Cum sa eviti intrebarea: "Unde ti-e cealalta jumatate a creierului?"

Bine te-am gasit!

Din paginile citite astazi mi s-a parut interesant sa extrag cateva citate, cu rol de invataminte.

Citatele ii apartin domnului Stpehen Covey si au fost scrise pe aceste pagini in ideea generala a termenului de sinergie, asupra caruia am poposit si saptamana trecuta.

“Soliditatea unei relatii conta tocmai in diferenta – in deosebirea punctelor de vedere.”

“Unitatea sau identitatea se naste din complementaritate, nu din similaritate, care este necreatoare si ...plictisitoare.”

“Esenta sinergiei consta in valorificarea diferentelor.”

“Accesul la sinergia interpersonala se face pe calea sinergiei intrapersonale, adica a sinergiei realizate inauntrul nostru.”

“Integritatea – a fi si a actiona cu toata fiinta.”

Aceste afirmatii, luate ca principii, pot fi de folos in multe domenii, de la afaceri si relatii profesionale pana la relatiile celor doi soti intr-o casnicie, relatiile dintre profesori si elevi intr-o sala de clasa si altele.

Dupa cum i-a spus domnului Covey un presedinte al unei companii, dupa ce a participat la un seminar: “Stephen, sunt foarte intrigat. Materialul pe care l-ai prezentat m-a dus cu gandul mai curand la mariajul meu decat la afaceri.”

Te ajuta in orice recunosti ca ai nevoie, as completa eu.

Inteleg din acest subcapitol ca atunci cand nu ne folosim ambele emisfere ale creierului (si vorbim pornind de la un fapt fizic, care implica unul psihologic), suntem ca doua persoane care au cate o jumatate de creier: de exemplu, atunci cand sotul gandeste cu emisfera stanga, sotia cu emisfera dreapta si nu ajung deloc la niciun consens!

Imi doresc sa fiu, in orice situatie, o persoana care isi foloseste tot creierul, pentru ca nu as avea nicio explicatie pentru cineva care m-ar intreba intr-o zi: “Unde ti-e cealalta jumatate a creierului?”

Pe langa fapte logice si realitati palpabile, traim numeroase(mult mai) realitati psihologice. Nu este “logic ca doi oameni sa aiba pareri diferite si totusi sa aiba amandoi dreptate.” Dar aceasta este o realitate psihologica, neavand de-a face cu logica: “Viata nu este intotdeauna dihotomica: ori/ori si exista aproape intotdeauna o a treia alternativa.”

Probabil ai vazut macar o data in viata o imagine dintre acelea folosite in ilustrarea perceptiilor, de exemplu:

Sursa foto: Aici 

O persoana poate spune cu toata convingerea ca vede o peruca neagra si cealalta persoana, ca vede o fata de barbat pe un fundal negru. (Apropo, tu ce vezi?:) )

Ambele au dreptate, cu siguranta si poate nu doar eu pot sa confirm acest lucru.

Sinergia si castigul consta in deschiderea fiecaruia pentru a accepta perceptia celuilalt si a se lasa invatati, pentru a ajunge sa accepte, amandoi, a treia posibilitate, care este, de fapt, realitatea: Ambele imagini pot fi vazute de catre oricine. Nu este a treia alternativa – compromis, ci este realitatea, adevarul.

Destul de clar si destul de dificil de reamintit cand ma voi gasi chiar eu pe scaunul celui care trebuie sa accepte si sa inteleaga.

Poate ar fi interesat sa purtam o bratara cu imaginea aceasta, pentru a ne reaminti mereu ca doua puncte de vedere nu se exclud unul pe celalalt si daca intre noi doi este o diferenta, atunci 1 + 1 poate oricand rezulta mai mult de 2.

Folosesti harta corecta?

S.R. Covey a dat numele cartii sale gandindu-se la niste principii fundamentale care reprezinta baza succesului si a satisfactiilor de durata.

Pentru intelegerea acestor principii este necesar sa intelegem conceptul de paradigma si legatura pe care o are aceasta cu felul nostru de a gandi.

Paradigma: termenul provine din greaca, care la origini desemna un termen stiintific, dar astazi denota un model, o teorie, o modalitate de percepere; o supozitie sau un cadru de referinta.

Covey aseamana aceasta paradigma a gandirii fiecarui individ cu o harta. Harta este modul nostru de gandire si realitatea este reprezentata de teritoriu.

Ofera un exemplu, al unui turist care are o harta a unui oras pe care il viziteaza, insa, din pacate, harta are o eroare. Una singura, dar de ajuns. Eroarea sta chiar in titlul ei, care este gresit: Titlul hartii pretinde ca este harta orasului Sibiu, dar, de fapt, este reprezentarea orasului Brasov.

Imaginati-va un turist care ajunge la intrarea in Sibiu si cauta pe harta drumul corect catre destinatia sa. Nimic din ce scrie pe harta nu se potriveste cu ce are el in fata.

Folosind tehnicile si metodele "la moda", printre cautatorii de succes, poate recurge la cateva dintre ele, pentru a-si imbunatati experienta:

• Schimbarea comportamentului: sta in picioare cand se uita pe harta, se gandeste sa inainteze mai incet, ca sa observe mai atent teritoriul, cauta puncte de orientare etc. Il ajuta la ceva?
• Schimbarea atitudinii mentale: se calmeaza, respira adanc si adopta o atitudine pozitiva. Schimba aceasta cu ceva teritoriul sau? Nu.
• Isi modeleaza discursul astfel incat sa obtina raspunsuri amabile de la trecatorii chestionati. Il ajuta sa ajunga mai aproape de obiectivul sau? Doar daca este cineva care il constientizeaza ca harta lui este total gresita.

Aceasta este, de fapt, problema care il impiedica sa isi atinga obiectivul, sa aiba succes in cautarea sa: Harta este gresita. Orice alte incercari de a schimba ceva sau de a avansa sunt inutile.

Toate acestea ar capata sens in momentul in care cineva i-ar da o harta potrivita cu orasul in care se afla – acesta este fundamentul, punctul de pornire pentru reusita.

Covey recomanda, asadar,  asigurarea ca paradigma din care privim lucrurile este corecta, iar mai apoi, schimbarea ei, daca este necesar.  

Un minus pe care il avem si care de multe ori poate fi piedica pentru o gandire buna este ca nici nu ne punem intrebarea: Gandesc corect? Privesc lucrurile din coltul potrivit al camerei?

Probabil ca nu exista o educatie trainica in acest sens si sunt necesare multe teste in "Scoala Vietii" pentru a invata si a practica aceste lucruri.

Paradigmele pe care le dezvoltam si le folosim pentru a privi viata si evenimentele sunt formate de-a lungul vietii, sub influenta factorilor si mediului, dar mai ales, a "autoritatilor" din viata noastra: familie, scoala, biserica, societate etc.

Covey afirma:

Cu totii, fiecare in parte, credem ca vedem lucrurile asa cum sunt, ca suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu asa cum este, ci asa cum suntem noi – sau am fost conditionati sa o vedem. Cand deschidem gura sa descriem ce vedem, in realitate ne descriem pe noi insine, felul nostru de a percepe, paradigmele noastre." (Covey, 2011, p.17)

Acum, ca am auzit despre existenta unor paradigme in mintea fiecaruia dintre noi, cred ca putem incepe sa ne punem intrebari cu privire la ele. Sau, cel putin, atunci cand suntem in anumite situatii in care nu inaintam deloc, ci stam pe loc, ca si lipiti cu picioarele de pamant si cu fiecare timp ce trece, suntem tot mai lipiti.

Sa ne gandim daca nu cumva punctul de vedere este cel care ne face sa ramanem acolo: nu atitudinea, nu agerimea, nu personalitatea noastra esuata, ci harta pe care o folosim pentru acel drum.

In articolele viitoare vom afla si ce putem face atunci cand semnalam o harta gresita/ nepotrivita cu situatia respectiva.

Pana atunci, va doresc o balanta echilibrata intre flexiblitate si rigiditate si multa, multa intelepciune!

Sa ne recitim bucurosi!

Cel mai greu pacat din lume

 Bun regasit, dragi cititori!

A venit vara, au venit vacantele, concediile, cu totii avem parca mai multa energie si simtim ca dispunem de mai mult timp pentru a ne indeplini anumite dorinte de care nu am avut timp sa ne ocupam pana acum. Eu una, abia astept vara, pentru a-mi umple ziua de activitati de care nu am avut timp sa ma ocup in cealalta perioada a anului. Poate simt ca timpul se dilata in timpul verii si din cauza ca ziua este mai lunga, iar activitatile care mie imi face placere sa le practic se desfasoara in aer liber.

In fine, lansez in acest moment o provocare, pentru noi toti: vara aceasta ne vom creste potentialul personal de la 10% (presupunand ca la acest nivel de dezvoltare se afla in acest moment) pana la 25 %.

Cine raspunde afirmativ? :)

Trebuie sa recunosc faptul ca mi-a transmis un plus de energie lectura noului capitol din Meditati! A lui J. Maxwell. Si in acest capitol Maxwell captiveaza cu o mica povestioara plina de talc. Este vorba despre un baiat, care, aflat intr-o calatorie pe munte, gaseste un ou de vultur, pe care il aduce acasa si il pune alaturi de celelalte oua de gaina care stateau sub o closca.

Odata cu puii de gaina, a venit pe lume si puiul de vultur si au dus cu totii o „viata de gaina”. Evident, puiul de vultur nu avea la indemana o oglinda in care sa se priveasca si sa constate ca este diferit, astfel ca s-a multumit sa stea alaturi de gaini.

La fel este si cu oamenii. Daca vom trai alaturi de oameni mediocri, vom deveni asemenea lor.

Totusi, cu timpul, puiul de vultur a inceput sa simta porniri stranii, insa nu a facut nimic in acest sens, pana in momentul in care a vazut un vultur zburand in inaltul cerului. Atunci, puiul de vultur s-a urcat pe un deal si, desi nu zburase niciodata, avea in el forta si instinct, astfel ca a revenit printre semenii sai.

Cu totii suntem inzestrati cu potential. Asa am fost creati. Secretul este sa il descoperim, sa il implinim, iar apoi sa incepem sa il valorificam.

Ziua in care va veti descoperi potentialul va fi memorabila. (John Maxwell)

Sunt, totusi, cateva elemente de care trebuie sa tinem seama, si fara de care nu vom reusi niciodata sa ne valorificam potentialul. Acestea sunt:

• Sa ne percepem intr-o lumina buna – nu e deloc intamplator faptul ca, pe masura ce felul in care ne autopercepem se schimba, si rezultatele se schimba. Am auzit foarte multa lume spunand „Cand ceva imi merge prost, apoi toate imi merg din ce in ce mai rau!” Este foarte important ca stima noastra de sine sa fie ridicata, sa ne simtim valorosi, iar lucrurile vor lua in scurt timp o intorsatura pozitiva.
• Sa constientizam ca suntem responsabili pentru dezvoltarea propriului potential – chiar si in Biblie apare aceasta idee: „Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere.” (Luca 12, 48)
• Sa faceti cunostinta cu persoane care au izbutit sa-si cultive abilitatile – Nu e intamplator ca oamenii care se aseamana, se aduna, sau ca invingatorii se aduna laolalta. Mereu, recordurile au fost doborate, stabilindu-se altele noi. Este interesant de observat faptul ca, recordurile de la Jocurile Olimpice din 1936 au devenit standardele de calificare pentru Jocurile Olimpice din 1972.

Va invit sa raspundeti afirmativ provocerii mele lansate mai sus si sa doborati zilnic noi recorduri personale. Personal, cred ca vara este o perioada buna pentru a demara un astfel de proiect, ca doar...deh...avem mai mult timp :)

Pe curand!

Ioana Hodos