Atitudine, praf electronic si Romania

Am uitat ceva timp sa mai trecem pe aici! A propos de dorinta unui client al nostru, special, ca fiecare client al Job Connect, care isi doreste o persoana pentru secretariat, iar esential este "sa aiba tinere de minte"! Glumesc, oarecum intr-o doara!
Una peste alta, astazi deschidem putin ferestrele pe aici, dam cu aspiratorul, udam florile si alte chestii la care, e drept, ca nu ma pricep foarte bine!
In rest, propun sa ne dam putin cu prasitoarea pe limba, vorba unui fost coleg de facultate, ca tare multe buruieni se aduna si nimeni nu are nimic de spus! In general, vorbind despre limba romana!
Discutam multe si nevrute, dar despre ce ne aduce starea de bine de zi cu zi, sunt si mai multe de zis.
Un job sanatos, plin de provocari pentru unii, linistitor pentru altii, atat pentru unii cat si pentru ceilalti, cu salarii, remuneratii, mai nou pachete motivationale pe masura, daca ne referim la partea profesionala a vietii si ma voi limita la acest aspect. Nu pentru ca este definitoriu - personal cu profesional sunt extrem de complementare - daca imi pot exprima asa o idee, ci pentru ca aici ar trebui sa curatam noi oglinda de praf.
Si cum incercam sa mai si motivam oameni, altfel decat in modul de mai sus, ne infruptam informational si din ceea ce primim de la cei pe care ii intalnim. Un fel de a spune, intalnim - de la discutii telefonice, la cele fata in fata (eram tentat sa scriu face to face sau face a face, dar, inca o data, romanesc ne este graiul, haideti sa il imbrcam asa pana la capat!)!
Facem pe iscusitii si suntem si mai si in mii de situatii, dar sunt si cele in care primim lectii - de comunicare (asa de multa lumea vorbeste despre comunicare si atat de saraci suntem sa oferim ceva; de aici vine comunicarea, fara sa punem ceva, ea este doar ca un fel de umbra. Suntem hoti de comunicare, mimi ai comunicarii. ) In final, apar bucurii si frustrari.
Este simplu, sa ne gandim la cei carora le explicam despre un serviciu pe care il punem la dispozitia lor. Sunt, in mare parte companii, care fiinteaza prin diferite persoane cu roluri si putere decizionala de valori diferite. Unii pot comunica, intelegand ca suntem, indiferent de pozitia si organizatia din care facem parte, in primul rand fiinte umane, iar altii, nici pana la urma nu ajung la aceasta concluzie.
Stiu, teoria comunicarii spune ca "receptorul nu este niciodata vinovat pentru reactiile sale". Credem in acest model si el verifica realitatea. Dar, aici este si mai interesant de privit. Manageri veritabili au mentalitatea conform careia "nimic din ceea ce ai face in momentul in care primesti un telefon la birou, nu este pe atat de important precum informatiile pe care le poti afla din acea discutie".
Imi place acest model si el verifica realitatea - de exemplu - acum cateva zile cineva de la o companie de telefonie a sunat si ne-a propus un plan tarifar mai bun decat cel pe care il avem in prezent. Pozitiv. E un exemplu banal.
E adevarat ca mai spinos este modelul in care noi suntem cei care dam telefoane.
In vanzari se vorbeste despre acei "paznici", care pot fi secretare, asistent manageri si diverse persoane care nu detin roluri decizionale, dar ocupa unele pozitii cheie si tampon intre exterior si conducerea unei companii.
In trei cuvinte, sunt extrem de folositori, dar asa cum agresivitatea si felul de a fi "hiperactiv" sunt daunatoare ca si maniere de raportare la exterior, la fel ar fi mult mai benfic sa avem paznici profesionisti, instruiti, care sa discearna intre alb si negru, intre momente si persoane care trebuie sa ajunga la factori care iau decizii(cei care sunt perseverenti ajung oricum, mai tarziu decat si-au programat initial, dar tot ajung) si cei care sunt inca in stadiul de antrenament.
In principiu, mai devreme sau mai tarziu(depinde si cat de implicat este managerul in afacere si cat de mult aduce in piata calitatea serviciilor sau produselor pe care le promoveaza) acest model esueaza. Pana atunci, ne mai intalnim cu astfel de fiinte si e clar ca nu sunt ele de vina - mereu este altcineva, precum familia, profesorii, cei care le platesc stagiile de instruire, in ultima instanta.
O tara in care lumea se acopera bine cu hartii, tara lui "Forma - Voda", iar de Tagma lui Fond se feresc multi. Aici e e nevoie de pus umarul.
Stiti bine ca se poate. Dam pentru a primi.
Motivul pentru care am scris aceste randuri este legat de o intamplare fistichie cu o mare companie. Pentru a-i gasi macar o scuza, ne-am propus sa avem putina rabdare, mai ales ca este una dintre etichetele legate de comportamentul placut in lumea oamenilor.
Voie buna si puneti suflet!