Cred
ca lectia de astazi tine foarte mult de caracter. Si cred ca multe
din lectiile cartii Secretele Succesului au, in ultima instanta,
legatura cu caracterul.
De
exemplu, astazi, trasatura de caracter de la care pleaca totul este
altruismul vs. egoismul.
Cat
de mult ne gandim si la altii in actiunile noastre? Cat de mult ne
gandim la ce isi doresc ei, la ce au ei nevoie? Cat de mult le luam
in considerare motivatiile, dorintele, aspiratiile?
Dale
Carnegie noteaza faptul ca exista un motiv pentru care cealalta
persoana gandeste si actioneaza in felul in care o face. Si mizeaza
pe faptul ca daca stim acel motiv, vom reusi sa descifram actiunile
si gandirea acelei persoane. Aici intervine si empatia – a ne pune
in papucii celuilalt, a ne gandi: de ce umbla asa, de ce se stramba
asa, de ce calca stramb?
In
acest fel, vom ajunge sa avem anumite presupuneri legate de
motivatiile sau actiunile celuilalt si nu ne vom mai supara sau vom
avea reactii diferite, spre polul pozitiv, atunci cand va fi cazul: “Devenind interesati
de cauza, e mai putin probabil sa ne displaca efectul.” - Dale
Carnegie
Autorul
Kenneth M. Goode, in cartea How to turn people into gold, scrie:
“Succesul in relatiile cu oamenii depinde de o intelegere atenta a
punctului de vedere al celeilalte persoane.”
In
acelasi ton, Gerald Nirenberg, in cartea Getting Through to
People, spune: “Atitudinea de
cooperare in conversatii este obtinuta atunci cand demonstrezi ca tii
cont de ideile si sentimentele celeilalte persoane la fel ca de ale
tale.”
Si
capitolele anterioare din Secretele Succesului
canta pe aceeasi voce: Fii interesat de oameni, asculta-i,
incurajeaza-i sa isi exprime ideile, pentru ca sa stii cum sa
introduci in subiect si propunerile tale.
Pretul
este timp si energie, creativitate, interes, iar rezultatul este
calitate: in discutii, in propuneri, in oferte, in relatii, in
familie, in clasa, in companie, in societate.
“Inainte
de a cere ceva de la cineva, gandeste-te: De ce ar vrea sa faca acest
lucru?”, intreaba Dale Carnegie.
Nu
de putine ori, pur si simplu, vorbim fara sa gandim. Insa suntem
chemati la mai mult decat “a gandi” si anume la “a ne gandi”,
ceea ce presupune reflectie, meditatie, analiza.
Acord
concluzia domnului Dean Donham, de la Scoala de Afaceri Harvard:
“Prefer
sa ma plimb doua ore pe trotuarul din fata biroului cuiva inaintea
unui interviu, decat sa intru in acel birou fara sa am habar ce
urmeaza sa spun si fara sa am idee despre raspunsurile probabile pe
care mi le va da persoana respectiva, in functie de ceea ce stiu ca o
intereseaza si o motiveaza.”
Pentru
ca, de cele mai multe ori, este inutil si pagubos a (te) gandi dupa
ce deja ai vorbit sau ai actionat intr-un fel negandit.
Eu
ma gandesc? Tu te gandesti? El/ Ea se gandeste? Acestea sunt
intrebarile.
Un
sfarsit de saptamana pe ganduri iti doresc!
Cred ca ramane unul dintre cele mai interesante si benefice exercitii. Sa ne gandim mereu la celalalt si sa ne straduim sa privim din punctul sau de vedere. Evident rezultatul e minunat si nu e ceva ce am putea face mai des in existentele noastre. Imi aduc aminte ca undeva, candva, cineva spunea ca singura cale si modalitate de a ajunge acolo unde vrei e sa ii ajuti pe cat mai multi oameni sa isi atinga propriile teluri. Cu ganduri bune si de bine, Marian Bejinariu.
RăspundețiȘtergere