Pentru ce sa ne facem timp, in primul rand

Bun gasit!

Iata-ne ajunsi la ultimul capitol al cartii lui Stephen Covey, ultima lectie, care incheie suita lectiilor despre schimbarea personala.

Am trecut prin cele 6 deprinderi ale persoanelor eficace si ramane sa aflam care este a saptea deprindere, care ne va apropia, din punct de vedere teoretic, de o persoana eficace.

Deprinderea se numeste, ilustrativ, Ascute ferastraul!

Ascute ferastraul este a saptea deprindere si face referire la acel timp pe care il rezervam pentru a ascuti ferastraul. Ferastraul simbolizand persoana mea si ascutirea – investirea in mine, investirea de timp, resurse, dezvoltare si altele ce m-ar putea ajuta sa am mai mult spor.

Practic, deprinderea a saptea este “capacitatea de a produce” personala. “Inseamna a pastra si a spori cel mai important bun pe care il avem – pe noi insine.”(Covey, 2011, p.272)

Covey recunoaste patru dimensiuni in care putem investi:

• dimensiunea fizica: ingrijirea acordata trupului: exercitii fizice regulate, miscare in aer liber, menite pastrarii si imbunatatirii conditiei fizice;
• dimensiunea spirituala: centrul fiintei umane, fidelitatea fata de sistemul de valori(deprinderea 2) caruia ne-am alaturat; adevaruri atemporale pe care ne bazam si dupa care ne ghidam existenta;
• dimensiunea mentala: sa nu ne lasam mintea in paragina dupa terminarea studiilor: sa cultivam si sa ascutim mintea noastra, prin activitati precum: lecturi, scriere, gandire, organizare, planificare.
• dimensiunea social – emotionala: depinde mult de valoarea personala si de relatiile pe care le avem cu oamenii. Sentimentul sigurantei personale trebuie sa vina din resurse interne; astfel, vom avea taria necesara pentru a avea relatii eficace cu cei din jurul nostru.

Sursa foto: Aici

Dobandirea eficacitatii, dupa implinirea celorlalte sase deprinderi, consta in preocuparea pentru cele patru dimensiuni, in mod consecvent si echilibrat.

Cat timp investim acum, cat timp am investit pana acum in aceste dimensiuni personale?

Unii dintre noi poate ne asemanam cu un om care se chinuia de cateva ore, intr-o padure, sa taie un copac. Cineva ii sugereaza sa se opreasca pentru a ascuti ferastraul – cu siguranta ar avea mai mult spor dupa aceea. Insa omul considera ca nu are timp pentru a ascuti ferastraul.

Doresc pentru fiecare dintre noi sa ne facem timp pentru a ne ascuti pe noi insine, pentru a avea spor in ceea ce facem si pentru a face lucrurile in timp util, castigand, astfel, timp pentru altele de facut care stau la rand.

Nu avem timp sa neglijam reinnoirea si investirea in fiinta noastra:

“Am atatea de facut astazi, incat trebuie sa mai stau un ceas in genunchi.” (Martin Luther, reformator religios)

Sursa foto: Aici