Angajatori si oameni, candidati si oameni

Pe un culoar in care unii alearga mai repede si altii si mai repede, se regasesc cele doua categorii, desigur a treia ar fi cazul sa le inglobeze pe ambele, insa nu e chiar asa.
Scriem ceva mai dur si asta nu e cazul sa sperie pe nimeni. Oamenii, in nici un caz nu ar trebui sa aiba reactii secundare dupa ce au consumat acest articol.
Despre noi, stiti bine cu ce ne ocupam. Cum imi place mie sa spun, simplu, cautam oameni potriviti, care si-au dorit sa lucreze impreuna dar nu stiau cum sa se conecteze. Ii gasim si le inlesnim afacerile pe de o parte, iar pe de alta, configuram cele mai sanatoase premise pentru carierele candidatilor nostri. Si facem asta cu un accent deosebit pe dedicatie si grad maxim de disponibilitate. Ingrediente pe care le cautam si la partenerii nostri, fie ei candidati sau angajatori. Le multumesc tuturor celor care au incredere in noi.
Stiu ca suntem inca fascinati de felul in care interrelationeaza, atat unii, cat si ceilalti. Desigur ajungem mereu sa privim finalul drumului, finalul unei discutii, al unui proiect si atunci putem face cale intoarsa pentru o mica procesare.
Sa nu imi spuneti ca nu ati intalnit inca pana acum mii de oameni care par a fi parolisti, oameni dintr-o bucata, genul care declara "pentru mine o strangere de mana face mai mult decat 1000 de contracte". Dar sunt convins ca ati si gustat din amarciunea unei mici infrangeri miselesti, ca un cutit infipt in spate , cand vi se propune ceva si sunteti tratat ca si cum intelegerea nu a avut loc. Fara nici o suparare, nu ma erijez in vreun maestru al unui cod etic, un reprezentant imaculat al politetii, dar omenia parca are un gust pe care doar educatia il poate concentra in fiecare dintre noi. Nu va ganditi la prostii, ca nu vorbesc despre baba oarba pe care o joaca musterii din politica.
Am cateva exemple si de o parte si de cealalta. Imi plac cele bune si de obicei e bine sa vorbim despre ele, desi studiile facute de specialisti(un cuvant care nu prea imi place ca l-am auzit de mii de ori in facultate, atunci cand se voia ca o fraza sa aiba un suport),..., deci revin, gasiti asta cam in orice carte serioasa de vanzari, ca suntem cam prapastiosi, noi, oamenii si ne plangem ca niste gashte despre cei care nu ne-au placut sau care ne-au facut rau..., iar pe cei care sunt profesionisti..., "pai, asa trebuiau sa fie", "ei si-au facut doar meseria!",..., da, putem vorbi si despre ei, dar un pic mai putin, totusi. Pacat!
Cautam de ceva vreme pentru un client al nostru, care activeaza in domeniul productiei (nu e semnificativ pentru acest articol ce produce firma in cauza), un personaj pe care el l-a definit ca fiind chiar pe cale de disparitie sau chiar inexistent. Si atunci, cum Dumnezeu ajungi sa faci asa ceva, sa intri intr-un proiect din care stii ca ai cele mai multe sanse sa iesi cu urechile pleostite. Dar noi am crezut altceva(v-am spus ca pentru asta s-a nascut Job Connect) si luni in sir am tot cautat: un tanar normal, care sa fie dispus sa invete, un ucenic de altadata, nimic mai mult. Aaaaaaaaaaaa, ca trebuia sa fie absolvent al unei institutii de invatamant superior din domeniul tehnic si sa aiba ceva cunostinte de AutoCad, 2D, cred ca nu e chiar o mare problema. Prima parte conteaza. Sincer. Cred ca e mai dificil in contextul in care in tara asta nu mai sunt oameni prosti(zic asa, dar sa citititi "inca neinstruiti") - toti stim totul si nu mai avem timp de nimic, alergam , dar nu stim unde ne grabim - sa identifici macar un tip care sa aiba sange in vene, sa aiba puterea sa acumuleze in timp, nu sa arda etape si apoi sa vrea ori sa pretinda macar, ca duce mai departe un mestesug. Plus o firma in spate. Interesant, ma gandeam cum se asociaza mestesug si cu AutoCad..., v-as scrie un link, dar nu am permisiunea clientului nostru ca sa vedeti cat de bine se potrivesc.
Ei bine, sa stiti ca l-am gasit pana la urma si sunt tare bucuros. Am tot povestit pe acest proiect cu ai mei colegi si faceam haz de necaz, uneori. Le spuneam ca daca stiam AutoCad as fi concurat si eu pentru acest post, iar clientul glumea si imi spunea ca nu e prea tarziu. Aviz amatorilor, proiectul a fost incheiat, dar cine stie ce sansa mai avem:)
Am avut ocazia, sa vad, prin intermediul acestui proiect suficient de multi candidati (daca veti citi pe aici, va salut), unii putin pregatiti tehnic, altii cu pretentii mult peste nivelul lor de pregatire sau peste ceea ce putea oferi angajatorul. Unii pareau a fi corespunzatori. Am avut chiar cateva tentative de interviu secundar cu angajatorul in care s-ar fi pus la punct conditiile esentiale ale unui contract de munca. Insa mereu aceeasi poveste: oameni care zic "Da" atunci cand sunt intrebati daca li se pare a fi corecta o anumita propunere si apoi dau bir cu fugitii. Interesant acest fenomen. Profesorii nu sunt respectati, dar vad uneori candidati care se comporta ca niste elevi in fata unui domn Trandafir autentic, atunci cand se discuta despre un pachet salarial, despre anumite sarcini, despre ore suplimentare, despre program de lucru sambata. Bizar. Cred ca inca mai avem multe de invatat. Vindem prost ca si candidati ceea ce stim sa facem. Sublicitat sau supralicitat, in ambele cazuri pierde atat angajatorul cat si candidatul. Stiu ca e o problema pe care o regasim si in partea cu angajatorii: va imaginati ca inca mai vin candidati cu istorii reale despre firme (din pacate nu sunt firme mici sau neinsemnate) care nu le-au platit salarii, taxe si impozite aferente acestora catre stat? Si in aceste cazuri e firesc sa te uiti urat si poate chiar sa zambesti in batjocura cand vezi mesaje de angajare transmise de astfel de angajatori. Oricum traim in tara in care proverbul "ursul(mai e si o varianta cu "caravana") trece, cainii latra" se potriveste de minune.
Pana una alta ce cred eu ca este sanatos pentru noi, angajati si angajatori, deopotriva, daca aspiram la un statut de oameni, sa ne gadilam bine coardele vocale, sa cerem un ragaz de o zi, daca este posibil asa ceva si sa dam un raspuns in care sa credem, in primul rand noi. Nimeni nu isi doreste un sef acru, dar nici un angajat frustrat.
Am zice ca toti suntem niste muzicieni in contextul in care ne ghidam doar dupa felul in care exista 1000 de moduri de a spune DA si altele 100 de a zice NU, in functie de paraverbal si nonverbal. Rostiti limpede ce ganditi si veti fi apreciat, mai ales ca tot ne laudam ca limbajul articulat face diferenta dintre noi si alte fiinte.
Cautam doar parteneri, iar prin acest lucru intelegem atat candidati cat si angajatori care au de solutionat o anumita problema pe care ne permit sa o dezamorsam. Daca suntem indusi in eroare in mod intentionat rezultatul nu va mai foloseste sau este unul care nu va convine. Situatii de genul: salariul este prea mic sau candidatul are asteptari salariale prea mari sau negociabil devine ceva rigid, sunt contexte(putine dintre cele cu care ne putem intalni in realitate) in care nu iti permiti sa pui un partener. Cel mai bun medic poate pierde un pacient cu o afectiune simpla, daca nu are suport din partea pacientului in a face un diagnostic.
Din acest motiv am acceptat un proiect dificil pe care l-am rezolvat in mai mult timp decat as fi crezut, e drept, pentru ca am lucrat cu un OM, care ne-a permis sa stim toate aspectele unei probleme de recrutare de la bun inceput. E superfluu sa recunosc ca avea dreptate, ca un astfel de candidat e pe cale de disparitie...
A propos, ne-a mai dat inca doua proiecte noi! Sper sa nu va scriu abia anul viitor, in aceeasi perioada, ca le-am rezolvat!