Suntem
ceea ce facem in mod repetat. De aceea, maiestria nu este o arta, ci
o deprindere.
Din
citatul de mai sus, apartinand inteleptului Aristotel, (sau citatul intelept al lui
Aristotel), inteleg ca deprinderile mele determina maiestria sau
banalitatea mea.
Sunt
destul de importante atunci. Am invatat despre ele la scoala. Am
invatat ce sunt, cum pot sa le dobandesc. Dar la momentul acela
nimeni nu mi-a spus – sau nu am considerat ca fiind important –
legatura lor cu destinul meu.
Intotdeauna
m-am gandit la deprindere ca la spalatul pe dinti, spalatul pe maini
inainte de masa, facutul curateniei prin casa in timp ce vorbesc la
telefon.
Tocmai
o sa fac un exercitiu: Sa aflam: La ce se gandesc oamenii cand se
gandesc la o deprindere. Sunt curioasa la ce te gandesti CHIAR TU,
cand auzi acest cuvant. Care este exemplul tau?
Ioana,
colega mea pretioasa, crede ca o deprindere pe care o putem avea sau
nu, este: sofatul - ex. manevrele voluntare trebuie repetate pana
cand devin deprinderi, adica sa le faci automat in momentul in care
este necesar sa le faci. Multumim, Ioana, pentru contributie!
De
partea stanga a biroului meu, sta Alex, pentru care, o deprindere pe
care si-a propus sa o dobandeasca este verificarea usii dupa ce o
incui. Este valabila si pentru mine deprinderea aceasta, atat de bine
insusita, incat de multe ori fac eforturi maxime pentru a imi aminti
daca AM INCUIAT usa. Paradoxal: O deprindere insusita tocmai pentru a
nu uita sa fac acest lucru. Cred ca asta inseamna ca ma indoiesc de
deprinderile mele, nu am incredere in ele. Pe de alta parte, de cate
ori am aceasta groaznica dilema, cu incuiatul usii, ma gandesc: Sigur
am incuiat-o, pentru ca de fiecare data verific, chiar daca nu imi
amintesc! Multumesc si tie, Alex!
Adevarul
este ca deprinderile sunt “factori activi in viata noastra”. Si
nu doar in lucrurile marunte ale vietii noastre, ci chiar in privinta
destinului spre care ne duce caracterul nostru. Ele ne ajuta sau ne
incurca. Si, mai presus de toate, ne exprima in mod constant
caracterul, eficacitatea sau ineficacitatea.
Deprinderile
au invat – in acest fel devin deprinderi; dar si dezvat, in cazul
in care am format o deprindere care nu ma face eficient si nici nu
ma duce mai aproape de caracterul frumos pe care imi doresc sa il am.
Nici
nu stiu care este mai greu: invatul sau dezvatul?
Se
spune ca pentru a deveni deprindere, un comportament/ o actiune
trebuie repetata timp de 28 – 30 de zile. (Numarul zileleor difera
de la sursa la sursa, important este ca este o perioada limitata de
timp, in care trebuie sa depui eforturi pentru a savarsi acea actiune
sau pentru a adopta acel comoprtament, dupa care totul va deveni
“mecanism.”
Poate
ca dezvatul dureaza mai mult, de aceea cred ca, inainte de a ne
decide sa ne formam o deprindere, ar trebui sa ii analizam bine
consecintele. De asemenea, nu toate deprinderile pe care le avem
ne-am propus noi sa le facem parte din viata noastra. De aceea cred
ca este bine sa fim atenti si, din cand in cand, sa ne urmarim: este
ceva din ceea ce fac in mod obisnuit/ din deprinderile mele o piedica
pentru dezvoltarea mea? Pentru cresterea eficientei mele?
Covey
ne da o reteta pentru crearea unei deprinderi. Spune ca avem nevoie
de:
- cunostinta: ce-i de facut si de ce?
- abilitate: cum se face ce este de facut.
- dorinta: impusul de a face.
Deprinderile
care ne vor ajuta sa crestem si sa ne dezvoltam, din punctul de
vedere al eficientei (al succesului, daca vrei), au legatura si se
pot dezvolta doar in prezenta acestora trei: cunostinta, abilitate si
dorinta. Cred ca este nevoie si de perseverenta, pe langa acestea
trei si poate ca si alte ingrediente.
Covey
vorbeste despre dobandirea celor 7 deprinderi care ne vor ajuta sa
devenim eficienti, astfel incat sa existe o crestere, sa fie un
proces natural, despre importanta caruia am scris in articolele
anterioare.
Le-a
gandit dupa modelul dezvoltarii fizice si mentale, in raporturi de
dependenta – independenta.
Astfel,
primele trei deprinderi pe care le vom dezvolta au scopul de a ne
face sa avansam, de la persoane dependente, la persoane independente.
Urmatoarele
trei ne vor duce la un nivel si mai avansat: de la independenta la
interdependenta.
Si
exista o deprindere care se va forma de la inceput pana la sfarsit,
care inconjoara aceasta piramida a deprinderilor lui Covey, despre
care vom afla la timpul potrivit.
Insusirea
acestor deprinderi, se pare, ne va face eficienti. Prefer acest
cuvant termenului de succes.
Eficacitatea,
in perspectiva lui Covey, rezulta dintr-un echilibru: echilibru intre
productia de rezultate si capacitatea de productie, abilitatea sau
resursa care aduce rezultatele.
Ne
apropiem tot mai mult de numirea si descrierea principiilor. Cred,
insa, ca este important sa intelegem aceste aspecte introductive,
pentru a ne forma un mod de gandire referitoare la aceste deprinderi
si sa fim gata sa ne dorim sa ni le formam, odata ce am cunoscut
necesitatea lor si am aflat cum anume putem dobandi eficienta.
La
recitire placuta si zile de toamna in culori!
Bună dimineața, Eliza!
RăspundețiȘtergereEu când mă gândesc la deprinderi și obiceiuri mă gândesc la 2 pe care mi le-am insusit in ultimii 2 ani: să citesc în fiecare zi și să alerg de 3 ori pe săptămână. Dacă mi-ai fi adresat întrebarea în urmă cu 2 ani, sigur aș fi răspuns altceva. E uimitor de ce poate fi capabil omul. Îmi aduc aminte că prima dată am alergat pe bandă. După 1 km am simtit ca leșin :). Acum alerg 8 km in mod constant. In timp ce eu stau sa imi analizez evolutia vad pe internet ca sunt oameni care alearga 84 de km in 8 ore :). Deprinderile cum ai spus si tu duc spre maretie sau banalitate. Ma gandeam acum ca un obicei al tau este acela de a scrie cate un articol pe blog in fiecare zi de vineri :D.
Iti multumim frumos, Eliza!