Cum sa obtii un "DA"

Salutare, prieteni!

Cred ca intrebarea din titlu se regaseste pe buzele multora dintre noi atunci cand ne dorim ca cineva sa fie de acord cu noi, sau atunci cand ne dorim sa convingem pe cineva asupra unor idei pe care le expunem.

Tocmai am terminat de citit cel de-al doilea capitol al cartii scrisa de Allan Pease - "Intrebarile sunt de fapt raspunsuri" si ma bucur ca pot impartasi cu voi aceste informatii.

Bineinteles, pentru o expunere mai ampla a acestor idei, va recomand sa cititi cartea integral si cu siguranta imaginea acestor idei va fi mult mai complexa.

Probabil ati trecut si voi prin urmatoarea situatie: prezentant o idee personala unei persoane, aceasta a gasit rapid argumente care sa demonteze ideea sustinuta de tine, lasandu-ti impresia ca, totusi, ai fi putut sa convingi, daca abordarea ta era una diferita.

Da-mi voie sa iti spun ceva: lucrurile chiar asa stau! Tot ceea ce tu vei sustine, clientii tai vor demonta, mai ales daca este o interactiune al carei scop final este realizarea unei vanzari. Si acest lucru se intampla dintr-un motiv simplu: tu sustii idei care vin de la tine, ideile tale. Lucrurile stau cu totul altfel in momentul in care clientul este cel care iti propune o idee noua, pe care tu sa o accepti. Dar ce spui de situatia in care tu conduci clientul pe pista pe care tu iti doresti ca el sa mearga, pentru a ajunge la aceeasi idee pe care tu vrei ca el sa o accepte?

Vrei sa stii cum poti face acest lucru?

Simplu!

Prin "Tehnica celor patru chei"

Cheia nr. 1: Topeste gheata - in acest stadiu este foarte important sa stabilesti o relatie cu potentialii tai clienti, sa gasesti un punct comun, in care ei sunt dispusi sa te asculte cu placere

Cheia nr. 2: Gaseste butonul fierbinte - "Orice om este motivat de unul dintre aceste doua lucruri: sa aiba un castig sau sa evite o durere" . Este important sa afli care este factorul primar care motiveaza persoana cu care interactionezi, iar apoi sa exploatezi informatia obtinuta.

Cheia nr. 3: Apasa butonul fierbinte - In acest moment al discutiei, este important sa oferi un plan, sa arati drumul pe care trebuie "cumparatorul" tau sa mearga pentru a-si indeplini visul, ideal ar fi, prin repetarea cuvintelor clientului: nu uita: sunt ideile lui, nu ale tale!

Cheia nr. 4: Obtine implicarea - Acum este momentul propice pentru a-i cere persoanei cu care discuti ce iti doresti de la ea! Obtine implicarea sa! Deja stie toate datele problemei, iar rezolvarea se afla in mainile sale!

Acum, "Go out there and get me a YES!"

Pe curand!

“Cunoasterea este putere!”

Bine v-am regasit, dragi prieteni, dupa o lunga perioada in care nu am mai postat.

Si cum am trecut intr-un nou an, tin sa va urez ca acesta sa fie cel mai bun an de pana acum, dar nu mai bun decat 2015!

Va doresc voua, asa cum imi doresc si mie, sa gasesc disciplina necesara de a practica toate aceste sfaturi pretioase pe care le primim de la oameni de succes!

Ca sa fac o recapitulare a ultimelor postari pentru a va reaminti ultimele noastre discutii, va spun ca in ultimele 3 saptamani anterioare vacantei am discutat despre cartea lui Ben Carson – Think Big si despre acrostihul creat in jurul acestei expresii!

Pana acum, am discutat despre talent, onestitate, perspicacitate si amabilitate. Vom debuta seria postarilor din anul 2014 vorbind despre importanta cunoasterii.

Cunoasterea – cunostintele – de ce sunt ele importante? De ce este important sa acumulam cunostinte din varii domenii? Ce credeti voi, este important sa acumulam cunostinte din mai multe domenii?

Raspunsul meu este categoric DA! Mai ales ca Ben Carson ne asigura ca avem suficient loc in creierul nostru “incat ar putea contine toate cunostintele umanitatii de la inceputul lumii si pana in prezent si tot ar mai avea loc liber” (Ben Carson)

Un exemplu foarte sugestiv prezentat in cartea lui Carson este cel despre dorinta sa de a studia muzica clasica si arta. Toata lumea il descuraja, spunandu-i ca nu ii vor folosi aceste cunostinte la absolut nimic, ci doar isi incarca creierul cu ele, insa el a fost staruitor in dorinta de a studia. Multi ani mai tarziu, a mers la un interviu pentru un program de stagiatura in domeniul neurochirurgiei la un important spital care era primul pe lista sa. Erau doua locuri alocate stagiarilor si 125 de cereri primite pentru acestea. Revenind, in cadrul interviului, seful sectiei de neurochirurgie cu care sustinea Carson interviul, a mentionat ca ascultase cu o seara inainte un concert, pe care il ascultase si Ben Carson. De acolo pana la a duce discutia in aceasta directie nu a mai fost mult, iar rezultatul: Ben Carson a fost unul din cei doi stagiari acceptati in programul de neurochirurgie.

Va invit cu mare drag sa cititi cartea! Va asigur ca nu este pierdere de timp, ba chiar mai mult, va ofera o motivatie puternica pentru a deveni un om de succes! Ben Carson ne demonstreaza ca fiecare dintre noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a avea succes!

Un 2014 excelent!

Ioana

Mai aveti vreo asteptare de la viata?

Ce intrebare nemaipomenita! „Ce asteptare am eu de la viata?!”

Stiti, mi se intampla, de multe ori, sa nu vad ceva pentru ca nu imi doresc sa vad acel lucru. La fel este si cu lucrurile pe care le am de facut – daca nu imi plac sau mi se par dificile, uit de ele.

Am primit o sarcina cu cateva zile in urma – sa imi stabilesc clar in minte ce imi doresc de la viata mea. Adica, sa fac o lista cu toate lucrurile care imi doresc sa fie implinite in momentul in care... „inchid ochii”. Este incredibil de dificil. Iar daca nu ma crezi, iti lansez aceasta provocare:

Ia o coala de hartie. Aseaza-te la o masa. Ramai singur, doar tu si gandurile tale. Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca esti undeva catre sfarsitul vietii. Cine esti? Ce ai devenit? Ce ai realizat in viata? Ce ai lasat in urma? Cum se vorbeste despre tine?

Adu-ti gandurile din nou in prezent. Ce ai vazut? Iti place ce ai vazut? Da?! Ma bucur. Acum asterne pe coala alba de hartie din fata ta traseul pe care l-ai urmat pentru a ajunge acolo unde te-ai vizualizat.

Aaaaa... nu iti place ceea ce ai vazut? Inca ai timp sa chimbi mersul lucrurilor. Si asta depinde doar de tine!

Capitolul de astazi incepe cu o povestire tare dragalasa. Este o invatatura pe care o putem desprinde si de aici – asa ne-a invatat Maxwell.

Povestea este despre un baiat care mergea zilnic la pescuit si se bucura de un real succes cu aceasta mica activitate a sa. Totusi, un batran a fost surpins de ceea ce facea baiatul cu pestii, dupa ce ii prindea. Acesta ii ridica pana la nivelul palmei si ii masura. Daca pestele era mai mare decat mana lui, il arunca inapoi in apa.

Curios, batranul l-a intrebat care este logica care sta in spatele actiunii sale. Baiatul a raspuns ca tigaia sa are doar 25 de centimetri si ca nu are ce face cu pestii mai mari, astfel ca ii arunca inapoi in apa.

Aceasta intamplare ma face sa ma gandesc la cateva zicale din popor: „A avea ochelari de cal” sau „A nu vedea padurea din cauza copacilor”. Cred ca sunt multi oameni care sunt limitati de o „tigaie cu diametrul de 25 de centimetri” si, in loc sa isi largeasca orizonturile prin cultivarea unor asteptari mai inalte, acestia isi „risipesc potentialul prin limitarea propriilor sperante”.

Asa cum ne-a obisnuit pana acum, John Maxwell are si cateva principii pentru noi, pe care ne indeamna sa le utilizam pentru a ne creste nivelul asteptarilor pe care le avem de la noi insine, de la viata:

1. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de incercarile prin care ati trecut – invatatura pe care eu o pot desprinde de aici este aceea de a invata din greseli, insa sa nu ne lasam marcati, demoralizati de acestea. Cheia este sa incercam, sa esuam si sa incercam din nou. Sa gasim noi si noi modalitati de a ne atinge idealul.
2. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de modelele din jur – este in regula sa avem oameni drept model. Pana la urma, multe deprinderi le obtinem prin imitare sociala, influentati fiind de parintii nostri si de persoanele apropiate, care servesc drept model. Ideea este sa nu uitam ca fiecare dinte noi este unic iar modelel noastre sunt tot oameni, care sunt predispusi esecurilor in aceeasi masura ca si noi. Sa luam ceea ce este bun de la toata lumea, iar noi sa fim un bun exemplu pentru cei apropiati noua.
3. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti si nu de beatitudinea pe care o simtiti – pentru ca dispozitiile afective sunt foarte schimbatoare, au aparut cateva „sfaturi” cum ca nu ar trebui sa luam decizii cand suntem foarte fericiti, dar nici cand suntem foarte suparati. „Deciziile trebuie luate cat mai rational cu putinta, pe baza unor fapte concrete, iar nu in momente in care suntem foarte emotionati” (J. Maxwell). Este important sa avem permanent in vedere scopul nostru si calea prin care ne-am propus sa il atingem.

Indemnul de astazi este: „Tinteste spre Luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele” (Les Brown)

Ne vedem...printre stele!

Esecurile constructive

Esecul constructiv... o idee din ce in ce mai des intalnita in cartile motivationale, in articolele de specialitate din domeniul psihologiei pozitive si o vorba adesea rostita de apropiatii nostri cand doresc sa ne incurajeze sa trecem peste un esec.

Fiecare dintre noi experimentam de-a lungul vietii esecuri si succese. Este importanta reactia noastra in urma acestora. Modul in care alegem sa trecem peste acestea – alegem sa fim tristi, dezamagiti, indurerati, sau sa tinem fruntea sus, sa invatam ceva din experienta avuta si sa transformam esecul in succes.

John maxwell ne ofera si cateva motive pentru care o infrangere poate fi, cu usurinta, transformata intr-o treapta noua pe scara succesului. Iata care sunt acestea:

1. O incercare ce ne face sa perseveram si mai mult nu poate fi numita esec - „Linia de demarcatie intre esec si succes e atat de slaba, incat abia ne dam seama cand o trecem” . In cadrul articolelor pe care le-am tratat pana acum, apare constant ideea de perseverenta, urmarea scopului stabilit, de a nu ne da batuti dupa prima infrangere. Barierele apar doar atunci cand ni le impunem noi, cand renuntam de fapt la telul nostru. O poveste draguta pe care o relateaza Maxwell in sustinerea acestei idei este despre un magar, care a cazut intr-o fantana adanca. Stapanul sau, fiind convins ca magarul va sfarsi in acea fantana, s-a gandit ca decat sa lase biata creatura sa moara de foame, mai bine o ucide. Astfel, a inceput sa arunce cate o remorca de pamant in fantana. Magarul, dupa prima remorca de pamant care a fost aruncata peste el, s-a scuturat si a inceput sa isi faca cu copitele loc, urcandu-se deasupra pamantului. La fel a procedat si dupa a doua, a treia si a patra remorca de pamant, ajungand intr-un final la gura fantanii. Ideea principala pe care o putem desprinde din aceasta poveste este aceea ca obstacolul initial, care ar fi putut demoraliza la prima vedere, a fost cel care l-a scapat pe magarus de la pieire.
2. O incercare ce ne face sa vedem unde am gresit si sa tragem invatamintele de rigoare nu poate fi numita esec – acest principiu cred ca s-a transmis din generatie in generatie. Ideal ar fi ca intr-adevar sa ne putem concentra mereu asupra acestui principiu, iar data viitoare cand ne confruntam cu o problema similara sa procedam in asa fel incat reactia noastra sa ne conduca negresit spre victorie.
3. O incercare prin care ne descoperim adevaratul sine nu poate fi numita esec – sunt situatii in care esuam. Suntem tristi, demoralizati si ne simtim lipsiti de sansa. Totusi, vine o vreme cand ajungem la concluzia ca acea experienta pe care am catalogat-o drept insucces, ne conduce catre o conjunctura care ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine, sa ne dam seama ca fara a fi trecut prin experienta anterioara, nu am fi ajuns unde suntem acum. Si da, acea experienta ne-a ajutat sa fim ceea ce suntem azi.
4. O incercare ce ne face sa fim mai disciplinati nu poate fi numita esec – incercarile prin care trecem ne formeaza ca om. Suntem o suma de experiente fericite si nefericite prin care am trecut, iar daca acestea „ne clarifica scopurile, ne purifica sufletele si ne fac mai sensibili la valori superioare si mai intelegatori fata de cei nefericiti, atunci putem spune ca am izbavit.” (J. Maxwell)
   
   
   
   
   

Dezamagirile nu sunt un capat de drum

Salutare, dragi prieteni!

Astazi s-au intamplat cateva lucruri minunate in viata mea, pe care le-am constientizat ca fiind benefice doar in momentul in care m-am asezat la birou sa scriu articolul pentru astazi. Iar lucrurile au fost aranjate in asa fel, incat sa pot impartasi si cu voi experientele si gandurile experimentate astazi.

Poate colegii mei vor spune ca acum „dau din casa”, insa trebuie sa va spun ca, de o bucata de vreme incoace, discutam zilnic cate un principiu din cartea „Secretele succesului” scrisa de Dale Carnegie. Este un exercitiu bun si benefic pentru mine, ca persoana si tind sa cred ca pentru intreaga echipa Job Connect. Reusim sa interactionam dincolo de viata de serviciu, ne cunoastem ganduri, stari, reactii, la care in alt mod nu cred ca am fi avut acces.

Din vorba in vorba, am ajuns si sa ne punem intrebarea „Care sunt beneficiile acestor carti motivationale?”. Adica...bine, bine discutam noi aici principiile astea, dar...practic, ele ne ajuta?!

Raspunsul este NU! Aceste principii NU te ajuta daca le discuti cu gandul fiind in alta parte, NU te ajuta daca atunci cand sunt discutate si oferite exemple iti spui in gand „ce prostie!” si NU te ajuta, daca le uiti de indata ce discutia s-a incheiat si revii la activitatile tale de zi cu zi.

Totusi, aceste principii sunt foarte utile in momentul in care, dupa incheierea discutiei reflectezi la modalitatea in care le poti integra si utiliza in viata ta de zi cu zi, le incorporezi si le adaptezi la personalitatea ta si incepi sa le utilizezi, cu stangacie la inceput si cu succes pe masura ce ele devin parte din tine.

Una peste alta, dupa incheierea discutiei despre care va vorbesc, am revenit in birou pentru a citi capitolul despre care urma sa scriu articolul de astazi. Dupa lecturarea lui, am simtit in mod real ca starea mea de spirit s-a imbunatatit.

Capitolul, dupa cum observati si in titlu, se numeste „Dezamagirile nu sunt un capat de drum”. Nu am fost dezamagita, insa, ultimele zile au adus cu ele cateva schimbari care mi-au zguduit putin rutina si m-au scos cu forta din zona mea de comfort, in care stateam eu bine merci.

Acest capitol contine cateva observatii pe care trebuie sa le avem in vedere in momentul in care suntem dezamagiti, iar lumea noastra isi schimba pozitia initiala.

John Maxwell ne spune ca trebuie sa avem in vedere faptul ca „dezamagirile sunt simple amanari”,...ca „ sunt instructive”,... „au un rol preventiv” ... sau ca „stabilesc un ritm”

In acest sens, am un citat care ilustreaza foarte bine beneficiul adus de situatia prin care trecem: „Clipa in care se produce o rasturnare de evenimente si va vedeti obligat sa iesiti din rutina vietii este cu adevarat mareata” (J. Maxwell)

O alta idee pe care trebuie sa o avem in minte in momentul in care experimentam o dezamagire, este aceea ca „Dezamagirile sunt necesare”. Da, aceasta a fost si reactia mea la citirea acestei idei. Insa Maxwell vine si cu o explicatie pentru a-si sustine afirmatia: „Unele dintre cele mai mari virtuti ale vietii, precum credinta, perseverenta si speranta, ni le cultivam in clipele de dezamagire”.

De asemenea, este important de avut in vedere faptul ca, de multe ori, dezamagirile au un rol supresiv. Adica, „Uneori ne atasam sufleteste de lucruri nepotrivite, iar ceea ce consideram a fi ghinioane se intampla sa fie chiar mijloacele prin care realizam ceva ce ar fi fost, altfel, de nerealizat”. Iar acest exemplu imi aminteste de o vorba a mamei mele, care vine sa ma mangaie atunci cand sunt dezamagita: „Tot raul e spre bine”.

Dragii mei, va invit sa lecturati in intregime acest capitol, din care am expus doar cateva principii, insa va asigur ca toate celelalte sunt la fel de importante si ofera un real sprijin moral in momentele de cumpana.

Maxwell spune: „Dezamagirile sunt trepte pe scara progresului” - nu lasati obstacolele sa stea in calea victoriei voastre! Victorios e cel care stie sa transforme aceste obstacole in trepte spre victorie. Urcati aceste trepte si apropiti-va de victorie!

Fiecare dintre noi o poate face, trebuie sa avem vointa!

Salutari!

"Invizibilul e esential"

Bine te-am regasit, stimate cititor!

Sper ca vara aceasta care se desfasoara din plin iti prinde bine si caldura te reincarca si nu te descarca.

Dupa o scurta pauza de scris, am revenit cu noutati.

Cartea pe care am inceput sa o citesc si pe care vreau sa o impartasim, este Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Poarta subtitlul Lectii importante pentru schimbarea personala.

Oamenii care au citit-o, nume de renume, spun ca "este o carte care iti poate schimba viata."

E dusa la extrem afirmatia. Viata ti-o poti schimba tu si mi-o pot schimba eu, chiar daca o fac in urma citirii unei carti. Si, da, pentru mine exista cel putin o carte care mi-a schimbat viata – pentru ca cineva s-a investit in a arata oamenilor o privire dintr-un unghi din care eu nu mai privisem pana atunci.

Sa vedem cat vom privi cu autorul Stephen R. Covey si cat vom lasa investirea lui sa ne afecteze.

Daca incerc sa aduc la un numitor comun – in sens foarte larg – cele doua carti din care am scris si scriu, cred ca acesta s-ar invarti undeva in jurul conceptelor de schimbare, modelare, transformare.

Cu totii ne dorim schimbari, atat in aspecte mari, colective, globale chiar (care depind foarte putin de noi), dar si in aspecte mici, individuale: legate de diferite domenii ale vietii sau de propria noastra persoana – fizic, psihic, mental, comportamental. Trebuie sa recunoastem: Intrebarea "Ce ai schimba, daca ai putea...?" nu ramane niciodata fara raspuns.

In acest moment cred ca este importanta o anumita intrebare, care va da directia si, probabil, rezultatul schimbarii: Ce trebuie sa schimb? Sau De unde sa incep a schimba?

Inca de la inceputul cartii aflam raspunsul lui Covey la aceasta intrebare.

Dinauntru – in afara.

Ceea ce se vede – comportamentul –, nu apare asa, de nicaieri, adus de vant sau vreme buna.

Comportamentul uman este urmare a ceva. Asa cum o floare este ceea ce incanta ochii privitorului, dar ea este bine prinsa de pamant, chiar IN pamant, acolo unde ochiul nu poate vedea, fiind doar o continuare a radacinii, la fel si comportamentul omului este o continuare a ceva ce nu se vede.

Sursa foto: Aici 

Perceptii – optica – comportament este formula pe care o vede Covey, al carei rezultat este modul in care se comporta o persoana.

El pune un mare accent nu doar pe felul in care privim lumea, ci pe lentilele prin care o privim.

Care sa fie lentilele mentionate, din formula de mai sus? Pentru ca aici este si raspunsul la intrebarea noastra: Ce trebuie sa schimb?

"Lentilele ne modeleaza interpretarea despre lume." (S.R. Covey)

Folosind deviza "dinauntru – in afara", este clar ca ceea ce trebuie schimbat este unghiul de perceptie a lucrurilor.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie, se impune in mod imperios a incepe sa ne schimbam pe noi. Si pentru a ne schimba in mod efectiv (eficient), trebuie, intai si intai, sa ne modificam felul de a percepe.

Reintorcandu-ma la numitorii comuni ai cartilor de dezvoltare personala, imi dau seama ca schimbarea este un scop, dar exista altul mai presus de el: succesul.

Covey a facut o analiza a literaturii despre succes care s-a scris pana in vremea lui si parerea lui, despre tot ce s-a scris, era ca a gasit un pansament social; o aspirina, ceva care acoperea rana/ durerea, dar nu ii atingea cauza, astfel incat sa poata aduce o imbunatatire. "Parea sa ofere ameliorari temporare, care lasau, insa, neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supurau si ieseau din timp in timp la iveala."

Analiza lui a impartit literatura in doua tabere, fiecare dintre ele bazandu-se pe un anumit cod etic: Etica Caracterului si Etica Personalitatii.

Etica Caracterului promova, ca fundament al succesului, trasaturi de caracter: integritatea, modestia, fidelitatea, masura, curajul, dreptatea, rabdarea, harnicia, simplitatea. Credinta, conform acestei Etici, era ca un mod de viata eficient presupune adoptarea anumitor principii de baza; oamenii nu pot avea succese reale si multumiri de durata decat asimiland si introiectand aceste principii, modelandu-si, astfel, caracterul initial.

Etica Personalitatii vedea succesul ca depinzand de personalitate, imagine publica, atitudini si comportamente anume, tactici si strategii care faciliteaza procesele interactiunii umane. Etica Personalitatii este fundamentata pe tehnici de relationare umana individuala si colectiva + adoptarea unei atitudini pozitive. Aspecte manipulative, perfide, tehnici de seductie, de mimare a interesului fata de slabiciunile sau maniile celorlalti, pentru a-i influenta; adoptarea unor procedee intimidatoare. Aceasta etica priveste caracterul doar ca pe un alt instrument, fara roluri principale.

Cred ca citind ultimele doua paragrafe, putem recunoaste, cu ochii mintii noastre, autori, carti, lucrari care promoveaza fie o Etica, fie pe cealalta. Sa facem si noi propria analiza si sa raspundem intrebarii: Care este cea care are mai multi sorti de izbanda? Pe care vreau sa o adopt? Ambele fac referire la toti acesti stalpi ai succesului, dar in proportii diferite.

Intrebarea cred ca rezulta: Ce este mai important pentru succes? Sa ai Caracterul sau sa stii si sa folosesti Tehnicile?

Imi place cum descrie Covey un raspuns la aceasta intrebare si o sa il citez mai jos:

"In interactiunile umane ocazionale sau de scurta durata, poti utiliza cu folos Etica Personalitatii, pentru a face o impresie buna, prin farmecul personal sau prin abilitate sau mimand interes pentru preferintele sau maniile celorlalti. Poti aplica tehnici usoare, rapide, care dau rezultate pe termen scurt. Insa trasaturile secundare, derivate, nu au o valoare permanenta in relatiile de durata. In final, in absenta unei autentice integritati si a unei forte de caracter funciare, provocarile vietii vor scoate la iveala adevaratele motivatii si, dupa succese de moment, relatiile umane vor suferi un grav esec.

[...] Bineinteles ca exista si situatii in care oamenii dau dovada de caracter, insa nu dispun de mijloacele adecvate de comunicare, fapt care afecteaza calitatea relatiilor lor. Dar efectele raman secundare." (Covey, S.R., 2011, p.10)

Benefic, ca si concluzie, este sa ne concentram, mai mult decat pe tehnici si metode, pe motivatii si pe modul de a percepe lucrurile. Sau, cel putin, asa gasesc si eu potrivit si adevarat. Imi place viziunea lui Covey. 

Comportamentul incepe a se naste in interior; acolo se afla originile lui. Ca si in agricultura; pentru a avea o recolta bogata, trebuie platit pretul si depus efortul necesar fiecarei faze a procesului in parte. Si acesta incepe cu pamantul, cu plamadeala. Tot o plamadeala suntem si noi, oamenii. Si este bine sa aflam si sa ne amintim mereu: 

"Comunicam mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

William George Jordan are concluzia, spunand asa de frumos:

"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si a raului – anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: Simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."

Si raman cu intrebarea: Ce radiez? Ce iradiez prin viata mea?

Pana saptamana viitoare, va doresc sa radiati curat si autentic, dinauntru spre afara!

Implicarea e totul!

De fiecare data cand citesc un nou capitol din cartea lui Maxwell sau din oricare carte, nu pot sa nu fac diverse asocieri cu momente si experiente traite de mine.

La fel mi s-a intamplat si de aceasta data, cand am citit capitolul numit “Implicarea e totul!”. Lectura m-a facut negresit sa ma gandesc la momente in care am pus mult suflet si energie in activitati care mi-au facut placere si pe care le-am finalizat cu succes si momente cand, desi m-am straduit sa duc la bun sfarsit o sarcina, nu a iesit precum am sperat sau, rezultatele nu mi-au adus satisfactii.

Inevitabil, intrebarile nu au intarziat sa apara in mintea mea, iar raspunsul a venit la fel de rapid, in urma lecturarii acestui capitol – “Implicarea e totul!”.

Dupa cum demonstreaza si Maxwell, de-a lungul istoriei au existat numerosi oameni care au fost sfatuiti sa renunte la visul lor, sa se dea batuti fiindca drumul pe care mergeau nu ii va duce nicaieri. Probabil ca multi oameni mari au urmat sfaturile “binevoitoare” ale celor din jur si asta au si facut: s-au dat batuti. Ceilalti, in schimb, si-au urmat visul cu constiinciozitate si “traiesc” si astazi in istorie prin inventiile si realizarile lor. Cativa dintre acestia sunt Benjamin Franklin, Cristofor Columb, Thomas Edison sau Marie Curie. Ei nu au renuntat la visele lor. Erau hotarati!

“Majoritatea celor care se dau batuti nu-si valorifica niciodata potentialul, si nu din cauza ghinioanelor sau a problemelor neobisnuite, ci pentru ca nu reusesc sa se dedice scopului lor, indiferent de obstacole.”

Reusita este compusa din mai multi factori, insa cei care sunt determinanti sunt gradul de hotarare de a ne continua activitatea, si de a nu renunta in ciuda obstacolelor.

“Implicarea e factorul motivational ce-l face pe om sa nu se abata de pe drumul sau catre scopul stabilit” – este o observatie la care Maxwell ne invita sa reflectam. Iar eu, dragi cititori, va invit de asemenea sa meditati asupra celor citite in acest articol, iar rezultatele sa le scrieti la rubrica de comentarii.