Cine negociază, câștigă!

Te salut cu convingere și mă bucur dacă următoarele câteva minute le vei petrece parcurgând articolul de astăzi.

Avem un subiect interesant, care face parte din viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Bine, e parte și din vânzări, chiar una foarte importantă. Precede fix vânzarea și este, cum poate ți-ai dat seamna, partea de negociere.

Îmi place moto-ul acestui capitol:

Când tratăm cu oamenii, să ne amintim că nu avem de-a face cu ființe care gândesc rațional, ci cu ființe care reacționează emoțional, sunt frământate de prejudecăți și mânate de mândrie și vanitate.

Dale Carnegie

Este posibil ca fiecare dintre noi să avem experiențe, felurite, în ”ale negocierii”.

Cunosc oameni care sunt încântați când se află într-o astfel de situație și o transformă aproape într-un joc.

Dar cred că sunt și oameni care nu au avut ocazia și nici plăcerea să dezvolte aptitudini și abilități, chiar pasiune pentru negociere. 

Însă, printre oricare dintre cei de sus ne-am număra, sunt situații în care fie că ne place, fie că nu, trebuie să ne implicăm în acest ”joc” și să negociem. Și de ce să nu o facem cât mai bine? Șansele pentru a negocia bine ni le putem crește de pe acum, aflând informații și primind ponturi legate de negociere.

De la autorii cărții ”Tehnici de a vinde” am învățat că ”o negociere reușită este o experiență pozitivă pentru toți cei implicați.” (Carnegie & Associates, 2003, p. 221)

Și faptul că ajungi într-o situație de negociere înseamnă că cineva vrea (să cumpere) ceva de la tine. Ceea ce este îmbucurător, nu?

Sursa foto: Aici 

Se pune întrebarea, atunci, cum să procedăm astfel încât să ieșim toți câștigați?

Mai jos enumăr câteva sfaturi pe care le oferă autorii:

1. Pregătește-te pentru negocieri culegând informații.
2. A negocia înseamnă a rezolva problemele și a ajunge la un acord.
3. Oricine poate să învețe să negocieze bine.
4. ”A câștiga” înseamnă a atinge obiectivele cele mai importante, nu a înfrânge cealaltă tabără! (Mi se pare foarte importantă această afirmație, pentru că mulți oameni înțeleg greșit negocierea, exact ca pe o bătălie în care cineva trebuie să câștige și dacă nu câștigă, atunci pierde.)
5. Străduiește-te să soluționezi conflictele.
6. Folosește o strategie de colaborare, de rezolvare a problemelor.
7. Nu uita că o problemă apărută în timpul negocierilor poate avea mai multe soluții.
8. Informează-te cât mai temeinic în legătură cu clientul, în așa fel încât să poți anticipa și răspunde la solicitările acestuia.
9. Pune întrebări ca să afli ce vrea cu adevărat clientul.

Nu putem controla comportamentul clientului, însă putem controla și pregăti comportamentul, atitudinea, argumentarea, prezentarea, negocierea noastră.

Când a fost ultima dată când a trebuit să negociezi ceva? A fost o experiență plăcută? Ți-ai atins obiectivele?

Am avea și noi de câștigat dacă ai împărtăși cu noi experiențele tale legate de negociere sau chiar lecțiile învățate despre acest subiect de-a lungul timpului.

Îți mulțumesc pentru citire și îți doresc un weekend plăcut, cu experiențe constructive pe termen lung, chiar etern, dacă se poate!

Legi cu usurinta prietenii? Uite ce cariera poti urma!

Marturisesc ca a fost nevoie sa citesc de cateva ori capitolul acestei carti, pentru a intelege la ce se refera, de fapt, Jeffrey Gitomer cand spune „Inchei mai multe vanzari cu ajutorul relatiilor de prietenie decat stapanind arta vanzarilor” (Jeffrey Gitomer)

Oamenilor nu le prea place sa li se vanda, insa le place la nebunie sa cumpere. Si ce placere mai mare, decat sa cumperi de la un prieten? Un prieten in care ai incredere, care iti acorda atentie si care transmite siguranta.

Lucreaza la relatiile cu clientii tai, hraneste legatura dintre voi si cladeste prietenii. Chiar daca rezultatele nu vor apare pe loc, efectele acestor actiuni se vor observa cu siguranta in timp. Imagineaza-ti aceste relatii ca pe un pom, pe care il sadesti intr-o primavara, dupa care, la inceput, este nevoie sa ii acorzi o importanta mai mare, pana se prinde si face radacini in pamant. Apoi, toamna, culegi roadele muncii tale de peste an. La inceput, poate nu sunt multe fructe, insa, dupa trecerea anilor, pomul va rodi din ce in ce mai mult, cu conditia ca in fiecare an sa ii acorzi atentia necesara, sa il cureti de crengile uscate si de insecte.

Nu degeaba, Jeffrey Gitomer, spune ca:

„Daca vinzi, castigi un comision.

Daca-ti faci un prieten, castigi o avere!”

Pe curand!

Ioana Hodos

Sursa foto: Aici

Gandeste castig - castig si sigur vei castiga!

Bun gasit!

Am stationat saptamana trecuta asupra a cinci principii ale interactiunilor umane.

Astazi ne vom concentra asupra principiului castig – castig.

Acest principiu este considerat fundamentul succesului in relatiile interumane. Astazi vom afla ca el cuprinde cinci dimensiuni interdependente ale vietii:

1. Caracterul

Reprezinta temelia atitudinii castig – castig.

Acesta este cladit, la randul lui, pe trei stalpi:

Integritatea – Covey o defineste ca valoarea pe care ne-o dam noua insine. Integritatea este mentinuta de primele trei deprinderi.

Integritatea se formeaza atunci cand stim ce inseamna pentru noi castigul, atunci cand ne putem lua angajamente fata de noi insine si fata de altii si cand le putem respecta.

Maturitatea – o definitie imbratisata de Covey este „abilitatea de a-ti exprima propriile sentimente si convingeri tinand cont de gandurile si sentimentele celorlalti”(Prof. Hrand Saxenian, Haarvard Business School) (Covey, 2011, p.204).

Mentalitatea abundentei - Cu alte cuvinte, „exista indeajuns pentru fiecare”. Aceasta izvoraste dintr-un profund sentiment al sigurantei si propriei valori. „Ce-i a tau e pus deoparte” e inca un dicton al persoanelor care au o mentalitate a abundentei.

2. Relatiile

Acestea sunt construite pe temelia caracterului. Ne amintim la acest subiect de contul bancar emotional. Si inca o data ni se aminteste de importanta unor relatii bazate pe incredere, credibilitate, respect.

3. Acordurile

Decurg din relatii si ofera directie modalitatii de lucru. Urmatoarele elemente trebuie sa fie bine stipulate, pentru a avea acorduri castig – castig:

• Rezultatele dorite – ce si cand trebuie sa se intample;
• Liniile directoare – se stabilesc principiile, strategiile in cadrul carora se vor botine rezultatele;
• Resursele – instrumente de sprijin (umane, materiale, tehnologice etc.) in procesul obtinerii de rezultate;
• Administrarea responsabilitatilor – standardul executarii si data evaluarii;
• Consecintele – ce se va intampla in urma evaluarilor.

4. Sisteme

Apartin organizatiei si ele sustin contractul castig – castig: si negocierea si evaluarea si premierea se fac dupa acelasi mod de gandire: castig – castig. Il folosim de la inceput pana la sfarsit, fara sa il combinam cu alte paradigme de gandire.

Toate sisteme dintr-o organizatie (de calificare, de planificare, de comunicare, bugetar, informational, de compensari) trebuie aliniate unei singur paradigme (castig – castig), pentru ca rezultatele sa fie favorabile.

5. Metode

Daca stabilim obiective de tip castig – castig, trebuie sa folosim mijloace adecvate, tot de tip castig – castig.

Deprinderea a patra, Gandeste castig – castig, este o mare provocare, poate cea mai mare de pana acum si destul de dificil de inteles, poate.

Rabdare si sarg si primele trei deprinderi cu siguranta ne vor ajuta sa dobandim si aceasta ultima deprindere sau, ca sa fiu mai realista, sa exersam suficient de mult principiile ei, incat sa o putem folosi cu rezultate bune in diferite situatii din viata noastra personala sau profesionala.

Ne recitim data viitoare, cand urcam treapta catre deprinderea a cincea.

Curiosi care este?

Aflam saptamana viitoare, din „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, sub semnatura domnului Stephen Covey.

Eu castig, tu castigi, el/ea castiga. Noi castigam, voi castigati, ei/ele castiga.

Bine te-am regasit!

Am avut o perioada de articole „intre etaje”, intre deprinderi. Am ajuns la un etaj la care putem fi independenti si am dezvoltat cateva deprinderi care ne ajuta in sensul acesta. Insa, cum am scris si cu ceva timp in urma, scopul este sa ajungem la nivelul interdependentei.

Pentru a ajunge acolo mai avem 3 etaje de urcat, 3 deprinderi de insusit (sau de invatat, pentru ca ne ramane viata intreaga sa le exersam si sa le insusim.

Astazi ne oprim la deprinderea a patra, care se refera la gandirea de tip „castig – castig”.

Sursa foto: Aici

Gandeste „castig – castig”.

Covey crede ca acest tip de gandire este un principiu al leadership-ului interpersonal.

O numeste chiar o paradigma a relatiilor interumane, alaturi de inca cinci astfel de paradigme:

Castig – castig:

In relatiile interpersonale, atat inima cat si ratiunea urmaresc beneficii care sa fie de ambele parti. Rezultatele sa fie reciproc avantajoase.

Beneficii ale acestui tip de gandire: toate partile interesate sunt multumite si se simt angajate in planul de actiune, ceea ce inseamna ca vor coopera, eliminand competitia.

Castig – castig inseamna „ca este destul pentru fiecare” si succesul unuia nu inseamna esecul altuia.

Castig – pierdere:

Deviza acestei paradigme este „Daca eu castig, tu pierzi.”

Are la baza comparatiile care se fac intre elevi, intre frati, intre colaboratori.

Cel mai bun castiga si celalalt pierde. Procesul educational este construit pe paradigma aceasta, pentru ca incurajeaza competitia si pentru noi poate fi destul de greu de inteles ca acesta este un minus. Pentru ca asa am fost crescuti, aceasta idee ne-a fost inoculata. Si ma regasesc deplin, pentru ca intotdeauna ma intreb, inca, desi am terminat perioada de scolarizare, daca sunt cea mai buna sau oriunde altundeva sub acest nivel.

Nu poate fi vorba de cooperare in acest sistem, un unele cazuri, cooperarea este catalogata chiar ca si trisare si este pedepsita. (Zambesc amar).

Aceasta paradigma creeaza o atitudine defensiva, iar aceasta nu poate fi nici creativa, nici cooperanta.

Bineinteles ca sunt situatii in care este necesara competitia si buna. Dar viata, in totalitatea ei, nu este o cursa. Nu in orice relatie pe care o a am se pune intrebarea „Cine este castigator?” In cele mai multe situatii avem nevoie de cooperarea oamenilor, nu de atitudinea lor de competivitate fata de noi.

Pierdere/Castig:

O atitudine si mai negativa, a persoanei care se face pres sau treapta pentru ca altii sa urce.

Confortul lor vine din a se simti acceptati, placuti de ceilalti, astfel ca fac orice pentru pace si buna intelegere – chiar se compromit pe ei insisi si principiile lor.

Acestia isi refuleaza sentimentele, care nu dispar, ci se aduna si vor exploda, la un moment dat, intr-un anume mod: o boala fizica/ psihica, accese de furie cu consecinte importante, acte necugetate sau altele.

Pierdere/Pierdere:

Este un rezultat al paradigmei castig/pierdere, atunci cand doua persoane se incapataneaza sa castige, in fata celuilalt.

Sau sa il faca pe celalalt sa piarda, chiar daca asta inseamna si pierderea lor.

Tot aici intra si categoria de persoane care vor ca toti sa piarda, doar pentru ca ei nu castiga: sa fie toti pierzatori.

Castig:

„Pentru mine, castig. Pentru tine – nu conteaza.” Important este, pentru oamenii care gandesc asa, ca ei sa castige, fara sa conteze ce se intampla in terenul celorlalti.

Castig/Castig sau nimic altceva:

Aceasta este o varianta superioara a alternativei castig/castig.

Nimic altceva inseamna ca nu exista solutii avantajoase si se convine, de comun acord, sa nu se incheie afacerea/ colaborarea.

Avantajele acesti gandiri:

• te vei simti mai liber: nu mai e encesara manipularea, impunerea conditiilor, fortarea situatiei in directia itnereselor tale;
• poti fi sincer in afirmatia „Intentia mea este castig/castig.”

Chiar daca se va plati un pret pentru „nimic altceva”, pe moment, beneficiile acestei gandiri se vor vedea in timp.

Apar multe semne de intrebare, meditand la paradigmele descrise mai sus.

In dreptul meu. Cand si care paradigma o folosesc? Care este gandirea care are cea mai mare frecventa in situatiile cu care ma confrunt?

Cum e sa te gandesti castig/ castig sau nimic altceva? Cum e sa te ghidezi dupa aceasta filozofie, ignorand presiunea materiala a momentului? Trebuie sa fie interesant, ma intreb ce avem de castigat daca gandim si traim asa.

Arunc manusa, cine o va prinde? Arunc manusile, ca sa nu creez spirit de competitie. Sunt destule pentru fiecare, doar noi sa vrem sa ne folosim de ele pentru a ne insusi aceasta deprindere, de a gandi in folos reciproc – pentru noi, dar si pentru cei din jurul nostru.

Mai aveti vreo asteptare de la viata?

Ce intrebare nemaipomenita! „Ce asteptare am eu de la viata?!”

Stiti, mi se intampla, de multe ori, sa nu vad ceva pentru ca nu imi doresc sa vad acel lucru. La fel este si cu lucrurile pe care le am de facut – daca nu imi plac sau mi se par dificile, uit de ele.

Am primit o sarcina cu cateva zile in urma – sa imi stabilesc clar in minte ce imi doresc de la viata mea. Adica, sa fac o lista cu toate lucrurile care imi doresc sa fie implinite in momentul in care... „inchid ochii”. Este incredibil de dificil. Iar daca nu ma crezi, iti lansez aceasta provocare:

Ia o coala de hartie. Aseaza-te la o masa. Ramai singur, doar tu si gandurile tale. Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca esti undeva catre sfarsitul vietii. Cine esti? Ce ai devenit? Ce ai realizat in viata? Ce ai lasat in urma? Cum se vorbeste despre tine?

Adu-ti gandurile din nou in prezent. Ce ai vazut? Iti place ce ai vazut? Da?! Ma bucur. Acum asterne pe coala alba de hartie din fata ta traseul pe care l-ai urmat pentru a ajunge acolo unde te-ai vizualizat.

Aaaaa... nu iti place ceea ce ai vazut? Inca ai timp sa chimbi mersul lucrurilor. Si asta depinde doar de tine!

Capitolul de astazi incepe cu o povestire tare dragalasa. Este o invatatura pe care o putem desprinde si de aici – asa ne-a invatat Maxwell.

Povestea este despre un baiat care mergea zilnic la pescuit si se bucura de un real succes cu aceasta mica activitate a sa. Totusi, un batran a fost surpins de ceea ce facea baiatul cu pestii, dupa ce ii prindea. Acesta ii ridica pana la nivelul palmei si ii masura. Daca pestele era mai mare decat mana lui, il arunca inapoi in apa.

Curios, batranul l-a intrebat care este logica care sta in spatele actiunii sale. Baiatul a raspuns ca tigaia sa are doar 25 de centimetri si ca nu are ce face cu pestii mai mari, astfel ca ii arunca inapoi in apa.

Aceasta intamplare ma face sa ma gandesc la cateva zicale din popor: „A avea ochelari de cal” sau „A nu vedea padurea din cauza copacilor”. Cred ca sunt multi oameni care sunt limitati de o „tigaie cu diametrul de 25 de centimetri” si, in loc sa isi largeasca orizonturile prin cultivarea unor asteptari mai inalte, acestia isi „risipesc potentialul prin limitarea propriilor sperante”.

Asa cum ne-a obisnuit pana acum, John Maxwell are si cateva principii pentru noi, pe care ne indeamna sa le utilizam pentru a ne creste nivelul asteptarilor pe care le avem de la noi insine, de la viata:

1. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de incercarile prin care ati trecut – invatatura pe care eu o pot desprinde de aici este aceea de a invata din greseli, insa sa nu ne lasam marcati, demoralizati de acestea. Cheia este sa incercam, sa esuam si sa incercam din nou. Sa gasim noi si noi modalitati de a ne atinge idealul.
2. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de modelele din jur – este in regula sa avem oameni drept model. Pana la urma, multe deprinderi le obtinem prin imitare sociala, influentati fiind de parintii nostri si de persoanele apropiate, care servesc drept model. Ideea este sa nu uitam ca fiecare dinte noi este unic iar modelel noastre sunt tot oameni, care sunt predispusi esecurilor in aceeasi masura ca si noi. Sa luam ceea ce este bun de la toata lumea, iar noi sa fim un bun exemplu pentru cei apropiati noua.
3. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti si nu de beatitudinea pe care o simtiti – pentru ca dispozitiile afective sunt foarte schimbatoare, au aparut cateva „sfaturi” cum ca nu ar trebui sa luam decizii cand suntem foarte fericiti, dar nici cand suntem foarte suparati. „Deciziile trebuie luate cat mai rational cu putinta, pe baza unor fapte concrete, iar nu in momente in care suntem foarte emotionati” (J. Maxwell). Este important sa avem permanent in vedere scopul nostru si calea prin care ne-am propus sa il atingem.

Indemnul de astazi este: „Tinteste spre Luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele” (Les Brown)

Ne vedem...printre stele!

Deciziile ne determina destinul!

Titlul acestui capitol nu mai are nevoie de nicio descriere. Deja spune totul!

In fiecare zi suntem pusi in situatia de a alege intre doua sau mai multe alternative. Trebuie sa luam decizii!

Inca de la primul moment al zilei trebuie sa luam prima decizie: aman alarma ceasului inca 5 minute si sar peste micul dejun, sau ma trezesc, iau micul dejun si am grija de sanatatea mea. Apoi aleg daca voi merge la serviciu pe jos, cu masina sau cu atutobuzul. Aleg daca sa am o dispozitie buna, pozitiva, sau sa fiu morocanoasa si o companie nu foarte placuta. La serviciu, aleg intre mai multe task-uri, pe care le voi rezolva astazi. Seara, aleg intre mai multe optiuni de petrecere a timpului liber – imi petrec timpul cu familia, cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit la un film sau ma culc devreme. Iar a doua zi, o iau de la capat.

Decizii, decizii, decizii!

Imi amintesc de un curs pe care l-am avut in facultate despre Teoria Jocurilor si Teoria Alegerii Rationale. Este un domeniu intens studiat si acum si a fost la fel de studiat si in Antichitate. Concluzia la care am ajuns este ca de cele mai multe ori, deciziile pe care le iau oamenii nu sunt deloc rationale, bazate pe scheme rationale de gandire.

Trebuie sa fim permanent constienti de faptul ca fiecare decizie pe care o luam ne va afecta viitorul. Unele intr-un mod pozitiv, altele nu. Este important sa cantarim foarte bine fiecare decizie luata si sa incercam sa vedem rezultatele inca inainte de a se intampla – sa vedem in perspectiva. Uneori este necesar sa ne asumam cateva riscuri, insa fara a face acest lucru cu siguranta nu vom castiga, poate chiar vom pierde totul.

In capitolul prezentat de Maxwell, acesta scrie despre “Pilda copiilor lui Israel” care, determinati de circumstante, de influenta negativa a celor zece spioni si de faptul ca nu au fost dispusi sa plateasca pretul, au luat decizia gresita de a nu intra in Canaan. Astfel, ei au considerat, ca multi dintre noi, de altfel, ca “daca eviti bataliile vietii, esti la loc sigur”, ocolind Canaanul si murind cu totii in pustie. “Au incercat sa isi salveze vietile, insa si le-au pierdut” (Maxwell)

Pe curand si la cat mai multe decizii intelepte!

Ioana

Sursa foto: aici

Succes, te-am cunoscut!

Cu bucurie constat ca am ajuns la finalul cartii Secretele succesului, apartinand autorului Dale Carnegie.

Bucurie pentru ca am implinit o sarcina, un obiectiv pe termen lung. Am inceput sa scriu pe baza acestei carti in data de 30 noiembrie a anului 2012 si, nu stiu cum, pe vremea aceea credeam ca obiectivul se intinde pe durata a 3 luni. 3 luni care s-au transformat in 8. Tot asa cum cele "5 minute si sunt gata" ale femeii se transforma in 50 de minute. Deh, tot femeie sunt si eu :)

Bucurie mai este si pentru ca acum pot reveni asupra cartii si pot oferi noi valente textului si noi aplicatii in viata de zi cu zi.

Am citit si ultimul capitol, o prezentare biografica a lui Lowell Thomas despre Dale Carnegie.

In afara de descrierea scurta a drumului catre celebritatea la care a ajuns Dale Carnegie, mi-a atras atentia un alt subiect, despre care Carnegie a scris o alta carte: Public Speaking and Influencing Men in Business.

Ideea principala a reusitei si succesului lui Carnegie este educarea adultilor, in domenii care nu se invata la scoala. Desi in Antichitate stim ca existau oratori care instruiau alti oratori, existau cursuri si scoli de oratorie si poate ca mai exista si acum, insa tintite spre anumite categorii profesionale.

Ce spune Carnegie despre vorbitul in public?

Oamenii pot vorbi atunci cand se enerveaza; aproape orice persoana poate vorbi acceptabil in public daca are incredere de sine si o idee care ii fierbe in minte si care se cere exprimata.

Si perspectiva lui cu privire la increderea in sine m-a pus pe ganduri:

Modalitatea de a dezvolta incredere in sine este sa faci lucrul pe care te temi sa-l faci si sa acumulezi un numar de experiente de succes.

Acum, intrebarea pentru mine si pentru tine este: Care sunt lucrurile de care ma tem? Ma gandesc ca este mai de folos si mai usor de contorizat sa realizam de ce anume ne temem decat sa ne cantarim increderea in sine.

O sa ma gandesc la lucrurile de care ma tem si o sa le scriu pe o hartie, alaturi de solutii prin care sa nu ma mai tem de ele.

Si imi vine in minte definitia curajului:

Curajul nu inseamna sa nu iti fie teama, ci sa indraznesti sa faci lucrurile de care ti-e teama.

Ma bucur ca gandul meu este in armonie cu solutia lui Carnegie pentru o incredere in sine si pentru o functionare eficienta:

Depaseste temerile si dezvolta-ti curajul.

Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine pe parcursul lecturarii si interpretarii Secretelor succesului.

Sper ca timpul si resursele investite in scrierea/ citirea/ aplicarea principiilor din aceasta carte sa ne fie de folos si sa nu uitam ca mereu ne putem intoarce la ele, atunci cand credem ca ne-am indepartat.

Sa ne recitim cu bine!

Sursa foto: Aici 

Trei greseli savarsite des

“A gresi e omeneste.” sau “Cine nu munceste, nu greseste” sunt doar oua vorbe din popor pe care le utilizam frecvent in momentul in care dorim sa gasim o scuza pentru greseala pe care tocmai am savarsit-o.

John Maxwell a realizat un “top” cu primele 3 cele mai frecvente greseli pe care le realizam atunci cand dorim sa avem succes.

Acestea sunt:

1. Sa crezi ca greselile pot fi, de fiecare data, evitate.

Cum spuneam la inceput, “Cine nu munceste, nu greseste”, faptul ca gresim reprezinta un indicator al faptului ca muncim, ca depunem un efort pentru indeplinirea scopurilor noastre. Nimeni nu s-a nascut invatat, iar de cele mai multe ori greselile sunt cele care ne invata mai multe decat ne poate invata lipsa acestor experiente.

M-am amuzat saptamana trecuta impreuna cu instructorul meu de conducere, care imi spunea ca, viitorii conducatori pe care ii mediteaza, in momentul in care gresesc si sunt picati la proba de traseu, isi amintesc exact momentul, locul si greseala pentru care au fost picati, iar asta ii ajuta sa nu mai repete aceeasi greseala din nou.

Aceasta constatare este, cred, universal valabila. Imi amintesc cand am luat o nota de 9 la o lucrare, fiindca am scris cuvantul “dintr-o” legat (dintro). De atunci, niciodata nu am mai gresit scrierea acestui cuvant. Am invatat din propria greseala.

Unele persoane evita sa comita greseli deoarece le considera un indicator al esecului si al slabiciunii. Totusi, mai degraba eu cred ca ar trebui sa ne punem un semn de intrebare in momentul in care nu gresim nimic. Cu siguranta ca in acest caz, nu au fost acoperite toate posibilitatile.

“Teama de respingere si de greseli ii determina pe oameni sa faca cea mai mare greseala dintre toate – anume sa nu faca nimic.”

2. Sa crezi ca succesul li se cuvine numai celor mai inteligenti si mai talentati.

Thomas Jefferson declara “Eu sunt foarte increzator in noroc si am observat ca, cu cat muncesc mai mult, cu atat am mai mult parte de acesta”.

Aceasta idee este sustinuta si de Maxwell. El crede ca “oamenii se bucura de succes nu datorita inteligentei, ci datorita perseverentei si dorintei lor”. Oamenii de succes sunt acele persoane care lupta pentru ca visurile lor sa devina realitate, cred in ele si in realizarea lor. Este exact ideea despre care am discutat saptamana trecuta. Trebuie sa privim lucrurile ca fiind realizabile. Toate obstacolele vor fi depasite prin vointa si perseverenta.

“Norocul este o alta denumire pentru tenacitatea vointei”

(Ralph Waldo Emerson)

3. Sa refuzi schimbarea, chit ca-i necesara.

Am gasit foarte multe imagini care ilustreaza indemnul de a parasi zona de comfort. Mi-a placut extraordinar de tare imaginea de mai jos si cred ca este foarte sugestiva pentru cea de-a treia cea mai frecventa greseala.

“We cannot become what we want to be by remaining what we are”

Max DePree

Schimbarea nu trebuie sa fie un scop in sine, insa evolutia este posibila numai prin intermediul schimbarii. Cu siguranta ca este mai simplu si mai usor sa ramanem ancorati intr-o rutina care ne tine in zona de comfort si da, unii aleg sa isi traiasca astfel viata. Daca vrem sa facem ceva diferit, trebuie sa avem energie. “Schimbul de idei, planificarea, reorganizarea prioritatilor si stabilirea de scopuri noi sunt activitati care cer timp si efort.” (J. Maxwell)

Este necesar sa avem o minte deschisa si sa acceptam schimbarea, intrucat evolutia este posibila numai prin schimbare.

Va doresc multa energie si schimbari pozitive in vietile dumneavoastra!

Ioana Hodos

Cum sa te transformi din Sef in Lider - 1

Stimate cititor,

Te-as intreba, in acest moment, ce parere ai despre cartea lui Dale Carnegie pe care o studiem de 23 de saptamani.

“Secretele succesului”

Am obtinut intai cheia pentru primul nivel al acestei impozante constructii: Succesul. Prima cheie ne-a descuiat taine fundamentale - ale comportarii noastre in lume. Pentru ca fi-vom ce vom fi, in primul rand, suntem oameni si toti plecam de pe acelasi pamant, chiar daca fiecare ne indreptam vietuirea catre sfere diferite.

Apoi, am primit cheia abilitatii de a ne face placuti – pentru ca trairea noastra sa ne fie placuta, avem nevoie de oameni in jur care sa ne placa si care sa ne faca bine si nu rau in zilele vietii noastre.

A treia cheie, cea pe care am predat-o saptamana trecuta, are legatura cu moduri de a transmite/ transfera din gandirea noastra, ideile noastre, celor din jur. Adica, pe langa faptul ca traim si traim frumos, sa avem si impact in jurul nostru.

A patra cheie, de la ultimul etaj al constructiei Succesului, are legatura exact cu partea de sus a unui corp – cu capul: Cum sa fii un lider adevarat.

Ei bine, lucrurile sunt din ce in ce mai grele. La etajul 4 e mai greu de ajuns decat la unul inferior. Ca si lider, responsabilitatea creste si trebuinta de a sti si de a respecta secretele deschise cu celelalte chei, este mai mare, imperios necesara.

Deci, Cum sa fii un lider adevarat? Cum sa schimbi oamenii fara sa ii ofensezi sau sa le provoci resentimente?

Si de acum vom accesa lucruri care ne sunt deja cunoscute in mare sau in mic, din capitolele anterioare.

Urmatoarele capitole se refera fiecare la un punct din "fisa postului unui sef" si dezvaluie cum acesta se poate transforma, din sef, in lider.

Astazi citim despre reprosuri si cum sa le facem pentru a obtine feedback pozitiv.

Imi place foarte mult imaginea pe care o foloseste autorul pentru a descrie acest lucru:

Un barbier care are un client, pentru a-l barbieri. Cred ca cei care ati avut aceasta experienta stiti cum, probabil, actul de a barbieri = a da cu lama pe fata, trebuie sa fie unul neplacut, care lasa si urme neplacute pe fata clientului.

De aceea, pentru a avea un client multumit si cu ten fin si curat, barbierul foloseste spuma de ras. Da, spuma de ras a fost inventata pentru a preveni efectele neplacute ale inlaturarii parului nedorit de pe fata.

Daca disecam si comparam cele doua actiuni – a barbieri si a face un repros, sunt foarte asemanatoare.

Sursa foto: Aici 

Atunci cand ii facem un repros cuiva, il facem pentru a schimba acea persoana; in viziunea noastra, vrem sa il facem mai frumos, mai bun, mai apt. Asa-i ca asa-i? Adica vrem sa ii dam cu lama pe piele.

Dar sa nu uitam! S-a inventat spuma de ras. Adica ceva pufos, spumos, care sa dea senzatia de placut. Un lucru, insa, as vrea sa notez: spuma e reala, nu e doar un placebo. Asa sa fie si cuvintele spumoase si placute pe care le aplicam unei persoane inainte de a-i da cu reprosul: reale, izvorate dintr-o inima sincera si neprefacuta. Doar asa vom inlatura (in foarte multe cazuri) efectul negativ al reprosului adus.

"E mereu mai usor sa ascultam un lucru neplacut dupa ce am primit o lauda pentru calitatile noastre" sau pentru rezultatele pe care le avem, este de parere Dale Carnegie.

Sa incercam, sa probam si daca este bun sfatul, atunci sa asimilam purtarea intre deprinderile noastre.

Aplicatie:

Pentru o intelegere mai clara si mai profunda, as face o demonstratie; sau o poti face chiar tu acasa. Incearca inlaturarea unei portiuni de par de pe mana cu o lama de ras. Vezi ce ramane in urma si cum se comporta in timp. Pe cealalta mana, incearca acelasi lucru, cu spuma de ras aplicata intai. Observa singur diferentele si aminteste-ti-le data viitoare cand ai de facut un repros.

O alta metoda este sa te gandesti cum iti place tie sa primesti reprosuri si sa ai grija ca ce tie nu-ti place, altuia sa nu-i faci.

Spor!

Sa taci si, totusi, sa castigi

Tacerea. Un aspect asa de putin pretuit in zilele noastre. Astazi nu vreau sa ma refer la tacerea care se refera la atmosfera, mediul, momentul in care ar trebui sa fim noi cu noi, pentru a ne regasi, intr-un anumit moment de peste zi, pentru a ne odihni de toata galagia din jurul nostru.

Astazi este timpul sa vorbim despre dialoguri pe care le avem cu oamenii, in general acele dialoguri in care incercam sa convingem de ceva, sa atragem pe cineva de partea obiectivelor si metodelor noastre: fie ca suntem simpli angajati, agenti de vanzari, functionari publici, parinti sau profesori care incercam sa trezim anumite comportamente in interlocutorii nostri.

Atunci cand stim ca vom avea de "convins" pe cineva, ce facem? Ne gandim, faurim discursuri, inventam strategii, le folosim pe ale altora , doar- doar vom avea succes!

O multime de cuvinte – sau vorbe – prin care incercam sa atragem partenerul de conversatie de partea noastra. Le folosim ca pe momeli pentru peste – bine tintite, bine stabilit momentul si tonul apasat cu care le vom rosti – pentru a produce cel mai bun efect.

La fel a facut si un reprezentant de vanzari de fibre textile pentru constructia de masini. Era convocat la o ultima intalnire cu inginerul de materiale textile, agentul de aprovizionare, directorul de vanzari si insusi presedintele companiei care urma sa faca o comanda. In afara de el, mai aveau stabilite intalniri alti doi reprezentanti, ai concurentei. Avea oportunitatea de a face pledoaria finala in privinta contractului de colaborare pentru un an de zile pentru compania constructoare de masini.

Si-a stabilit un plan de "bataie" si s-a dus. Insa circumstanta – sau nu – a facut ca atunci cand era programata intalnirea, sa aiba un atac sever de laringita:

"Cand mi-a venit randul sa ii intalnesc pe directorii executivi pentru prezentare mi-am pierdut vocea. Abia daca puteam sopti. Am fost invitat in incapere [...]. M-am ridicat in picioare si am facut un efort vitejesc de a vorbi, insa nu am reusit decat sa scot un carait."

Pentru ca domnii prezenti asteptau ceva de la el, le-a comunicat in singurul mod in care putea transmite un mesaj – in scris – ca nu poate vorbi: "Domnilor, mi-am pierdut vocea. Sunt fara glas."

Ce este de facut intr-o astfel de situatie? Ce as face eu? Ce ai face tu?

Era in joc un contract foarte important. Omul a venit intr-un alt oras decat al lui, a intalnit cateva persoane foarte importante din cadrul uneia dintre cele mai mari producatoare de automobile din SUA. Nu putea sa...reprogrameze sau sa nu se prezinte. Si totusi, se afla in imposibilitatea de a vorbi.

Nu i-a ramas alta optiune decat ...sa taca.

A tacut si directorii au vorbit singuri – chiar aprins – despre oferta si materialele companiei cu reprezentant temporar mut.

Iata ce a marturisit reprezentantul de vanzari:

"Ca rezultat al acestei intrevederi, am obtinut contractul – cea mai mare comanda pe care am primit-o vreodata. Stiu ca as fi pierdut contractul daca nu mi-as fi pierdut vocea, pentru ca avusesem o idee gresita despre intreaga propunere. Am descoperit, destul de intamplator, cat de avantajos e sa o lasi, uneori, pe cealalta persoana sa vorbeasca."

Sursa foto: Aici

Poate pentru noi nu se va ivi aceasta "intamplare", pentru a accepta acest adevar. Insa avem marturiile si exemplele celor care au invatat deja aceasta lectie. Si suntem privilegiati sa le avem si suntem intelepti daca le vom folosi.

Cat despre tacere, cred ca mai sunt multe lectiile pe care le mai avem de invatat. Pana la noi descoperiri (pe care mi-ar placea sa le impartasiti), este bine sa tinem mint cuvintele lui Dale Carnegie: "Oamenii nu iti vor acorda atentie atata timp cat inca au multe idei proprii care cer sa fie exprimate."

Sa ne asiguram mai intai ca persoana din fata noastra are loc in mintea sa si pentru ideile noastre. Si daca nu are, sa o lasam sa faca loc, prin exprimarea tuturor ideilor care ii umplu mintea.

Un weekend placut, cu ocazii de a practica aceste teorii iti doresc!

P.S. Citatele si povestirea din acest articol sunt preluate din cartea Secretele Succesului, de Dale Carnegie, Editia 2010, Bucuresti, pag. 156-160