Cum sa te transformi din sef in lider – 2

Am inceput saptamana trecuta a trece in articol "fisa postului unui sef" si recomandari despre cum poate acest sef sa devina un lider.

Am vorbit despre reprosuri. Astazi vom vorbi despre: Cum sa critici fara sa atragi resentimentele celorlalti.

De multe ori ne gasim in situatia de a atrage atentia cuiva cu privire la o greseala. Si acest lucru se intampla din ce in ce mai des o data cu trecerea timpului, dezvoltarea rolului social/ profesional pe care il avem: cand devii parinte, cand esti promovat ca team leader, cand conduci o mana de oameni, cand te afli in fata a 20 de copii, cand esti responsabil de anumite rezultate.

Oamenii nu sunt perfecti; noi nu suntem perfecti. Dar tindem spre crestere si dezvoltare. Astfel, este benefic sa ne atragem atentia unii altora asupra celor ce le putem face mai bine. Lucrurile sunt simplu de discutat, dar greu de infaptuit; deseori oamenii sunt raniti in urma acestor atentionari, in urma criticilor despre activitatea/ tinuta/ prezenta/ atitudinea/ aspectul lor.

Scopul nu este acela de a invata sa nu mai criticam/ atragem atentia, ci este acela de a nu ii lasa pe cei atentionati raniti.

Si o modalitate, recomandata de Dale Carnegie in acest capitol, de a atinge acest scop este de a atrage atentia indirect asupra comportamentului pe care il dorim schimbat.

Capitolul ofera o varietate de exemple pe acest subiect si ofera o intelegere mai clara a subiectului.

Un exemplu care imi place este cel al lui Charles Schwab, magnat american in domeniul industriei otelului:

Charles Schwab se afla intr-una din otelariile sale cand s-a intalnit cu cativa angajati care fumau. Chiar deasupra capului lor era un semn care spunea "Fumatul interzis".      El s-a indreptat catre barbati , a dat fiecaruia dintre ei cate un trabuc si a spus: "Baieti, as aprecia daca ati fuma trabucurile astea afara." Oamenii erau constienti ca el stia ca ei incalcasera o regula si l-au admirat pentru ca nu a spus nimic despre asta, ca le-a oferit un mic cadou si i-a facut sa se simta importanti."

Ce as fi facut eu in locul lui Schwab? Ce atitudine adopt atunci cand semnalez o neregula? Si nici macar nu am propria mea otelarie.

Este o vorba care spune : "Follow your leader." Cine este liderul tau? Pe urmele cui calci? Si – mai important: Cine calca pe urmele tale?

Sergentul Harley Kaiser, catre un grup de ofiteri care incalcau regula frizurii:

"Domnilor, sunteti lideri. Veti fi eficienti in cea mai mare masura atunci cand veti conduce prin puterea exemplului. Trebuie sa fiti un exemplu de urmat pentru soldatii vostri."

Sursa foto: Aici. 

Trebuie sa fim un exemplu de urmat pentru angajatii nostri.

Trebuie sa fim un exemplu de urmat pentru elevii nostri.

Trebuie sa fim un exemplu de urmat pentru copiii nostri.

Trebuie sa fim un exemplu de urmat pentru cei carora le oferim consiliere, mentorare, sfaturi, servicii.

Nu trebuie sa fim lideri. Doar daca vrem ca cei care calca pe urmele noastre sa fie eficienti.

Numai bine!

Secretele postei electronice

Sursa foto: Aici

In primul rand, vreau astazi sa am un gand bun pentru doamnele si domnisoarele care citesc blog-ul Job Connect. Gandul bun sa se transforme in lucruri bune pentru dumneavoastra, lucruri care sa va faca sa zambiti in fiecare zi si care sa va ajute sa dati mai departe din binele ce vi se intampla dumneavoastra.

Am un gand si pentru domni - cei care au in jur, in casa sau la locul de munca cel putin cate o doamna sau domnisoara. Sa le pretuiti si sa va bucurati de ele! (Scurt gand, uimitor, avand in vedere ca vine de la o doamna :) )

Revenind la faptul ca aceasta zi este nu numai de 8 martie, dar si de vineri, va spun ca astazi vom lua o pauza de la “Secretele succesului” lui Dale Carnegie, pentru a va oferi cateva lucruri pe care le stiti sau nu, despre “secretele” unui e-mail scris bine si corect.

Am cercetat anumite surse legate de acest subiect si am apelat si la putina experienta pe care cred ca o am in acest domeniu. Sper sa va fie de folos cele ce urmeaza.

Mentionez ca scriu ca si un simplu folositor de posta electronica, fara sa fi urmat un curs pe aceasta tema sau sa fi citit vreo carte dedicata subiectului. Desi tocmai am aflat de cartea “Perfect e-mail”, scrisa de autorul Steve Morris. Deci exista.

In primul rand, este cunoscut faptul ca e-mail-ul este o inventie utila a lumii moderne, dominata de tehnologie, inventie care a ajuns sa inlocuiasca, intr-un fel, scrisoarea.

Despre scrisoare, de asemenea, stim ca poate fi de mai multe tipuri: oficiala, personala, de felicitare etc.

Trag concluzia ca si e-mail-ul se imparte in mai multe tipuri. Insa astazi nu vreau sa vorbim despre e-mail-ul pe care il trimit prietenilor sau rudelor sa le spun ca am ajuns cu bine in alta tara, nici despre e-mail-ul sau mesajul pe Facebook prin care anunt grupul de limba chineza ca ne vom intalni saptamana viitoare pentru curs.

Vreau sa vorbim despre e-mail-urile oficiale, daca este potrivit sa le numesc asa: cand trimit un e-mail catre un colaborator al companiei, catre un furnizor, catre o companie de recrutare impreuna cu un CV, catre o persoana necunoscuta careia vreau sa ii propun o colaborare.

Avem in vedere:

  

Adresa:

Pentru ca totul incepe cu inceputul, cred ca este foarte important sa stim cui trimitem e-mail-ul, astfel incat sa fie adresa corecta. Din proprie experienta va spun ca nu ma simt bine cand primesc un e-mail Delivery Failure Notice. Am ratat scopul meu. Un lucru care imi vine in minte, care poate produce o astfel de eroare este extensia adresei la care trimit. Cand imi dicteaza cineva o adresa electronica, ascult de la inceput pana la sfarsit. Nu este obligatoriu ca fiecare adresa sa se termine “.com”. Sau ca fiecare adresa sa fie inregistrata pe “yahoo”. De aceea, verific de doua ori fiecare adresa pe care o primesc si ma asigur ca extensia este corecta.

Recipientii:

Legat de “CC:”si “BCC:” : Daca un mesaj prin e- mail trebuie trimis la mai multe persoane, pot fi folosite aceste doua optiuni, dupa cum urmeaza: “CC:” - o adresa adaugata in aceasta rubrica va fi vazuta de toti cei care primesc e-mail-ul. Spre deosebire de una adaugata in “BCC:”, care nu va fi vazuta de destinatarul principal.

Subiectul:

Este primul care atrage sau nu atentia si care desemneaza prioritatea de citire mesajului tocmai intrat in casuta.

Este foarte bine ca orice mesaj trimis sa aiba trecut la subiect exact acest lucru: subiectul mesajului: despre ce este vorba in mesaj? In subiect nu se lasa spatiu gol, nici nu se scrie mesajul, care trebuie scris in locul special destinat. Si nicidecum nu se pune un subiect care nu are legatura cu ceea ce contine mesajul, doar ca sa atraga atentia spre a fi deschis, si cat mai repede!

Inca un lucru util: Subiectul sa fie scris corect gramatical, ortografic: A se evita scrierea fiecarui cuvant din Subiect cu majuscula, folosirea semnului exclamarii (!) sau inserarea de URL. Toate acestea trimit mesajul direct in Spam.

Corpul mesajului:

Acum e acum! In primul si primul rand doua lucruri: Sa nu fie niciodata gol, oricui ai trimite. Primesc deseori e-mail-uri “goale”, doar cu un atasament atarnat. Asta inseamna ca trebuie sa ghicesc despre ce este vorba. Nu stiu daca o persoana care trimite un astfel de mesaj se asteapta sa fie contactata sau sa primeasca un raspuns. As spune ca nu, altfel si-ar fi exprimat intentiile in scris.

Apoi, daca este umplut, sa fie umplut cu sens, claritate si cu cuvinte, propozitii si fraze corecte – din toate punctele de vedere.

Mi-ar placea sa cunosc alte detalii referitoare la acest lucru in sectiunea de comentarii.

Primul lucru care trebuie scris (obligatoriu) in corpul unui e-mail este o formula de salut.

In Sibiu sunt magazine care promoveaza acest lucru, avand un afis lipit pe usa, de obicei, pe care scrie: “Aici se spune Buna ziua si Multumesc!”

Ei bine, si intr-un e – mail se folosesc aceste elemente ale bunului simt si ale bunei cresteri, chiar daca pot capata forme variate (ex. : cuvinte inlocuitoare).

Semnatura: 

Ultimul lucru care trebuie scris este semnatura (daca exista una predefinita) sau pur si simplu numele si prenumele expeditorului.

Intre aceste doua elemente esentiale se gasesc exprimate: motivul, intentia, scopul mesajului.

Redactarea acestora tin de abilitatile fiecaruia dintre noi, insa este important sa avem si sa pastram un ton politicos, plin de respect si bunavointa.

Inainte de a apasa butonul “Send”, este bine sa verificam daca am spus tot ce am vut sa spunem, daca am atasat tot ce am vrut sa atasam, daca ne-am semnat, daca am salutat de bun venit si de bun ramas, sa citim inca o data pentru a nu se strecura greseli.

Sunt mult mai multe informatiile utile pe care le putem afla despre aceasta arta, de a trimite un mesaj prin posta electronica.

Sursa foto: Aici 

Nu am pretentia ca le-am atins pe toate sau ca am scris tot ce se putea scrie despre unul dintre puncte. Insa scopul acestui articol nu acesta este, ci de a ma provoca si de a te provoca sa cercetezi in continuare si sa ne punem la punct cu ce inseamna “bune maniere” la acest capitol, pe care il folosim atat de mult, atat in viata profesionala, dar si in viata de zi cu zi.

Iti multumesc pentru atentie si mi-ar placea sa fim imbogatiti cu completari legate de acest subiect, folosind sectiunea de comentarii.

Cateva resurse utile:

http://www2.elc.polyu.edu.hk/cill/eiw/e-mail.htm

http://www.wikihow.com/Write-a-Formal-Email

http://www.english-for-techies.net/Q%20&%20A/Writing-emails.pdf

http://jerz.setonhill.edu/writing/e-text/email/\

O zi senina, in ciuda vremii si termenelor – limita si un weekend relaxant iti doresc, draga cititor!

Cu multa consideratie, 

Eliza Paun

Programator .NET, PHP, JAVA sau Cea mai tare provocare profesionala? - This is the question!

Bun gasit!

Sunteti programator si primiti prin e-mail diverse oportunitati de cariera? Care este elementul care va determina sa aplicati la anumite anunturi, iar pe altele sa nu le luati in considerare?

Trebuie sa marturisesc faptul ca imi face o mare placere sa vorbesc cu oamenii din jurul meu, sa fiu inconjurata de acestia, sa impartasim opinii, sa initiem polemici. 

Cautand pe Google raspunsul la diverse intrebari care la prima vedere parea simplu, insa eu nu il aveam, am observat ca de cele mai multe ori aceste raspunsuri le gasesc pe diverse bloguri, si anume in raspunsurile oferite de persoane binevoitoare care s-au lovit mai mult sau mai putin de situatii similare, au vazut, au auzit, ori s-au confruntat ei insisi cu asemenea "probleme".   

Cu cateva zile in urma imi storceam creierii pentru a gandi un titlu cat mai potrivit pentru un anunt care sa atraga atentia programatorilor pe care eu ii caut de ceva timp. Aceasta este meseria mea! Prezint diferite oportunitati de cariera intr-un mod cat mai obiectiv si atractiv, astfel incat persoanele vizate sa aplice la anuntul pe care eu il postez. Intr-adevar, dupa cateva zeci de minute bune de gandire, au inceput sa apara tot felul de idei, care mai de care mai “interesante” sau mai “nefericite”.

Am incercat tot soiul de strategii si chiar m-am pus in locul unei persoane care este fericita la locul actual de munca, si care primeste o oferta de job prin email. Ce m-ar putea determina sa deschid acest email si sa aplic la acest job? Sa fie titlul cel care ma va face sa aplic pentru acest job, sau descrierea si cerintele postului? Hmmm...

Pornind de la aceasta dilema, am incercat sa realizez un mic experiment. Astfel, am postat cateva anunturi care aveau un titlu mai...neconventional, si cateva anunturi cu titlul Programator JAVA, PHP, .NET.

Rezultatul?

0 aplicanti! 

Am acum o alta intrebare in minte: Cum faceti dumneavoastra diferenta dintre un job interesant si unul care nu merita osteneala? Exista oare un algoritm matematic de tipul DA / NU, sau este asezarea cuvintelor in propozitie cea care atrage atentia si misca mana pe mouse pentru a da click pe anuntul de angajare?

Referitor la serviciile de HR oferite programatorilor, am gasit si un blog interesant, pe care, citindu-l, am avut si cateva lucruri de invatat, insa si cateva obiectii.

Va invit sa oferiti solutii la aceasta dilema, si de asemenea sa va exprimati o opinie referitor la modul de abordare din partea companiilor de HR!

Problema luarii unei decizii este un subiect intens studiat si de asemenea unul extraordinar de fascinant! 

Sunt incantata ca pot sa deschid un asemenea subiect de discutie, prin intermediul caruia vom reusi impreuna sa descoperim o foaaarte mica parte din acest domeniu atat de vast si in mare parte necunoscut, insa care are o mare valoare atat pentru persoanele care lucreaza in resurse umane, cat si pentru persoanele care primesc aceste servicii. Este lesne de inteles faptul ca aceasta interactiune este un schimb reciproc, iar un echilibru odata stabilit poate produce acea  armonie de care avem nevoie pentru a nu ne deranja unii pe ceilalti de activitatile pe care le presupune profesia aleasa!

Care dintre aceste doua titluri v-ar starni curiozitatea sa aflati mai multe detalii despre un anumit job? Programator .NET, PHP, JAVA sau Cea mai tare provocare profesionala?

Imi face o deosebita placere sa facem schimb de opinii, atitudini sau sugestii care va vin in minte in urma lecturarii gandurilor de mai sus!

3 dimensiuni ale angajatului

M-am apucat de citit o carte pe care o consider temelie a oricarui specialist ce doreste sa lucreze in domeniul la care aspira toata lumea Ha si R (adica Resurse Umane). Daca nu ati ghicit inca, este vorba despre Michael ARMSTRONG - "Managementul Resurselor Umane - manual practic". Pentru ca domeniul este atractiv deoarece este despre oameni si noi suntem oameni si amicii, iubitii, parintii ca sa vezi sunt si ei oameni, am inceput cu un capitol numit "Caractersticile oamenilor". Pe scurt, nenea ARMSTRONG ne spune ca putem intelege un angajat daca mancam elefantul bucatica cu bucatica si oamenii sunt vazuti din prisma a 3 dimensiuni:

1. Diferentele individuale

Este vorba nu doar despre personalitate cum v-ati gandi, ci despre abilitati, inteligenta si alte caracteristici dupa care cica facem discriminari: rasa, sex, provenienta culturala. Pe scurt suntem diferiti pentru ca sunte inzestrati cu PUTERI DIFERITE (competente) si ne raportam la STANDARDE diferite (valori, planuri autoimpuse, asteptari, personalitatea). Acestea din urma ne modeleaza, ne impun limite in ceea ce facem si ne directioneaza PUTERILE.

2. Atitudinile

In limbajul stiintific la care ne inchinam, atitudinea tine de pozitia ta fata de un anumit lucru. Cu alte cuvinte, este "un mod deja adoptat de gandire" (Armstrong, 2009, p. 201) prin care luam decizia de a accepta sau alunga o idee, un comportament, un sfat, o regula, o procedura. Din nefericire atitudinile acestea sunt deja adoptate, ele pot fi modificate in anumite limite, daca reusesti sa cunosti un om in tiparele mentale ale sale. interesant este ca de multe ori, un om nu accepta neaparat ideea ci sursa (managerul spre exemplu) sau o face pentru ca ii este setat prin educatie sa respecte ceea ce ii spune superiorul, oricat de "al dracului" ar fi.

3. Mediul organizational

Acesta este compus din roluri, factori / parghii motivationale, structura, valori organizationale, managementul si leadership-ul ce stau la baza companiei.

Pe scurt, un om este definit ca resursa umana prin greutatile (Atitudini si STANDARDE) ce le are pe umeri cand este implicat in sarcina, de PUTERI (competente) si de suportul extern (echipa ce il ajuta sau ii pune si mai multe greutati in carca).

Si cu asta inchei discutia despre oameni cu ceva cunostinte asezate de pe BRAT PUTERNIC (ARMSTRONG). Va doresc sa va cunoasteti pe voi pentru a va descoperi PUTERILE si sa foloiti de atitudini, planuri autoimpuse pentru a accepta si incerca ceea ce vi se spune sa faceti, cred ca este mai bine si corect asa. Crezi ca alergi mai repede daca ai un rucsac de 10 litri in spate?

Oamenii dezamagesc, sistemele ruleaza!

Mda ... cam asta ar fi concluzia! Intr-un sistem de management axat pe persoana astepti totul de la oameni. Atat reusitele cat si esecurile vin din deciziile lor, nu dintr-un mod de lucru standardizat.

Oamenii sunt intuitivi si egocentrici. Oamenii isi pun nevoile lor in fata misiunii unei organizatii. Sistemele functioneaza in baza unor proceduri testate. Oamenii care respecta procedurile vor avea mai mereu rezultatele asteptate. Cand nu le mai respecti, comiti erori.

O mare greseala pe care o comit frecvent managerii este aceea de a astepta initiative din partea angajatilor. Multi cauta oameni care sa aiba puterea de a lua initiativa. Cred ca un astfel de comportament nu poate fi activ in orice sistem organizational si daca ai astfel de asteptari din partea oamenilor, incepi sa pui bazele mai mult pe ei. Practic, rezultatele organizatiei depind doar de oameni si multe firme cauta mai ales in contextul economic de astazi salvatori.

Salvatorii se gasesc foarte greu si pentru a-i gasi e nevoie de rabdare. Dar daca acesti salvatori vin doar cu un suflu nou si nu lasa in spatele lor proceduri, atunci totul se duce de rapa. Cred ca primul lucru pe care poti sa i-l ceri unui salvator este o procedura. Daca el stie sa o elaboreze si poate sa-i instruiasca si pe ceilalti sa lucreze dupa ea, atunci el este omul decare business-ul tau are nevoie.

Totusi recomand managerilor sa investeasca in sistemul lor, decat sa investeasca in recrutarea unui SALVATOR.

In loc de workshop-ul de astazi

Buna dimineata!

Astazi, ar fi trebuit sa tinem un workshop cu persoane ce se afla in cautarea unui job. Aveam prezentari pregatite in powerpoint si in drum spre birou, ma gandeam sa le fac o surpriza colegelor mele si sa vorbim liber, this time. Trebuie sa recunosc ca nu sunt prea multumit de felul in care interactioneaza candidatii, in general, cu noi si fix la problema asta ma gandeam indreptandu-ma inspre birou. Aveam chef sa ma cert cu cineva, asa ca am s-o fac astazi aici pe blog cu voi, persoane abonate la noi si followeri de pe facebook si nu numai.

Unde va este disponibilitatea?

Dupa cum probabil deja ati constatat, cautam pentru noi un Junior Sales, adica un reprezentant de vanzari. Profilul este simplu: permis de conducere, student in ultimul an de facultate (orice facultate) sau proaspat absolvent. Pana aici suna bine. Cred ca sunt cateva sute de oameni in Sibiu care indeplinesc aceste conditii. Acum hai sa facem lucrurile complicate. Ca sa fii Junior Sales, te-ar ajuta sa fii prezentabil, sa ai un scop in viata, sa fi citit in viata ta cel putin o carte despre vanzari, sa iti doresti sa-ti dezvolti reteaua ta de contacte, sa dezvolti relatiile pe care le ai cu oamenii alaturi de care lucrezi (clienti, prieteni samd.), sa ne inveti ceva atunci cand vii la interviul pentru acest job. E complicat? Noi nu l-am gasit inca, dar inca il mai cautam. Daca te pregatesti pentru un interviu cu noi pentru acest job, sper sa dai peste acest articol. Daca nu te intereseaza acest job, dar cauti un job, atunci sa te gandesti la criteriile de mai sus, toate tin de disponibilitate, disponibilitate de a face ceva in plus in viata asta, decat sa mergi acolo unde trebuie, acolo unde esti chemat de turma. Sper ca la urmatorul interviu, angajatorul sa treaca o bifa in dreptul lor in urma discutiei cu tine.

Aveti vreun scop cand va treziti de dimineata?

As fi inceput workshop-ul de astazi cu intrebarea asta, insotita de inca una: "De ce ati venit aici?". Cand am terminat facultatea, m-am angajat la Job Avantaj, lucrand cu oameni care aveau mult mai multa experienta decat mine, am avut multe de invatat de la ei. Si in dimineata asta, mi-am adus aminte de o intrebare pe care mi-au adresat-o mie sefii (fosti sefi) mei cand m-au angajat si o adresau si candidatilor pentru postul de junior recruiter (primul meu subaltern). Interviul incepea cu intrebarea asta. Ma simteam stanjenit un pic. Ii percepeam ca fiind agresivi. Acum imi dau seama ce intrebare importanta este si ce stupid era raspunsul pe care l-am dat eu si cel pe care il dadea fiecare candidat: "am venit pentru ca voi m-ati chemat." :))) (lashara!). Dar de ce e caraghios raspunsul? Va mai dau un exemplu care imi vine acum in minte si cu care pot sa fac o analogie mai simpla. Cand ma intalnesc dimineata cu prieteni care poate merg la serviciu, cumparaturi, facultate si ii intreb ce fac, ei imi raspund ca se plimba. E greu sa intelegi de ce se trezesc dimineata. Nu vad scopul, se bucura de ceea ce exista, ceea ce primesc. Si daca nu mai primesti nimic, ce faci? Un sfat, planifici, cauti oportunitati. Ai nevoie de un scop. Daca vii la workshop-ul nostru, fara un scop ... nu vei obtine mare lucru.

Cine este persoana care va priveste din oglinda? Va zambeste sau va cere ceva? Am fost la Brasov, ieri. Pe langa 2 intalniri cu clienti din zona, am mers si la un client pentru a-l asista la interviurile cu candidatii scurtlistati. Gabriela era cu clientul si noi asteptam in fata sediului si inainte de a ajunge la masina, asteptam primul candidat care nu gasea sediul si am fi vrut sa-l surprindem ratacit sa-i uram succes si sa-l directionam spre client. Am fost surprins sa vad un domn zambind, vesel. Mi-a transmis o atitudine pozitiva, cum rar gasesti. Nu cred ca era prea interesat de job, dar era vesel. A lasat o impresie puternica pentru client. Si acum ce legatura are povestea asta cu tine? E simplu. Tu cine esti? Un om care ofera ceva angajatorului sau esti un om care cere un job, are nevoie de bani, e in criza? Eu vreau sa lucrez cu oameni care ma ajuta, care imi ofera ceva. Tu ce ai avea de oferit unui angajator? Scrie lucrurile astea pe hartie. Fii coerent, evita sabloanele. Fii sincer, sapa in toata personalitatea ta si competentele tale pentru un raspuns si gandeste-te si la omul care sta in fata ta. Daca nu ai mare lucru de oferit, construieste. Cumpara o carte, citeste-o, putini o fac. Ma refer la o carte despre profesia ta, despre afaceri, despre management.

Am trezit ceva in tine? E ura? Frustrare? Simti ca eu nu te inteleg? Hai sa comunicam! Pe mine ma gasesti la adresa asta de e-mail catalin.vacon@jobconnect.ro si promit ca am sa-ti raspund :). Un weekend placut!

Firma de la care ai plecat va face angajari inainte ca tu sa-ti gasesti un job

O da! Suna asa de bine, incat simt nevoia sa o mai spun inca o data: Firma de la care ai plecat va face angajari inainte ca tu sa-ti gasesti un job!

Cand spun asta ma gandesc la mai multe dovezi: unele sunt doar argumente rationale iar altele sunt dovezi ce pot fi colectate si de voi. Dar sa le luam pe rand.

1. Un business se restrange si apoi se dezvolta la loc. In orice business exista urcusuri si coborasuri. E o diferenta maaaare intre proprietarul unui business si un angajat. In putine cazuri, exista intelegere din partea unui angajat fata de angajator. Inclusiv din punct de vedere legislativ, angajatul are mai multe drepturi decat angajatorul. Vor fi rare cazurile in care un angajat va merge la manager / proprietar al business-ului sa-i spuna: "Stiu ca lucrurile nu merg asa cum trebuie si inteleg ca sunt probleme cu incasarea anumitor facturi din partea clientilor, insa consider ca e o perioada peste care putem trece impreuna. Doresc sa-mi pastrez acest job si sa ma implic in mai multe activitati aici, astfel incat sa rezolvam problemele pe care le intampinam ca si companie". Un angajat tine de job-ul lui si nu vede afacerea. Un angajator se uita peste cifre, daca ele scad, atunci nu mai are nevoie de oameni care sa ocupe un job de pe care sa produca din moment ce nu au pentru cine. Nu poti tine o persoana pe un job 2-3 luni, in care sa platesti un salariu in speranta ca dupa aceasta perioada ii vei putea da de lucru, asa ca este de preferat sa te desparti de el si cand va fi de munca sa cauti un inlocuitor.

2. Oamenii de afaceri stiu sa faca bine putine lucruri. Am intalnit 2 tipologii de antreprenori: cei care isi schimba domeniul in functie de cererea din piata (1) si cei care stiu sa faca un singur lucru, dar stiu sa-l faca bine (2). Majoritatea, intram in categoria a 2-a. Chiar daca afacerea merge prost, nu putem renunta usor la ea. Ani intregi de munca investiti pentru a face un lucru bine nu pot fi dati uitarii si sa o iei de la capat.

3. Urmareste compania la care ai lucrat. Daca au trecut 5-6 luni, fac pariu ca vei descoperi un om nou care ocupa in prezent fostul tau job. De ce se intampla asta? Pentru ca job-ul s-a schimbat ca nivel de raspundere. Angajatorii vor cere din ce in ce mai mult MULTITASKING: un singur job poate acoperi 3 sau 4 domenii functionale (vanzari, gestiune, secretariat, resurse umane). Daca te ocupai de 1 singur domeniu si de maine ti se pun inca 3 in carca, tendinta ta ar fi sa ceri o marire salariala ... in contextul in care afacerea merge mai prost, mie imi pare a fi o idee nu prea inspirata. Cu alte cuvinte, companiile au invatat sa fie eficiente, sa foloseasca bine cat mai putine resurse cu costuri cat mai mici pentru a obtine un maxim de rezultate.

Poti lua acest articol ca fiind o idee proasta sau un update real despre piata fortei de munca. Sibiul conform statisticilor mai noi acum este pe locul 3 ca rata a somajului.

PDCA - model de management

Ce inseamna:

Atat teoria cat si instrumentul din spatele teoriei sunt extrem de simple si practice. In sine, ele acopera erori, aceasta fiind menirea lor. Teoria se mai numeste si PDCA cycle / ciclu.

Unele persoane il numesc mistake proof / vesta anti-greseli. El sta la baza instrumentelor de management al calitatii si este compus din 4 elemente:

1. Plan / planifica: Aceasta e o activitate de baza indiferent de operatia, procesul sau proiectul despre care vorbim. Ea presupune definirea unor obiective, a unei strategii si a unui set de actiuni.

2. Do / executa: Referitor la acest element nu sunt prea multe de spus. Planul / strategia exista si ele trebuie IMPLEMENTATE.

3. Check / verifica: Aceasta activitate trebuie prevazuta si ea in plan. Activitatea aceasta presupune monitorizarea statusului in cadrul proiectului si e important dupa ce ai trasat activitatile si in timp ce le desfasori sa verifici daca totul se desfasoara conform planului. Indiferent daca gestionezi singur sau impreuna cu alte persoane subordonate tie proiectul, este important sa "supraveghezi" desfasurarea sa.

4. Act / Actioneaza: Dupa verificare ar trebui sa se ia decizii in functie de statusul proiectului. Cat de departe suntem de obiectivele trasate intial si cum putem sa ne crestem sansele in continuare de a ajunge acolo.

La ce foloseste: Este una din teoriile ce stau la baza managementului de proiect sau managementului calitatii. Teoria si instrumentul sunt extrem de utile in management indiferent ceea ce manageruiesti, inclusiv oameni. In momentul in care folosesti acest ciclu pentru a gestiona un proiect poti delega sarcini si creste in functie de rezultatele echupei gradul de independenta pe care il are fiecare persoana.

Autor: W Edwards Deming

Nota personala

Am intalnit pentru prima data acest model la un fost angajator. Acum incerc sa-l folosesc in Job Connect pentru a elimina timpii morti si a creste capacitatea recruiterilor de a gestiona mai multe proiecte in decursul unei luni. Pentru a face acest lucru le voi pune la dispozitie un instrument de planificare / raportare dupa care se va face si verificarea urmand ca in prima faza sa facem pasul 4. Actioneaza impreuna. Cand ei vor desfasura acest ciclu fara sprijinul meu inseamna ca au invatat acest sistem atat de planificare cat si de luare a deciziilor. Partea cea mai interesanta este ca doar dupa ce un recruiter a dovedit ca poate independent sa finalizeze un proiect prin acest ciclu, poate sa si primeasca un om in subordine.

Angajatori si oameni, candidati si oameni

Pe un culoar in care unii alearga mai repede si altii si mai repede, se regasesc cele doua categorii, desigur a treia ar fi cazul sa le inglobeze pe ambele, insa nu e chiar asa.
Scriem ceva mai dur si asta nu e cazul sa sperie pe nimeni. Oamenii, in nici un caz nu ar trebui sa aiba reactii secundare dupa ce au consumat acest articol.
Despre noi, stiti bine cu ce ne ocupam. Cum imi place mie sa spun, simplu, cautam oameni potriviti, care si-au dorit sa lucreze impreuna dar nu stiau cum sa se conecteze. Ii gasim si le inlesnim afacerile pe de o parte, iar pe de alta, configuram cele mai sanatoase premise pentru carierele candidatilor nostri. Si facem asta cu un accent deosebit pe dedicatie si grad maxim de disponibilitate. Ingrediente pe care le cautam si la partenerii nostri, fie ei candidati sau angajatori. Le multumesc tuturor celor care au incredere in noi.
Stiu ca suntem inca fascinati de felul in care interrelationeaza, atat unii, cat si ceilalti. Desigur ajungem mereu sa privim finalul drumului, finalul unei discutii, al unui proiect si atunci putem face cale intoarsa pentru o mica procesare.
Sa nu imi spuneti ca nu ati intalnit inca pana acum mii de oameni care par a fi parolisti, oameni dintr-o bucata, genul care declara "pentru mine o strangere de mana face mai mult decat 1000 de contracte". Dar sunt convins ca ati si gustat din amarciunea unei mici infrangeri miselesti, ca un cutit infipt in spate , cand vi se propune ceva si sunteti tratat ca si cum intelegerea nu a avut loc. Fara nici o suparare, nu ma erijez in vreun maestru al unui cod etic, un reprezentant imaculat al politetii, dar omenia parca are un gust pe care doar educatia il poate concentra in fiecare dintre noi. Nu va ganditi la prostii, ca nu vorbesc despre baba oarba pe care o joaca musterii din politica.
Am cateva exemple si de o parte si de cealalta. Imi plac cele bune si de obicei e bine sa vorbim despre ele, desi studiile facute de specialisti(un cuvant care nu prea imi place ca l-am auzit de mii de ori in facultate, atunci cand se voia ca o fraza sa aiba un suport),..., deci revin, gasiti asta cam in orice carte serioasa de vanzari, ca suntem cam prapastiosi, noi, oamenii si ne plangem ca niste gashte despre cei care nu ne-au placut sau care ne-au facut rau..., iar pe cei care sunt profesionisti..., "pai, asa trebuiau sa fie", "ei si-au facut doar meseria!",..., da, putem vorbi si despre ei, dar un pic mai putin, totusi. Pacat!
Cautam de ceva vreme pentru un client al nostru, care activeaza in domeniul productiei (nu e semnificativ pentru acest articol ce produce firma in cauza), un personaj pe care el l-a definit ca fiind chiar pe cale de disparitie sau chiar inexistent. Si atunci, cum Dumnezeu ajungi sa faci asa ceva, sa intri intr-un proiect din care stii ca ai cele mai multe sanse sa iesi cu urechile pleostite. Dar noi am crezut altceva(v-am spus ca pentru asta s-a nascut Job Connect) si luni in sir am tot cautat: un tanar normal, care sa fie dispus sa invete, un ucenic de altadata, nimic mai mult. Aaaaaaaaaaaa, ca trebuia sa fie absolvent al unei institutii de invatamant superior din domeniul tehnic si sa aiba ceva cunostinte de AutoCad, 2D, cred ca nu e chiar o mare problema. Prima parte conteaza. Sincer. Cred ca e mai dificil in contextul in care in tara asta nu mai sunt oameni prosti(zic asa, dar sa citititi "inca neinstruiti") - toti stim totul si nu mai avem timp de nimic, alergam , dar nu stim unde ne grabim - sa identifici macar un tip care sa aiba sange in vene, sa aiba puterea sa acumuleze in timp, nu sa arda etape si apoi sa vrea ori sa pretinda macar, ca duce mai departe un mestesug. Plus o firma in spate. Interesant, ma gandeam cum se asociaza mestesug si cu AutoCad..., v-as scrie un link, dar nu am permisiunea clientului nostru ca sa vedeti cat de bine se potrivesc.
Ei bine, sa stiti ca l-am gasit pana la urma si sunt tare bucuros. Am tot povestit pe acest proiect cu ai mei colegi si faceam haz de necaz, uneori. Le spuneam ca daca stiam AutoCad as fi concurat si eu pentru acest post, iar clientul glumea si imi spunea ca nu e prea tarziu. Aviz amatorilor, proiectul a fost incheiat, dar cine stie ce sansa mai avem:)
Am avut ocazia, sa vad, prin intermediul acestui proiect suficient de multi candidati (daca veti citi pe aici, va salut), unii putin pregatiti tehnic, altii cu pretentii mult peste nivelul lor de pregatire sau peste ceea ce putea oferi angajatorul. Unii pareau a fi corespunzatori. Am avut chiar cateva tentative de interviu secundar cu angajatorul in care s-ar fi pus la punct conditiile esentiale ale unui contract de munca. Insa mereu aceeasi poveste: oameni care zic "Da" atunci cand sunt intrebati daca li se pare a fi corecta o anumita propunere si apoi dau bir cu fugitii. Interesant acest fenomen. Profesorii nu sunt respectati, dar vad uneori candidati care se comporta ca niste elevi in fata unui domn Trandafir autentic, atunci cand se discuta despre un pachet salarial, despre anumite sarcini, despre ore suplimentare, despre program de lucru sambata. Bizar. Cred ca inca mai avem multe de invatat. Vindem prost ca si candidati ceea ce stim sa facem. Sublicitat sau supralicitat, in ambele cazuri pierde atat angajatorul cat si candidatul. Stiu ca e o problema pe care o regasim si in partea cu angajatorii: va imaginati ca inca mai vin candidati cu istorii reale despre firme (din pacate nu sunt firme mici sau neinsemnate) care nu le-au platit salarii, taxe si impozite aferente acestora catre stat? Si in aceste cazuri e firesc sa te uiti urat si poate chiar sa zambesti in batjocura cand vezi mesaje de angajare transmise de astfel de angajatori. Oricum traim in tara in care proverbul "ursul(mai e si o varianta cu "caravana") trece, cainii latra" se potriveste de minune.
Pana una alta ce cred eu ca este sanatos pentru noi, angajati si angajatori, deopotriva, daca aspiram la un statut de oameni, sa ne gadilam bine coardele vocale, sa cerem un ragaz de o zi, daca este posibil asa ceva si sa dam un raspuns in care sa credem, in primul rand noi. Nimeni nu isi doreste un sef acru, dar nici un angajat frustrat.
Am zice ca toti suntem niste muzicieni in contextul in care ne ghidam doar dupa felul in care exista 1000 de moduri de a spune DA si altele 100 de a zice NU, in functie de paraverbal si nonverbal. Rostiti limpede ce ganditi si veti fi apreciat, mai ales ca tot ne laudam ca limbajul articulat face diferenta dintre noi si alte fiinte.
Cautam doar parteneri, iar prin acest lucru intelegem atat candidati cat si angajatori care au de solutionat o anumita problema pe care ne permit sa o dezamorsam. Daca suntem indusi in eroare in mod intentionat rezultatul nu va mai foloseste sau este unul care nu va convine. Situatii de genul: salariul este prea mic sau candidatul are asteptari salariale prea mari sau negociabil devine ceva rigid, sunt contexte(putine dintre cele cu care ne putem intalni in realitate) in care nu iti permiti sa pui un partener. Cel mai bun medic poate pierde un pacient cu o afectiune simpla, daca nu are suport din partea pacientului in a face un diagnostic.
Din acest motiv am acceptat un proiect dificil pe care l-am rezolvat in mai mult timp decat as fi crezut, e drept, pentru ca am lucrat cu un OM, care ne-a permis sa stim toate aspectele unei probleme de recrutare de la bun inceput. E superfluu sa recunosc ca avea dreptate, ca un astfel de candidat e pe cale de disparitie...
A propos, ne-a mai dat inca doua proiecte noi! Sper sa nu va scriu abia anul viitor, in aceeasi perioada, ca le-am rezolvat!