Sa taci si, totusi, sa castigi

Tacerea. Un aspect asa de putin pretuit in zilele noastre. Astazi nu vreau sa ma refer la tacerea care se refera la atmosfera, mediul, momentul in care ar trebui sa fim noi cu noi, pentru a ne regasi, intr-un anumit moment de peste zi, pentru a ne odihni de toata galagia din jurul nostru.

Astazi este timpul sa vorbim despre dialoguri pe care le avem cu oamenii, in general acele dialoguri in care incercam sa convingem de ceva, sa atragem pe cineva de partea obiectivelor si metodelor noastre: fie ca suntem simpli angajati, agenti de vanzari, functionari publici, parinti sau profesori care incercam sa trezim anumite comportamente in interlocutorii nostri.

Atunci cand stim ca vom avea de "convins" pe cineva, ce facem? Ne gandim, faurim discursuri, inventam strategii, le folosim pe ale altora , doar- doar vom avea succes!

O multime de cuvinte – sau vorbe – prin care incercam sa atragem partenerul de conversatie de partea noastra. Le folosim ca pe momeli pentru peste – bine tintite, bine stabilit momentul si tonul apasat cu care le vom rosti – pentru a produce cel mai bun efect.

La fel a facut si un reprezentant de vanzari de fibre textile pentru constructia de masini. Era convocat la o ultima intalnire cu inginerul de materiale textile, agentul de aprovizionare, directorul de vanzari si insusi presedintele companiei care urma sa faca o comanda. In afara de el, mai aveau stabilite intalniri alti doi reprezentanti, ai concurentei. Avea oportunitatea de a face pledoaria finala in privinta contractului de colaborare pentru un an de zile pentru compania constructoare de masini.

Si-a stabilit un plan de "bataie" si s-a dus. Insa circumstanta – sau nu – a facut ca atunci cand era programata intalnirea, sa aiba un atac sever de laringita:

"Cand mi-a venit randul sa ii intalnesc pe directorii executivi pentru prezentare mi-am pierdut vocea. Abia daca puteam sopti. Am fost invitat in incapere [...]. M-am ridicat in picioare si am facut un efort vitejesc de a vorbi, insa nu am reusit decat sa scot un carait."

Pentru ca domnii prezenti asteptau ceva de la el, le-a comunicat in singurul mod in care putea transmite un mesaj – in scris – ca nu poate vorbi: "Domnilor, mi-am pierdut vocea. Sunt fara glas."

Ce este de facut intr-o astfel de situatie? Ce as face eu? Ce ai face tu?

Era in joc un contract foarte important. Omul a venit intr-un alt oras decat al lui, a intalnit cateva persoane foarte importante din cadrul uneia dintre cele mai mari producatoare de automobile din SUA. Nu putea sa...reprogrameze sau sa nu se prezinte. Si totusi, se afla in imposibilitatea de a vorbi.

Nu i-a ramas alta optiune decat ...sa taca.

A tacut si directorii au vorbit singuri – chiar aprins – despre oferta si materialele companiei cu reprezentant temporar mut.

Iata ce a marturisit reprezentantul de vanzari:

"Ca rezultat al acestei intrevederi, am obtinut contractul – cea mai mare comanda pe care am primit-o vreodata. Stiu ca as fi pierdut contractul daca nu mi-as fi pierdut vocea, pentru ca avusesem o idee gresita despre intreaga propunere. Am descoperit, destul de intamplator, cat de avantajos e sa o lasi, uneori, pe cealalta persoana sa vorbeasca."

Sursa foto: Aici

Poate pentru noi nu se va ivi aceasta "intamplare", pentru a accepta acest adevar. Insa avem marturiile si exemplele celor care au invatat deja aceasta lectie. Si suntem privilegiati sa le avem si suntem intelepti daca le vom folosi.

Cat despre tacere, cred ca mai sunt multe lectiile pe care le mai avem de invatat. Pana la noi descoperiri (pe care mi-ar placea sa le impartasiti), este bine sa tinem mint cuvintele lui Dale Carnegie: "Oamenii nu iti vor acorda atentie atata timp cat inca au multe idei proprii care cer sa fie exprimate."

Sa ne asiguram mai intai ca persoana din fata noastra are loc in mintea sa si pentru ideile noastre. Si daca nu are, sa o lasam sa faca loc, prin exprimarea tuturor ideilor care ii umplu mintea.

Un weekend placut, cu ocazii de a practica aceste teorii iti doresc!

P.S. Citatele si povestirea din acest articol sunt preluate din cartea Secretele Succesului, de Dale Carnegie, Editia 2010, Bucuresti, pag. 156-160