vineri, 8 februarie 2013

Cuvintele sunt ca o minge



Imi place jocul de ping-pong. L-am invatat de la tatal meu inca de copil. Imi plac sunetele care se aud cand mingea cade pe masa intr-o parte sau in cealalta. Imi place cand pret de cateva zeci de secunde jocul e "tacanit", adica monoton si constant. Imi place si atunci cand unul dintre jucatori loveste cu putere si trimite mingea spre alte sunete decat cele de pana atunci.

Ce imi mai place la acest joc este ca reprezinta o imagine destul de clara pentru anumite situatii de viata. De multe ori ma gandesc la el atunci cand sunt de fata sau sunt implicata intr-o discutie de argumentare/ contraargumentare.

La el m-am gandit si cand am citit primul capitol din partea a treia din "Secretele Succesului" lui Dale Carengie, capitol ce poarta titlul "Nu poti castiga o disputa".

Asupra acestei afirmatii voi ramane in randurile care urmeaza. 
Se pare ca la baza acestui comportament de "a disputa" stau motivatii care au legatura cu anumite nevoi specific umane: sentimentul de importanta de sine, exprimarea superioritatii, afisarea propriilor cunostinte si resurse mentale. Aceste sentimente sunt valide, ca si necesitatea implinirii lor. Insa acesta este terenul unuia dintre jucatorii de ping pong. Daca acesta castiga mingea, ce se intampla pe celalalt teren? Celalat pierde: importanta de sine, castiga sentimente de inferioritate si mai castiga ceva: o aversiune fata de cel castigator. Astfel, in spiritul instinctului de conservare, fiecare dintre cei implicati intr-o disputa pe un anumit subiect, joaca mingea pana la fluierul arbitrului, implicandu-se cu toate resursele de care dispune pentru a castiga mingea. Pentru ca el sa fie recunoscut ca purtatorul dreptatii si al corectitudinii in tema disputata.

Suna cunoscut? Iata ce marturiseste Dale Carnegie referitor la o situatie:

"Astfel, pentru a dobandi un sentiment de importanta si pentru a-mi afisa superioritatea, m-am numit pe sine membrul unic al unui comitet nesolicitat si deloc bine- venit, cu scopul de a-l corecta."

Aceasta situatie a fost pentru el ocazia in care a aflat adevarul despre dispute:

"Evita intotdeauna o disputa aprinsa."

"Nu poti castiga o disputa. Nu poti, pentru ca, daca o pierzi, o pierzi; iar daca o castigi, o pierzi. O pierzi pentru ca cealalta persoana se va simti ranita, inferioara, va avea mandria distrusa. Iti va dispretui triumful."

Si din momentul in care devenim constienti de aceasta ultima afirmatie, ramane alegerea:

"Intrebarea este: Ce preferi sa ai: o victorie academica, teatrala sau bunavointa unei persoane? Rareori poti sa le ai pe amandoua."

Mai adaug si faptul ca de cele mai multe ori, singurul castig este deteriorarea relatiei, pentru ca

"Un om convins impotriva vointei lui ramane la aceeasi parere."

"Daca te certi si te contrazici, poti sa obtii o victorie, insa va fi una desarta, pentru ca nu vei castiga niciodata bunavointa oponentului."

Avand in vedere aceste lucruri, logica ne indeamna la a crede ca avem de pierdut: timp oferit disputei, relatie buna, buna dispozitie, deteriorarea caracterului.

Si cred ca orice om, atunci cand depune efort in lupta, il depune pentru castig si nu pentru pierdere.

Sursa foto: aici 
"Niciun om care e hotarat sa-si implineasca potentialul, nu poate sa isi piarda vremea cu dispute personale. Inca mai putin isi poate permite sa isi asume consecintele, care includ o corupere a temperamentului sau si o pierdere a autocontrolului. Obtine lucruri mai mari la care nu ai mai mult decat niste drepturi egale si obtine lucruri mai mici care sunt totusi in mod clar ale tale. E mai bine sa lasi un caine sa treaca pe drum decat sa fii muscat de el, certandu-te de la cine are dreptate. Nici macar uciderea cainelui nu ar vindeca muscatura." Abraham Lincoln

Imi amintesc chiar in aceste momente de ultima data cand am facut astfel si ultima data cand nu am facut astfel. M-am simtit linsitita si fara mustrari de constiinta dupa ce am ales sa nu intru in disputa, desi poate am fost provocata. Si m-am simtit nelinistita si indoita ca am facut ceea ce trebuie atunci cand am incercat sa argumentez anumite lucruri.

Este dificil, pentru ca, de obicei, cand intram intr-o asemenea situatie, o facem pentru "a-l ajuta pe celalalt" sa inteleaga ca greseste. Dar sa imi spuneti si mie, va rog, cand reusiti acest lucru. Poate ca este intelept si se opreste, dar gandul tot nu i l-ati schimbat. Dar daca a fost altfel la voi, accept argumente. :)

Pana atunci, ma duc sa fac rost de o minge de ping- pong.





2 comentarii:

  1. A trezit multe gânduri în mine acest articol, Eliza :). Am avut bucuria de a citi cartea lui Carnegie in engleză. De două citate îmi aduc aminte și acum:
    ”If you want to gather honey, don't kick the beehide” și ”The best way to win an argument is to avoid it”.
    Ce mi se pare mie interesant, este că aceste lucruri le știu din 2006, dar am avut apoi mulți ani în care m-am angajat în dezbateri și dispute inutile pentru ideile mele.
    Nu văd nimic rău în a combate idei sau a îți apăra ideile atât timp cât ești convins că merită să plătești prețul pentru asta. Cred că mereu e vorba despre alegeri. Noi, oamenii suntem cei care le fac și întrebarea e mereu: ”Pot trăi cu alegerile mele sau e momentul să fac alegeri mai bune data viitoare?”

    RăspundețiȘtergere