27.02.2012 - Conferinta Job Connect: Fii puternic, Fii optimist!

Va multumesc frumos pentru interesul pe care l-ati acordat primului eveniment organizat de catre Job Connect in urma cu aproximativ o saptamana. 

Imi permit sa folosesc aceeasi modalitate pentru a comunica despre o noua conferinta, pe data de 27 februarie, ora 16, Hotel Hilton.

Cateva informatii sunt de gasit mai jos:

Job connect conferinta - fii puternic, fii optimist

View more documents from Job Connect

Evenimentul este adresat oricarei fiinte care doreste sa isi dezvolte modul in care gandeste si in care se comporta cu cei din jurul sau!

"Esti asa cum esti pentru ca asa vrei sa fii. Daca realmente ai vrea sa fii altfel, atunci ai fi in plin proces de schimbare!"(F. S.)

Cred ca singura modalitate in care putem sa evoluam este sa fim receptivi si sa stim sa ne deschidem mintea!

Va asteptam la ora 16 , luni, 27 februarie, ora 16.00 pentru 3 ore de antrenament mental!

Va multumesc frumos pentru confirmarea participarii printr-un reply acestui e-mail!

O saptamana cat mai vesela si fructuoasa!

Cu respect,

Marian-Mihai BEJINARIU
Managing Partner

Job Connect
Sibiu, Str. Reconstructiei, Nr. 2 A
Tel:   004 0374 001 054
Fax:  004 0369 814 914
Mob: 004 0740 310 774
marian.bejinariu@jobconnect.ro
www.jobconnect.ro

3 dimensiuni ale angajatului

M-am apucat de citit o carte pe care o consider temelie a oricarui specialist ce doreste sa lucreze in domeniul la care aspira toata lumea Ha si R (adica Resurse Umane). Daca nu ati ghicit inca, este vorba despre Michael ARMSTRONG - "Managementul Resurselor Umane - manual practic". Pentru ca domeniul este atractiv deoarece este despre oameni si noi suntem oameni si amicii, iubitii, parintii ca sa vezi sunt si ei oameni, am inceput cu un capitol numit "Caractersticile oamenilor". Pe scurt, nenea ARMSTRONG ne spune ca putem intelege un angajat daca mancam elefantul bucatica cu bucatica si oamenii sunt vazuti din prisma a 3 dimensiuni:

1. Diferentele individuale

Este vorba nu doar despre personalitate cum v-ati gandi, ci despre abilitati, inteligenta si alte caracteristici dupa care cica facem discriminari: rasa, sex, provenienta culturala. Pe scurt suntem diferiti pentru ca sunte inzestrati cu PUTERI DIFERITE (competente) si ne raportam la STANDARDE diferite (valori, planuri autoimpuse, asteptari, personalitatea). Acestea din urma ne modeleaza, ne impun limite in ceea ce facem si ne directioneaza PUTERILE.

2. Atitudinile

In limbajul stiintific la care ne inchinam, atitudinea tine de pozitia ta fata de un anumit lucru. Cu alte cuvinte, este "un mod deja adoptat de gandire" (Armstrong, 2009, p. 201) prin care luam decizia de a accepta sau alunga o idee, un comportament, un sfat, o regula, o procedura. Din nefericire atitudinile acestea sunt deja adoptate, ele pot fi modificate in anumite limite, daca reusesti sa cunosti un om in tiparele mentale ale sale. interesant este ca de multe ori, un om nu accepta neaparat ideea ci sursa (managerul spre exemplu) sau o face pentru ca ii este setat prin educatie sa respecte ceea ce ii spune superiorul, oricat de "al dracului" ar fi.

3. Mediul organizational

Acesta este compus din roluri, factori / parghii motivationale, structura, valori organizationale, managementul si leadership-ul ce stau la baza companiei.

Pe scurt, un om este definit ca resursa umana prin greutatile (Atitudini si STANDARDE) ce le are pe umeri cand este implicat in sarcina, de PUTERI (competente) si de suportul extern (echipa ce il ajuta sau ii pune si mai multe greutati in carca).

Si cu asta inchei discutia despre oameni cu ceva cunostinte asezate de pe BRAT PUTERNIC (ARMSTRONG). Va doresc sa va cunoasteti pe voi pentru a va descoperi PUTERILE si sa foloiti de atitudini, planuri autoimpuse pentru a accepta si incerca ceea ce vi se spune sa faceti, cred ca este mai bine si corect asa. Crezi ca alergi mai repede daca ai un rucsac de 10 litri in spate?

Ce mai e nou sub soare sau cateva lucruri despre mine

Imi pare bine sa va salut dragi cititori ai blogului Job Connect!

Cel mai probabil nu ati mai auzit de mine pana acum, nu stiti cine sunt, cu ce imi ocup timpul, care sunt procuparile mele si de ce scriu pe acest blog! Ca sa raspund la toate aceste intrebari cred ca cel mai bine ar fi sa ma prezint.

Sunt Simona Oltean si reprezint o companie de consultanta in Resurse Umane, numita Job Connect. Sau... sunt Simona Oltean de la Ropardo. Reprezint o companie care activeaza pe piata serviciilor IT. Acestea sunt primele cuvinte pe care le rostesc persoanei aflate la capatul celalalt al firului. Si nu este deloc usor! Trebuie sa zambesc, sa transmit energie, sa comunic si sa relationez cu directori de Resurse Umane, cu directori Economici, cu Administratori sau cu directori Generali...si toate acestea prin telefon, deocamdata!

Am 21 de ani si sunt cel mai tanar si cel mai nou membru al echipei Job Connect. M-am alaturat acesteia in luna aprilie, din dorinta de a acumula experienta intr-un domeniu pe care il consider incitant si deosebit de dinamic. E un domeniu in care organizarea, perseverenta si dorinta sincera de a ajuta reprezinta ingredientele succesului. Ma atrage tot ceea ce tine de intalnirea unor oameni, de identificarea nevoilor pe care acestia le au, de solutionarea acestor nevoi, de tratarea obiectiilor si de inchiderea vanzarii, si sa nu uitam de minunata relatie care poate fi creata cu partenerul de afaceri dupa incheierea vanzarii.

Cred ca v-ati dat seama cu ce ma ocup in cadrul Job Connect! Iata cuvantul magic: „Vanzari!”. Rolul meu este acela de a identifica potentiali clienti, de a stabili o legatura intre compania pe care o reprezint si acestia, si bineinteles am rolul de a mentine „vie” aceasta legatura. Pe de-o parte ma ocup alaturi de colegul meu, Catalin, de identificarea unor noi clienti pentru serviciile de recrutare si selectie ale Job Connect si pe de alta parte, impreuna cu Marian, ma ocup de promovarea unor aplicatii software ale companiei Ropardo in randul companiilor care activeaza in industria alimentara, in domeniul productiei sau distributiei.

Ce am scris pana acum suna frumos. Activitatile pe care le desfasor chiar sunt interesante si ma bucur pentru faptul ca ocup aceasta pozitie in cadrul Job Connect! Cu toate acestea vreau sa va marturisesc ca au existat momente care nu erau tocmai satisfacatoare, momente de frustrare si momente in care imi puneam tot felul de intrebari legate de natura umana si de modul in care oamenii percep lucrurile. Ca orice agent de vanzari aflat la inceput de cariera, stiu ca voi avea de parcurs un drum lung si anevoios pana sa ajung sa „ma transform ” in consultantul care imi doresc sa fiu.

Instinctul meu imi spune ca sunt pe drumul cel bun! Trebuie sa deschid bine ochii, sa ascult mult, si mai presus de toate sa invat sa inteleg lucrurile care se petrec in jurul meu si oamenii pe care ii intalnesc. Aceste lucruri sunt valabile pentru orice fiinta umana de pe fata Pamantului, asa ca va incurajez cu drag ca inainte de a lua orice decizie sau a judeca pe cineva, sa incercati sa intelegeti motivul sau motivele pentru care o persoana actioneaza intr-un fel sau altul. E un exercitiu dificil, care necesita destul timp, dar care e esential pentru dezvoltarea unor relatii!

Bun... m-am intins putin scriind acest articol, dar pentru mine e important sa comunic, iar acest mod e unul ideal de a comunica idei si impresii catre un grup de oameni. Prin urmare, daca e cineva care doreste sa povesteasca fie despre vanzari, fie despre un alt subiect, puteti sa imi scrieti si discutam. Adresa e simona.oltean@jobconnect.ro. Haideti sa relationam!

Va multumesc pentru atentie si see you around!

Profesia de recruiter

Ne aflam in al 3-lea proiect de recrutare ce ar trebui sa aiba ca rezultat angajarea unui nou junior recruiter. Acest proiect devine din ce in ce mai dificil. Pe masura ce trece timpul si asteptarile noastre de la oameni cresc. Am avut ocazia sa intalnesc si de aceasta data, tineri care isi doresc acest job si care vor sa ne devina colegi. Insa noi cautam oameni care iubesc profesia de recruiter, nu doar job-ul. Cam toata lumea, stie ca recruiter-ul este "acela care recruteaza oameni pentru job-uri" (definitia nu-mi apartine).

Vreau sa dedic acest articol aspectelor care tin de recrutare, ca profesie. Cred ca este necesar, ca cineva care este interesat in a ne deveni coleg, sa citeasca inainte de a aplica la job aceste ganduri.

Ma gandesc acum la rolul recruiterului in societate. El controleaza 2 mari forte din piata: cererea si oferta de locuri de munca. Un recruiter are un renume, e cunoscut si apreciat de oamenii cu care interactioneaza. Mai mult decat a comunica si relationa eficient cu angajatori sau candidati, el este un expert in relatii profesionale, deoarece ajuta oameni care interactioneaza pentru prima data sa puna bazele unor relatii care faciliteaza atingerea unor obiective de business. Aceasta expertiza in relatii, il fac pe recruiter apreciat de oamenii cu care interactioneaza. Este un om influent cunoscut de manageri generali si manageri de resurse umane. Acestea sunt rezultate pe care el/ea le obtine prin performante profesionale, dar si datorita calitatilor sale personale si modului in care ajunge sa se raporteze la reusitele si esecurile sale. Un astfel de specialist are capacitatea de a face conexiuni, de a intelege nevoi pe care le are o industrie, de a se folosi de contactele sale, precum si alte resurse pentru a obtine informatii ce-l pot directiona inspre candidati de care are nevoie clientul nostru.

Pun accent in aceasta descriere pe profesie, pentru ca vizeaza o perspectiva pe termen lung si pe langa asimilarea unor proceduri (un cumul de tehnici si metode) presupune o perfectionare continua, ca rezultat al dorintei pe care o are acest specialist de a deveni din ce in ce mai bun.

Un recruiter poate aduce prin expertiza sa beneficii directe atat persoanelor ce isi cauta un job si apeleaza la serviciile sale / sprijinul sau, cat si pentru angajator atat in proiectele de recrutare cat si in afara lor. Ne permitem sa credem ca prin punerea in legatura a oamenilor meniti sa lucreze impreuna putem ridica standardul de viata al candidatilor, nivelul de performanta al companiilor, si in acelasi timp putem transmite mai departe norme de etica si morala ce tin de respectul fata de munca si fata de un angajator.

Discutia s-ar mai putea lungi, dar eu zic sa ne oprim aici ... for this moment!! Daca vrei sa urmezi o astfel de profesie si consideri ca ai inteles ce am transmis prin acest articol, esti binevenit in a ne trimite un CV pentru a putea sa te cunoastem.

Zile bune va doresc!

De ce nu o sa iesim prea curand din criza?

Suntem in criza in continuare si dupa o discutie cu un client despre economia de piata, criza, de ce mor unele companii mari si de ce concurentii lor cresc, am gasit un nou argument in favoarea achizitiei serviciilor noastre si nu numai. Suntem companie romaneasca. Investitorii straini deja profita de noi pentru ca suntem ieftini si buni (ma refer la Romania) de ce nu ii motivam sa pompeze mai mult in servicii de pe piata locala?

Vin cu argumentul acesta in urma unei discutii cu un alt angajator care are activitate comerciala si vinde acelasi lucru cu o alta companie care ne este client si care va dezvolta o zona noua de clienti.

Angajatorul cu care povesteam imi spune ca de 1 luna ca business-ul sau merge prost. A dat oameni afara si in putin timp exista sansa sa primeasca un telefon si sa inceapa procedura de faliment. Firma este o multinationala cu reprezentanta in Romania.

Eu ii explic ca intr-o perioada ca asta companiile investesc in training pentru dezvoltarea fortei de vanzare. Nu imi accepta nici macar ideea unei discutii. As fi vrut sa analizam problemele pe care le are si impreuna sa propunem catre HQ un plan de interventie. Evident am fi participat si noi la implementare. Am fi muncit alaturi de el. Imi aduc aminte de o firma de training care spunea ca cea mai proasta decizie pe care poti sa o iei (dintr-un inventar mai lung) ar fi sa nu cheltuiesti bani.

Managerii cu viziune au inceput sa investeasca in training din octombrie 2008 pentru a face fata la provocarile din piata. Timpul costa bani. E mai sanatos sa investesti acesti bani pentru a face mai multi, decat sa-i tii de-o parte pentru vremuri grele. Adica in scenariu 2 stii ca vine greul, il astepti si nu faci nimic si cand a ajuns la tine folosesti acei bani pentru a astupa gropi. Oare numai mie, imi pare ca suna ca o strategie proasta?

Revin la idee. In calitate de manageri intr-o companie multinationala, filiala din Romania, multi prefera sa empatizeze cu investitorul si chiar daca au nevoie de mai multi bani, mai bine reduc costurile. De ce? Investitorii straini au bani, vor sa faca mai multi asa ca prezinta-le solutii care presupun si achizitia de servicii din romania.

DILBERT: un nou prieten pe blogul nostru

De la sfarsitul saptamanii trecute, avem un nou prieten pe blog, este vorba despre un desen animat intitulat Dilbert. Am regasit acest personaj de benzi desenate pe vremea studentiei cand rasfoiam carti de OD sau psihologie organizationala.

Pe scurt, benzile desenate fac referire la o companie in care lucreaza Dilbert, el fiind inginer ca profesie. Veti regasi in aceste benzi desenate, personaje care ocupa diverse pozitii pe trepte ierarhice inferioare sau superioare job-ului lui Dilbert. Situatiile cu care se confrunta aceste personaje sunt extrem de diversificate si reflecta intr-un mod satiric multe probleme de management cu care se confrunta in mod frecvent organizatiile.

Veti gasi pe fiecare pagina in partea dreapta a monitorului un widget cu Dilbert, de unde puteti rasfoi intamplarile din lumea sa ... sper sa va placa!

Despre oameni

Lucram cu oamenii, cei potriviti, cei cu disponibilitate, cei cu bun simt cei carora le pasa. Ce facem cu ceilalti? Discutand cu diversi, descopar ca multi ne invidiaza pentru acest rol pe care il jucam si ni-l asumam. Si eu ii invidiez pe ei, pentru ca inca mai vad omul in toata splendoarea sa. Atat in contactul cu clientul, cat si cu candidatii incercam sa spargem limitele induse de aceasta relatie consultant - client / candidat. Ne bazam pe incredere, munca, timpul si efortul nostru este directionat inspre 2 obiective: cel de business si cel asumat in fata partenerului, insa ambele merg in acelasi sens, vizam o schimbare in bine. Cu toatea astea, cand simtim ca am descoperit parghiile dupa care functioneaza omul, inca mai suntem luati prin surprindere. Candidati in a caror candidatura am investit timp, se retrag din cursa pe ultima suta de metri (din motive pe care de cele mai multe ori le pastreaza doar pentru ei), iar clientii nu ne inteleg suficient de bine rolul si ne lasa cand ne apropiem de obiectivul ce trebuie atins.

Cred ca o mare greseala cand lucrezi cu oamenii este aceea de a crede ca sunt in totalitate sinceri cu tine. Cand le dai mai mult decat le este cuvenit, cand crezi prea mult in ei si uiti ca se comporta asa cum sunt (adica uman) si ca la baza pusi in aceasi situatie, tuturor ne trec aceleasi ganduri prin minte, dar si intensitati diferite, atunci comiti erori. Nu vreau sa par un nesuferit, cred in oameni, cred in mine dar imi place sa ii iau asa cum sunt. Asteptarile pe care le am de la ei, le am si de la mine. Toti facem greseli, si cand le comitem e bine sa ni le asumam si sa mergem mai departe, dar intotdeauna impacati cu cei in fata carora am gresit.

Cu toate acestea, ma bucur ca lucrez cu clienti, care ne platesc pe loc factura, care inteleg munca noastra si nu cer explicatii pentru plata anumitor rezultate. Sunt bucuros ca descoperim candidati care se implica in proiect alaturi de noi si alaturi de client / angajator, care stiu ca au nevoie de o schimbare si care au incredere in noi ca schimbarea pe care noi le-o propunem este una in bine si inspre mai bine.

Se apropie sfarsitul de saptamana si sper sa il traiti la intensitate maxima :)!

Firma de la care ai plecat va face angajari inainte ca tu sa-ti gasesti un job

O da! Suna asa de bine, incat simt nevoia sa o mai spun inca o data: Firma de la care ai plecat va face angajari inainte ca tu sa-ti gasesti un job!

Cand spun asta ma gandesc la mai multe dovezi: unele sunt doar argumente rationale iar altele sunt dovezi ce pot fi colectate si de voi. Dar sa le luam pe rand.

1. Un business se restrange si apoi se dezvolta la loc. In orice business exista urcusuri si coborasuri. E o diferenta maaaare intre proprietarul unui business si un angajat. In putine cazuri, exista intelegere din partea unui angajat fata de angajator. Inclusiv din punct de vedere legislativ, angajatul are mai multe drepturi decat angajatorul. Vor fi rare cazurile in care un angajat va merge la manager / proprietar al business-ului sa-i spuna: "Stiu ca lucrurile nu merg asa cum trebuie si inteleg ca sunt probleme cu incasarea anumitor facturi din partea clientilor, insa consider ca e o perioada peste care putem trece impreuna. Doresc sa-mi pastrez acest job si sa ma implic in mai multe activitati aici, astfel incat sa rezolvam problemele pe care le intampinam ca si companie". Un angajat tine de job-ul lui si nu vede afacerea. Un angajator se uita peste cifre, daca ele scad, atunci nu mai are nevoie de oameni care sa ocupe un job de pe care sa produca din moment ce nu au pentru cine. Nu poti tine o persoana pe un job 2-3 luni, in care sa platesti un salariu in speranta ca dupa aceasta perioada ii vei putea da de lucru, asa ca este de preferat sa te desparti de el si cand va fi de munca sa cauti un inlocuitor.

2. Oamenii de afaceri stiu sa faca bine putine lucruri. Am intalnit 2 tipologii de antreprenori: cei care isi schimba domeniul in functie de cererea din piata (1) si cei care stiu sa faca un singur lucru, dar stiu sa-l faca bine (2). Majoritatea, intram in categoria a 2-a. Chiar daca afacerea merge prost, nu putem renunta usor la ea. Ani intregi de munca investiti pentru a face un lucru bine nu pot fi dati uitarii si sa o iei de la capat.

3. Urmareste compania la care ai lucrat. Daca au trecut 5-6 luni, fac pariu ca vei descoperi un om nou care ocupa in prezent fostul tau job. De ce se intampla asta? Pentru ca job-ul s-a schimbat ca nivel de raspundere. Angajatorii vor cere din ce in ce mai mult MULTITASKING: un singur job poate acoperi 3 sau 4 domenii functionale (vanzari, gestiune, secretariat, resurse umane). Daca te ocupai de 1 singur domeniu si de maine ti se pun inca 3 in carca, tendinta ta ar fi sa ceri o marire salariala ... in contextul in care afacerea merge mai prost, mie imi pare a fi o idee nu prea inspirata. Cu alte cuvinte, companiile au invatat sa fie eficiente, sa foloseasca bine cat mai putine resurse cu costuri cat mai mici pentru a obtine un maxim de rezultate.

Poti lua acest articol ca fiind o idee proasta sau un update real despre piata fortei de munca. Sibiul conform statisticilor mai noi acum este pe locul 3 ca rata a somajului.

PDCA - model de management

Ce inseamna:

Atat teoria cat si instrumentul din spatele teoriei sunt extrem de simple si practice. In sine, ele acopera erori, aceasta fiind menirea lor. Teoria se mai numeste si PDCA cycle / ciclu.

Unele persoane il numesc mistake proof / vesta anti-greseli. El sta la baza instrumentelor de management al calitatii si este compus din 4 elemente:

1. Plan / planifica: Aceasta e o activitate de baza indiferent de operatia, procesul sau proiectul despre care vorbim. Ea presupune definirea unor obiective, a unei strategii si a unui set de actiuni.

2. Do / executa: Referitor la acest element nu sunt prea multe de spus. Planul / strategia exista si ele trebuie IMPLEMENTATE.

3. Check / verifica: Aceasta activitate trebuie prevazuta si ea in plan. Activitatea aceasta presupune monitorizarea statusului in cadrul proiectului si e important dupa ce ai trasat activitatile si in timp ce le desfasori sa verifici daca totul se desfasoara conform planului. Indiferent daca gestionezi singur sau impreuna cu alte persoane subordonate tie proiectul, este important sa "supraveghezi" desfasurarea sa.

4. Act / Actioneaza: Dupa verificare ar trebui sa se ia decizii in functie de statusul proiectului. Cat de departe suntem de obiectivele trasate intial si cum putem sa ne crestem sansele in continuare de a ajunge acolo.

La ce foloseste: Este una din teoriile ce stau la baza managementului de proiect sau managementului calitatii. Teoria si instrumentul sunt extrem de utile in management indiferent ceea ce manageruiesti, inclusiv oameni. In momentul in care folosesti acest ciclu pentru a gestiona un proiect poti delega sarcini si creste in functie de rezultatele echupei gradul de independenta pe care il are fiecare persoana.

Autor: W Edwards Deming

Nota personala

Am intalnit pentru prima data acest model la un fost angajator. Acum incerc sa-l folosesc in Job Connect pentru a elimina timpii morti si a creste capacitatea recruiterilor de a gestiona mai multe proiecte in decursul unei luni. Pentru a face acest lucru le voi pune la dispozitie un instrument de planificare / raportare dupa care se va face si verificarea urmand ca in prima faza sa facem pasul 4. Actioneaza impreuna. Cand ei vor desfasura acest ciclu fara sprijinul meu inseamna ca au invatat acest sistem atat de planificare cat si de luare a deciziilor. Partea cea mai interesanta este ca doar dupa ce un recruiter a dovedit ca poate independent sa finalizeze un proiect prin acest ciclu, poate sa si primeasca un om in subordine.

Renumitele resurse umane!

Buna dimineata pe timp de seara si noapte buna in mijlocul zilei!
Nici mie nu imi place cum suna, dar foarte scurt, intr-un mic proiect de prospectare(imi fac singur curaj pentru a parcurge cateva sute de firme si recunosc ca abia astept sa plec la sala de forta), am gasit o podoaba literara, echivalenta cu unele pe care le stiu de prin copilarie de la diversi copii mai mari sau mai mici. Cea de astazi este "indispret" si o gasiti intr-un comentariu facut unui articol din Standard. Cam pe aici (http://209.85.129.132/search?q=cache:x8OJ3l3m_-MJ:standard.money.ro/articol_14169/afacerea_cris_tim_ar_putea_ajunge_la_partaj.html+cristim&cd=5&hl=ro&ct=clnk&gl=ro).
In afara de tristetea si sentimentul de scarba pe care nu am cum sa le contest, sa le aprob sau dezaprob, m-a uluit aceasta mostra(evitam monstra, pentru a nu cadea in pacat) de expimare; unde ajungem cu limba română? Se pare ca este nevoie sa ducem romanescul undeva in padure si sa il punem sub piatra si sa ne luam, asa moate pe limba, ca sa nu zic ca ne punem limba pe moate, ca nu mai este la moda. Cam atat!
Tot din categoria aceasta as aminti "efebet" pentru a "alfabet" si "coloana vertebrata" pentru "coloana vertebrala".
ATITUDINEA e tot ce conteaza!
Ma bazez pe voi, ca veti avea o atitudine buna pentru fiintele voastre, pentru spiritul uitat al acestui loc, numit, din cand in cand, România!

Atitudine, praf electronic si Romania

Am uitat ceva timp sa mai trecem pe aici! A propos de dorinta unui client al nostru, special, ca fiecare client al Job Connect, care isi doreste o persoana pentru secretariat, iar esential este "sa aiba tinere de minte"! Glumesc, oarecum intr-o doara!
Una peste alta, astazi deschidem putin ferestrele pe aici, dam cu aspiratorul, udam florile si alte chestii la care, e drept, ca nu ma pricep foarte bine!
In rest, propun sa ne dam putin cu prasitoarea pe limba, vorba unui fost coleg de facultate, ca tare multe buruieni se aduna si nimeni nu are nimic de spus! In general, vorbind despre limba romana!
Discutam multe si nevrute, dar despre ce ne aduce starea de bine de zi cu zi, sunt si mai multe de zis.
Un job sanatos, plin de provocari pentru unii, linistitor pentru altii, atat pentru unii cat si pentru ceilalti, cu salarii, remuneratii, mai nou pachete motivationale pe masura, daca ne referim la partea profesionala a vietii si ma voi limita la acest aspect. Nu pentru ca este definitoriu - personal cu profesional sunt extrem de complementare - daca imi pot exprima asa o idee, ci pentru ca aici ar trebui sa curatam noi oglinda de praf.
Si cum incercam sa mai si motivam oameni, altfel decat in modul de mai sus, ne infruptam informational si din ceea ce primim de la cei pe care ii intalnim. Un fel de a spune, intalnim - de la discutii telefonice, la cele fata in fata (eram tentat sa scriu face to face sau face a face, dar, inca o data, romanesc ne este graiul, haideti sa il imbrcam asa pana la capat!)!
Facem pe iscusitii si suntem si mai si in mii de situatii, dar sunt si cele in care primim lectii - de comunicare (asa de multa lumea vorbeste despre comunicare si atat de saraci suntem sa oferim ceva; de aici vine comunicarea, fara sa punem ceva, ea este doar ca un fel de umbra. Suntem hoti de comunicare, mimi ai comunicarii. ) In final, apar bucurii si frustrari.
Este simplu, sa ne gandim la cei carora le explicam despre un serviciu pe care il punem la dispozitia lor. Sunt, in mare parte companii, care fiinteaza prin diferite persoane cu roluri si putere decizionala de valori diferite. Unii pot comunica, intelegand ca suntem, indiferent de pozitia si organizatia din care facem parte, in primul rand fiinte umane, iar altii, nici pana la urma nu ajung la aceasta concluzie.
Stiu, teoria comunicarii spune ca "receptorul nu este niciodata vinovat pentru reactiile sale". Credem in acest model si el verifica realitatea. Dar, aici este si mai interesant de privit. Manageri veritabili au mentalitatea conform careia "nimic din ceea ce ai face in momentul in care primesti un telefon la birou, nu este pe atat de important precum informatiile pe care le poti afla din acea discutie".
Imi place acest model si el verifica realitatea - de exemplu - acum cateva zile cineva de la o companie de telefonie a sunat si ne-a propus un plan tarifar mai bun decat cel pe care il avem in prezent. Pozitiv. E un exemplu banal.
E adevarat ca mai spinos este modelul in care noi suntem cei care dam telefoane.
In vanzari se vorbeste despre acei "paznici", care pot fi secretare, asistent manageri si diverse persoane care nu detin roluri decizionale, dar ocupa unele pozitii cheie si tampon intre exterior si conducerea unei companii.
In trei cuvinte, sunt extrem de folositori, dar asa cum agresivitatea si felul de a fi "hiperactiv" sunt daunatoare ca si maniere de raportare la exterior, la fel ar fi mult mai benfic sa avem paznici profesionisti, instruiti, care sa discearna intre alb si negru, intre momente si persoane care trebuie sa ajunga la factori care iau decizii(cei care sunt perseverenti ajung oricum, mai tarziu decat si-au programat initial, dar tot ajung) si cei care sunt inca in stadiul de antrenament.
In principiu, mai devreme sau mai tarziu(depinde si cat de implicat este managerul in afacere si cat de mult aduce in piata calitatea serviciilor sau produselor pe care le promoveaza) acest model esueaza. Pana atunci, ne mai intalnim cu astfel de fiinte si e clar ca nu sunt ele de vina - mereu este altcineva, precum familia, profesorii, cei care le platesc stagiile de instruire, in ultima instanta.
O tara in care lumea se acopera bine cu hartii, tara lui "Forma - Voda", iar de Tagma lui Fond se feresc multi. Aici e e nevoie de pus umarul.
Stiti bine ca se poate. Dam pentru a primi.
Motivul pentru care am scris aceste randuri este legat de o intamplare fistichie cu o mare companie. Pentru a-i gasi macar o scuza, ne-am propus sa avem putina rabdare, mai ales ca este una dintre etichetele legate de comportamentul placut in lumea oamenilor.
Voie buna si puneti suflet!