Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent -, devin mai mult constienta decat pana acum de dorinta profunda a fiintei umane de a se simti importanta, in fata ei si in fata altor persoane.

In articolul trecut am scris despre trebuinta de a gasi modalitati diplomate si prietenoase de a le arata interlocutorilor nostri ca se insala asupra unui lucru.

In acest articol, este randul sa vorbim despre ce se intampla atunci cand chiar noi ne-am inselat, cand am gresit si am realizat acest lucru.

Si solutiile lui Carnegie au de-a face tot cu aceasta nevoie de stima de sine a fiecarei persoane si se refera la a recunoaste "repede si cu tarie" atunci cand ai gresit, cand anumite evenimente/ situatii sunt consecinte ale greselii tale.

Carnegie exemplifica acest lucru ilustrand o intamplare din viata sa si a cainelui sau, pe nume Rex, un buldog de rasa Boston, carora le placea sa se plimbe liberi printr-o anumita zona mai putin populata in apropiere de resedinta Carnegie. Povesteste cum a fost admonestat de un om al legii pentru ca Rex nu avea nici lesa, nici botnita. A fost iertat prima data, dar avertizat ca la a doua abatere va fi amendat. Pentru un timp autorul s-a supus, insa dragostea pentru caine si bucuria de a-l vedea jucandu-se si alergand liber au intrecut teama de pedeapsa in cazul neascultarii. Asa ca a doua intalnire cu omul legii a fost intr-un moment in care atat omul, cat si cainele alergau fericiti pe un deal putin populat. La vederea politistului venind calare, autorul a stiut ca nu mai are scapare. Insa, apropiindu-se de politist, i-a luat-o inainte, autoacuzandu-se si recunoscand ca nu are niciun drept de aparare, ca fapta lui este periculoasa, ca nu are nicio scuza. "Politistul, fiind om, a dorit sa se simta important, astfel atunci cand am inceput sa ma condamn singur, singura modalitate prin care isi putea hrani sentimentul importantei de sine era sa adopte atitudinea marinimoasa de a ierta."

Asa ca a scapat si de data aceasta de amenda.

Nu stiu despre tine, insa stiu ca au fost ocazii in viata mea cand m-am facut responsabila pentru anumite greseli si m-am "predat" celor care erau afectati de greseala mea. Am facut acest lucru cu sinceritate si atitudinea: "Ce-o fi, o fi, recunosc si scap de mustrarile constiintei mele." Pentru ca, pentru mine, mustrarea constiintei mele, este mai grea decat mustrarea sau pedeapsa primita de la alti oameni. I-am simtit "dezarmati" pe cei in fata carora am recunoscut sau m-am automustrat. Si subscriu la afirmatia lui Dale Carnegie referitoare la faptul ca daca i-am dezarmat si ma autocondamn, singura varianta care le mai ramane lor este sa ma apere pe mine.

Poate fi si amuzant. Insa "exista un anumit grad de multumire in a avea curajul de a-ti recunoaste greselile. Acest lucru nu doar ca indeparteaza aerul de vinovatie si atitudinea defensiva, ci si ajuta adesea la rezolvarea problemei create de eroare."

Autorul citeaza un vechi proverb: "Luptandu-te, nu obtii niciodata destul, insa cedand, primesti mai mult decat te-ai asteptat."

"A-ti lua inima in dinti", a deveni responsabil si a fi ferm in atitudinea de "pocainta", necesita, cred eu, un caracter tare, un caracter demn si frumos:

Sursa foto: Aici

"Orice om isi poate apara greselile. Si majoritatea oamenilor neintelepti o fac. Insa faptul de a -si recunoaste greselile ridica pe cineva deasupra turmei si ii confera un sentiment de noblete si de bucurie." (Dale Carnegie)

Concluzia acestui capitol este "Daca te inseli, recunoaste repede si cu tarie." Poate ca nu mai poti recunoaste ceva imediat, insa, in acest caz, poti recunoaste "cu tarie".

Simt nevoia de a clarifica acest aspect: Nu promovez aceasta "recunoastere repede si cu tarie" doar cu scopul de a "scapa" cu o pedeapsa mai usoara sau chiar cu iertarea celeilalte persoane. Promovez acest principiu pentru ca asa este corect, fair-play: sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, indiferent daca sunt consecinte pozitive sau negative, indiferent daca faptele au fost gresite sau au fost bune.

Si, da! Tine de caracter, care poate fi permanent imbunatatit si intarit. Iar aceste ganduri si ele traite reprezinta o treapta in plus!

Curaj!