Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om! 

Putin imi pasa

De cate ori ai fost socat de vestea ca o cunostinta a facut o fapta nesabuita, fiindca nu gasea o modalitate de a-si rezolva problemele?

“De ce ar fi facut una ca asta? Nu <<parea>> sa aiba niciun motiv pentru care sa o faca!”

Da, aceste cuvinte sunt de cele mai multe ori soptite in multimea care s-a adunat pentru a vedea tragedia.

Un moment similar relateaza si John Maxwell, rememorand o noapte petrecuta intr-un hotel din Chicago, cand a fost trezit de bataile in usa ale politiei care cauta o tanara doamna care amenintase ca se va sinucide. Urmatoarele 45 de minute le-a petrecut ascultand lamentarile sarmanei femei “Va rog, lasati-ma sa mor! Lasati-ma-n pace! Nu-i pasa nimanui de mine! Nu ma iubeste nimeni!”

Intr-o vreme in care nimeni nu mai are timp, nici macar pentru micile bucurii personale, este dificil sa ceri din partea celorlalti putina intelegere, putina afectiune, putin TIMP!

Fiecare dintre noi este preocupat de propria persoana, si suntem atat de zgarciti cu impartasirea timpului, atentiei si dragostei. Eu personal vad de cele mai multe ori actiunile mele ca pe un bumerang: ceea ce fac acum, se va intoacre, intr-un fel sau altul inapoi, indiferent daca este o fapta de bine sau nu.

Trebuie sa apreciem onest persoanele din jurul nostru! Sa studiem indelung punctele lor forte, sa ii complimentam sincer si sa le punem in valoare calitatile. De foarte multe ori functioneaza, iar rezultatele sunt prilej de bucurie si fericire pentru ambele parti! Incurajarile noastre pot pastra o stare de bine sau o pot creste. Lipsa lor, cu siguranta, in timp, are un efect distrugator.

“Daca vreau sa-i arat lumii ca imi pasa foarte mult, trebuie sa deschid ochii si sa caut cu privirea dupa oamenii care sufera.” (John Maxwell)

Cu bine!

Mic, pentru a fi mare si pentru a obtine cooperare

Astazi acord introducerea domnului intelept chinez Lao Zi:

"Motivul pentru care raurile si marile primesc omagiul a o suta de izvoare de munte e pentru ca se mentin sub nivelul lor. Astfel, ele sunt in masura sa domneasca peste toate cursurile montane de apa. Un intelept, daca doreste sa se situeze deasupra oamenilor, trebuie sa ramana sub ei; daca doreste sa fie inaintea lor, trebuie sa ramana in urma lor. Astfel, desi locul sau poate fi deasupra oamenilor, acestia nu ii simt greutatea; daca locul sau e inaintea lor, ei nu se considera ofensati de acest lucru."

Imi amintesc de niste versuri din lirica norvegiana care scot in evidenta comparatii cu elemente naturale si vietati din natura si ne indeamna sa invatam de la ele:

Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

Intorcandu-ne la gandul lui Lao Zi, astazi suntem indemnati sa meditam la aceste cuvinte si sa sa incercam aceasta abordare atunci cand vrem ca cineva sa coopereze cu noi in anumite situatii. Abordarea de tipul "Lasa cealalta persoana sa creada ca face totul din proprie initiativa."

"A baga pe gat" celuilalt o idee este foarte comun in experientele noastre. Si stim fiecare cum ne simtim atunci cand cineva face asta cu noi. Stim ca nu ne place si cu cata insistenta, cu atat impotrivirea noastra mai mare. Este bine sa invatam din aceste experiente sa nu facem la fel, la randul nostru. Daca asteptam si dorim rezultate.

Dale Carnegie ne indeamna sa cerem mai bine sugestii, sfatul celeilalte persoane in legatura cu aceasta situatie, sa punem lucrurile in asa fel incat sa fie ideea celuilalt, pentru ca fiecare crede si isi promoveaza ideile proprii, inaintea tuturor.

Cu aceste ganduri, va las timp pentru mediatie!

Care iti este numele?

Iata-ne ajunsi la capitolul al treilea din a doua parte a celei de-a doua carti pe care o dezbatem impreuna, prima carte dintr-o serie de cinci, apartinand autorului pe care il gasim printre primii din topul autorilor de literatura motivationala.

As face bine sa trec la subiect, asa este? Si subiectul randurilor de mai sus este format dintr-un singur cuvant: NUMELE cartii. "Secretele succesului", de Dale Carnegie.

Apropo! Cum te descurci cu numele oamenilor? Cu retinerea in memorie, cu asocierea cu persoana fizica, cu pronuntia corecta?

Eu stiu, fara sa te cunosc, care este cuvantul tau preferat si la auzul carui cuvant tresari si devii atent de fiecare data.

Este numele tau.

Pentru mine, este numele meu. Si ciulesc urechile de fiecare data cand il aud rostit, fie ca se rosteste catre mine sau catre alta persoana. Ripostez ori de cate ori din Stefana, care sunt, devin Stefania, pentru ca altcineva nu este atent si nu citeste pana la capat. Mi se incalzea inima de cate ori fostul meu diriginte din liceu ajungea la numele meu in catalog, se lasa pe spate, deschidea ochii mari si citea apasat: "Ştefu Ştefana". Ma simteam deosebita dintre toti colegii cand ei erau strigati pe numele de familie si mie mi se adresau profesorii simplu : “Eliza”.

Daca ma intrebi care este cel mai frumos nume, o sa iti raspund fara a sta pe ganduri: Eliza. Si Radu, care este numele sotului meu. Am cautat mult printre tot felul de nume, dar nu am gasit unul care sa imi placa mai mult decat Eliza. Si totusi, nu imi voi numi copilul asa, pentru ca simt ca as fura atat din unicitatea mea, cat si a ei.

Sa imi spui daca ma insel. Sa il anuntam si pe Dale Carnegie ca se inseala. Sau pe Franklin Roosevelt, sau pe Andrew Carnegie. Sau pe toti cercetatorii care au ajuns la aceasta concluzie.

“Omul obisnuit este interesat de numele sau mai mult decat de toate celelalte nume de pe pamant puse la un loc. Aminteste-ti acel nume, rosteste-l cu usurinta si vei oferi un compliment foarte eficient. Uita-l sau rosteste-l gresit si ai un dezavantaj major." (Dale Carnegie)

Tot in acest capitol am citit un lucru pe care l-am mai citit si in alte carti : “Numele unei persoane este, pentru cel in cauza, cel mai dulce si cel mai important sunet.”

Daca recunosti acest lucru in ceea ce te priveste, automat vei constientiza ca pentru fiecare persoana cu care te intalnesti, pentru fiecare coleg pe care il ai, pentru fiecare client care cumpara sau nu de la tine, pentru fiecare functionar sau portar , este adevarat acest lucru si ai un avantaj daca stii acest lucru, chiar daca este singurul lucru pe care il stii despre o persoana. Si avantajul suprem apare daca si folosesti in mod corect si cu importanta cuvenita acel cuvant: numele persoanei. Este scris pe usile birourilor, pe ecusoane, in adrese de e-mail.

O modalitate simpla de a castiga bunavointa semenilor este sa ii faci sa se simta importanti, in mod sincer, fara maguliri. Sa le tii minte numele este un lucru simplu si usor.

Sa retii numele oamenilor si informatii despre ei e unul din cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face.

Ia numele in serios!

Si daca tot vorbim despre nume, imi doresc sa cunosc acele persoane care citesc acest articol, sa le stiu pe nume. Imi doresc sa apara la sectiunea de comentarii cele mai frumoase nume de pe acest pamant, care sunt ale voastre.

Numele meu este Eliza. Al tau?

Aprecieri

Ai auzit de dusurile "scotiene"? Alternative, adica. Rece, cald, rece, cald... Imbunatatesc circulatia sangelui si te "calesc", ceea ce inseamna ca te fac mai puternic.

In articolul anterior Carnegie ne incuraja sa eliminam ceva inutil, cu consecinte negative de multe ori din stilul nostru de viata si din felul nostru de a fi. Da, iti amintesti bine. Era vorba despre critica.

In acest capitol, mergand pe principiul "Daca vrei sa elimini ceva negativ, nu lasa un loc gol, pentru ca se va intoarce; ci umple locul ramas gol cu ceva pozitiv, bun, constructiv.", Carnegie ne vorbeste despre apreciere, pe care o numeste "Marele secret al relatiilor interumane."

Ideea la care ma refer este sa inlocuim critica inutila cu aprecierea.

Este o chestiune de constientizare, obiectiv si perseverenta in a-l trai.

Cum devenim constienti ca aprecierea este o solutie? Un mijloc frumos si usor de a avea relatii sanatoase sau pentru a primi tot ce-i mai bun din oameni?

John Dewey vorbea despre dorintele oamenilor si scotea in evidenta o dorinta: "dorinta de a fi important". Toti ne dorim acest lucru si de fiecare data cand ni se recunosc meritele, cand ni se multumeste pentru ceva sau se observa diferenta pe care o facem, ne simtim bine si tendinta este de a persevera in lucrul pentru care am fost recunoscuti. Actorul Alfred Lunt marturisea:

"De nimic nu am mai mare nevoie decat de alimentarea stimei de sine."

Mai mult sau mai putin constient, toti cautam implinirea acestei dorinte. Nu toti la fel, ce-i drept. Dale Carnegie spune:

"Daca imi spui cum iti obtii sentimentul importantei de sine, iti voi spune ce fel de om esti. Acest aspect iti determina caracterul. E trasatura ta cea mai semnificativa."

Inca un lucru pe care trebuie sa il stim atunci cand decidem sa fim oameni care apreciaza este ca aprecierea nu inseamna lingusire. Din prea mult zel, sa nu pierdem esenta.

Cum le deosebim pe cele doua? Dale Carnegie spune ca singura diferenta intre ele este ca aprecierea este sincera, iar lingusirea nu.

Regele George al V-lea a avut un set de cinci maxime afisate pe peretii cabinetului sau din Palatul Buckingam. Una dintre ele afirma:

"Invata-ma sa nu ofer si sa primesc laude ieftine."

Daca imi doresc ca stima de sine a cuiva sa fie hranita, trebuie sa stiu ca e nevoie de sinceritate si ca aprecierea mea sa fie fondata.

Pe de alta parte, imi amintesc de o situatie in care mi-am retinut cuvintele de lauda la adresa cuiva, gandind: "Nu vreau sa ii mai alimentez stima de sine", pentru ca oricum era prea mare, iar motivul laudei nu imi parea unul extraordinar, pentru a considera lauda una fondata, cel putin din punctul meu de vedere. Dale Carnegie spune:

"Lingusirea inseamna sa ii spui celeilalte persoane exact ceea ce crede ea insasi despre ea. "

In acelasi context, poate ai auzit si tu sfatul care spune "Nu te teme de dusmanii care te ataca. Teme-te de prietenii care te lingusesc." Sunt momente in care nu este bine sa fim incurajati la a persevera intr-o chestiune.

Sper ca am reusit in cateva randuri sa aduc lumina reflectorului asupra necesitatii de a aprecia, intr-un mod sincer si ziditor pentru personalitatea celor cu care intram in contact.

Urmatorul pas este o alegere. Aleg sa fac din apreciere un mod de viata sau nu? Imi stabilesc aceasta tinta si ma las ghidat in cuvintele si purtarea mea de ea?

Ieri am citit ceva ce mi-a ramas in minte, cuvinte ale lui Ion Ratiu:

"Fa ceva pozitiv! Oricat de modest sau neinsemnat este ceea ce faci, fa-o in fiecare zi!"

Aceste cuvinte vin in sprijinul gandului meu de mai sus. Sa ne deprindem sa apreciem. Intai eu, pentru ca sunt singura persoana pe care pot sa o schimb, dar prin schimbarea mea pot influenta o schimbare in vecinul meu sau in mediul meu.

"Incearca sa lasi in urma ta mici scantei de recunostinta. Vei fi surprins de felul in care acestea vor aprinde mici flacari ale prieteniei ce te vor calauzi." Dale Carnegie

Care este tendinta? Dale Carnegie intreaba si raspunde tot el: "Ce fac oamenii obisnuiti? Daca nu le place un lucru, ei se rastesc la subordonati; daca le place, nu spun nimic." Ma gandesc de cate ori imi plac anumite lucruri sau poate chiar le apreciez in sinea mea la persoane din jur, dar nu le spun. Poate tine si de cultura, desi nu vreau sa caut scuze. Tine de mine sa verbalizez aprecierea pe care o simt inauntrul meu. Tine de mine sa ii spun unei persoane ca face o diferenta si ca aceasta se vede. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu gandire, cu simtire, dar si cu limbaj. Sa putem exterioriza ceea ce gandim / simtim.

Poate si noi gandim de multe ori in asentimentul stihului care spune:

"Odata am facut ceva rau si mi s-a amintit mereu/ De doua ori am facut bine, dar nimeni nu a spus nimic."

Ni s-a intamplat si noua, sunt convinsa. Pentru ca nu suntem inconjurati de doctori in psihologie sau in stiinte comportamentale. Nici parintii nostri, nici macar educatorii, profesorii sau sefii nostri nu sunt perfecti. Dar zic: "Ce mie nu-mi place, altuia sa nu-i fac."

"In relatiile interpersonale ar trebui sa nu uitam niciodata ca asociatii nostri sunt fiinte umane dornice de apreciere. E o moneda de schimb social pe care toata lumea o accepta cu bucurie." Dale Carnegie

Ma provoc si te provoc. Gandeste-te la aceste lucruri si fa un experiment. Aminteste-ti situatii in care ai oferit critica sau apreciere si fa o analiza a rezultatelor pe care le-ai obtinut. Apoi alege.

Dale Carnegie a gasit urmatoarele cuvinte si le-a decupat, apoi le-a lipit pe oglinda lui din baie:

"Voi merge pe acest drum o singura data. Prin urmare, orice fapta buna pe care o pot face si orice bunatate pe care o pot manifesta fata de alta fiinta umana trebuie sa o fac acum. Nu trebuie sa aman sau sa neglijez acest lucru, pentru ca nu voi mai trece din nou pe acest drum."

Te incurajez sa iti promovezi succesele si sa incurajezi pe ceilalti cititori cu rezultatele obtinute in urma experientelor in care ai apreciat. Exemple concrete, din trecut sau din prezent.

Iti multumesc si iti doresc spor la apreciat!  

Ducem lipsa de oameni buni, va vine sa credeti?

In cazul in care nu stiati asta inca, eu sunt Catalin VACON, noi suntem Job Connect si sloganul nostru este "oameni potriviti" (the right people). Sunt convins ca am fi plasat mai mult de 100, poate 200, poate 500 de oameni pentru job-urile clientilor nostri daca ar exista oameni buni mai multi si/sau mai vizbili si mai mult promovati. Peste tot auzim ca ducem lipsa de specialisti, ca nu sunt suficienti. Optica mea, s-a schimbat un pic. Cred ca ducem lipsa de oameni buni. Un om bun, in viziunea mea, ar trebui sa stie ce vrea sa FACA in viata sa profesionala. Un astfel de om poate vorbi mult despre ceea ce FACE, despre ceea ce a INVATAT, INVATA. Un astfel de om GANDESTE pentru ca viata lui nu are valoare, sau, pentru a nu exagera, nu are aceeasi valoare, daca ceea ce face este MEDIOCRU. Un astfel de om, indiferent de meseria sa si de competentele sale, vrea rezultate, merge in directia lor tot TIMPUL.

Un astfel de om lipseste si daca exista sta izolat, probabil asta este marea problema si tragedie din societate. Cei ce se aseamana se aduna. Un domn a pacalit un spital ca este medic. Sunt ferm convins ca oamenii care l-au adus acolo pacalesc pacienti ca ii trateaza. Cei ce se aseamana se aduna. Am aflat in dimineata asta ca platim impozite si taxe ca sa sustinem si 30.000 de bugetari care au ca rol si menire sa colecteze banii acestia. Va vine sa credeti?

Ceilalti lucreaza fara sa gandeasca. Lucreaza prost si gandesc putin. Nu vad ca exista o legatura. Trebuie sa lucrezi mult si bine si sa gandesti putin si bine, dar ca sa ajungi acolo trebuie neaparat sa le faci pe ambele. Am un mare dezgust pentru oamenii care spun ca au un salariu mare si muncesc putin. Am o mare dezamagire cand intalnesc oameni care muncesc mult si primesc bani putini si vor sa fie in situatia celor pe care ii dezgust.

ROMANIA!! Ne lipsesc oamenii buni, formam roboti, angajam "brate de munca" si probabil vom ajunge sa fim condusi doar de astfel de persoane, daca nu iesim in evidenta, nu-i scoatem la lumina pe acei OAMENI BUNI si nu le ducem mai departe obieciurile si valorile. Ieri am dat un telefon la o doamna directoare care mi-a spus dupa ce i-am spus numele meu si al firmei ca NU ESTE INTERESATA, fara sa stie ce vreau sa-i ofer. Cei care lucreaza in vanzari cunosc tipologia aceasta de om. Va vine sa credeti ca acestia reprezinta majoritatea oamenilor cu care un agent de vanzari interactioneaza cand face cold calling? E un pic amuzant.

Concluzia!! Promovati oamenii buni, stati in preajma lor si tineti la distanta oamenii care se bat cu pumnii in piept pentru ca au descoperit niste fraieri.

Va salut pe aceia care ati prins mesajul!! Sper sa putem promova prin oameni buni o Romanie mai buna!

23 septembrie 2009

Salutare!
Astazi am realizat cat de mult datorez tuturor celor pe care i-am intalnit in existenta mea de pana acum!
Mesajul este extrem de simplu si cred ca e corect sa fie adresat celor care pun energie, cunostinte si viata in Job Connect si vor sa evoluam in exercitiul continuu de a furniza servicii de calitate premium, atat pe segmentul de recrutare a celor mai potriviti candidati, cat si pe cel de instruire a echipelor de vanzari ale partenerilor Job Connect: va multumesc frumos!
In plus, stiu ca suntem mereu in stuatia de a educa piata si de a aduce un suflu nou, dar extrem de uman, prezenta profesionistului cu bun simt. Tehnic, vrem sa fim mereu mai buni si pentru acest lucru satabilim obiective pe care dorim sa le atingem. Evoluam si pierdem o coaja existentiala, dar imbracam alta. E foarte important sa intelegem ca fara cele pe care le-am depus undeva in trecut, drumul ar fi dus in cu totul si cu totul alta parte. Mai mult, suntem obligati fata de propria fiinta sa stim exact ce fel de vesminte vor fi adecvate pentru ziua care tocmai incepe.
Va multumesc mult pentru aceasta zi, care a inceput cu o zi inainte si se prelungeste catre ziua de maine! Sunt convins ca ea va exista intr-un maine perpetuu si as dori sa stiti ca acest multumesc are aceleasi valente.
Concret, multumesc tuturor celor care sunt parte din Job Connect, au fost candva in Job Connect, celor care vor fi colegi cu noi, intr-o buna zi, partenerilor pe care ii sprijinim sa isi dezvolte afacerile, crescand odata cu ei, iar pe cei mai importanti nu ii mentionez pentru ca ei sigur stiu ca m-am gandit de la bun inceput la dumnealor - oamenilor si celor care aspira la conditia de "om in adevaratul sens al cuvantului"!

Atitudine, praf electronic si Romania

Am uitat ceva timp sa mai trecem pe aici! A propos de dorinta unui client al nostru, special, ca fiecare client al Job Connect, care isi doreste o persoana pentru secretariat, iar esential este "sa aiba tinere de minte"! Glumesc, oarecum intr-o doara!
Una peste alta, astazi deschidem putin ferestrele pe aici, dam cu aspiratorul, udam florile si alte chestii la care, e drept, ca nu ma pricep foarte bine!
In rest, propun sa ne dam putin cu prasitoarea pe limba, vorba unui fost coleg de facultate, ca tare multe buruieni se aduna si nimeni nu are nimic de spus! In general, vorbind despre limba romana!
Discutam multe si nevrute, dar despre ce ne aduce starea de bine de zi cu zi, sunt si mai multe de zis.
Un job sanatos, plin de provocari pentru unii, linistitor pentru altii, atat pentru unii cat si pentru ceilalti, cu salarii, remuneratii, mai nou pachete motivationale pe masura, daca ne referim la partea profesionala a vietii si ma voi limita la acest aspect. Nu pentru ca este definitoriu - personal cu profesional sunt extrem de complementare - daca imi pot exprima asa o idee, ci pentru ca aici ar trebui sa curatam noi oglinda de praf.
Si cum incercam sa mai si motivam oameni, altfel decat in modul de mai sus, ne infruptam informational si din ceea ce primim de la cei pe care ii intalnim. Un fel de a spune, intalnim - de la discutii telefonice, la cele fata in fata (eram tentat sa scriu face to face sau face a face, dar, inca o data, romanesc ne este graiul, haideti sa il imbrcam asa pana la capat!)!
Facem pe iscusitii si suntem si mai si in mii de situatii, dar sunt si cele in care primim lectii - de comunicare (asa de multa lumea vorbeste despre comunicare si atat de saraci suntem sa oferim ceva; de aici vine comunicarea, fara sa punem ceva, ea este doar ca un fel de umbra. Suntem hoti de comunicare, mimi ai comunicarii. ) In final, apar bucurii si frustrari.
Este simplu, sa ne gandim la cei carora le explicam despre un serviciu pe care il punem la dispozitia lor. Sunt, in mare parte companii, care fiinteaza prin diferite persoane cu roluri si putere decizionala de valori diferite. Unii pot comunica, intelegand ca suntem, indiferent de pozitia si organizatia din care facem parte, in primul rand fiinte umane, iar altii, nici pana la urma nu ajung la aceasta concluzie.
Stiu, teoria comunicarii spune ca "receptorul nu este niciodata vinovat pentru reactiile sale". Credem in acest model si el verifica realitatea. Dar, aici este si mai interesant de privit. Manageri veritabili au mentalitatea conform careia "nimic din ceea ce ai face in momentul in care primesti un telefon la birou, nu este pe atat de important precum informatiile pe care le poti afla din acea discutie".
Imi place acest model si el verifica realitatea - de exemplu - acum cateva zile cineva de la o companie de telefonie a sunat si ne-a propus un plan tarifar mai bun decat cel pe care il avem in prezent. Pozitiv. E un exemplu banal.
E adevarat ca mai spinos este modelul in care noi suntem cei care dam telefoane.
In vanzari se vorbeste despre acei "paznici", care pot fi secretare, asistent manageri si diverse persoane care nu detin roluri decizionale, dar ocupa unele pozitii cheie si tampon intre exterior si conducerea unei companii.
In trei cuvinte, sunt extrem de folositori, dar asa cum agresivitatea si felul de a fi "hiperactiv" sunt daunatoare ca si maniere de raportare la exterior, la fel ar fi mult mai benfic sa avem paznici profesionisti, instruiti, care sa discearna intre alb si negru, intre momente si persoane care trebuie sa ajunga la factori care iau decizii(cei care sunt perseverenti ajung oricum, mai tarziu decat si-au programat initial, dar tot ajung) si cei care sunt inca in stadiul de antrenament.
In principiu, mai devreme sau mai tarziu(depinde si cat de implicat este managerul in afacere si cat de mult aduce in piata calitatea serviciilor sau produselor pe care le promoveaza) acest model esueaza. Pana atunci, ne mai intalnim cu astfel de fiinte si e clar ca nu sunt ele de vina - mereu este altcineva, precum familia, profesorii, cei care le platesc stagiile de instruire, in ultima instanta.
O tara in care lumea se acopera bine cu hartii, tara lui "Forma - Voda", iar de Tagma lui Fond se feresc multi. Aici e e nevoie de pus umarul.
Stiti bine ca se poate. Dam pentru a primi.
Motivul pentru care am scris aceste randuri este legat de o intamplare fistichie cu o mare companie. Pentru a-i gasi macar o scuza, ne-am propus sa avem putina rabdare, mai ales ca este una dintre etichetele legate de comportamentul placut in lumea oamenilor.
Voie buna si puneti suflet!