia “Oamenii amabili termina ultimii”.
Cuvantul “amabilitate” poate fi utilizat ca si concept – umbrela pentru mai multe atribute, precum agreabil, serviabil, atent, politicos, placut, asadar, avem mai multe alegeri de comportamente si atutudini pe care sa le utilizam pentru a fi amabili si a le da celor din jur un strop de bunatate.
Amabilitatea ne permite sa vedem dincolo de aparente, sa cunoastem oamenii asa cum sunt ei, indiferent de statut, de culoarea pielii sau de profesie.
Amabilitatea ne lasa sa oferim bucurii mici atunci cand nu avem posibilitatea sa oferim bucurii materiale.
Amabilitatea aduce mangaiere acolo unde exista lacrimi.
A fi amabil nu este o calitate innascuta, ci un comportament invatat. Tine, de asemenea, de autoeducatie.
Amabilitatea este o caracteristica a oamenilor modesti, sau acestea sunt strans interrelationate.
Pe termen lung, amabilitatea se intoarce intotdeauna sa ne rasplateasca” (Ben Carson)
Cred ca avem deja multe motive pentru care merita sa ne dorim sa fim din ce in ce mai amabili. Iata care sunt argumentele lui Ben Carson:
  1. Merita sa fi amabil cu orice om, intrucat Dumnezeu nu a creat fiinte superioare sau inferioare, ci El ne-a creat pe toti egali;
  2. Capatam de la viata ceea ce am investit in ea – si, ca si completare, vin cu un proverb de la noi, care spune “Cat e roata de patrata, tot se intoarce o data”
  3. Nu vom pierde fiind amabili - “Un domn in varsta a spus odata: <<Cand ma port cu bunatate si dragoste fata de altii, aceasta este o parte a modului de a-mi plati datoria fata de Dumnezeu si fata de lume pentru privilegiul de a trai pe aceasta planeta”

Imi doresc sa cunoastem fiecare gustul amabilitatii si sa punem in aplicare acest comportament ori de cate ori avem ocazia. Cu timpul, acest comportament se va interioriza si il vom face inconstient.
Cred ca multora, exact acest atribut lipseste din comportamentul nostru si tine de fiecare dintre noi sa il educam.


Va imbratisez!

vineri, 13 decembrie 2013

Delegant si delegat

Este o noua zi, avem un nou subiect, rupt din deprinderea a treia, pe care o studiem de cateva saptamani, deprinderea care ne invata sa punem prioritatile pe primul loc.

Astazi am citit si voi scrie despre delegare, intelegand prin aceasta, acea actiune prin care punem printre activitatile altora unele din activitatile noastre, pe care le pot face si alte persoane.
Acest lucru se poate intampla in cazul celor care au un rol care presupune autoritate peste alte persoane: manageri, parinti, coordonatori de proiecte.

Delegarea are ca scop cresterea productiei, prin permiterea unei persoane sa se ocupe de lucrurile foarte importante, responsabilizand alte persoane cu activitati simple poate, dar care necesita timp.
Covey scrie :

A delega pe altii e poate singura activitate, din cate exista, cu un foarte puternic efect de dinamizare. Delegarea inseamna prilej de crestere, atat pentru indivizi cat si pentru organizatii.” (Covey, 2011, p.157)

Orice persoana care incepe sa indeplineasca lucruri prin alte persoane devine un manager.

Covey scrie despre doua tipuri de delegari: o delegare de tip directiv si o delegare de responsabilitati.

Prima se refera la instructiuni clare care sunt oferite cuiva pentru a indeplini o anumita sarcina. Presupune un control permanent al metodelor.
Gandindu-ne la persoanele care au in subordine 5, 10, 50, 100 de persoane, acest tip de delegare nu este posibil.

Al doilea tip de delegare, delegarea de responsabilitati, apreciaza si valorifica resursele celorlalti: capacitatea de constientizare, imaginatie, constiinta morala, vointa.
Aceasta presupune doar specificarea rezultatelor asteptate, fara a se directiona modul in care acestea vor aparea.

Exista anumite riscuri, dar, cu perseverenta si consecventa, va deveni un mod de lucru si delegare operativ.

Acest tip de delegare implica, in mod obligatoriu, cateva puncte asupra carora “delegantul” si “delegatul” se vor pune de acord:

  • Rezultatele dorite: CE este de facut (nu CUM)?
  • Linii directoare: In ce parametri ar trebui operat? Exista anumite restrictii obligatorii care trebuie respectate, indiferent de CUM se va implini sarcina.
    Aici pot fi utile si anumite experiente anterioare, din care se poate invata ce a fost gresit, pentru a nu fi repetat sau anumite aspecte care au fost deja stabilite si care, cunoscute de persoana in cauza, vor face ca lucrurile sa plece de la un anumit nivel.
  • Resurse: Ce, pe cine, cat se poate folosi in indeplinirea sarcinii?
  • Estimari: Care sunt standardele de performanta care vor fi utilizate la evaluarea rezultatelor? Cand vor avea loc aceste evaluari/ anumite rapoarte?
  • Consecinte: Ce se va intampla in urma realizarii/ nerealizarii sarcinii?
    Exista recompense in cazul indeplinirii cu succes a sarcinii?
Cu acest ultim aspect al eficacitatii, delegarea, ne mai ramane din aceasta deprindere doar sa o practicam.
Sa ne organizam in Cadranul II timpul si activitatile, cat mai mult posibil, astfel incat sa progresam mereu si sa ne indeplinim sarcinile intr-un mod eficace.

Mult spor iti doresc, sa ne recitim cu bine, si sa nu uitam:

Sursa foto: Apasa aici. 




joi, 12 decembrie 2013

Ascultarea e de aur!

 Bine v-am regasit la o noua intalnire cu Frank Bettger si cartea sa „Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes”. Odata cu discutia despre acest capitol vom incheia partea a doua a cartii – „Formula succesului in vanzari”, iar incepand de saptamana viitoare vom analiza cea de-a treia parte, intitulata „Sase feluri de a castiga si pastra increderea celorlalti”.
In capitolul cu numarul 13, autorul ne povesteste despre o arta uitata in vanzari: Ascultarea. Cu toate ca a asculta este foarte dificil in anumite momente in care simtim foarte puternic nevoia de a-i vorbi celui din fata noastra despre ceva ce noi consideram ca fiind foarte interesant, trebuie sa rezistam tentatiei de a vorbi si sa ascultam. Doar asa vom putea intelege cu adevarat gandurile, ideile si sentimentele celuilalt.
Un alt obstacol pe care trebuie sa-l ocolim este sa ne gandim la ce vom spune noi in timp ce celalalt vorbeste. Sunt convins ca fiecare dintre noi se regaseste de multe ori in ipostaza aceasta, care este foarte periculoasa prin prisma faptului ca vom intelege doar partial ceea ce spune interlocutorul nostru si, evident, vom face asumptii si vom trage concluzii gresite.
Bettger spune in acest capitol ca „a fi un bun ascultator inseamna sa-i arati celuilalt un interes sincer pentru ceea ce spune, acordandu-i toata atentia si aprecierea dupa care tanjeste si de care este atat de avid, dar pe care le primeste rareori!”. Cred ca trebuie sa reflectam cu adevarat la aceasta fraza daca dorim sa devenim comunicatori mai buni si, implicit, vanzatori mai buni.
Un exemplu care mi-a parut foarte interesant il priveste pe inegalabilul Benjamin Franklin care, in tinerete, era foarte infumurat, voia sa vorbeasca cel mai mult aratandu-le oamenilor unde gresesc incat acestia traversau strada doar ca sa-l evite. Acest mod de a se purta s-a schimbat dramatic in momentul in care un prieten, i-a atras atentia asupra acestor fapte, folosind exemple din trecut. Asta l-a determinat pe Franklin ca peste aproape o jumatate de secol sa scrie urmatoarele randuri: „Tinand cont de faptul ca, intr-o conversatie, informatiile erau obtinute mai mult cu ajutorul urechilor decat cu ajutorul limbii, am decis ca, printre virtutiile pe care m-am hotarat sa le cultiv, tacerea este pe locul doi”.
Asadar, dragi prieteni, haideti sa nu mai incercam sa fim buni interlocutori, ci sa incercam sa fim buni ascultatori. Asa cum spune Frank Bettger „oamenii care fac acest lucru sunt de obicei bine primiti oriunde se duc”.

Serban Manta

marți, 10 decembrie 2013

Insight = Perspicacitate

Bine v-am regasit!
Astazi discutam despre perspicacitate – un alt atribut care trebuie internalizat pentru a ajunge sa gandim cutezator.
Dr. Ben carson o da exemplu pe mama sa, care mereu dadea dovada de perspicacitate, intr-o perioada cand aveau nevoie sa fie ghidati de multa intelepciune in deciziile pe care le luau. Lucrand in casele unor oameni bogati si educati ca si menajera, mama lui Carson observa comportamentul acestora si invata din el.
La fel putem proceda si noi: observand comportamentele persoanelor pe care le admiram si invatand de la acestea.
Ben Carson ne da chiar si etapele prin care sa trecem pentru a face acest lucru:
1.           Stadiul de saturatie – in acest stadiu se observa si se descopera tot ce se poate sti despre un subiect anume.
2.           Stadiul de incubatie – in care meditam asupra celor descoperite sau citite, cugetand asupra ideilor invatate prin cercetare
3.           Stadiul de iluminare – apare atunci cand ajungem la o idee originala, care nu a fost cercetata pana in acel moment.
Admir persoanele perspicace. Sunt persoanele care au raspunsul potrivit la fiecare intrebare care le este adresata, iar raspunsul lor pare foarte bine “rumegat” si cantarit, desi este dat spontan. Sunt persoanele care nu sunt foarte usor de inselat, ci mai degraba ele sunt cele care obtin ceea ce isi doresc dintr-o interactiune.
Ii vad ca fiind foarte buni oameni de sales sau, oamenii de sales trebuie sa fie foarte perspicace. Au coloana vertebrala si nu se clatina la o simpla bataie a vantului, cu alte cuvinte, au propriile idei, care sunt idei bune, cercetate, cugetate si verificate si nu pot fi usor influentabili.
Asa cum Ben Carson mi-a recomandat mie (si tuturor cititorilor cartii sale) sa citeasca cu interes Cartea Proverbelor a lui Solomon, tot la fel v-o recomand si eu cu incredere!
Eu deja am inceput sa o citesc :)
Toate bune!

vineri, 6 decembrie 2013

Organizeaza-te singur, obtine ceea ce vrei

Bun gasit, calator in drumul spre eficienta!

Continuam si astazi cu invataturi privind organizarea eficienta a timpului, cu precadere spre Cadranul II al instrumentului de management eficient al timpului.

Covey scrie despre patru activitati-cheie care sunt incluse in organizarea in Cadranul II:

Identificarea rolurilor
Ce roluri joc in povestea vietii mele? Rolul in familie, in societate, in profesia mea, in alte comunitati si grupuri in care activez?
Este bine sa identificam rolurile prezente pe care le avem, chiar pe termen scurt – in urmatoarea saptamana.
Un exemplu de identificare a rolurilor, in functie de domeniile in care voi investi timpul in urmatoarea saptamana:
  1. dezvoltare personala;
  2. sotie;
  3. mama;
  4. agent comercial de bunuri imobiliare;
  5. profesoara a scolii de Duminica;
  6. membra a Consiliului de muiza simfonica.

Selectarea obiectivelor
Inseamna alegerea a cateva obiective importante (2-3) pe care vrem sa le indeplinim pentru fiecare rol, in saptamana care urmeaza: asta ar ajunge la 12-18 obiective saptamanale, conform rolurilor exemplificate mai sus.
Ideal este ca aceste obiective sa fie subordonate obiectivelor din Constitutia personala pe care deja am realizat-o, iar ele isi gasesc locul in Cadranul II.

Programarea
Inseamna stabilirea timpului necesar indeplinirii lor in saptamana care urmeaza.
Sa alegem zilele si momentele in care aceste obiective pot fi indeplinite – unele pot fi indeplinite in oricare zi, altele doar in anumite zile.

Adaptarea zilnica
In fiecare dimineata sa revizuim programul, sa pastram timpul pentru prioritati si, in functie de timpul ramas, sa ne adaptam nevoilor zilei.

Covey afirma ca elaborarea si trairea acestor programe schimba vieti.
Oare asa sa fie? Cred ca putem afla daca incercam – o luna de zile? Sa aflam daca si in viata noastra putem aduce si cultiva ordinea si disciplina.

Ne avertizeaza ca pe parcursul saptamanii vor fi situatii in care angajamentul de a “trai programul” ne va fi pus la incercare.

De asemenea, sa nu dam la o parte anumite “valori mai elevate” pe care le-am putea dobandi prin nerespectarea programului, in folosul altor activitati care apar si din care pot lua nastere acele valori.

Programele acestea pe care le intocmim nu trebuie sa treaca peste valorile noastre, convingerile care stau la baza fauririi programelor si obiectivelor.

Daca valorile ne vor guverna, atunci vom fi impacati, fie ca respectam programul, fie ca nu il respectam – uneori, nu intotdeauna. In principal, il facem pentru a il respecta, nu-i asa?

Beneficiile acestui gen de management al timpului ne ajuta din cateva motive, printre care:

  1. Este centrat pe principii.
  2. Se bazeaza pe constiinta morala – avem ocazia de a ne organiza in conformitate cu valorile pe care le pretuim si sa subordonam programul acestor valori.
  3. Permite definirea unei profesiuni de credinta – Constitutia/Misiunea personala, in functie de valorile si convingerile pe termen lung; astfel, da o directie si un sens activitatilor zilnice.
  4. Ajuta la echilibrarea vietii noastre, prin sansa de a oferi timp fiecarui rol pe care il avem.
  5. Permite o viziune de ansamblu, prin planificarea saptamanala.

Imi doresc sa descoperim noi beneficii ale adoptarii acestei forme de management personal, prin practicarea ei.

Imi doresc sa si impartasim aceste lucruri cu cei din jurul nostru, astfel incat sa avem impact prin viata noastra.

Imi doresc sa luam in serios aceste randuri si sa le traim. Cu mic, cu mare.
Pana data viitoare, hadeti sa ne planificam saptamana. Foaia este inca nescrisa. Noi alegem - o completam conform valorilor noastre sau o vor completa altii, conform nevoilor lor?

Numai bine!











miercuri, 4 decembrie 2013

Obiecţia ascunsă!

Salutare din nou! Am revenit la ideile lui Frank Bettger despre cum sa devenim oameni de vanzari mai abili si mai productivi. In capitolul despre care vom vorbi astazi, totul porneste si se termina cu afirmatia lui JP Morgan, care spunea: „Un om are in general doua motive pentru a face un lucru – unul care suna bine si unul adevarat.”
In domeniul vanzarilor ne vom lovi des de refuzul potentialilor clienti de a cumpara produsele sau serviciile pe care le reprezentam. Atunci cand ii vom intreba de ce nu doresc sa colaboreze cu noi (si ar fi bine sa o facem) ne vor prezenta un motiv „care suna bine”. Chiar daca ni se pare ca este un motiv legitim si bine intemeiat, este de dorit sa mai incercam o data, folosind expresia „Si in afara de asta...”. Pus fata in fata cu aceasta noua perspectiva clientul isi va scoate masca si va comunica cinstit si onest cu noi. Acesta e punctul in care ne dorim sa ajungem. In continuare vom putea sa ne concentram pe adevarata obiectie, adevaratul motiv care-l impiedica sa colaboreze cu noi.
Bettger ilustreaza prin intermediul a trei exemple utilitatea acestui mod de a pune problema, si o face folosind trei scenarii foarte diferite din punct de vedere situational, insa asemanatoare din punct de vedere al solutiei potrivite pentru toate.
In concluzie, pentru a putea ajunge la adevarata obiectie a unui potential client, trebuie sa folosim intrebarile „de ce?” sau „in afara de acest lucru...?” pentru a afla motivul „real” si nu doar pe cel care „suna bine”. Doar asa ne putem raporta corect la obiectiile formulate de catre clienti si le putem solutiona reciproc avantajos!


Serban Manta

marți, 3 decembrie 2013

Honesty – Cinste


“Daca traim dupa regula cinstei si acceptam problemele care ne-ar putea confrunta, putem ajunge departe pe drumul realizarilor” (Ben Carson)

Bun gasit, prieteni, la cel de-al doilea cuvant derivat din acrostihul creat de Ben Carson pentru a ne indemna sa nu uitam sa gandim cutezator.
Astazi discutam despre cinste si importanta acestei calitati. Citind acest capitol scris de Dr. Carson, mi-am amintit, din nou, de vorbele mamei mele, care imi spunea mereu ca daca esti cinstit, nu trebuie sa ai o memorie foarte buna, fiindca nu trebuie sa tii minte minciunile pe care le spui, ci adevarul este unul singur.
Cred ca este penibil, pentru ambele (sau pentru toate) persoane  implicate in actul comunicarii, sa descopere ca exista, undeva la mijloc, o minciuna. Atat pentru cel care este descoperit ca a mintit, cat si pentru cel care descopera mincinosul.
Si de aici, putem cladi o intreaga dezbatere cu privire la relatiile, de orice natura, care se cladesc pe minciuni. O “fundatie” stabila si rezistenta nu contine nici urma de minciuna, iar aici ma refer la relatiile de orice natura: relatiile de cuplu, cele de prietenie sau relatiile de afaceri. Umbrele trecutului te urmaresc si cand se intampla sa iti fie “lumea mai draga”, ele apar pentru a te face sa constientizezi ca nu ai fost in totalitate sincer cu oamenii din jurul tau.
Este ciudat si cred ca merita studiata aceasta problema(!) si modul in care se intampla sa iasa la suprafata, de fiecare data, minciuna care sta in spatele unui lucru, al unei relatii, al unei reusite.
Cred ca exemplul cu care Ben Carson isi incepe capitolul este foarte sugestiv pentru aceasta tema. Colegul sau, de la Universitatea Yale, care a absolvit magna cum laudae, a fost singurul care nu a fost acceptat la nicio scoala medicala si asta pentru ca isi cladise intreaga activitate pe inselaciune, copiere la examene si incalcarea regulamentului.
Ben Carson ne indeamna sa avem in vedere patru aspecte principale care au legatura cu cinstea, pentru a ne ajuta sa mai facem un pas catre gandirea cutezatoare. Acestea sunt:
1.    “Cand actionam necinstit, ne inselam pe noi insine”
2.    “Daca noi suntem necinstiti, nu putem ascunde asta prea mult timp”
3.    “Oamenii necinstiti sunt tratati in mod necinstit”
4.    “Cei care gandesc cinstit, pot gandi cutezator; cei care gandesc necinstit, au minti pipernicite”
Ben Carson
Asadar, dragii mei, va doresc fiecaruia sa va fie viata incununata si traita in cinste!


Pe curand!

vineri, 29 noiembrie 2013

Eficienta in uz zilnic

Bine te-am regasit, stimate coleg de lectura si experimentare a lucrurilor invatate de la vestiti autori pe care ii citim impreuna!

Sunt curioasa de experienta ta cu ultimul articol. Eu mi-am amintit de el de multe ori in aceasta saptamana care a trecut si am schimbat cateva lucruri in programul meu si in organizarea mea, conform recomandarilor domnului Covey.

Astazi continuam aprofundarea acestui subiect si incercam sa gasim utilitati si mai practice si mai dese in viata noastra.

Covey vorbea si in paginile anterioare despre cateva generatii de “management al timpului”.

Astfel, prima generatie de management nu cunostea notiunea de “prioritate”: “Oferea note si liste de evidente - “ce e de facut”, care puteau fi parcurse si generau sentimentul implinirii cand erau bifate, rand pe rand.
Ma gandesc ca gasesc aceasta organizare primitiva si la mine, care sunt o persoana iubitoare de liste si listute si zambesc satisfacuta de multe ori cand am bifat si ducerea gunoiului si terminarea unui proiect de mult inceput. Ca si cand ele ar avea aceeasi importanta!

In urmatorul rand, Vocey ma defineste: “ineficace”! Productie putina, un stil de viata care nu incurajeaza o productie mai buna.

A doua generatie stapaneste ceva mai bine situatiile si nu este asa de mult manata de influente/ situatii exterioare. Oamenii care actioneaza conform ideologiei generatiei a doua acorda timp planificarii si anticipeaza proiecte. Insa tot nu folosesc notiunea de “prioritate”. Realizarile semnificative exista, dar sunt putine si tendinta este spre planificare.

A treia generatie este mai actuala si avansata din punctul de vedere al eficientei. Valorile sunt identificate si luate in seama si exista stabilire de obiective, care sunt stabilite in functie de prioritati, pe zile.
La acest “pe zile” vede Covey o limitare a eficientei acestei generatii, pentru ca este mai greu de perceput si de avut viziunea pe termen lung.
Exista prioritati, dar sunt clasificate mai mult in functie de urgenta decat de importanta, ducand la tendinta oamenilor de a se refugia in cadranul IV. (neimportant – neurgent)

Covey aduce in discutie nevoia unui instrument managerial, care sa ajute cu adevarat la stabilirea prioritatilor si a activitatii, astfel incat cadranul II sa ocupe mai mare parte din timp, generand, astfel, mai multe si mai bune rezultate care conteaza – care implinesc obiectivele propuse.

Obiectivul managementului cadranului II este de a ne organiza in mod eficace viata – dintr-un centru de principii sanatoase, cu misiunea noastra mereu prezenta in minte, concentrandu-ne pe urgente, dar si pe aspectele importante si mentinand echilibrul intre sporirea productiei si capacitatea noastra de productie.” (Covey, 2011, p. 146)
Sursa foto: Apasa

Sunt enumerate 6 conditii care trebuie satisfacute de noi, cei care vrem sa ne organizam in cadranul II:

  1. Coerenta: crearea unei unitati intre viziunea si misiunea noastra,intre roluri si obiective; intre prioritati si planuri, intre dorinte si disciplina. Este importanta prezenta unei declaratii de misiune, care sa ne fie mereu sub priviri.
  2. Echilibru: Intre diferitele roluri, astfel incat sa nu neglijam aspecte importante cum sunt sanatatea, familia, pregatirea profesionala, dezvoltarea personala; sau altele care sunt importante pentru noi.
  3. Centrarea pe cadranul II: Covey recomanda organizarea saptamanala a timpului. Cheia este aceea de stabili care activitati sunt prioritare, nu de a da prioritate proiectelor pe care le avem.
  4. O dimensiune umana: Sa ne raportam la oameni, nu la planificari. Sa gandim timpul in functie de eficacitatea sa in relatiile interumane.
  5. Flexibilitate: Instrumentul de planificare sa fie slujitorul, nu stapanul nostru. El trebuie realizat conform stilului nostru de viata, conform trebuintelor si particularitatilor pe care la avem.
  6. Portabilitate: Sa fie usor de manuit, de transportat. Sa avem mereu la indemana datele importante.

Nu stiu daca observi, dar, asa cum acum cateva saptamani am invatat sa redactam o Misiune Personala, asa invatam acum sa ne creem un instrument eficient de managament al timpului, care sa ne ajute sa fim in cadranul II, de unde vom genera cele mai multe rezultate si de unde vom incheia cu succes proiectele de care ne ocupam.

Pe data viitoare,

Sa fim eficienti!








marți, 26 noiembrie 2013

Invatand de la un neurochirurg genial sa gandesc cutezator

Lectia nr. 1: Care este talentul meu?

Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare? Eu cred ca niciodata nu am stat sa ma gandesc foarte serios la aceasta intrebare - “Care este talentul meu si cum pot sa fiu cel mai bun in ceea ce fac?” . Da, mereu in timpul scolii, fiecare elev (sau majoritatea) erau apreciati de catre profesori pentru un anumit lucru la care se pricepea foarte bine. Eu, de exemplu, eram mereu responsabila de partea de comunicare, tocmai pentru ca faceam (si inca fac) acest lucru bine si cu placere, insa cred ca niciodata nu am fost constienta de faptul ca acesta ar putea fi un talent al meu pe care sa incep sa il cultiv si sa il imbunatatesc, pentru a fi foarte buna in materie de comuncare. Cred ca m-am multumit doar cu exersarea acestei abilitati in diverse activitati in care eram angrenata.
Ben carson, renumitul neurochirurg, care pana in clasa a V-a era codasul clasei, ne indeamna sa facem o analiza atenta a ccea ce suntem noi: “Daca-ti recunosti talentele, le folosesti in mod corespunzator si alegi un domeniu care foloseste aceste talente, vei ajunge cel mai bun in domeniul tau”. Aceste talente fac din fiecare dintre noi o fiinta unica, sunt daruri primite de la Dumnezeu pe care nimeni altcineva nu le are. Din start plecam cu un avantaj in acest domeniu, iar prin cultivarea, imbunatatirea si exersarea acestui talent zi de zi, putem intr-adevar sa devenim cei mai buni in ceea ce facem.
Ceea ce de asemenea Ben Carson ne indeamna sa ne cultivam este functia intelectuala. Fiecare dintre noi am primit mai mult de paisprezece miliarde de celule si legaturi nervoase pe care sa le utilizam cum stim mai bine. Credeti ca Dumnezeu ne-ar fi dat acest sistem organic atat de complex daca nu s-ar fi asteptat sa il folosim?
Talentul, dragi prieteni, se refera la inclinatia pe care fiecare dintre noi o avem spre un anumit domeniu: unii canta foarte frumos, altii picteaza sau deseneaza, altora le place matematica si obtin performante foarte bune in acest domeniu, iar altii au o coordonare foarte buna mana-ochi si pot deveni neurochirurgi de exceptie, asa cum este Ben Carson!
Ca si concluzie, ma voi folosi de cuvintele lui Ben Carson:

Daca va recunoasteti talentele, folositi-le corespunzator, alegeti-va domeniul in care aceste talente pot fi folositoare si veti ajunge in top in domeniul vostru.”


Pe curand!


vineri, 22 noiembrie 2013

Despre-mparteala timpului

 “Lucrurile de mare insemnatate nu trebuie niciodata lasate in voia lucrurilor neinsemnate.” Goethe


Ceea ce spune Covey despre aceste deprinderi asupra carora ne concentram, este ca sunt interdependente. Fiecare curge din cealalta si fiecare o ajuta pe cealalta.

Astfel, a treia deprindere, asupra careia voi zabovi astazi si probabil urmatoarea saptamana, este o urmare a primelor doua deprinderi( Fii proactiv si Incepe cu gandul la final).

Covey o descrie ca pe un exercitiu al “vointei autonome” indreptate spre centrarea pe principii. 

Vointa autonoma este cea care permite un management eficace al personalitatii noastre: este capacitatea de a lua decizii, de a avea optiuni si de a actiona in conformitate cu ele. Considerata a patra insusire specific umana, urmand capacitatii de constientizare, imaginatiei si constiintei morale, aceasta vointa autonoma ne ajuta sa indeplinim in mod proactiv programul trasat cu primele trei.

Deprinderea a treia trateaza problema managementului vietii si al timpului:

Pune prioritatile pe primul loc. 

Covey rezuma intr-o fraza scurta cheia pe care el a descoperit-o eficienta in acest domeniu:

Organizeaza si executa axat pe prioritati.” (Covey, 2011, p.135)

In timp, cei care au abordat acest subiect au ajuns la o concluzie: Este impropriu spus “organizarea timpului”, ar fi mai corect sa spunem ca “ne organizam pe noi insine.”

Sursa foto: Apasa

Covey deschide o discutie interesanta, referitor la prioritati, despre lucrurile urgente si lucrurile importante de care trebuie sa ne ocupam.

Despre lucrurile urgente:
  • sunt de obicei evidente; ne preseaza; insista.
  • sunt deseori placute, usor de rezolvat, poate chiar distractive – dar de foarte multe ori, neimportante!
  • ne provoaca reactii – gandesc eu: altcineva este cel care actioneaza, iar noua ne este mai usor sa raspundem decat sa incepem sa ne angrenam pe noi insine in lucruri unde noi trebuie sa fim initiatorii;
  • probabil ca sunt bazate pe prioritatile si asteptarile altora - deci, contribuie la rezultatele altora, nu ale noastre.

Lucrurile importante:
  • sunt strans legate de rezultate – contribuie intr-un fel la indeplinirea misiunii pe care o avem, a obiectivului prioritar;
  • cer initiativa, proactivitate.

Cred ca sunt niste lucruri importante cele scrise mai sus, pentru ca ne lasam foarte usor distrasi de lucrurile urgente si atunci este cam logic ca rezultatele nu vor prea aparea. Ma opresc putin si ma gandesc la mine - Cum ma organizez? Cat din timpul meu la serviciu este alocat fiecarui cadran din Modelul managerial al timpului? Cat timp investesc in lucrurile descrise de fiecare dintre cadrane – nu doar la serviciu, ci si in viata personala?

Sursa foto: Apasa

Poate ai mai vazut si tu acest cadran al managementului timpului, dar l-ai studiat vreodata atent? Ti-ai oglindit activitatile in el ?


Covey si expertii spun ca persoanele eficiente sunt acelea care petrec cel mai mult timp in cadranul II, al lucrurilor care nu sunt urgente, dar sunt importante.

Pentru a aloca mai mult timp cadranului II, trebuie sa rupem timp din alt cadran. Pentru ca din cadranul I nu este indicat, oricum ne preseaza acele proiecte, putem completa in cadranul II cu timp oferit cadranelor III si IV – lucruri neimportante – urgente sau nu.

Imi amintesc de un sfat pe care mi l-a scris un coleg din timpul liceului:

Invata sa spui NU.

Este si sfatul lui Covey. Sa invat sa spun NU lucrurilor care nu ma ajuta sa ajung acolo unde imi doresc intr-o zi, intr-un proiect, intr-un obiectiv. Sa le refuz, sa le aloc mult mai putin timp decat o faceam pana acum.

Atunci cand spunem NU, sa o facem pentru ca avem un DA “mai imperios de rezolvat” (Covey, 2011, p.142)

Cred ca este una dintre cele mai practice invataturi si deprinderi. Asa mi se pare.
Ceva ce pot schimba de la azi la maine: felul in care imi impart timpul si modul in care imi stabilesc prioritatile si urmez ceea ce am stabilit. Planific – actionez. Niciuna fara cealalta.

Pana saptamana viitoare, cand vom aprofunda aspecte legate de cadranul II, ne doresc spor la exersat impartirea timpului si multa intelepciune si putere pentru a putea respecta ceea ce am stabilit.

O saptamana bine impartita!






miercuri, 20 noiembrie 2013

De ce?

Bine v-am regasit la o noua intalnire cu Frank Bettger si cartea sa “Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes”. In capitolul despre care urmeaza sa discutam astazi ne este expusa, sub forma de revelatie, importanta intrebarii “De ce?”.

Desi de-a lungul dezvoltarii noastre suntem invatati sa nu intrebam „De ce?”, pentru ca ar fi nepoliticos, trebuie sa ne obisnuim sa folosim aceasta interogatie ca pe un instrument foarte puternic in demesrul nostru de vanzari. Daca il intrebi pe un om „De ce?” nu vrea sa cumpere ceea ce tu vinzi, acesta iti va raspunde cu un motiv. Apoi il intrebi, din nou, acelasi lucru. Va aduce un alt contra-argument si acest dialog va continua pana cand potentialul client isi va epuiza toate motivele, toate indoielile. Apoi, se va convinge singur ca de fapt are nevoie de respectivul produs, sau serviciu si ca nu exista nici un motiv pentru a nu-l cumpara.

Aceasta este forta intrebarii „De ce?”. Este evident faptul ca nu putem sa intrebam doar in acesta forma si sa insistam pana la infinit cu aceasta interogatie. In anumite cazuri, vom fi nevoiti sa adaptam aceasta intrebare, sa o „impachetam” in alta forma cu ajutorul altor cuvinte, insa ideea trebuie sa ramana aceeasi; trebuie sa aflam ce anume il impiedica pe potentialul client sa faca afaceri cu noi.


Acum eu va voi intreba pe dumneavoastra: De ce nu lasati un comentariu mai jos? De ce nu va faceti cunoscuta parerea despre Frank Bettger, despre vanzari, despre Job Connect?

marți, 19 noiembrie 2013

„Maini inzestrate” si “Gandeste cutezator!” “Gifted hands” si “Think Big”

Bine v-am regasit dragii mei! Nu, nu s-au terminat postarile odata cu finalizarea lecturii “Meditati!” de John Maxwell. Acum am trecut la un alt autor drag sufletului meu, ale carui carti le-am citit pe nerasuflate in doua din lungile calatorii cu trenul sprea casa :)
Am ramas marcata (in sensul bun al cuvantului) si foarte impresionata de povestea de viata a neurochirurgului Ben Carson. Toata teoria mea cu privire la faptul ca personalitatea noastra si drumul vietii ne este in mare parte marcat de mediul in care ne nastem si traim si de ereditate a fost, pana cand am ajuns la finalul cartii, spulberata! Noroc ca a ajuns la timp aceasta carte in mainile mele! :)
Ben Carson, un faimos medic neurochirurg, care a realizat, a conceput si a coordonat cu succes nenumarate operatii pe creier, si-a expus intreaga poveste de viata, care incepe cu o importanta pierdere de la varsta de 7 ani, continua cu adaptarea la o viata monoparentala, chinul pricinuit de faptul ca era mereu “codasul” clasei in care invata si tinta glumelor colegilor, confruntarea cu desele “calatorii” ale mamei sale care avea nevoie de ajutor specializat in lupta cu problemele sistemului nervos si oboselii si culminand cu tentativa de ucidere a unui bun prieten, pornind de la o divergenta de idei.
Cu toate acestea, mama sa, care avea nu mai mult de patru clase, i-a motivat intr-atat de tare pe el si pe fratele sau sa munceasca, sa invete si sa se dedice activitatilor benefice pentru ei, incat acum, cand priveste inapoi, simte o datorie puternica pentru mama sa.
Nu vreau sa va spun mai multe, desi am avut acest impuls! Va las pe voi sa descoperiti placerea acestei lecturi si pot sa va asigur ca nu este o pierdere de timp!
Pentru urmatoarele 2 luni ne vom intalni cu Ben Carson in fiecare saptamana, in ziua de Marti, pentru a discuta despre acrostihul pe care el l-a creat pentru expresia “THINK BIG!”. Think big sau Gandeste cutezator reprezinta o alta versiune de a indemna oamenii sa aduca pozitivism in vietile lor. Sa fie optimisti si increzatori in Dumnezeu si in fortele proprii.
Observand indeaproape evolutia nenumaratelor cazuri de boala in care a fost implicat, medicul Ben Carson a putut sa vada importanta si forta gandirii pozitive in cazuri critice precum cele tratate de el.
In cea de-a doua parte ca cartii “Gandeste cutezator” Ben Carson ofera o alternativa celor care nu prea au incredere in gandirea pozitiva: Gandirea cutezatoare!
Si despre a gandi cutezator vom discuta in saptamanile care urmeaza!
Pana atunci, imi doresc ca fiecare dintre dumneavoastra sa citeasca primul capitol al acestei carti, dupa care va garantez ca nu o veti mai putea lasa din maini, pana cand nu o finalizati! :)


Pe saptamana viitoare!


vineri, 15 noiembrie 2013

Programatorule, programeaza-ti codul!

Scriam in incheierea articolului de saptamana trecuta ca astazi ne vom indrepta privirea asupra cum sa ne redactam o constitutie personala.

Avand in vedere toate centrele de interes pe care le-am putea avea, se pune intrebarea: in jurul caruia sa imi cladesc Constituia Personala?

Daca imi amintesc bine, toate acele centre de interes descrise sunt centre alternative, care se pot strecura.

Covey vine cu un raspuns la intrebarea de mai sus, considerand ca o Constitutie Personala care ne face mai eficienti este cea cladita pe principii. In acest fel, centrul de interes ar fi unul stabil, va oferi un inalt grad de siguranta si va consolida proactivitatea.

Motivul ar fi acela ca principiile corecte sunt neschimbatoare si ne putem bizui pe ele:
Covey este foarte plastic in descriere:

Principiile nu reactioneaza fata de nimeni si nimic. Nu se irita, nu se poarta urat, nu divorteaza, nici nu dispar impreuna cu cel mai bun prieten al nostru. Nu ne trag pe sfoara. Nu ne asteapta in drum cu solutii de moment si nici la cotitura. Nu depind de comportamentul altora, nici de mediul ambiant sau de capriciile curente pentru a-si dovedi valabilitatea. Principiile nu pier. Nu sunt azi aici si maine nicaieri. Nu pot fi desfiintate nici de foc, nici de cutremure si nici nu pot fi furate.” (Covey, 2011, p.110)

Acum, cand vine vorba despre Constitutia personala sau misiunea vietii noastre, Victor Frankl, spune ca nu ne inventam misiunea de viata, ci o descoperim:

Fiecare dintre noi isi are vocatia sau misiunea specifica in viata. Nimeni nu-l poate inlocui, nici viata lui nu poate fi repetata. Ca atare, indatorirea fiecaruia este unica si la fel de unica este si oportunitatea de a o indeplini.” (Frankl, cit. In Covey, 2011, p.110)

Suntem niste programatori care trebuie sa fie proactivi si sa isi scrie programul; codul in care vor sa isi traiasca si sa isi desfasoare viata.

Un astfel de program nu se scrie peste noapte. Poate dura chiar mult, pana cand suntem impliniti si satisfacuti de aceasta Constitutie si pana simtim ca se potriveste perfect scopurilor noastre cu aceasta viata.

De asemenea, trebuie revizuita periodic. E ca o harta pe care o mai verifici din cand in cand, pentru a te asigura ca mergi inspre unde vrei.

Pentru ca orice lucru este mai simplu de facut daca ai un exemplu, consider de folos sa las si un exemplu de Constitutie Personala, preluat tot din acest capitol: este exemplul unei doamne:

Voi incerca sa mentin un echilibru viabil intre cariera si familie – ambele sunt foarte importante pentru mine.
Caminul meu va fi un loc unde ai mei, prietenii si musafirii, vor gasi o atmosfera vesela, confort, liniste si fericire.
Voi cauta sa mentin curatenia si ordinea si in acelasi timp un climat dinamic si destins.
Voi incerca sa aleg cu discernamant regimul alimentar, lecturile si toate activitatile casnice. Vreau sa-i invat pe copii sa iubeasca, sa invete, sa rada – sa fie silitori si sa isi cultive talentele.
Apreciez si respect drepturile, libertatea si responsabilitatile societatii noastre democrate. Voi fi un cetatean informat si preocupat, implicat in politica, asigurandu-ma ca vocea mea va fi auzita si votul meu numarat.
Voi avea curajul de a lua initiative si de a-mi urmari scopurile propuse. Voi incerca sa actionez in mod creativ in orice situatie, sa discern ocaziile ce se ofera, sa nu traiesc pasiv.
Voi incerca sa ma feresc de obiceiurile devenite constrangatoare sau de cale daunatoare. Voi cultiva deprinderi care sa ma elibereze de vechile etichete si limitari, care sa ma ajute sa ma perfectionez si sa am o mai mare libertate de optiune.
Banul imi va fi sluga si nu stapan. Voi incerca sa-mi dobandesc in timp o autonomie financiara, iar dorintele sa-mi fie dictate numai de nevoi si de mijloacele de care dispun. In afara ratelor pentru casa si a cheltuielilor de inchiriere a masinii, voi incerca sa nu fac datorii. Voi cheltui mai putin dacat incasez si voi investi o parte din venit.
Imi voi folosi banii si talentul pentru a face altora viata mai placuta, prin servicii si donatii caritabile.



Legat de aceasta a doua deprindere pe care o persoana care vrea sa fie eficienta trebuie sa o dezvolte, pot sa mai spun doar: Spor la scrierea Constitutiei Personale si drum bun pe drum inainte catre Tinta pe care o avem fiecare dintre noi.






marți, 12 noiembrie 2013

Nu va pierdeti speranta, rugati-va!

Iata-ne ajunsi, dragii mei, si la finalul acestei carti! M-am simtit foarte bine citind si scriind din aceasta carte! Imi place Maxwell. Imi place cum scrie, ce scrie si despre ce scrie. Ma bucur ca am impartasit cu voi experienta acestei lecturi si abia astept sa ne intalnim saptamana viitoare cu un nou autor, o noua carte, o noua abordare,  o noua tema!
Maxwell, dupa cum ne-a obisnuit, a ales foarte sugestiv sa incheie aceasta carte, intr-un mod pozitiv, incurajator, menit sa...ne determine sa nu ne pierdem niciodata speranta!
Absolut nimic nu ne poate face sa ramanem fara speranta: nici pierderea banilor, a afacerii, a prietenilor sau chiar a familiei. Toate se pot reconstrui, cu rabdare si pace. Insa speranta odata pierduta ne duce catre pieire!
Tertullian a definit speranta astfel: “Sa speri inseamna sa ai rabdare, cu lampa aprinsa.” Iar Maxwell a completat “Sa speri inseamna sa te rogi chiar daca ai impresia ca nu-ti raspunde nimeni”.
Mi-a placut foarte mult un exemplu oferit de Maxwell in acest capitol si tin neaparat sa il impartasesc cu voi.
Un barbat, caruia i-a ars magazinul in timpul unui dezastruos incendiu din Chicago, a luat in dimineata urmatoare o masa, s-a dus la fata locului, a asezat-o in mijlocul daramaturilor si a pus pe masa urmatorul anunt: <<Am pierdut totul, cu exceptia sotiei, a copiilor si a sperantei. Magazinul va functiona din nou incepand cu maine dimineata, dupa programul obisnuit>>”

Asadar, dragii mei prieteni, nu va dati niciodata batuti! Speranta exista mereu, asa cum soarele rasare in fiecare dimineata.

Va invit cu drag sa cititi Meditati!  de John Maxwell. Este o carte interesanta, care va da de gandit, va pune mintea la lucru, va determina sa meditati si trezeste in voi dorinta de a fi mai optimisti, mai darnici, mai buni.

“ Speranta ne lumineaza ceasurile cele mai intunecate.
Speranta ne indulceste in clipele de amaraciune.
Speranta ne face sa intrevedem raspunsuri atunci cand nu vorbeste nimeni.
Speranta ne face sa trecem peste obstacole atunci cand nu ne ajuta nimeni.
Speranta ne face sa izbutim atunci cand nu ne mai incurajeaza nimeni.”

Speranta este singurul lucru pe care nu ne putem permite sa il pierdem!


Pe curand!