Stimate
cititor,
Cu
ocazia capitolului citit astazi am ajuns la finalul partii a treia
din Secretele succesului, scrisa de Dale Carnegie.
Acest
capitol este despre provocari. Provocari si felul in care raspund
majoritatea oamenilor la ele; la felul incare acestea ii motiveaza pe
oameni, mai mult decat orice altceva.
Cred
ca este un bun motiv pentru un exercitiu de gandire. Am citit :
“Acesta
este lucrul pe care fiecare persoana de succes il iubeste: jocul.
Sansa exprimarii de sine. Sansa de a-si demonstra valoarea personala,
de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie)
Si
m-am intrebat: Eu ce iubesc? Pe mine ce ma motiveaza? Ce ma impinge
cu o treapta mai sus a cunoasterii? Dar a realizarilor?
Sunt
o persoana de succes? Sunt macar o persoana cu potential de succes?
Sau cu directie de succes?
Persoanele
de succes, in credinta lui Dale carnegie, sunt atrase si impinse de
joc. Nu de bani, nu de dorinta de putere sau de suprematie, nu de
popularitate sau alte dorinte.
Harvey
Firestone, fondator al companiei Firestone Tire and Rubber este
citat in acest capitol de catre autor:
“Nu
am observat niciodata vreun caz in care banii si doar banii sa fi
reusit sa aduca si sa mentina impreuna oameni buni. Cred ca jocul in
sine a fost cel care a reusit acest lucru.”
Banii
nu pot, nu au aceasta putere, de a face pe cineva sa ii placa ceea ce
face. Sa dea energia necesara pentru munca eficienta sau suplimentara. Banii nu
pot. Dar jocul poate, pentru ca presupune pasiune si placere –
motivatii intrinseci, care sunt mai puternice decat cele care vin din
exterior.
Charles
Schwab afirma:
„Modul
de a rezolva problemele e sa stimulam competitia. Nu ma refer la
competitie in sensul sordid, bazat pe bani, ci in sensul dorintei de
a excela.”
Jocul
inseamna “sansa exprimarii de sine. Sansa de a-ti demonstra
valoarea personala, de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie) De a exploda in
creativitate si buna dispozitie si veselie in munca pe care o faci.
Sa muncesti si sa ti se para o joaca este ceea ce probabil ca toata
lumea isi doreste, dar nu stiu cat de multi sunt cei care se joaca 8
ore pe zi :)
Haide
la joaca! Sa ne jucam, 8 ore pe zi, 24 din 24. Sa ne traim viata ca
pe un joc pe care dorim sa il castigam si sa descoperim de pe acum
care sunt rasplatirile care vor urma sfarsitului jocului. Sa ne
luptam pentru ele. Sa ne JUCAM pentru ele.
Imi
place foarte mult un citat din acest capitol, care reprezinta moto-ul
garzii regale in Grecia Antica:
![]() |
Sursa foto : Aici |
“Toti
oamenii au temerile lor, insa cei curajosi renunta la ingrijorari si
merg mai departe, uneori catre moarte, insa mereu catre victorie.”
Un
weekend catre victorie iti doresc!
Cu
curaj,
Eliza
Păun
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, Eliza, pentru improspatarea unui principiu minunat! E folosit de oameni de succes si ignorat de restul, un rest cam mare. 98% din oameni, dupa parerea umila a lui Napoleon Hill. Ganduri bune si zile vesele!
RăspundețiȘtergere