In foarte multe cazuri, situatii din
viata sau in multe domenii, nu avem inaltimi la care sa ne ridicam,
standarde pe care sa le atingem sau modele pe care sa le urmam.
Cred
ca asa apar lucrurile facute doar pe jumatate, ideile comune in locul
celor stralucitoare, nemultumiri pe atat de mari pe cat de mici pot
fi rezultatele. Lipsa de inaltimi duce la lipsa de salturi.
Imi imaginez acum un joc de volei. Cu cat mai sus este
pasata mingea, cu atat mai sus sar jucatorii, pentru a o lovi. Cineva
le da o provocare, le da un punct la care sa ajunga, asa ca ei sar,
pentru a-l castiga.
Secretul de astazi al succesului se refera exact
la acest lucru: Sa ii ridicam pe cei care credem ca pot mai mult si
mai bine in ochii lor, pentru ca ei sa plonjeze inspre ce le-am
aratat si, astfel, sa creasca: in respectul fata de noi, in dorinta de a nu ne dezamagi, in eficienta, in succes, in eforturile
depuse.
Cateva citate din acest capitol cred ca
sunt destul de clare si nu voi incerca sa le schimb, riscand sa scad
valoarea gandului:
"Persoana obisnuita poate fi motivata
cu usurinta daca ai respectul ei si daca ii arati si tu ca o respecti
pentru vreun anumit tip de abilitate." Samuel Vauclain, Baldwin
Locomotive Works (Carnegie, 2010, p.218)
"Poarta-te ca si
cum" este dictonul citatului de mai sus. In acelasi gand,
William Shakespeare a scris:
"Asuma-ti o virtute
daca nu o ai."
Un bun conducator
stabileste tinte destul de inalte pentru a reprezenta o provocare si, o data atinse, un progres; dar destul de jos pentru a putea fi atinse: atat pentru el insusi, cat si
pentru cei pe care ii conduce.
Un bun conducator vede
slabiciunile din fiecare si are abilitatea de a le tranforma in
puncte tari, folosindu-se de mai mult sau mai putin ascunsele comori
ale fiecaruia dintre noi.
A ridica asteptarile la
rang de "deja facut", "deja vazut" il va face pe
cel de langa mine sa sara, sa se lupte pentru a pastra reputatia buna
pe care i-am spus ca o are.
Suntem obisnuiti sa cautam sa ne ridicam pe noi insine, sa fim cat mai sus, cat mai de departe de ceilalti in superioritate, statut, influenta, putere.
Atat de greu ne va fi, chiar si daca ne vom propune sa ii ridicam si pe altii, macar din cand in cand, la inceput si apoi, sa ne devina obicei.
La inceput ma gandeam ca este nevoie de smerenie pentru a reusi in a face cele scrise mai sus; la a doua gandire, cred ca este un semn de valoare si de siguranta: sa stiu ca valoarea mea nu scade, daca va creste a prietenului, a colegului sau a subordonatului meu. Dimpotriva, valoarea mea, ca si lider, depinde de valoarea celor de care sunt inconjurat: ei mai sus, eu mai sus; ei mai jos, eu mai jos.
Va doresc izbanda celor care alegeti sa invartiti si aceasta cheita in usa greu de deschis a succesului. Oferiti celorlalti reputatii bune la inaltimea carora sa se ridice; pasati mingi inalte - faceti un joc frumos atat pentru cei din teren, cat si pentru cei care privesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu