Hai sa vorbim despre borcane

Am onoarea sa va salut si ca mai intotdeauna va multumesc ca ne urmariti!

Astazi am un moment de respiro si mi-am adus aminte ca nu v-am mai comunicat nimic despre lucruri interesante din Job Connect.

Discutam saptamana trecuta impreuna cu recruiterul responsabil despre un proiect esuat si care trebuie reluat din punctul 0. Nu stiu daca v-am mai spus, dar noi ne mandrim in piata pentru modul nostru de a cauta candidati care presupune abordare directa. Fiind focalizati spre o astfel de abordare se pare ca am uitat sa facem si noi ce face toata lumea (mai mult sau mai putin bine): marketing.

Faceam analiza impreuna cu recruiter-ul responsabil de proiect si m-am trezit repetand de 5 ori in 3 minute: "omul acesta ar trebui sa vina din marketing (anunturi de recrutare)". Tot spunand asta si listand resursele pe care ar trebui sa le folosim pentru a promova job-ul pentru clientul nostru, mi-am adus aminte ca sun ca un disc zgariat. Aveam o senzatie de deja-vu extrem de intensa. O daaa, am mai spus lucrurile astea in sedinte si in acele hartii numite proceduri.

Dar totusi, noi avem proceduri, respectam proceduri si nu aveam rezultatul pe care ni-l doream. Paradoxal si ironic, nu? De ce? Uneori poti avea impresia ca si proiectele usoare se rezolva tot precum cele grele. Noi ne-am prins deja ca cele grele nu se rezolva precum cele usoare. E o situatie interesanta cand ajungi sa incurci borcanele. Pe masura ce acumulezi mai multa experienta se mai intampla ceva: uiti de reguli si ajungi sa lucrezi dupa regulile personale, pentru ca na! ai ceva experienta in spate. Dar pentru ca vorbim despre borcane, realizez ca se intampla des, ni se intampla tuturor, sa nu mai respectam regulile care exista si sa stabilim noi reguli personale acolo unde ele nu existau inainte. Orice job are o componenta relativ rutiniera si una care presupune creativitate si decizii de moment. Cand cream reguli in partea a 2-a cred ca incepem sa uitam de proceduri, adica prima componenta si evident comitem greseli.

Rezultatul? De o saptamana am facut marketing si am identificat persoane extrem de interesante. Pentru mine a fost o saptamana grea pentru ca ma gandeam ca sunt un manager prost, adica incep sa vorbesc din carti pe care nu le-am scris inca si ca ar trebui sa fiu original, inventiv si sa gasesc solutii.

Oamenii dezamagesc, sistemele ruleaza!

Mda ... cam asta ar fi concluzia! Intr-un sistem de management axat pe persoana astepti totul de la oameni. Atat reusitele cat si esecurile vin din deciziile lor, nu dintr-un mod de lucru standardizat.

Oamenii sunt intuitivi si egocentrici. Oamenii isi pun nevoile lor in fata misiunii unei organizatii. Sistemele functioneaza in baza unor proceduri testate. Oamenii care respecta procedurile vor avea mai mereu rezultatele asteptate. Cand nu le mai respecti, comiti erori.

O mare greseala pe care o comit frecvent managerii este aceea de a astepta initiative din partea angajatilor. Multi cauta oameni care sa aiba puterea de a lua initiativa. Cred ca un astfel de comportament nu poate fi activ in orice sistem organizational si daca ai astfel de asteptari din partea oamenilor, incepi sa pui bazele mai mult pe ei. Practic, rezultatele organizatiei depind doar de oameni si multe firme cauta mai ales in contextul economic de astazi salvatori.

Salvatorii se gasesc foarte greu si pentru a-i gasi e nevoie de rabdare. Dar daca acesti salvatori vin doar cu un suflu nou si nu lasa in spatele lor proceduri, atunci totul se duce de rapa. Cred ca primul lucru pe care poti sa i-l ceri unui salvator este o procedura. Daca el stie sa o elaboreze si poate sa-i instruiasca si pe ceilalti sa lucreze dupa ea, atunci el este omul decare business-ul tau are nevoie.

Totusi recomand managerilor sa investeasca in sistemul lor, decat sa investeasca in recrutarea unui SALVATOR.

De ce nu o sa iesim prea curand din criza?

Suntem in criza in continuare si dupa o discutie cu un client despre economia de piata, criza, de ce mor unele companii mari si de ce concurentii lor cresc, am gasit un nou argument in favoarea achizitiei serviciilor noastre si nu numai. Suntem companie romaneasca. Investitorii straini deja profita de noi pentru ca suntem ieftini si buni (ma refer la Romania) de ce nu ii motivam sa pompeze mai mult in servicii de pe piata locala?

Vin cu argumentul acesta in urma unei discutii cu un alt angajator care are activitate comerciala si vinde acelasi lucru cu o alta companie care ne este client si care va dezvolta o zona noua de clienti.

Angajatorul cu care povesteam imi spune ca de 1 luna ca business-ul sau merge prost. A dat oameni afara si in putin timp exista sansa sa primeasca un telefon si sa inceapa procedura de faliment. Firma este o multinationala cu reprezentanta in Romania.

Eu ii explic ca intr-o perioada ca asta companiile investesc in training pentru dezvoltarea fortei de vanzare. Nu imi accepta nici macar ideea unei discutii. As fi vrut sa analizam problemele pe care le are si impreuna sa propunem catre HQ un plan de interventie. Evident am fi participat si noi la implementare. Am fi muncit alaturi de el. Imi aduc aminte de o firma de training care spunea ca cea mai proasta decizie pe care poti sa o iei (dintr-un inventar mai lung) ar fi sa nu cheltuiesti bani.

Managerii cu viziune au inceput sa investeasca in training din octombrie 2008 pentru a face fata la provocarile din piata. Timpul costa bani. E mai sanatos sa investesti acesti bani pentru a face mai multi, decat sa-i tii de-o parte pentru vremuri grele. Adica in scenariu 2 stii ca vine greul, il astepti si nu faci nimic si cand a ajuns la tine folosesti acei bani pentru a astupa gropi. Oare numai mie, imi pare ca suna ca o strategie proasta?

Revin la idee. In calitate de manageri intr-o companie multinationala, filiala din Romania, multi prefera sa empatizeze cu investitorul si chiar daca au nevoie de mai multi bani, mai bine reduc costurile. De ce? Investitorii straini au bani, vor sa faca mai multi asa ca prezinta-le solutii care presupun si achizitia de servicii din romania.

Despre oameni

Lucram cu oamenii, cei potriviti, cei cu disponibilitate, cei cu bun simt cei carora le pasa. Ce facem cu ceilalti? Discutand cu diversi, descopar ca multi ne invidiaza pentru acest rol pe care il jucam si ni-l asumam. Si eu ii invidiez pe ei, pentru ca inca mai vad omul in toata splendoarea sa. Atat in contactul cu clientul, cat si cu candidatii incercam sa spargem limitele induse de aceasta relatie consultant - client / candidat. Ne bazam pe incredere, munca, timpul si efortul nostru este directionat inspre 2 obiective: cel de business si cel asumat in fata partenerului, insa ambele merg in acelasi sens, vizam o schimbare in bine. Cu toatea astea, cand simtim ca am descoperit parghiile dupa care functioneaza omul, inca mai suntem luati prin surprindere. Candidati in a caror candidatura am investit timp, se retrag din cursa pe ultima suta de metri (din motive pe care de cele mai multe ori le pastreaza doar pentru ei), iar clientii nu ne inteleg suficient de bine rolul si ne lasa cand ne apropiem de obiectivul ce trebuie atins.

Cred ca o mare greseala cand lucrezi cu oamenii este aceea de a crede ca sunt in totalitate sinceri cu tine. Cand le dai mai mult decat le este cuvenit, cand crezi prea mult in ei si uiti ca se comporta asa cum sunt (adica uman) si ca la baza pusi in aceasi situatie, tuturor ne trec aceleasi ganduri prin minte, dar si intensitati diferite, atunci comiti erori. Nu vreau sa par un nesuferit, cred in oameni, cred in mine dar imi place sa ii iau asa cum sunt. Asteptarile pe care le am de la ei, le am si de la mine. Toti facem greseli, si cand le comitem e bine sa ni le asumam si sa mergem mai departe, dar intotdeauna impacati cu cei in fata carora am gresit.

Cu toate acestea, ma bucur ca lucrez cu clienti, care ne platesc pe loc factura, care inteleg munca noastra si nu cer explicatii pentru plata anumitor rezultate. Sunt bucuros ca descoperim candidati care se implica in proiect alaturi de noi si alaturi de client / angajator, care stiu ca au nevoie de o schimbare si care au incredere in noi ca schimbarea pe care noi le-o propunem este una in bine si inspre mai bine.

Se apropie sfarsitul de saptamana si sper sa il traiti la intensitate maxima :)!

Articol: Ce rai suntem pentru ca facem cautare executiva!

Puterea oricărui recruiter stă în capacitatea sa de a pătrunde în plaja de candidaţi potriviţi cu nevoia de angajare a clientului. De foarte multe ori, piaţa în care activăm ne obligă să căutăm candidaţii prin metode mai puţin convenţionale. În acest articol aş vrea să vă prezint câteva probleme de etică ale acestei metode. Unele sunt acuzaţii ce ne sunt aduse pornind de la aspecte reale ale acestei activităţi şi altele sunt interpretări greşite.

Suntem răi fiindcă minţim!

Oricât de mult am încerca să acoperim această parte a activităţii noastre de trackeri, pentru a ajunge la informaţiile de care avem nevoie despre posibili candidaţi, minţim sau ne dăm o identitate falsă. Ce răi suntem?!!! Şi totuşi de ce să o facem? Răspunsul e simplu. Fiindcă vrem să ajungem la acel posibil candidat pentru a afla de la el dacă e interesat sau nu de un alt job, orice altă persoană dacă ne dă acest răspuns nu ne mulţumeşte. Minţim de multe ori secretarele. Secretara nu are dreptul de a decide în locul unui angajat, poziţia acestuia faţă de un alt post. Ea joacă un rol la fel ca orice alt angajat, şi cu toate că apară ca orice alt membru al organizaţiei interesele companiei, îi lipseşte această autoritate.

Suntem răi fiindcă furăm resursa umană a unei organizaţii!

Când pomenim clienţilor că pentru a atrage candidaţii folosim şi căutarea executivă, mulţi văd această activitate ca fiind furt. Îmi imaginez cum arătăm în ochii lor. „Un recruiter vine cu duba, opreşte în faţa companiei X la ora 8:00 când îşi încep angajaţii activitatea. Un alt recruiter întreabă fiecare persoană care intră în companie, ce post ocupă. Dacă persoana e de interes pentru noi, atunci o echipa de mascaţi coboară din dubă şi îl răpesc pe angajatul companiei X.” CĂUTAREA EXECUTIVĂ NU SE FACE AŞA!! Ar fi absurd să consideri pe cineva ca fiind candidat dacă el nu şi-a dat acordul de a se întâlni cu tine pentru a-i prezenta oferta unui nou loc de muncă. Indiferent de metoda folosită, ţinta pe care noi o urmărim e aceeaşi: persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, căutare ce se poate realiza în mod activ sau pasiv.

Angajaţii altor companii pleacă din cauza noastră!

Angajaţii pleacă din diverse motive, dar niciunul nu are legătură cu noi. Angajaţii pleacă din cadrul companiei cu ajutorul nostru. Ceea ce facem noi este să creştem rapiditatea cu care o persoană nemulţumită de un anumit post îl şi părăseşte. Acea persoană nu va mai fi performantă în astfel de situaţii, motivaţia sa scade şi performanţa la fel. Dacă el este nemulţumit şi migrează pe un post pentru care noi l-am „vânat” astăzi, el o face cu maxim 2 luni mai repede decât în situaţia în care nu am fi avut noi un contact cu el. Angajaţii pleacă din motive cum ar fi: nerecunoaşterea anumitor succese, inechitatea dintre salariu şi performanţă, program de lucru, incompatibilitate cu postul, etc. Au legătură aceste motivaţii cu noi? NU!

Căutarea executivă e o metodă neconvenţională, ieşită din tipar. Suntem răi că o facem, dar avem intenţii bune! Nu furăm angajaţii unei companii, dar îi ajutăm dacă sunt nemulţumiţi de actualul lor loc de muncă, să-l părăsească. Oamenii nu părăsesc o companie fiindcă primesc o ofertă mai bună, ei pleacă fiindcă sunt nemulţumiţi de actualul lor loc de muncă.