Am uitat ceva timp sa mai trecem pe aici! A propos de dorinta unui client al nostru, special, ca fiecare client al Job Connect, care isi doreste o persoana pentru secretariat, iar esential este "sa aiba tinere de minte"! Glumesc, oarecum intr-o doara!
Una peste alta, astazi deschidem putin ferestrele pe aici, dam cu aspiratorul, udam florile si alte chestii la care, e drept, ca nu ma pricep foarte bine!
In rest, propun sa ne dam putin cu prasitoarea pe limba, vorba unui fost coleg de facultate, ca tare multe buruieni se aduna si nimeni nu are nimic de spus! In general, vorbind despre limba romana!
Discutam multe si nevrute, dar despre ce ne aduce starea de bine de zi cu zi, sunt si mai multe de zis.
Un job sanatos, plin de provocari pentru unii, linistitor pentru altii, atat pentru unii cat si pentru ceilalti, cu salarii, remuneratii, mai nou pachete motivationale pe masura, daca ne referim la partea profesionala a vietii si ma voi limita la acest aspect. Nu pentru ca este definitoriu - personal cu profesional sunt extrem de complementare - daca imi pot exprima asa o idee, ci pentru ca aici ar trebui sa curatam noi oglinda de praf.
Si cum incercam sa mai si motivam oameni, altfel decat in modul de mai sus, ne infruptam informational si din ceea ce primim de la cei pe care ii intalnim. Un fel de a spune, intalnim - de la discutii telefonice, la cele fata in fata (eram tentat sa scriu face to face sau face a face, dar, inca o data, romanesc ne este graiul, haideti sa il imbrcam asa pana la capat!)!
Facem pe iscusitii si suntem si mai si in mii de situatii, dar sunt si cele in care primim lectii - de comunicare (asa de multa lumea vorbeste despre comunicare si atat de saraci suntem sa oferim ceva; de aici vine comunicarea, fara sa punem ceva, ea este doar ca un fel de umbra. Suntem hoti de comunicare, mimi ai comunicarii. ) In final, apar bucurii si frustrari.
Este simplu, sa ne gandim la cei carora le explicam despre un serviciu pe care il punem la dispozitia lor. Sunt, in mare parte companii, care fiinteaza prin diferite persoane cu roluri si putere decizionala de valori diferite. Unii pot comunica, intelegand ca suntem, indiferent de pozitia si organizatia din care facem parte, in primul rand fiinte umane, iar altii, nici pana la urma nu ajung la aceasta concluzie.
Stiu, teoria comunicarii spune ca "receptorul nu este niciodata vinovat pentru reactiile sale". Credem in acest model si el verifica realitatea. Dar, aici este si mai interesant de privit. Manageri veritabili au mentalitatea conform careia "nimic din ceea ce ai face in momentul in care primesti un telefon la birou, nu este pe atat de important precum informatiile pe care le poti afla din acea discutie".
Imi place acest model si el verifica realitatea - de exemplu - acum cateva zile cineva de la o companie de telefonie a sunat si ne-a propus un plan tarifar mai bun decat cel pe care il avem in prezent. Pozitiv. E un exemplu banal.
E adevarat ca mai spinos este modelul in care noi suntem cei care dam telefoane.
In vanzari se vorbeste despre acei "paznici", care pot fi secretare, asistent manageri si diverse persoane care nu detin roluri decizionale, dar ocupa unele pozitii cheie si tampon intre exterior si conducerea unei companii.
In trei cuvinte, sunt extrem de folositori, dar asa cum agresivitatea si felul de a fi "hiperactiv" sunt daunatoare ca si maniere de raportare la exterior, la fel ar fi mult mai benfic sa avem paznici profesionisti, instruiti, care sa discearna intre alb si negru, intre momente si persoane care trebuie sa ajunga la factori care iau decizii(cei care sunt perseverenti ajung oricum, mai tarziu decat si-au programat initial, dar tot ajung) si cei care sunt inca in stadiul de antrenament.
In principiu, mai devreme sau mai tarziu(depinde si cat de implicat este managerul in afacere si cat de mult aduce in piata calitatea serviciilor sau produselor pe care le promoveaza) acest model esueaza. Pana atunci, ne mai intalnim cu astfel de fiinte si e clar ca nu sunt ele de vina - mereu este altcineva, precum familia, profesorii, cei care le platesc stagiile de instruire, in ultima instanta.
O tara in care lumea se acopera bine cu hartii, tara lui "Forma - Voda", iar de Tagma lui Fond se feresc multi. Aici e e nevoie de pus umarul.
Stiti bine ca se poate. Dam pentru a primi.
Motivul pentru care am scris aceste randuri este legat de o intamplare fistichie cu o mare companie. Pentru a-i gasi macar o scuza, ne-am propus sa avem putina rabdare, mai ales ca este una dintre etichetele legate de comportamentul placut in lumea oamenilor.
Voie buna si puneti suflet!
joi, 3 septembrie 2009
marți, 30 iunie 2009
Esti absolvent? Fa primul pas spre o cariera de succes!
Esti absolvent? Fa primul pas spre o cariera de succes!
Pregateste-te pentru intalnirea cu angajatorul!
Pentru ca s-a incheiat perioada cursurilor festive, a sustinerii lucrarilor de licenta, am decis sa ma adresez astazi celor peste 200.000 absolventi de studii superioare care sunt in cautarea unui loc de munca.
Vin in incurajarea celor care si-au dedicat perioada studentiei pregatirii teoretice , spunandu-le ca sunt sanse mari pentru a-si face loc pe piata fortei de munca, chiar si pe timp de criza. Sunt angajatori dispusi sa investeasca in dezvoltarea ta profesionala. Trebuie insa sa stii la ce usa sa bati si sa le vorbesti despre aspectele semnificative pe care tu le poti aduce in acea companie. Acum este sansa de a te folosi de ATITUDINE pentru a te integra printre profesionisti!
Pregateste-te inainte de a incepe sa aplici! Asa cum ai investit 3-4-5 ani in pregatirea ta profesionala, rezerva-ti cateva zile pentru a-ti realiza un plan de cariera pe care vrei sa il atingi cu orice pret.
Intocmeste un cv cu ajutorul caruia sa iti pui in evidenta realizarile, proiectele in care ai fost implicat in perioada studentiei (rolul tau in cadrul acestor proiecte), daca ai fost implicat in Asociatii Studentesti si bineinteles cunostintele, deprinderile si abilitatile care te definesc. Un aspect neglijat de candidati dar pe care angajatorii pun pret este cel legat de cunostintele de limbi straine/utilizare PC. Nu uita de ele!
Scrisoarea de intentie/motivatie te va ajuta sa te diferentiezi de ceilalti candidati care aplica si iti va creste sansele de angajare. Elaborand acest document inseamna ca detii deja informatii relevante cu privire la companie, persoana careia ii adresezi acea scrisoare (ar fi interesant sa ajungi la numele reprezentantului si sa eviti formularea standard:”in atentia Departamentului de Resurse Umane” iar pentru aceasta iti recomand platforma de networking LinkedIn), structura companiei/departamentului in care ai putea fi incadrat iar cu ajutorul cunostintelor, abilitatilor si deprinderilor mentionate in cv sa le explici de ce au nevoie de tine.
Urmeaza etapa in care trebuie sa identifici sursele prin care sunt promovate joburile. Nu te limita doar la bazele de date de specialitate ci incearca sa abordezi direct companiile din domeniile pe care tu le vizezi. Intocmeste o lista cu acestea, fa rost de o adresa de e-mail si datele de contact al unei persoane din Departamentul Resurse Umane si arata-le ca te-ai pregatit! Poti apela cu incredere si la companiile de recrutare pentru a-ti oferi consultanta in vederea gasirii jobului mentionat in acel plan de cariera. Fii atent la joburile la care aplici/companiile carora le trimiti cv-ul spre a evita raspunsurile: “am aplicat la mai multe joburi”! si petru a sti criteriile de selectie mentionate in cadrul fiecarei oferte de munca.
Ai terminat cu hartiile!? Urmeaza partea cea mai interesanta: o intalnire cu reprezentantii companiei! Daca ai urmat etapele mentionate mai sus inseamna ca esti pregatit pentru aceasta etapa. Eu iti urez mult succes si iti spun sa nu uiti de acea ATITUDINE!
Inchei prin a-ti furniza cateva site-uri dedicate absolventilor: www.postuniversitar.ro; www.targdejoburi.ro; www.graduatejobs.ro; www.angajat.ro si nu uita de www.jobconnect.ro !
vineri, 26 iunie 2009
Resurse (h)u-(h)u-(h)umane!
Salutare,
Pe scurt, acele de gamalie sau cu gamalie, corect spus, din aceasta saptamana:
stabiliesc o intalnire cu o doamna directoare pentru marti dimneata la ora 9, la sediul firmei pe care o conduce(mai ca as vrea sa pun aici un link, dar nu e numai din stomac reactia, ci si din degete). Luni imi confirma intalnirea.
Marti dimineata, dupa ce m-am pierdut iar prin cartulia de vanzari cu care imi deschid ochii, am constientizat ca risc sa intarzii la intalnire[(chiar daca fac si eu unoeri greseli gramaticale, va rog frumos sa ii trageti de maneca pe cei care va scriu sms-uri gen "intarziu cateva minute"..., rugati-i sa intrazie o viata intreaga:)]! Am trecut asa la doua semafoare intre galben si rosu si m-am facut cred rosu si galben cand l-am vazut pe nenea politist venind grabit spre axul drumului..., sa il opreasca pe cel din spatele meu. Pana aici toate bune!
Ajungem la firma! Aici discutam cu un coleg, care imi spune ca sigur va ajunge, ca este punctuala. Eu spun ca asta e un detaliu si ca o astept 15 minute!
Dupa 10 minute ajunge si domnul Director national de vanzari - valiza trece ca prin gara, nu saluta... chestii de padure. Fenomen remarcabil, de altfel, in contextul in care, intre timp mai venise la serviciu si un sales simplu, dar care a fost si politicos si atitudinal am simtit felul unui om stanjenit ca nu poate descalci situatia. Bine, nu e vorba ca era cine stie ce situatie, dar mi-e un pic scarba de starea asta de lehamite si de "mi-se-rupism"!Un pic mai mult, recunosc!
Cum spun, peste 10 minute, adica pe la 9 si 20, apare din nou domul director de vanzari sa ma anunte ca se ocupa el de mine. Foarte bine!
Oare s-a mai auzit de eticheta? De a cere scuze in numele cuiva, chiar daca acea persoana nu a catadicsit s ale transmita? Ei, asi!
Purtam o discutie, in care eu pur si simplu studiez un fel de exemplar pe care l-am putea defini conform celor de la Catavencu si Guerilla-, un meltean, un nenea frizura de arici si plictiseala de marlan, dar care stie cateva cuvinte si are impresia ca rostirea lor il fac si inteligent.
Mai stupid, dupa ce ca nu i-am spus mai nimc, el imi spune ca a inteles tot si ca va transmite informatiile mai departe! Extraordinar! In sensul rau! Cred ca in putine cazuri mi-am dorit sa nu fi fost la o astfel de intalnire, sentimentul e mai grav decat cev pe care l-am incercat cand un politist beat(in timpul liber, desigur) incarca un puscoci si se pregatea sa ne gaureasca pe mine si pe un coleg...cred ca asta e ceva ce am visat, in cazul in care se gaseste cineva sa sape.
Bun!!! Am plecat, hotarat sa uit acest episod, dar apoi m-am gandit ca e bine sa vad pana unde poate fi aceasta dimensiune, numita atitudine de "bisnit-man/women"?! Echipa e completa, sa nu fie discriminare;)! Am sunat-o mai tarziu pe doamna in cauza si ei i se parea totul corect. Nu a avut nici macar un fel de reactie, de genul..., "vai, stiti, am fost in nu stiu ce intanire..."!
Mesajul meu este simplu, treziti-va oameni buni! Oferiti servicii, sunteti intr-o piata in care mai devreme sau mai tarziu va veti sufla in propria ceafa! Deznadejdea si delasarea sunt lucruri care ajung sa fie caracteristici personale doar cu voia noastra!
Peste sfarsitul de saptamana, va doresc un inceput de bun simt, business sau personal, e unul si acelasi de multe ori!
Pe scurt, acele de gamalie sau cu gamalie, corect spus, din aceasta saptamana:
stabiliesc o intalnire cu o doamna directoare pentru marti dimneata la ora 9, la sediul firmei pe care o conduce(mai ca as vrea sa pun aici un link, dar nu e numai din stomac reactia, ci si din degete). Luni imi confirma intalnirea.
Marti dimineata, dupa ce m-am pierdut iar prin cartulia de vanzari cu care imi deschid ochii, am constientizat ca risc sa intarzii la intalnire[(chiar daca fac si eu unoeri greseli gramaticale, va rog frumos sa ii trageti de maneca pe cei care va scriu sms-uri gen "intarziu cateva minute"..., rugati-i sa intrazie o viata intreaga:)]! Am trecut asa la doua semafoare intre galben si rosu si m-am facut cred rosu si galben cand l-am vazut pe nenea politist venind grabit spre axul drumului..., sa il opreasca pe cel din spatele meu. Pana aici toate bune!
Ajungem la firma! Aici discutam cu un coleg, care imi spune ca sigur va ajunge, ca este punctuala. Eu spun ca asta e un detaliu si ca o astept 15 minute!
Dupa 10 minute ajunge si domnul Director national de vanzari - valiza trece ca prin gara, nu saluta... chestii de padure. Fenomen remarcabil, de altfel, in contextul in care, intre timp mai venise la serviciu si un sales simplu, dar care a fost si politicos si atitudinal am simtit felul unui om stanjenit ca nu poate descalci situatia. Bine, nu e vorba ca era cine stie ce situatie, dar mi-e un pic scarba de starea asta de lehamite si de "mi-se-rupism"!Un pic mai mult, recunosc!
Cum spun, peste 10 minute, adica pe la 9 si 20, apare din nou domul director de vanzari sa ma anunte ca se ocupa el de mine. Foarte bine!
Oare s-a mai auzit de eticheta? De a cere scuze in numele cuiva, chiar daca acea persoana nu a catadicsit s ale transmita? Ei, asi!
Purtam o discutie, in care eu pur si simplu studiez un fel de exemplar pe care l-am putea defini conform celor de la Catavencu si Guerilla-, un meltean, un nenea frizura de arici si plictiseala de marlan, dar care stie cateva cuvinte si are impresia ca rostirea lor il fac si inteligent.
Mai stupid, dupa ce ca nu i-am spus mai nimc, el imi spune ca a inteles tot si ca va transmite informatiile mai departe! Extraordinar! In sensul rau! Cred ca in putine cazuri mi-am dorit sa nu fi fost la o astfel de intalnire, sentimentul e mai grav decat cev pe care l-am incercat cand un politist beat(in timpul liber, desigur) incarca un puscoci si se pregatea sa ne gaureasca pe mine si pe un coleg...cred ca asta e ceva ce am visat, in cazul in care se gaseste cineva sa sape.
Bun!!! Am plecat, hotarat sa uit acest episod, dar apoi m-am gandit ca e bine sa vad pana unde poate fi aceasta dimensiune, numita atitudine de "bisnit-man/women"?! Echipa e completa, sa nu fie discriminare;)! Am sunat-o mai tarziu pe doamna in cauza si ei i se parea totul corect. Nu a avut nici macar un fel de reactie, de genul..., "vai, stiti, am fost in nu stiu ce intanire..."!
Mesajul meu este simplu, treziti-va oameni buni! Oferiti servicii, sunteti intr-o piata in care mai devreme sau mai tarziu va veti sufla in propria ceafa! Deznadejdea si delasarea sunt lucruri care ajung sa fie caracteristici personale doar cu voia noastra!
Peste sfarsitul de saptamana, va doresc un inceput de bun simt, business sau personal, e unul si acelasi de multe ori!
vineri, 19 iunie 2009
joi, 18 iunie 2009
Un om de vanzari
Iata o chestie buna pentru fiecare dintre cei care s-au gandit ca vor sa fie agenti de vanzari. De la cel mai simplu, pana la cel mai bun vanzator. Uneori ma impiedic in statistici, dar am descoperit ca imi plac si ca ele aduc performanta daca tinem cont de ele!
Fara multe pierderi de timp, un om de vanzari, cu succes sau insucces la purtator, se sprijina procentual pe:
15% - cunostinte despre produsul sau serviciul pe care il promoveaza;
20% - abilitati de comunicare verbala si scrisa;
15% - roade ale unui management bun sau defectuos(pentru TOnTI, am putea traduce, dar exagerat rau de tot - "seful" e foarte putin merituos daca ai succes si foarte putin vinovat daca iti tot dai intalnire cu "insuccesul"; apropos de ceea ce spune MR Zig Ziglar, ca insuccesul nu este o persoana, ci doar o intamplare);
SI
50% - ATITUDINE! Da, Da si poti sa strigi cat te tin plamanii! E verificat si chiar daca acum esti vesel e chiar din acest motiv, iar daca esti pleostit(adica realizezi si tu), pune mana si antreneaza-te!
Trageti concluzii sau puneti intrebari!
Pentru cine are macar un dram de dorinta, restul se cultiva, dar e nevoie macar de o boaba de intentie, repet! Punem la punct un program de instruire a "vanzaciosilor", ca un parcurs de combatant.
Cu reguli, fara exceptii, pentru rezultate beton!
AHA!
Fara multe pierderi de timp, un om de vanzari, cu succes sau insucces la purtator, se sprijina procentual pe:
15% - cunostinte despre produsul sau serviciul pe care il promoveaza;
20% - abilitati de comunicare verbala si scrisa;
15% - roade ale unui management bun sau defectuos(pentru TOnTI, am putea traduce, dar exagerat rau de tot - "seful" e foarte putin merituos daca ai succes si foarte putin vinovat daca iti tot dai intalnire cu "insuccesul"; apropos de ceea ce spune MR Zig Ziglar, ca insuccesul nu este o persoana, ci doar o intamplare);
SI
50% - ATITUDINE! Da, Da si poti sa strigi cat te tin plamanii! E verificat si chiar daca acum esti vesel e chiar din acest motiv, iar daca esti pleostit(adica realizezi si tu), pune mana si antreneaza-te!
Trageti concluzii sau puneti intrebari!
Pentru cine are macar un dram de dorinta, restul se cultiva, dar e nevoie macar de o boaba de intentie, repet! Punem la punct un program de instruire a "vanzaciosilor", ca un parcurs de combatant.
Cu reguli, fara exceptii, pentru rezultate beton!
AHA!
NETWORKING-ul profesional
Cat de mult timp petrecem in fata calculatorului? Daca citesti acum acest post pe blog inseamna ca esti deja in aceasta situatie si poate PC-ul tau face parte din viata ta si joaca un rol foarte important. Imi aduc aminte de o conferinta promovata succesiv prin mai multe surse prin care se prezentau noile canale de comunicare cu specialistii pe care ii cautam noi, recruiterii.
Un astfel de canal de comunicare e reprezentat de PLATFORMELE PROFESIONALE DE NETWORKING. Cand port discutii cu potentialii clienti despre ele si lumea nu le intelege le explic ca o astfel de platforma este hi5 (pe care o cam cunoaste toata lumea). Cum hi5 e folosit pentru a lega prietenii, cele profesionale sunt folosite pentru a lega, dezvolta relatii, evident PROFESIONALE. O astfel de platforma, cea mai renumita este LINKEDIN. In cadrul acestei platforme eu si Gabriela, persoane responsabile de relatia cu candidatii in Job Connect ne-am dezvoltat o retea de peste 400 de contacte directe prin intermediul carora avem acces la peste 120.000 de specialisti din Romania fiecare.
Click daca esti in cautarea unui JOB!In prezent pe aceasta "comunitate" avem 2 proiecte:
- un grup adresat specialistilor corporate si din consultanta care face recrutare si au nevoie de recomandari pentru job-urile disponibile;
- un grup adresat persoanelor care se afla in cautarea unui job pe care ne dorim sa le sprijinim in acest demers.
Cateva statistici simple arata ca doar 2 companii din consultanta din Sibiu, exploateaza cu adevarat aceasta resursa de networking, una dintre ele fiind Job Connect.
In calitate de candidat prin folosirea acestei platforme poti avea urmatoarele beneficii:
- acces direct la persoane decidente din companii ce se afla in cautarea unor specialisti pe linia ta profesionala;
- un acces mai facil la anumite informatii de interes pentru specialisti cu pasiune pentru ceea ce fac;
- contactarea directa sau prin intermediari a unor persoane care iti pot facilita accesul intr-o anumita companie de interes pentru tine.
La fel, o astfel de platforma te poate sprijini in activitati de marketing, vanzari, recrutare.
marți, 16 iunie 2009
120 de ani de la un 15 iunie trist
Conu' Misu s-a dus si dupa multe povestioare de dupa revolutie, cred ca a mai ramas o simpla amintire pentru unii care se apropie de varsta pensionarii. Sper sa ma insel. Personal faceam parte din categoria celor care in liceu invata in fiecare zi noi versuri din scriitura lui Eminescu. Astazi am uitat tot ce am invatat candva, iar goana dupa "biznisuri" nici nu mi-a permis sa mai am vreun gand pios si curat pentru unul dintre cei mai mari Romani. Pacat. Daca ati citit aceste randuri si sunteti si voi in aceeasi galeata cu mine, sa stiti ca macar cateva minute sa cititi versurile Doinei ati putea pune la capataiul invizibil al unui mare neinteles ( http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/doina.htm ). Consumerism pana in gat. Sacrificiu doar in mintea unora si in vietile celor care oricum doar pentru asta s-au nascut. Vezi toate categoriile de fiinte umane care dupa cel putin 20 de ani de munca(zic cel putin) castiga asa cat sa respire inca: 500, 600, 700 lei. Nu spuneti ca nu sunt, ca mintiti. Si u sunt doar la sapa, ci si la condei. Acum, cred ca e din cauza ca uneori sapa s-a gandit ca poate fi condei. Prostia costa, dar fudulia si mai mult. Vezi multi dintre cei care plang azi, daca acum 20 de ani ar fi fost peste linia de trecere pentru a fi admisi ca profesori sau alte categorii care sunt pentru mine "condeie".
Are sau nu are legatura acest gand de noapte cu HR/RU? Eu zic ca da! E pacat ca isi da cu parerea si nenea Becali de ce a murit saracul Eminescu?! E mort si dus e! Ce ne facem cu gandurile si scriitura documentata a publicisticii sale? Mmmm..., da, e trist ca il stim de la cele scoli inalte doar ca autorul nu mai stiu eu caror poezii (a propos si eu v-am trimis catre o poezie, dar sigur se gasesc si articole pe net; eu le am in numeroase carti pe care s-a pus un praf gros de cativa ani). Iar eu am facut si publicistica; si asta e adevarat. Multumesc profesori cu bun simt! Ati uitat sa ma invatati balet, a propos!
In criza aceasta oare si-ar permite un recruiter sa il vaneze pe Eminescu? Sau ar fi pe lista celor care fac "outplacement"??!! Sau vreun ziar din urbea prin care a trecut si-ar face loc pentru articole scrise nu din lehamite, nici din simplul motiv ca inca este ceva rau de scos in evidenta, ci pentru simplul motiv ca traim dincolo de carcasa din piele, carne si oase...?? Cam greu de crezut, dar ar fi printre putinii nebuni, trecuti de varsta studentiei (la care oamenii inca necopti sunt dusi de nas, cu sau fara bani putini...) care ar scrie doar pentru ca simtea nevoia sa furnizeze o informatie vie.
Una peste alta, ma gandesc ca fara un stimulent vizibil, palpabil, cam greu se misca resursa astazi, zic de resursa umana. Si eu sunt tot una din asta. Motivul e mai departe - o resursa buna, pusa la indemana unui comandant prost, copiaza. Gandim in procente, cresteri, descresteri, dar toate sunt traductibile in bani, case, masini, vacante, bla, bla, bla...
Fiecare varsta ar trebui sa aiba problemele ei. Zambesc cand ma gandesc la elevii care dau extemporale. Bleah, nu mai sunt ei stresati de asta! Pacat! Facilitarea accesului la informatie ar trebui sa nasca mai multe varfuri, dar vedem ca naste mai multe fiinte care lancezesc. Multe, e drept ca trag din pipa si scuipa seminte.
Oricum, e mai greu ca problema finala e la fel pentru toti: intr-o zi vom fi preocupati cu ceea ce ramane de rezolvat la urma. Si dupa cum se pare, nimeni nu a gasit solutia. In afara de Cristos, desigur!
Pana acolo, sucees si curaj pentru o desteptare in forta! Popor roman! Mai e cineva pe campie???
Are sau nu are legatura acest gand de noapte cu HR/RU? Eu zic ca da! E pacat ca isi da cu parerea si nenea Becali de ce a murit saracul Eminescu?! E mort si dus e! Ce ne facem cu gandurile si scriitura documentata a publicisticii sale? Mmmm..., da, e trist ca il stim de la cele scoli inalte doar ca autorul nu mai stiu eu caror poezii (a propos si eu v-am trimis catre o poezie, dar sigur se gasesc si articole pe net; eu le am in numeroase carti pe care s-a pus un praf gros de cativa ani). Iar eu am facut si publicistica; si asta e adevarat. Multumesc profesori cu bun simt! Ati uitat sa ma invatati balet, a propos!
In criza aceasta oare si-ar permite un recruiter sa il vaneze pe Eminescu? Sau ar fi pe lista celor care fac "outplacement"??!! Sau vreun ziar din urbea prin care a trecut si-ar face loc pentru articole scrise nu din lehamite, nici din simplul motiv ca inca este ceva rau de scos in evidenta, ci pentru simplul motiv ca traim dincolo de carcasa din piele, carne si oase...?? Cam greu de crezut, dar ar fi printre putinii nebuni, trecuti de varsta studentiei (la care oamenii inca necopti sunt dusi de nas, cu sau fara bani putini...) care ar scrie doar pentru ca simtea nevoia sa furnizeze o informatie vie.
Una peste alta, ma gandesc ca fara un stimulent vizibil, palpabil, cam greu se misca resursa astazi, zic de resursa umana. Si eu sunt tot una din asta. Motivul e mai departe - o resursa buna, pusa la indemana unui comandant prost, copiaza. Gandim in procente, cresteri, descresteri, dar toate sunt traductibile in bani, case, masini, vacante, bla, bla, bla...
Fiecare varsta ar trebui sa aiba problemele ei. Zambesc cand ma gandesc la elevii care dau extemporale. Bleah, nu mai sunt ei stresati de asta! Pacat! Facilitarea accesului la informatie ar trebui sa nasca mai multe varfuri, dar vedem ca naste mai multe fiinte care lancezesc. Multe, e drept ca trag din pipa si scuipa seminte.
Oricum, e mai greu ca problema finala e la fel pentru toti: intr-o zi vom fi preocupati cu ceea ce ramane de rezolvat la urma. Si dupa cum se pare, nimeni nu a gasit solutia. In afara de Cristos, desigur!
Pana acolo, sucees si curaj pentru o desteptare in forta! Popor roman! Mai e cineva pe campie???
miercuri, 10 iunie 2009
Redactati un cv pentru fiecare candidatura
La o prima abordare, atunci cand suntem pregatiti sau nevoiti spre a face o schimbare in viata profesionala, catalogam cv-ul ca fiind un document construit pe baza informatiilor relevante ale trecutului profesional in ordine cronologica. In realitate, e ceva mult mai complex. Un cv poate fi considerat un instrument de comunicare, la fel cum ne gandim la un articol sau un discurs politic. Bine construit si gandit poate avea aceiasi eficacitate si acelasi impact.
Astfel, curriculum vitae este un instrument caruia trebuie sa ii acordam o atentie deosebita, analizand cu rigurozitate fiecare detaliu util in redactarea sa. Daca il privim ca pe o forma de comunicare, trebuie sa ne gandim ce putem face pentru a-l adapta receptorului: companiei, reprezentantului HR, reprezentantul departamentului, etc si criteriilor acestuia. Imaginati-va cv-ul ca pe un puzzle: eficacitatea sa consta in piese dar si in modalitatea in care este elaborat. Studiile si experientele profesionale pertinente trebuie puse in valoare, tinand cont de criteriile amintite in cadrul unui anunt de angajare, asfel incat cv-ul sa va declare eligibil cu postul vacant. De aceea, toate detalile care nu sunt cu adevarat necesare trebuie eliminate in favoarea mai multor informatii utile.
De ce ar fi indicat sa adaptam cv-ul pentru fiecare loc de munca la care aplicam? In primul rand pentru a ne mari sansele de a participa la un interviu si de a fi selectati in urma citirii candidaturii. Responsabilitatea vine pentru ambele parti: atat pentru candidat prin aplicatia trimisa cat si pentru angajator- prin prezentarea cat mai detaliata a criteriilor de selectie, clasificandu-le in “cerinte obligatorii” pentru ocuparea postului vacant si cele care “constituie un avantaj”. Pentru a economisi din timpul pregatirii pentru gasirea un nou job, va recomand sa creati un cv standard si apoi sa il ajustati in functie de aplicatie. Trei module sunt vizate spre valorificare: “obiectivul profesional”, “competentele” si “experienta profesionala”.
In continuare mi-am propus sa va prezint cateva exemple ale unor fragmente din cv-uri personalizate pe fiecare oferta de recrutare propusa de angajator:
Exemplul 1:
|
Programator Java | Criterii de selectie: |
|
CV personalizat:
| Objectiv | Dezvoltarea unei cariere in domeniul IT ca programator java, in cadrul unei intreprinderi comerciale. |
| Profil |
|
Exemplul 2:
|
Reprezentant Tehnic Comercial | Criterii de selectie: |
| Candidatul ideal:
|
CV personalizat:
| Objectiv | Doresc sa-mi valorific experienta tehnica acumulata pana in prezent in domeniul vanzarilor, participand la dezvoltarea companiei. |
| Profil |
|
Asadar, in obiectivul profesional am inclus titulatura postului/ departamentul /compania vizata, pentru a ne manifesta astfel gradul de interes vis a vis de postul mediatizat. Ulterior, pe baza criteriilor de selectie am enuntat cateva aspecte relevante de potrivire cu jobul vacant.
Puteti sa exersati pentru urmatoarele candidaturi, insa nu uitati: a adapta un cv in functie de oferta angajatorului nu inseamna a minti, a va modifica/sterge/omite experienta profesionala. Puteti sa va puneti amprenta propriului trecut profesional mai bine decat altii si asta va creste sansa de a fi selectionat-intervievat-angajat.
MULT SUCCES!
miercuri, 25 martie 2009
Martie, cu oameni care incep sa inmugureasca
Salutare,
Pe scurt, o snoava actuala, diferita de cele in care Afanti era personajul principal.
Astazi ar trebui sa ma numesc AntiAfanti, pentru ca el iesea mereu basma curata si invatamintele erau de cele mai multe ori doar in maniera "cu zambetul pe buze", adica, tâlcul snoavelor izvora din istetimea acestui personaj. Si daca in goana acestei lumi nebune mai este timp si pentru o amintire din copilaria mea prozaica, pe scurt, una dintre snoavele si basmele chinezesti dintr-o copilarie de demult, povestea despre o familie care avea un copil bolnav si care era cocosat sau nu, dar sigur avea coloana stramba(stiti voi mai bine decat mine care se potriveste - scolioza, lordoza sau cifoza...?) ; intr-o zi la usa casei s-a oprit un vraci cum nu se mai vazuse si care a promis ca il va indrepta pe suferind. Pe scurt si foarte dur, dupa cateva zile, timp in care a fost hranit de catre familia respectiva, vraciul a prezentat si rezultatul: il indreptase legand-ul si tintuindu-l de o scandura! Desigur cu pretul vietii, dar nu despre asta se discutase initial, ci, doar despre rezultat. Metode conventionale sau neconventionale, important este ce fel de rezultat vizam.
De la snoave din copilarie, la ziua de astzi cand principiul vechi este acelasi, "cere ceva si fii atent sa nu uiti detaliile drumului care te duce pana la tinta".
Ideea simpla pe care o emit astazi este legata de "spuza" de onestitate care mai acopera inca pe unii indivizi; pe altii, pe care acest fenomen insolit(criza) i-a aruncat departe in galeata cu mizerii a actualului economic social politic(chiar credeti ca se mai vorbeste sau se mai gandeste cineva la cultural? - in sensul curat, nu cel legat de aspecte pecuniare) aceasta camasa de urzeala fina a onestitatii i-a cam parasit. Nu va intrebati din ce tabara fac parte pentru ca nu e cazul sa facem o dihotomie in valoare absoluta. Dar vorbesc despre puterea de a spune un DA sau NU atunci cand este cazul. Vorbesc despre ideea de a fi mai aproape de "un bine colectiv", despre care aduce aminte colegul meu Catlalin, despre capacitatea unor indivizi de a intelege ca daca ii privesti in ochi si le spui conditii oferite de un angajator - nu e cazul sa viseze cu ochii deschisi, la altceva.
Romania ultimilor ani, in care "economia a duduit"(chipurile) - cred ca mai degraba a horcait si acum e deja in agonie ca un cal tanar cu plamanii aprinsi, a adus in lumina zilei o tara de negustori in ale preturilor si conditiilor, fie ele de munca sau de tranzactii(un exemplu dement este cel legat de constructii - un apartament cu valoare de constructie de 25 de mii de coco se vindea cu peste 50 de mii de coco - nu e nebun cine cere, doar cel care da, iar de dat, au dat multi...)! Bun!!! Tot despre constructori sau despre oameni care au lucrat in acest domeniu vorbesc: deopotriva, angajati sau angajatori, au gustat din buza de sus a fericirii si acum cred ca nu mai ajung nici la cea de jos! Zice un fierar betonist: "Pai, domnu', da' io anu' trecut am luat si 45 de milioane(lei vechi) pe luna!" Ei, da, asta e o treaba buna, ma gandesc eu! Cum sa ajungem sa il facem pe acest individ care are doi copii sa priceapa ca esential este sa aiba un loc de munca in acest moment, chiar si mai putin platit decat anul trecut...In situatia lui sunt multi, chiar prea multi. Ultima experienta, cu o echipa din Blaj: le explic despre un santier din Bucuresti, ca lucurile nu sunt asa de vesele si ca nu li se deconteaza transportul pana acolo si ca vor avea un salariu fix, fara idei de lucru cu plata la metru patrat. Le mai expun si ideea limpede ca pun cartile pe masa si ca nu incerc sa negociez cu ei nimic si ca sunt in cautarea unor oameni sinceri. Si ei zic la fel, dar imi arunca idei, cum ca banii pe care ii oferea angajatorul ii pot castiga si in Blaj si ca daca vreau, sa ma gandesc la decontarea drumului. Raspunsul era nu evident, ci firesc pentru ca oamenii aceia ma priveau in fata, cred, asa cum mai privisera si pe altii care i-au mintit si i-au invata sa minta. Toate bune si frumoase. Am conchis ca ne auzim a doua zi pentru a confirma sau infirma daca pot sa obtin ceva in plus pentru ei, desi stiam deja fermitatea conditiilor angajatorului. Le-am comunicat rezolvarea problemei cu deja clasicul "nu se poate" si am concluzionat ca poate vom colabora altadata. Peste o saptamana m-au sunat sa imi spuna ca s-au razgandit. Au pierdut trenul acesta din lipsa puterii de a evalua corect situatia in care se afla. Povestea aceasta continua ...
Pe scurt, o snoava actuala, diferita de cele in care Afanti era personajul principal.
Astazi ar trebui sa ma numesc AntiAfanti, pentru ca el iesea mereu basma curata si invatamintele erau de cele mai multe ori doar in maniera "cu zambetul pe buze", adica, tâlcul snoavelor izvora din istetimea acestui personaj. Si daca in goana acestei lumi nebune mai este timp si pentru o amintire din copilaria mea prozaica, pe scurt, una dintre snoavele si basmele chinezesti dintr-o copilarie de demult, povestea despre o familie care avea un copil bolnav si care era cocosat sau nu, dar sigur avea coloana stramba(stiti voi mai bine decat mine care se potriveste - scolioza, lordoza sau cifoza...?) ; intr-o zi la usa casei s-a oprit un vraci cum nu se mai vazuse si care a promis ca il va indrepta pe suferind. Pe scurt si foarte dur, dupa cateva zile, timp in care a fost hranit de catre familia respectiva, vraciul a prezentat si rezultatul: il indreptase legand-ul si tintuindu-l de o scandura! Desigur cu pretul vietii, dar nu despre asta se discutase initial, ci, doar despre rezultat. Metode conventionale sau neconventionale, important este ce fel de rezultat vizam.
De la snoave din copilarie, la ziua de astzi cand principiul vechi este acelasi, "cere ceva si fii atent sa nu uiti detaliile drumului care te duce pana la tinta".
Ideea simpla pe care o emit astazi este legata de "spuza" de onestitate care mai acopera inca pe unii indivizi; pe altii, pe care acest fenomen insolit(criza) i-a aruncat departe in galeata cu mizerii a actualului economic social politic(chiar credeti ca se mai vorbeste sau se mai gandeste cineva la cultural? - in sensul curat, nu cel legat de aspecte pecuniare) aceasta camasa de urzeala fina a onestitatii i-a cam parasit. Nu va intrebati din ce tabara fac parte pentru ca nu e cazul sa facem o dihotomie in valoare absoluta. Dar vorbesc despre puterea de a spune un DA sau NU atunci cand este cazul. Vorbesc despre ideea de a fi mai aproape de "un bine colectiv", despre care aduce aminte colegul meu Catlalin, despre capacitatea unor indivizi de a intelege ca daca ii privesti in ochi si le spui conditii oferite de un angajator - nu e cazul sa viseze cu ochii deschisi, la altceva.
Romania ultimilor ani, in care "economia a duduit"(chipurile) - cred ca mai degraba a horcait si acum e deja in agonie ca un cal tanar cu plamanii aprinsi, a adus in lumina zilei o tara de negustori in ale preturilor si conditiilor, fie ele de munca sau de tranzactii(un exemplu dement este cel legat de constructii - un apartament cu valoare de constructie de 25 de mii de coco se vindea cu peste 50 de mii de coco - nu e nebun cine cere, doar cel care da, iar de dat, au dat multi...)! Bun!!! Tot despre constructori sau despre oameni care au lucrat in acest domeniu vorbesc: deopotriva, angajati sau angajatori, au gustat din buza de sus a fericirii si acum cred ca nu mai ajung nici la cea de jos! Zice un fierar betonist: "Pai, domnu', da' io anu' trecut am luat si 45 de milioane(lei vechi) pe luna!" Ei, da, asta e o treaba buna, ma gandesc eu! Cum sa ajungem sa il facem pe acest individ care are doi copii sa priceapa ca esential este sa aiba un loc de munca in acest moment, chiar si mai putin platit decat anul trecut...In situatia lui sunt multi, chiar prea multi. Ultima experienta, cu o echipa din Blaj: le explic despre un santier din Bucuresti, ca lucurile nu sunt asa de vesele si ca nu li se deconteaza transportul pana acolo si ca vor avea un salariu fix, fara idei de lucru cu plata la metru patrat. Le mai expun si ideea limpede ca pun cartile pe masa si ca nu incerc sa negociez cu ei nimic si ca sunt in cautarea unor oameni sinceri. Si ei zic la fel, dar imi arunca idei, cum ca banii pe care ii oferea angajatorul ii pot castiga si in Blaj si ca daca vreau, sa ma gandesc la decontarea drumului. Raspunsul era nu evident, ci firesc pentru ca oamenii aceia ma priveau in fata, cred, asa cum mai privisera si pe altii care i-au mintit si i-au invata sa minta. Toate bune si frumoase. Am conchis ca ne auzim a doua zi pentru a confirma sau infirma daca pot sa obtin ceva in plus pentru ei, desi stiam deja fermitatea conditiilor angajatorului. Le-am comunicat rezolvarea problemei cu deja clasicul "nu se poate" si am concluzionat ca poate vom colabora altadata. Peste o saptamana m-au sunat sa imi spuna ca s-au razgandit. Au pierdut trenul acesta din lipsa puterii de a evalua corect situatia in care se afla. Povestea aceasta continua ...
marți, 17 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
