Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om!