PUTETI FI PESTE MEDIE

Dar ce este totusi „media”? Cineva a definit acest cuvant astfel: “ <<Mediu>> desemneaza nivelul maxim al calitatii inferioare si nivelul minim al calitatii superioare.”

Nu m-am gandit niciodata la o astfel de imagine. Este intr-adevar foarte sugestiva definitia de mai sus. Maxwell ne indeamna pe toti sa ne valorificam la maximum potentialul cu care ne-a inzestrat Creatorul nostru. In acest fel, il slavim pe Domnul si ne ridicam deasupra mediocritatii.

Tot Maxwell ne ofera si cateva principii, care ne vor ajuta sa depasim conditia omului obisnuit. Acestea sunt:

1. Avem nevoie de mai multa hotarare decat un om obisnuit

Ralph Waldo Emerson a spus :”Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu 10 minute”. Probabil ne intrebam cu totii la un moment dat, de ce unii au succes si altii nu? Ei bine, in multe lucrari de referinta apare ideea conform careia oamenii de succes detin cateva atribute care ii conduc sigur catre succes. Unele dintre aceste atribute despre care vorbim sunt si hotararea si perseverenta. Incearca! Esueaza! Incearca din nou! Cel mai bine invatam din propriile greseli. Si o lectie buna este atunci cand incercam, esuam, incercam din nou printr-o alta metoda, esuam, etc. Da, de acord, este bine sa invatam si din greselile altora – cu siguranta nu vom avea noi timp sa le facem pe toate!

2. Avem nevoie de mai multa credinta decat un om oarecare

“Lumea noastra este dominata de tristete, confuzie si suferinta” (John Maxwell). Avem nevoie sa avem credinta in Dumnezeu putin mai mult decat media. In acest fel, cu ajutorul Sau, cu siguranta se va ridica deasupra multimii.

3. Trebuie sa dam dovada de mai multa dragoste decat un om oarecare

Exista foarte multi oameni singuri printre noi si chiar si noi ne simtim adesea singuri, desi suntem inconjurati de multi oameni. Avem nevoie sa iubim, sa fim iubiti si sa ne simtim iubiti. Cantam despre dragoste, auzim pretutindeni despre aceasta, o citim, o...iubim! Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? “Dragostea are maini prin care sa ii ajute pe altii. Are picioare pentru a alerga catre cei saraci si nevoiasi. Are ochi pentru a vedea suferintele lumii. Are buze pentru a-i incuraja pe cei care dispera” (John Maxwell)

Putem spune ca mediocritatea apare in fiecare aspect al vietii. O persoana mediocra nu va incerca niciodata sa avanseze pe o pozitie superioara la locul de munca fiindca nu a luat hotararea sa isi doreasca o pozitie mai buna, nu are credinta in el insusi ca poate face fata unor noi sarcini si responsabilitati si nu are dragoste pentru ceea face astfel incat sa isi faca mai bine munca.

Va las pe voi sa scrieti, in sectiunea de comentarii, cum veteti mediocritatea manifestandu-se in viata personala?

P. S. Ii multumesc Elizei, colega mea de birou, care ma inspira si ma ajuta sa devansez mediocritatea de fiecare data cand ii cer un sfat, o parere, o vorba buna! Multumesc Eliza Paun!

La joaca, spre victorie!

Stimate cititor,

Cu ocazia capitolului citit astazi am ajuns la finalul partii a treia din Secretele succesului, scrisa de Dale Carnegie.

Acest capitol este despre provocari. Provocari si felul in care raspund majoritatea oamenilor la ele; la felul incare acestea ii motiveaza pe oameni, mai mult decat orice altceva.

Cred ca este un bun motiv pentru un exercitiu de gandire. Am citit :

“Acesta este lucrul pe care fiecare persoana de succes il iubeste: jocul. Sansa exprimarii de sine. Sansa de a-si demonstra valoarea personala, de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie)

Si m-am intrebat: Eu ce iubesc? Pe mine ce ma motiveaza? Ce ma impinge cu o treapta mai sus a cunoasterii? Dar a realizarilor?

Sunt o persoana de succes? Sunt macar o persoana cu potential de succes? Sau cu directie de succes?

Persoanele de succes, in credinta lui Dale carnegie, sunt atrase si impinse de joc. Nu de bani, nu de dorinta de putere sau de suprematie, nu de popularitate sau alte dorinte.

Harvey Firestone, fondator al companiei Firestone Tire and Rubber este citat in acest capitol de catre autor:

“Nu am observat niciodata vreun caz in care banii si doar banii sa fi reusit sa aduca si sa mentina impreuna oameni buni. Cred ca jocul in sine a fost cel care a reusit acest lucru.”

Banii nu pot, nu au aceasta putere, de a face pe cineva sa ii placa ceea ce face. Sa dea energia necesara pentru munca eficienta sau suplimentara. Banii nu pot. Dar jocul poate, pentru ca presupune pasiune si placere – motivatii intrinseci, care sunt mai puternice decat cele care vin din exterior.

Charles Schwab afirma:

„Modul de a rezolva problemele e sa stimulam competitia. Nu ma refer la competitie in sensul sordid, bazat pe bani, ci in sensul dorintei de a excela.”

Jocul inseamna “sansa exprimarii de sine. Sansa de a-ti demonstra valoarea personala, de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie) De a exploda in creativitate si buna dispozitie si veselie in munca pe care o faci. Sa muncesti si sa ti se para o joaca este ceea ce probabil ca toata lumea isi doreste, dar nu stiu cat de multi sunt cei care se joaca 8 ore pe zi :)

Haide la joaca! Sa ne jucam, 8 ore pe zi, 24 din 24. Sa ne traim viata ca pe un joc pe care dorim sa il castigam si sa descoperim de pe acum care sunt rasplatirile care vor urma sfarsitului jocului. Sa ne luptam pentru ele. Sa ne JUCAM pentru ele.

Imi place foarte mult un citat din acest capitol, care reprezinta moto-ul garzii regale in Grecia Antica:

Sursa foto : Aici

“Toti oamenii au temerile lor, insa cei curajosi renunta la ingrijorari si merg mai departe, uneori catre moarte, insa mereu catre victorie.”

Un weekend catre victorie iti doresc!

Cu curaj,

Eliza Păun

Da, puteti!

“De multe ori, oamenii nu reusesc sa se implice in munca lor si nu sunt in stare nici sa le acorde ajutor altora; si nu pentru ca le-ar lipsi abilitatea sau disponibilitatea de a face aceste lucruri, ci pentru ca n-au destula incredere in ei si nu sunt siguri ca le pot face.”

John Maxwell

Multi dintre noi consideram ca problemele noastre sunt atat de incalcite, incat sunt imposibil de depasit. Cum spunea si Jeff Keller in Atitudinea este totul!, tine de atitudinea noastra sa rezolvam problemele cu care ne confruntam. Dupa mine, o atitudine pozitiva, de tipul “Da, pot!” solutioneaza in proportie de 50% problema. Daca ne setam mintea sa vada doar partea plina a paharului, vom putea observa cu o mai mare usurinta calea catre rezolvarea problemelor.

Bineinteles, la inceput este dificil, insa cu timpul, prin exercitiu, vom deveni experti in a vedea partea plina a paharului. De asemenea, tot acest proces este mult mai simplu daca avem deja langa noi sa ne indrume o persoana care a trcut printr-un astfel de proces.

John Maxwell ne da un exemplu in cartea sa – Meditati! . Aflat intr-o benzinarie, a observat o doamna intr-o masina blocata in parcare de catre un autobuz. Doamna respectiva era din cale afara de furioasa si neputincioasa. Privind cu atentie situatia, si-a dat seama ca doamna putea sa iasa din parcare, fiind ghidata de altcineva. I-a propus aceasta modalitate si, cu multe incurajari si fiind ghidata, a reusit cu usurinta sa paraseasca parcarea in care fusese blocata si din care nu credea ca va iesi pana cand nu va veni soferul autobuzului sa ii elibereze calea.

Mi s-a intamplat si mie si sunt convinsa ca si dumneavoastra, sa intampinati o problema careia nu credeati ca ii veti gasi vreodata rezolvarea in momentele acelea critice. Povestind unei cunostinte problema pe care o aveati, aceasta s-a grabit sa va ofere cateva solutii, dintre care dumneavoastra sa o alegeti pe cea potrivita. Aceasta situatie eu o cunosc sub denumirea de “gandire la rece”. Cealalta persoana s-a detasat de trairea aceea intensa emotionala pe care o simteati dumneavoastra si a reusit sa priveasca situatia din mai multe perspective, observand cu usurinta cai de solutionare a ei.

Cu putin exercitiu, vointa si, cel mai important, constientizarea acestei stari, vom ajunge sa experimentam “gandirea la rece”.

Bineinteles, la inceput este dificil, insa cu timpul va deveni o deprindere de care nu ne vom putea lipsi si care cu siguranta va fi apreciata atat pe plan personal, cat si profesional.

Se spune ca aceasta abilitate este detinuta de marii lideri. John Maxwell declara: “Una dintre bucuriile mele extraordinare, ca lider, e ca am privilegiul sa-i ajut pe oameni sa capete incredere in fortele proprii. […] e o provocare sa-i ajut sa-si consolideze increderea in ei si sa-i fac, asadar, sa scape de incertitudini cu privire la cine stie ce problema ori sa gandeasca pozitiv referitor la solutionarea ei”.

Pentru inceput, a raspunde la intrebarile de mai jos si a urma indicatiile care urmeaza este un bun exercitiu in a ne creste increderea in noi insine, reprezentand un prim pas pentru schimbare!

• Ce obstacole mari va frustreaza si va fac sa credeti ca scopurile dumneavoastra sunt imposibil de atins?
• Ce ganduri negative va submineaza visurile sau va fac sa renuntati la ele?

Oricare ar fi acestea, faceti-va putin timp si meditati la urmatoarea afirmatie:

“omul de succes strange apa rece care-a fost turnata peste planurile lui, o incalzeste cu entuziasmul sau si scoate la iveala aburii care-l vor face sa inainteze.” (John Maxwell)

Pe curand!

In pomul dumneavoastra ce roade cresc?

Bun gasit!

Este Saptamana Mare, prilej de bucurie si sarbatoare! Sarbatorin biruinta Vietii asupra Mortii!

Iisus a zis asa: “caci dupa roada se cunoaste pomul [omul]” (Matei 12,33).

Este o asemanare care ilustreaza foarte bine asemanarea intre om si pom. Exista nenumarate povesti, pilde sau cantece care s-au scris pe baza acestei asemanari si a prieteniei dintre cei doi – omul si pomul.

Putem cunoaste pomul dupa roade. Stim ca un pom uscat, nu mai are nimic bun de oferit. Unul verde, insa, ne ofera darurile sale – fructele. Cei din jur cunosc ce fel de oameni duntem dupa “roadele” pe care le oferim in viata noastre de zi cu zi.

La fel de adevarat este si faptul ca un pom crescut in seceta nu face fructe deloc, ori fructele nu sunt gustoase. Un om crescut intr-o viata pacatoasa nu ofera celor din jur bucurii.

Omul trebuie sa fie conectat in permanenta la o sursa adecvata. “E realmente important sa constientizam ca a fi in legatura cu Dumnezeu inseamna a face ca puterea Sa sa fie puterea noastra!” (J. Maxwell). Trebuie in permanenta sa ne intrebam: “In ce masura pot permite puterii lui Dumnezeu sa curga prin mine?”

E o intrebare buna si potrivita pentru perioada in care ne aflam. E o perioada in care trebuie sa ne curatam de “uscaturi” si sa devenim roditori. Sa oferim celor din jurul nostru roadele muncii noastre, ale lucrarii lui Dumnezeu.

Echipa Job Connect va ureaza Sarbatori Fericite!

3,2,1...Actiune!

Capitolul de astazi mi-a sarit in ochi de multe ori cand rasfoiam cartea si titlul lui m-a facut curioasa, de fiecare data. Insa nu am citit mai mult decat titlul niciodata. Am pastrat bucuria citirii integrale a capitolului pentru atunci cand ii va fi venit randul. Toate la timpul lor. Si astazi a venit timpul sa il citesc.

Apoi, la prima vedere, mi s-a dublat intrigarea. Insa am deschis ochii mai mari, am citit pana la sfarsit si m-am luminat si m-am linistit, in acelasi timp.

Titlul acestui capitol este:

Filmele o fac. Televiziunea o face. De ce nu ai face-o si tu?

Acum poate intelegi de ce am fost curioasa cu privire la continutul si recomandarile acestui capitol. Ma intrebam mereu: Care o fi acel lucru?

Ti-am trezit curiozitatea?

Este vorba despre dramatizare.

Carnegie spune:

Aceasta e epoca dramatizarii. A declara pur si simplu adevarul nu e de ajuns. Adevarul trebuie sa fie viu, interesant, dramatic. Trebuie sa folosesti spectacolul. Filmele o fac. Televiziunea o face. Si va trebui sa o faci si tu daca doresti atentie.

Dupa ce te gandesti la ce pot insemna aceste aceste randuri, opreste-te.

Te-ai oprit? Buun. Acum mi-ar placea sa imi spui la ce te-ai gandit. Da, poti sa imi spui folosind sectiunea de comentarii.

Nu vreau sa te influentez, dar o sa incep eu prin a spune la ce m-am gandit.

M-am gandit ca se refera la A exagera gravitatea unui eveniment, a unei situatii; a lua in tragic (DEX online).Aceasta este o definitie a verbului "a dramatiza". Ma si gandeam deja la personalitatile histrionice (isterice), personalitati dificile pe care unii dintre noi le purtam cu noi pe oriunde mergem. Sunt, poate suntem, persoanele acelea care mereu cauta atentie din partea celorlalti si una dintre modalitatile folosite pentru a o primi este tocmai a dramatiza lucrurile, a le exagera.

Insa dupa ce am dus la bun sfarsit capitolul, prin intermediul unor ilustratii foarte graitoare, autorul m-a facut sa inteleg ca se refera la ALTA definitie a verbului "a dramatiza" si anume, a pune in actiune; transpunere scenica a unei creatii literare narative, cu un conflict puternic.

Si creatiile pe care ne recomanda sa le dramatizam nu sunt unele literare, ci ideile pe care noi le avem si le folosim pentru a ne indeplini cu succes activitatile de fiecare zi. De exemplu: atunci cand vrem sa vindem ceva; cand vrem sa convingem pe cineva "care este adevarul" sau care este comportamentul dezirabil.

Sursa: Aici

Explicatia nu este grea; imaginile transmit mai mult decat cuvintele. Acesta este motivul pentru care si in actul pedagogic se foloseste foarte mult actiunea, jocul, imaginea.

Gandindu-ma in urma, au fost situatii din viata cand am facut asa. Dar ma simt provocata la a folosi aceasta modalitate, nu doar atunci cand nu mai ramane nimic de facut, ci chiar de la inceput. Sa fie prima optiune. Asa economisesc timp si energie.

Te las cu ganduri bune si iti doresc un weekend trait in imagini. 

Ce atata treaba? Mai si odihniti-va!

E o zi minunata astazi! “Ziua buna se cunoaste de dimineata” spune un proverb – si ii acord toate creditele!

Astazi, pe langa faptul ca este o zi insorita de primavara, calduroasa si plina de pomi infloriti, este sarbatoare! Pe aceasta cale, echipa Job Connect ureaza multa sanatate si zile pline de biruinta, asemeni Sfantului pe care il serbam astazi, Sfantul Gheorghe!

Tema pentru articolul de astazi este in ton cu atmosfera de sarbatoare. Fiecare dintre noi lucreaza zilnic, ca furnicutele, pentru a-si respecta datoriile, pentru a-si atinge scopurile, pentru a finaliza sarcinile, pentru a respecta termenele – limita. Desi, probabil multi dintre noi care au un astfel de program isi iubesc munca, iar ceea ce fac, fac cu drag, la sfarsitul zilei ne simtim precum povesteste Maxwell: “ma pomenesc ametit, de parc-atunci as fi coborat dintr-un carusel.” In astfel de momente, cu totii ar trebui sa ii urmam sfatul lui Don Seymour, prietenul misionar al lui Maxwell: “Ce atata treaba? Mai si odihneste-te!”. Intr-o astfel de zi, Maxwell s-a retras “la sute de kilometri de casa, intr-o camera de motel linistita, si am cu mine doar Biblia, inca doua carti, niste coli si un stilou. E o zi in care o sa diger calm Cuvantul lui Dumnezeu”

Avem nevoie de astfel de zile, in care sa nu avem nicio datorie pe cap, nicio problema de rezolvat, niciun telefon de primit, niciun sfat de dat, niciun termen-limita de respectat. O zi de reculegere.

Citind acest capitol din cartea lui Maxwell – Meditati! Teme de gandire pentru lideri, am fost in totalitate in consonanta cu ideile expuse. La scurt timp, am ascultat un filmulet, in care Norman Levine vorbea despre cat este de important sa iti traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Astfel ca la sfarsitul zilei, cand te pui in pat, sa fii multumit de ceea ce ai realizat in ziua respectiva. Norman Levine declara, in acest filmulet, ca, timp de 50 de ani, a fost zi de zi la birou, in afara de zilele de concediu legal. Bineinteles, si dansul a avut zile mai neplacute, in care se trezea fara chef sau cu mici dureri, insa la scurt timp dupa ce se punea in picioare, ziua sa incepea la fel ca toate celelalte, ignorand lucrurile care produceau disconfort. Din nou de acord.

Eu personal, fiindca simt ca cele doua idei de mai sus cu care sunt de acord ca fiind usor contradictorii, cred ca imbinarea sfaturilor celor doi – Maxwell si Norman Levine - este cea mai buna cale de a rezolva acest “conflict de idei”. E important sa ne traim fiecare zi ca fiind ultima, sa ne respectam datoriile, termenele-limita si sa ne finalizam sarcinile, insa sa ne stabilim o zi in care sa fim noi cu noi insine, sa ne punem ordine in ganduri, sa ne reculegem si sa ne preocupam de reimprospatarea noastra spirituala.

Eu am de gand sa imi trec aceste lucruri pe un “to do list”!

Dar tu? Ce crezi despre aceste idei?

Omul la om trage

Bine te-am gasit!

E primavara, in sfarsit si pentru ca toate incep sa se incalzeasca in jur, mi-ar prinde bine ca si oamenii sa inceapa a exploda in culoare, dragalasenie si caldura confortabila. Stiu vorba aceea: "Schimbarea incepe cu mine", de aceea incerc sa ma acordez eu primaverii, inainte de a astepta acest lucru de la semenii mei.

Stiu si cu totii stim, ca, undeva, in adancuri, fiecare persoana are si un anotimp de primavara, o parte calda si nobila, care poate furniza in jur caldura si pozitivism – mai rar sau mai des, in functie de fiecare persoana.

In capitolul de astazi, Dale Carnegie ne invita exact la acest lucru: la a incerca sa descoperim primavara in oameni: la a face apel la sentimentele nobile ale celorlalti.

Bancherul si colectionarul de arta J.Pierpont Morgan, un om de mare succes al anilor 1900, a facut o observatie:

"O persoana are, de obicei, doua motive pentru care face un lucru: un motiv care suna bine si unul real."

Carnegie ne indeamna sa gasim acel motiv "care suna bine", motivul care face apel la sentimente, care trezeste primavara intr-un om, atunci cand dorim ca acea persoana sa faca ceva si nu vrea.

Sa credem ca sentimentele nobile exista si sa punem astfel problema, incat sa le chemam la suprafata. Nu sa facem apel la minciuna sau falsitate sau inselare. Doar sa cautam motivul care sa induplece inima semenului nostru sa actioneze intr-un anumit fel.

O nota speciala din partea autorului pentru cei care nu cred ca recomandarile din acest capitol/ din aceasta carte aduc succesul in diferite ocazii:

"Nimic nu va merge in toate situatiile si nimic nu va merge in cazul tuturor oamenilor. Daca esti multumit de rezultatele pe care le primesti, de ce sa schimbi metoda? Daca nu esti multumit, de ce sa nu experimentezi?"

Ramane pentru noi intrebarea: Sunt multumit de rezultatele obtinute in anumite situatii/ cu anumiti oameni? De raspuns atarna si urmarea, alegerea pe care o facem pentru planul de actiune in viitor.

In ceea ce priveste tema capitolului, iata o fraza pe care a folosit-o un student al domnului Carnegie, intr-o situatie in care a ales sa faca apel la sinceritatea, corectitudinea si omenia interlocutorului:

"La urma urmei, suntem fie oameni, fie maimute, iar alegerea depinde in general de noi."

Concluzia mea? Sa fim oameni si vom atrage oameni.

Weekend de omenie iti doresc!

Reactiile oamenilor sunt pe masura credintei lor

“Oamenii se cunosc nu dupa cum

actioneaza atunci cand detin controlul,

ci dupa cum reactioneaza atunci cand

lucrurile sunt in afara controlului lor.”

(John Maxwell)

“Eu cum reactionez la critica?” E probabil o intrebare pe care multi dintre noi ne-o adresam si ne dorim sa avem un raspuns. Cei care afla primii raspunsul la aceasta intrebare, insa, nu suntem noi insine, ci sunt cei din jurul nostru, care … ne critica!

Fraza de mai sus, rostita de John Maxwell, nici nu putea sa ilustreze mai bine aceasta situatie. Ideea este tocmai aceasta: sa reusim sa ne stapanim impulsurile, iesirile nervoase sau orice alt comportament nedorit in momentul in care suntem criticati pe nepusa masa, si nu atunci cand ne asteptam sa primim o critica.

E evident! Nimanui nu ii face placere sa fie criticat. Tine de fiecare in parte insa modalitatea in care reactioneaza la critica, daca doreste sa o priveasca ca fiind o critica constructiva sau ca pe o critica malitioasa. Totusi, e universal acceptat: “cand eu te critic pe tine, fenomenul este constructiv; invers, cand tu ma critici pe mine, fenomenul e distructiv.”

Eu am incredere in critica constructiva, adica in cea care vine din partea unor persoane importante pentru mine, pe care le apreciez, le admir sau pe care le consider modele de urmat in viata. De asemenea, privesc tot ca si critici constructive cele venite din partea persoanelor despre care stiu ca tin la mine.

Nu este deloc usor sa ne autoeducam pentru a reactiona constructiv la critici, insa un lucru este cert: “indiferent ca remarcile critice sunt nedrepte sau perfect indreptatite, persoana vizata de acestea isi arata adevaratul caracter prin felul in care raspunde la ele”

Dar tu? Cum reactionezi la critica?

Te invit sa discutam despre acest subiect in rubrica de comentarii!

Toate bune!

Intelegand oamenii

Bine te-am regasit, fidel cititor!

Sper din toata inima ca toate articolele scrise din tastatura mea sa iti fi prins bine, sa le fi pus la incercare. Pentru ca asa dovedim ceva ca fiind autentic, adecvat, real: prin testare.

Te-am incurajat intotdeauna sa impartasesti cu noi experientele in care ai urmat practic un sfat de la Dale Carnegie. Si din acest motiv, astazi voi impartasi eu ceva ce am testat si s-a dovedit a fi asa cum spun Secretele succesului.

Am avut intr-o zi de cumparat flori, pentru o doamna draga pe care doream sa o vizitez. Am iesit de la serviciu si am traversat strada, catre piata de flori. Acolo am inceput sa fiu asaltata de prima femeie care vindea flori. Am intrebat de preturi si am spus ca merg sa vad si la celelalte doua. Fiecare a incercat sa ma atraga, insa am ales-o pe cea din mijloc – pentru ca mi-a vorbit bland si calm. Cand i-am spus ce sa imi dea, m-a chemat "inauntru" – in spatele galetilor cu flori, unde avea o masa de lucru si unelte pentru a face buchetele. Ma uitam la ea in timp ce facea buchetul si i-am spus: "Ce mare lucru este sa stii sa aranjezi florile pentru un buchet. Ce diferenta intre a le lua pur si simplu si a le aranja frumos." Un comentariu simplu, pe care l-am facut in urma observatiei transformarii imaginii florilor. Dupa un minut, mi-a spus: "Du-te si ia-ti de acolo din fata si niste zambile. Am vazut ca te-ai uitat la ele. Mi-ai facut vanzare, m-ai laudat, esti draguta - du-te si ia-ti un buchetel de acolo din fata." A fost un moment in care am constientizat concret puterea cuvintelor si, specific, puterea aprecierii. Cum ne tot spunea Dale Carnegie? "Lauda, apreciaza, incurajeaza."

Iar puterea lectiei de astazi am experiementat-o deja, in unele aspecte.

Despre ce este vorba?

Are legatura si cu lectia trecuta, cu a te gandi la celalalt, la ce isi doreste, la motivele pentru care ar face un anumit lucru. De astazi suntem chemati la a ne gandi cum ne-am simti daca am fi in locul celuilalt: "Nu te condamn absolut deloc pentru ca simti ceea ce simti. Daca as fi in locul tau, m-as simti, fara indoiala, la fel."

Ideea este sa amanam o reactie "la cald", sa dormim o noapte inainte de a scrie o scrisoare si sa ne gandim la experientele, situatia, mediul de viata pe care l-a avut o persoana, inainte de a ii "spune cateva". Sa luam seama la ce inseamna lucrurile pentru acea persoana si sa incercam sa o intelegem. As merge chiar mai departe: Nu reusesc sa inteleg motivele pentru care o persoana actioneaza/ reactioneaza intr-un anumit fel? Cred ca s-ar simti cu adevarat apreciata si ar sti ca eu caut sa o inteleg, daca o abordez cu blandete si o intreb asupra lucrurilor pe care nu le inteleg.

Secretul este sa manifestam intelegere fata de ideile si dorintele celeilalte persoane.

Gata? Start!

Un sfarsit de saptamana primavaratic!

Putin imi pasa

De cate ori ai fost socat de vestea ca o cunostinta a facut o fapta nesabuita, fiindca nu gasea o modalitate de a-si rezolva problemele?

“De ce ar fi facut una ca asta? Nu <<parea>> sa aiba niciun motiv pentru care sa o faca!”

Da, aceste cuvinte sunt de cele mai multe ori soptite in multimea care s-a adunat pentru a vedea tragedia.

Un moment similar relateaza si John Maxwell, rememorand o noapte petrecuta intr-un hotel din Chicago, cand a fost trezit de bataile in usa ale politiei care cauta o tanara doamna care amenintase ca se va sinucide. Urmatoarele 45 de minute le-a petrecut ascultand lamentarile sarmanei femei “Va rog, lasati-ma sa mor! Lasati-ma-n pace! Nu-i pasa nimanui de mine! Nu ma iubeste nimeni!”

Intr-o vreme in care nimeni nu mai are timp, nici macar pentru micile bucurii personale, este dificil sa ceri din partea celorlalti putina intelegere, putina afectiune, putin TIMP!

Fiecare dintre noi este preocupat de propria persoana, si suntem atat de zgarciti cu impartasirea timpului, atentiei si dragostei. Eu personal vad de cele mai multe ori actiunile mele ca pe un bumerang: ceea ce fac acum, se va intoacre, intr-un fel sau altul inapoi, indiferent daca este o fapta de bine sau nu.

Trebuie sa apreciem onest persoanele din jurul nostru! Sa studiem indelung punctele lor forte, sa ii complimentam sincer si sa le punem in valoare calitatile. De foarte multe ori functioneaza, iar rezultatele sunt prilej de bucurie si fericire pentru ambele parti! Incurajarile noastre pot pastra o stare de bine sau o pot creste. Lipsa lor, cu siguranta, in timp, are un efect distrugator.

“Daca vreau sa-i arat lumii ca imi pasa foarte mult, trebuie sa deschid ochii si sa caut cu privirea dupa oamenii care sufera.” (John Maxwell)

Cu bine!