Daruiti cu sufletul impacat!

 „Meditati!” se numeste cartea lui John Maxwell, care, de mai bine de 7 luni, reprezinta sursa mea saptamanala de inspiratie. In urma cu cateva saptamani, am inceput cea de-a patra parte, - “Atentie la perspective!”.

In fiecare capitol din cea de-a patra parte se face referire la ceea ce suntem si ceea ce putem deveni, daca, odata cu fiecare decizie luata, suntem cu un pas inainte, vedem putin mai departe decat ni se arata si ne ingrijim de potentialul nostru.

In capitolul de astazi se dezbat doua perspective ale gestului de “a darui”. Se pare ca exista doua tipuri de oameni: oameni care daruiesc pentru a trai si cei care traiesc pentru a darui.

Sesizati diferenta?

“Cele doua categorii de persoane nu doar ca daruiesc diferit, dar au si filozofii de viata diferite” actioneaza diferit, gandesc diferit, sunt mai sensibile la nevoile oamenilor si respecta oamenii din jurul lor mai mult decat o fac ceilalti.

“De exemplu, un om care daruieste pentru a trai nu va face niciodata un lucru pntru cineva fara sa nu astepte, in schimb, o recompensa”

Citind aceste randuri, imi amintesc de o discutie cu o prietena care primise, recent, in dar, un calendar cu maxime pentru fiecare zi a anului. Era foarte entuziasmata de cadoul pe care il primise si imi povestea ca isi dorea acest calendar de multa vreme si ca totusi, cand in sfarsit l-a cumparat, l-a facut cadou unei prietene bune. Si acum, gestul sau a fost inapoiat. Primise lucrul care il daruise din inima, fara a astepta altceva in schimb.

O persoana care traieste pentru a darui, se intreaba mereu: “A fost darul meu benefic pentru persoana sau cauza cu pricina?”

Apropos de titlul acestei parti din care face acest capitol parte – Atentie la perspective - , cred ca John Maxwell doreste sa ne face constienti de faptul ca persoanele care vor darui cu sufletul impacat, fara a astepta recompense sau aprecieri, vor fi mai fericiti, multumiti de ei insisi, iar darul lor se va intoarce inzecit la ei.

Asadar, dragii mei, haideti sa ne deschidem sufletul, sa daruim: un zambet, o strangere de mana, o vorba de incurajare, o imbratisare sau o vorba plina de speranta.

E gratuit pentru noi, iar celorlalti le poate schimba starea de spirit, dispozitia si le poate face ziua mai buna!

Esecurile constructive

Esecul constructiv... o idee din ce in ce mai des intalnita in cartile motivationale, in articolele de specialitate din domeniul psihologiei pozitive si o vorba adesea rostita de apropiatii nostri cand doresc sa ne incurajeze sa trecem peste un esec.

Fiecare dintre noi experimentam de-a lungul vietii esecuri si succese. Este importanta reactia noastra in urma acestora. Modul in care alegem sa trecem peste acestea – alegem sa fim tristi, dezamagiti, indurerati, sau sa tinem fruntea sus, sa invatam ceva din experienta avuta si sa transformam esecul in succes.

John maxwell ne ofera si cateva motive pentru care o infrangere poate fi, cu usurinta, transformata intr-o treapta noua pe scara succesului. Iata care sunt acestea:

1. O incercare ce ne face sa perseveram si mai mult nu poate fi numita esec - „Linia de demarcatie intre esec si succes e atat de slaba, incat abia ne dam seama cand o trecem” . In cadrul articolelor pe care le-am tratat pana acum, apare constant ideea de perseverenta, urmarea scopului stabilit, de a nu ne da batuti dupa prima infrangere. Barierele apar doar atunci cand ni le impunem noi, cand renuntam de fapt la telul nostru. O poveste draguta pe care o relateaza Maxwell in sustinerea acestei idei este despre un magar, care a cazut intr-o fantana adanca. Stapanul sau, fiind convins ca magarul va sfarsi in acea fantana, s-a gandit ca decat sa lase biata creatura sa moara de foame, mai bine o ucide. Astfel, a inceput sa arunce cate o remorca de pamant in fantana. Magarul, dupa prima remorca de pamant care a fost aruncata peste el, s-a scuturat si a inceput sa isi faca cu copitele loc, urcandu-se deasupra pamantului. La fel a procedat si dupa a doua, a treia si a patra remorca de pamant, ajungand intr-un final la gura fantanii. Ideea principala pe care o putem desprinde din aceasta poveste este aceea ca obstacolul initial, care ar fi putut demoraliza la prima vedere, a fost cel care l-a scapat pe magarus de la pieire.
2. O incercare ce ne face sa vedem unde am gresit si sa tragem invatamintele de rigoare nu poate fi numita esec – acest principiu cred ca s-a transmis din generatie in generatie. Ideal ar fi ca intr-adevar sa ne putem concentra mereu asupra acestui principiu, iar data viitoare cand ne confruntam cu o problema similara sa procedam in asa fel incat reactia noastra sa ne conduca negresit spre victorie.
3. O incercare prin care ne descoperim adevaratul sine nu poate fi numita esec – sunt situatii in care esuam. Suntem tristi, demoralizati si ne simtim lipsiti de sansa. Totusi, vine o vreme cand ajungem la concluzia ca acea experienta pe care am catalogat-o drept insucces, ne conduce catre o conjunctura care ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine, sa ne dam seama ca fara a fi trecut prin experienta anterioara, nu am fi ajuns unde suntem acum. Si da, acea experienta ne-a ajutat sa fim ceea ce suntem azi.
4. O incercare ce ne face sa fim mai disciplinati nu poate fi numita esec – incercarile prin care trecem ne formeaza ca om. Suntem o suma de experiente fericite si nefericite prin care am trecut, iar daca acestea „ne clarifica scopurile, ne purifica sufletele si ne fac mai sensibili la valori superioare si mai intelegatori fata de cei nefericiti, atunci putem spune ca am izbavit.” (J. Maxwell)
   
   
   
   
   

Deciziile ne determina destinul!

Titlul acestui capitol nu mai are nevoie de nicio descriere. Deja spune totul!

In fiecare zi suntem pusi in situatia de a alege intre doua sau mai multe alternative. Trebuie sa luam decizii!

Inca de la primul moment al zilei trebuie sa luam prima decizie: aman alarma ceasului inca 5 minute si sar peste micul dejun, sau ma trezesc, iau micul dejun si am grija de sanatatea mea. Apoi aleg daca voi merge la serviciu pe jos, cu masina sau cu atutobuzul. Aleg daca sa am o dispozitie buna, pozitiva, sau sa fiu morocanoasa si o companie nu foarte placuta. La serviciu, aleg intre mai multe task-uri, pe care le voi rezolva astazi. Seara, aleg intre mai multe optiuni de petrecere a timpului liber – imi petrec timpul cu familia, cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit la un film sau ma culc devreme. Iar a doua zi, o iau de la capat.

Decizii, decizii, decizii!

Imi amintesc de un curs pe care l-am avut in facultate despre Teoria Jocurilor si Teoria Alegerii Rationale. Este un domeniu intens studiat si acum si a fost la fel de studiat si in Antichitate. Concluzia la care am ajuns este ca de cele mai multe ori, deciziile pe care le iau oamenii nu sunt deloc rationale, bazate pe scheme rationale de gandire.

Trebuie sa fim permanent constienti de faptul ca fiecare decizie pe care o luam ne va afecta viitorul. Unele intr-un mod pozitiv, altele nu. Este important sa cantarim foarte bine fiecare decizie luata si sa incercam sa vedem rezultatele inca inainte de a se intampla – sa vedem in perspectiva. Uneori este necesar sa ne asumam cateva riscuri, insa fara a face acest lucru cu siguranta nu vom castiga, poate chiar vom pierde totul.

In capitolul prezentat de Maxwell, acesta scrie despre “Pilda copiilor lui Israel” care, determinati de circumstante, de influenta negativa a celor zece spioni si de faptul ca nu au fost dispusi sa plateasca pretul, au luat decizia gresita de a nu intra in Canaan. Astfel, ei au considerat, ca multi dintre noi, de altfel, ca “daca eviti bataliile vietii, esti la loc sigur”, ocolind Canaanul si murind cu totii in pustie. “Au incercat sa isi salveze vietile, insa si le-au pierdut” (Maxwell)

Pe curand si la cat mai multe decizii intelepte!

Ioana

Sursa foto: aici