Perseverent, perseverenta... O
notiune foarte des folosita de multi dintre noi in momentul in care
ni se adreseaza rugamintea de a ne caracteriza, de a spune cateva
cuvinte despre noi.
Eu folosesc acest atribut de
foarte multe ori pentru a ma descrie.
Privind acum in urma, realizez
ca de fapt nu sunt atat de perseverenta pe cat ma consider. Recunosc
ca m-am dat de multe ori batuta dupa doar cateva incercari, sau chiar
dupa o singura incercare. Am urmat lectii de pian, apoi de chitara, apoi de
flaut. Am cantat in corul scolii. Am facut parte din echipa de
handbal, am jucat volei si am alergat. Am fost foarte entuziasmata de
fiecare activitate in parte. La inceput. Treptat treptat, entuziasmul
meu a scazut, fiindca nu vedeam performante, nu vedeam rezultate
notabile si pentru ca aveam impresia ca...”poate totusi nu este
ceea ce imi doresc sa fac”.
Aceasta
incertitudine cu privire la scopul pe care il aveam si care cred ca
la momentul respectiv nu era de fapt sa fac performanta cu
activitatile respective, ci sa ma relaxez, sa acumulez cunostinte,
cultura generala, sa-mi dezvolt si sa imi descopar anumite abilitati,
m-a facut de fiecare data sa renunt.
De
fapt, si Maxwell considera acest motiv ca fiind un motiv general
valabil pentru persoanele care se dau batute usor – multi oameni nu
sunt perseverenti pentru ca nu stiu ce-si doresc cu adevarat.
Un
alt motiv pentru care oamenii se dau usor batuti este din cauza
faptului ca nu au nicio satisfactie pe care sa le-o aduca
activitatea respectiva. Aceasta este una dintre cele mai comune
greseli, dar si cea mai costisitoare, oamenii considerand ca succesul
se afla doar de partea geniilor, iar oamenii obisnuiti nu au parte de
succes.
Lipsa
sperantei de a-si duce la bun sfarsit un plan este o alta greseala pe
care o comitem, renuntand usor sa urmarirea cu perseverenta a
scopului nostru. Perseverenta ne este testata in momente de
deznadejde si nu atunci cand simtim gustul victoriei – acesta este
momentul in care deja am trecut peste situatiile critice si ne
bucuram de succes.
„Linia de demarcatie
dintre esec si succes e atat de slaba, incat abia ne dam seama cand o
trecem” - sustine Maxwell.
De
asemenea, in momentul in care suntem pusi in situatia de a plati un
pret pentru a avea succes (si, intre noi fie vorba, fiecare moment de
succes are pretul sau), multi dintre noi, evaluand situatia, nu
suntem dispusi sa platim acest pret.
Am
o intrebare pentru voi: Ati simtit vreodata gustul succesului? Da?!
Ce gust are? Nu-i asa ca este dulceee? Este atat de dulce, incat
creaza dependenta. Cei care au avut vreodata succes, cu siguranta vor
mai avea. Inca unul si inca unul. Stiti de ce? Fiindca deja au
devenit dependenti. Dar ce facem cu cei care nu stiu cum este sa
traiesti sentimentul victoriei? Probabil ca deja s-au resemnat. Le
trebuie un imbold. Esti dispus sa il oferi? Eu cred ca nimeni nu ar
trebui sa se invete cu gustul amar al esecului. ATENTIE! Si esecul
provoaca dependenta, din pacate!
La
cat mai multe succese dragii mei! Sper ca dependenta voastra sa nu se
vindece niciodata!
Bun articol, Ioana!
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ca impartasesti cu noi experienta de a citi aceasta carte :).