In continuarea explorarii deprinderii de a fi proactiv, Covey ne face atenti asupra faptului ca limbajul folosit
este un indicator al gradului nostru de proactivitate.
Pe oamenii reactivi, limbajul folosit ii absolva de orice responsabilitate.
Care dintre
lucrurile de mai jos te auzi spunandu-le mai des?
Nu pot sa fac
nimic
Asa sunt facut
Ma scoate din
fire
N-o sa fie de
acord
Sunt obligat sa
fac
Nu pot
Trebuie sa fac
Daca...
SAU
Sa vedem ce-am putea face
Pot sa incerc si intr-alt fel
Sunt stapan pe mine
Pot face o prezentare convingatoare
Voi opta pentru un raspuns potrivit
Aleg sa …Optez pentru …
Prefer sa fac
Vreau sa...
Ei?
Nu sunt foarte
optimista in legatura cu atitudinile din trecutul meu, dar sunt plina
de speranta pentru viitor!
Tocmai invat ca eu
aleg si este valabil si pentru ceea ce vorbesc. De fapt, ceea ce
vorbim vine tot din interior. Dupa cum spune si Scriptura: “Din
prisosul inimii vorbeste gura”. Deci limbajul este doar un semn, o
infatisare a celor nevazute.
Persoanele
proactive nu sunt conduse de sentimente. Pentru acestea, sunt importante
valorile, cum spuneam si saptamana trecuta.
Covey se refera,
in mod concret, la Iubire si la modul in care este ea vazuta si
traita. Este foarte graitor exemplul, de aceea o sa il impartasesc:
“ In marea
literatura a tuturor societatilor evoluate, iubirea e un verb.
Oamenii de tip
reactiv o traiesc ca pe un sentiment. Sunt manati de sentimente.
Scenariile hollywoodiene ne-au facut sa credem ca nu suntem
raspunzatori de sentimentele noastre, ca ele ne conduc. Aceste
scenarii nu descriu realitatea. Ne lasam condusi de sentimente
pentru ca am consimtit sa o facem.
Oamenii de tip
proactiv traiesc iubirea ca pe un verb. Iubirea e ceva ce se face:
concesiile sau chiar sacrificiile pe care le faci, faptul ca te
daruiesti. Daca vreti sa “studiati” iubirea, urmariti-i pe cei ce
sa daruiesc celorlalti, chiar celor care ii jignesc sau nu raspund
afectiunii lor. Iubirea e o valoare care se actualizeaza prin actiuni
pline de iubire. Oamenii proactivi pun valoarea inaintea
sentimentelor.”
(Covey,
2011, p.68)
Deci, limbajul
nostru e un indicator al proactivitatii. Mai sunt si alti indicatori:
Examinarea
centrelor de interes: Unde se concentreaza timpul si energia noastra?
Dintre aceste
centre de interes ale noastre, sunt unele asupra carora putem
interveni si unele asupra carora nu putem interveni.
O noua intrebare
este: De care dintre cele doua categorii de lucruri ne preocupam mai
mult? De cele asupra carora putem avea influenta sau de cele pe care
nu le putem schimba nicicum?
Cred ca e usor de
banuit care dintre raspunsuri denota o atitudine proactiva: A te
preocupa de lucrurile asupra carora poti avea influenta, pe care le
poti schimba.
Cea mai apropiata
zona in care putem avea influenta suntem noi insine – putem
exercita o “interventie directa”, cum o numeste Covey.
Apoi urmeaza o
zona a “interventiei indirecte”, care priveste pe altii.
Ultima interventie
este, de fapt, o “non-interventie”, pentru ca priveste probleme
pe care nu le putem rezolva.
S-a lansat
intrebarea: Unde se concentreaza mai mult energia noastra?
Un mijloc de a
afla raspunsul este de a face o diferenta intre “a avea” si “a
fi”.
Pe ce ne
concentram mai mult? Cum credem ca va veni schimbarea? Intr-un moment
in care voi avea sau intr-un moment in care voi fi?
“Ori de cate ori
gandim ca problema e “acolo, afara”, acest gand este insasi
problema.”
(Covey,
2011, p.75)
Ne putem prinde
foarte usor...vinovati, as putea spune, de reactivitate si
neinclinati spre proactivitate.
De aceea,
principiul “dinauntru – in afara” revine. Mai intai trebuie sa
ma schimb eu, pentru ca ceva din jur sa se schimbe.
Sunt cateva
cuvinte(concepte) – cheie pe care simt nevoia sa le reamintesc,
legat de aceasta prima deprindere care ne va ajuta sa fim mai
eficienti:
a fi responsabil;
a fi in propriul meu control; a ma lasa ghidat de valori si
convingeri, in locul circumstantelor; atentia la limbajul utilizat;
canalizarea energiei in lucrurile asupra carora pot avea influenta; a
vorbi despre si a dori A FI; a vedea solutia problemelor in A FI; a
incepe dinauntru, pentru a vedea schimbari in afara.
Da, proactivitatea
este un concept destul de complex. Iti dai seama cat vom fi crescut,
in momentul in care vom FI proactivi?
Data viitoare
urmeaza o provocare. “Ramai aproape”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu