Eu castig, tu castigi, el/ea castiga. Noi castigam, voi castigati, ei/ele castiga.

Bine te-am regasit!

Am avut o perioada de articole „intre etaje”, intre deprinderi. Am ajuns la un etaj la care putem fi independenti si am dezvoltat cateva deprinderi care ne ajuta in sensul acesta. Insa, cum am scris si cu ceva timp in urma, scopul este sa ajungem la nivelul interdependentei.

Pentru a ajunge acolo mai avem 3 etaje de urcat, 3 deprinderi de insusit (sau de invatat, pentru ca ne ramane viata intreaga sa le exersam si sa le insusim.

Astazi ne oprim la deprinderea a patra, care se refera la gandirea de tip „castig – castig”.

Sursa foto: Aici

Gandeste „castig – castig”.

Covey crede ca acest tip de gandire este un principiu al leadership-ului interpersonal.

O numeste chiar o paradigma a relatiilor interumane, alaturi de inca cinci astfel de paradigme:

Castig – castig:

In relatiile interpersonale, atat inima cat si ratiunea urmaresc beneficii care sa fie de ambele parti. Rezultatele sa fie reciproc avantajoase.

Beneficii ale acestui tip de gandire: toate partile interesate sunt multumite si se simt angajate in planul de actiune, ceea ce inseamna ca vor coopera, eliminand competitia.

Castig – castig inseamna „ca este destul pentru fiecare” si succesul unuia nu inseamna esecul altuia.

Castig – pierdere:

Deviza acestei paradigme este „Daca eu castig, tu pierzi.”

Are la baza comparatiile care se fac intre elevi, intre frati, intre colaboratori.

Cel mai bun castiga si celalalt pierde. Procesul educational este construit pe paradigma aceasta, pentru ca incurajeaza competitia si pentru noi poate fi destul de greu de inteles ca acesta este un minus. Pentru ca asa am fost crescuti, aceasta idee ne-a fost inoculata. Si ma regasesc deplin, pentru ca intotdeauna ma intreb, inca, desi am terminat perioada de scolarizare, daca sunt cea mai buna sau oriunde altundeva sub acest nivel.

Nu poate fi vorba de cooperare in acest sistem, un unele cazuri, cooperarea este catalogata chiar ca si trisare si este pedepsita. (Zambesc amar).

Aceasta paradigma creeaza o atitudine defensiva, iar aceasta nu poate fi nici creativa, nici cooperanta.

Bineinteles ca sunt situatii in care este necesara competitia si buna. Dar viata, in totalitatea ei, nu este o cursa. Nu in orice relatie pe care o a am se pune intrebarea „Cine este castigator?” In cele mai multe situatii avem nevoie de cooperarea oamenilor, nu de atitudinea lor de competivitate fata de noi.

Pierdere/Castig:

O atitudine si mai negativa, a persoanei care se face pres sau treapta pentru ca altii sa urce.

Confortul lor vine din a se simti acceptati, placuti de ceilalti, astfel ca fac orice pentru pace si buna intelegere – chiar se compromit pe ei insisi si principiile lor.

Acestia isi refuleaza sentimentele, care nu dispar, ci se aduna si vor exploda, la un moment dat, intr-un anume mod: o boala fizica/ psihica, accese de furie cu consecinte importante, acte necugetate sau altele.

Pierdere/Pierdere:

Este un rezultat al paradigmei castig/pierdere, atunci cand doua persoane se incapataneaza sa castige, in fata celuilalt.

Sau sa il faca pe celalalt sa piarda, chiar daca asta inseamna si pierderea lor.

Tot aici intra si categoria de persoane care vor ca toti sa piarda, doar pentru ca ei nu castiga: sa fie toti pierzatori.

Castig:

„Pentru mine, castig. Pentru tine – nu conteaza.” Important este, pentru oamenii care gandesc asa, ca ei sa castige, fara sa conteze ce se intampla in terenul celorlalti.

Castig/Castig sau nimic altceva:

Aceasta este o varianta superioara a alternativei castig/castig.

Nimic altceva inseamna ca nu exista solutii avantajoase si se convine, de comun acord, sa nu se incheie afacerea/ colaborarea.

Avantajele acesti gandiri:

• te vei simti mai liber: nu mai e encesara manipularea, impunerea conditiilor, fortarea situatiei in directia itnereselor tale;
• poti fi sincer in afirmatia „Intentia mea este castig/castig.”

Chiar daca se va plati un pret pentru „nimic altceva”, pe moment, beneficiile acestei gandiri se vor vedea in timp.

Apar multe semne de intrebare, meditand la paradigmele descrise mai sus.

In dreptul meu. Cand si care paradigma o folosesc? Care este gandirea care are cea mai mare frecventa in situatiile cu care ma confrunt?

Cum e sa te gandesti castig/ castig sau nimic altceva? Cum e sa te ghidezi dupa aceasta filozofie, ignorand presiunea materiala a momentului? Trebuie sa fie interesant, ma intreb ce avem de castigat daca gandim si traim asa.

Arunc manusa, cine o va prinde? Arunc manusile, ca sa nu creez spirit de competitie. Sunt destule pentru fiecare, doar noi sa vrem sa ne folosim de ele pentru a ne insusi aceasta deprindere, de a gandi in folos reciproc – pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru.