Folosesti harta corecta?

S.R. Covey a dat numele cartii sale gandindu-se la niste principii fundamentale care reprezinta baza succesului si a satisfactiilor de durata.

Pentru intelegerea acestor principii este necesar sa intelegem conceptul de paradigma si legatura pe care o are aceasta cu felul nostru de a gandi.

Paradigma: termenul provine din greaca, care la origini desemna un termen stiintific, dar astazi denota un model, o teorie, o modalitate de percepere; o supozitie sau un cadru de referinta.

Covey aseamana aceasta paradigma a gandirii fiecarui individ cu o harta. Harta este modul nostru de gandire si realitatea este reprezentata de teritoriu.

Ofera un exemplu, al unui turist care are o harta a unui oras pe care il viziteaza, insa, din pacate, harta are o eroare. Una singura, dar de ajuns. Eroarea sta chiar in titlul ei, care este gresit: Titlul hartii pretinde ca este harta orasului Sibiu, dar, de fapt, este reprezentarea orasului Brasov.

Imaginati-va un turist care ajunge la intrarea in Sibiu si cauta pe harta drumul corect catre destinatia sa. Nimic din ce scrie pe harta nu se potriveste cu ce are el in fata.

Folosind tehnicile si metodele "la moda", printre cautatorii de succes, poate recurge la cateva dintre ele, pentru a-si imbunatati experienta:

• Schimbarea comportamentului: sta in picioare cand se uita pe harta, se gandeste sa inainteze mai incet, ca sa observe mai atent teritoriul, cauta puncte de orientare etc. Il ajuta la ceva?
• Schimbarea atitudinii mentale: se calmeaza, respira adanc si adopta o atitudine pozitiva. Schimba aceasta cu ceva teritoriul sau? Nu.
• Isi modeleaza discursul astfel incat sa obtina raspunsuri amabile de la trecatorii chestionati. Il ajuta sa ajunga mai aproape de obiectivul sau? Doar daca este cineva care il constientizeaza ca harta lui este total gresita.

Aceasta este, de fapt, problema care il impiedica sa isi atinga obiectivul, sa aiba succes in cautarea sa: Harta este gresita. Orice alte incercari de a schimba ceva sau de a avansa sunt inutile.

Toate acestea ar capata sens in momentul in care cineva i-ar da o harta potrivita cu orasul in care se afla – acesta este fundamentul, punctul de pornire pentru reusita.

Covey recomanda, asadar,  asigurarea ca paradigma din care privim lucrurile este corecta, iar mai apoi, schimbarea ei, daca este necesar.  

Un minus pe care il avem si care de multe ori poate fi piedica pentru o gandire buna este ca nici nu ne punem intrebarea: Gandesc corect? Privesc lucrurile din coltul potrivit al camerei?

Probabil ca nu exista o educatie trainica in acest sens si sunt necesare multe teste in "Scoala Vietii" pentru a invata si a practica aceste lucruri.

Paradigmele pe care le dezvoltam si le folosim pentru a privi viata si evenimentele sunt formate de-a lungul vietii, sub influenta factorilor si mediului, dar mai ales, a "autoritatilor" din viata noastra: familie, scoala, biserica, societate etc.

Covey afirma:

Cu totii, fiecare in parte, credem ca vedem lucrurile asa cum sunt, ca suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu asa cum este, ci asa cum suntem noi – sau am fost conditionati sa o vedem. Cand deschidem gura sa descriem ce vedem, in realitate ne descriem pe noi insine, felul nostru de a percepe, paradigmele noastre." (Covey, 2011, p.17)

Acum, ca am auzit despre existenta unor paradigme in mintea fiecaruia dintre noi, cred ca putem incepe sa ne punem intrebari cu privire la ele. Sau, cel putin, atunci cand suntem in anumite situatii in care nu inaintam deloc, ci stam pe loc, ca si lipiti cu picioarele de pamant si cu fiecare timp ce trece, suntem tot mai lipiti.

Sa ne gandim daca nu cumva punctul de vedere este cel care ne face sa ramanem acolo: nu atitudinea, nu agerimea, nu personalitatea noastra esuata, ci harta pe care o folosim pentru acel drum.

In articolele viitoare vom afla si ce putem face atunci cand semnalam o harta gresita/ nepotrivita cu situatia respectiva.

Pana atunci, va doresc o balanta echilibrata intre flexiblitate si rigiditate si multa, multa intelepciune!

Sa ne recitim bucurosi!

"Invizibilul e esential"

Bine te-am regasit, stimate cititor!

Sper ca vara aceasta care se desfasoara din plin iti prinde bine si caldura te reincarca si nu te descarca.

Dupa o scurta pauza de scris, am revenit cu noutati.

Cartea pe care am inceput sa o citesc si pe care vreau sa o impartasim, este Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Poarta subtitlul Lectii importante pentru schimbarea personala.

Oamenii care au citit-o, nume de renume, spun ca "este o carte care iti poate schimba viata."

E dusa la extrem afirmatia. Viata ti-o poti schimba tu si mi-o pot schimba eu, chiar daca o fac in urma citirii unei carti. Si, da, pentru mine exista cel putin o carte care mi-a schimbat viata – pentru ca cineva s-a investit in a arata oamenilor o privire dintr-un unghi din care eu nu mai privisem pana atunci.

Sa vedem cat vom privi cu autorul Stephen R. Covey si cat vom lasa investirea lui sa ne afecteze.

Daca incerc sa aduc la un numitor comun – in sens foarte larg – cele doua carti din care am scris si scriu, cred ca acesta s-ar invarti undeva in jurul conceptelor de schimbare, modelare, transformare.

Cu totii ne dorim schimbari, atat in aspecte mari, colective, globale chiar (care depind foarte putin de noi), dar si in aspecte mici, individuale: legate de diferite domenii ale vietii sau de propria noastra persoana – fizic, psihic, mental, comportamental. Trebuie sa recunoastem: Intrebarea "Ce ai schimba, daca ai putea...?" nu ramane niciodata fara raspuns.

In acest moment cred ca este importanta o anumita intrebare, care va da directia si, probabil, rezultatul schimbarii: Ce trebuie sa schimb? Sau De unde sa incep a schimba?

Inca de la inceputul cartii aflam raspunsul lui Covey la aceasta intrebare.

Dinauntru – in afara.

Ceea ce se vede – comportamentul –, nu apare asa, de nicaieri, adus de vant sau vreme buna.

Comportamentul uman este urmare a ceva. Asa cum o floare este ceea ce incanta ochii privitorului, dar ea este bine prinsa de pamant, chiar IN pamant, acolo unde ochiul nu poate vedea, fiind doar o continuare a radacinii, la fel si comportamentul omului este o continuare a ceva ce nu se vede.

Sursa foto: Aici 

Perceptii – optica – comportament este formula pe care o vede Covey, al carei rezultat este modul in care se comporta o persoana.

El pune un mare accent nu doar pe felul in care privim lumea, ci pe lentilele prin care o privim.

Care sa fie lentilele mentionate, din formula de mai sus? Pentru ca aici este si raspunsul la intrebarea noastra: Ce trebuie sa schimb?

"Lentilele ne modeleaza interpretarea despre lume." (S.R. Covey)

Folosind deviza "dinauntru – in afara", este clar ca ceea ce trebuie schimbat este unghiul de perceptie a lucrurilor.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie, se impune in mod imperios a incepe sa ne schimbam pe noi. Si pentru a ne schimba in mod efectiv (eficient), trebuie, intai si intai, sa ne modificam felul de a percepe.

Reintorcandu-ma la numitorii comuni ai cartilor de dezvoltare personala, imi dau seama ca schimbarea este un scop, dar exista altul mai presus de el: succesul.

Covey a facut o analiza a literaturii despre succes care s-a scris pana in vremea lui si parerea lui, despre tot ce s-a scris, era ca a gasit un pansament social; o aspirina, ceva care acoperea rana/ durerea, dar nu ii atingea cauza, astfel incat sa poata aduce o imbunatatire. "Parea sa ofere ameliorari temporare, care lasau, insa, neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supurau si ieseau din timp in timp la iveala."

Analiza lui a impartit literatura in doua tabere, fiecare dintre ele bazandu-se pe un anumit cod etic: Etica Caracterului si Etica Personalitatii.

Etica Caracterului promova, ca fundament al succesului, trasaturi de caracter: integritatea, modestia, fidelitatea, masura, curajul, dreptatea, rabdarea, harnicia, simplitatea. Credinta, conform acestei Etici, era ca un mod de viata eficient presupune adoptarea anumitor principii de baza; oamenii nu pot avea succese reale si multumiri de durata decat asimiland si introiectand aceste principii, modelandu-si, astfel, caracterul initial.

Etica Personalitatii vedea succesul ca depinzand de personalitate, imagine publica, atitudini si comportamente anume, tactici si strategii care faciliteaza procesele interactiunii umane. Etica Personalitatii este fundamentata pe tehnici de relationare umana individuala si colectiva + adoptarea unei atitudini pozitive. Aspecte manipulative, perfide, tehnici de seductie, de mimare a interesului fata de slabiciunile sau maniile celorlalti, pentru a-i influenta; adoptarea unor procedee intimidatoare. Aceasta etica priveste caracterul doar ca pe un alt instrument, fara roluri principale.

Cred ca citind ultimele doua paragrafe, putem recunoaste, cu ochii mintii noastre, autori, carti, lucrari care promoveaza fie o Etica, fie pe cealalta. Sa facem si noi propria analiza si sa raspundem intrebarii: Care este cea care are mai multi sorti de izbanda? Pe care vreau sa o adopt? Ambele fac referire la toti acesti stalpi ai succesului, dar in proportii diferite.

Intrebarea cred ca rezulta: Ce este mai important pentru succes? Sa ai Caracterul sau sa stii si sa folosesti Tehnicile?

Imi place cum descrie Covey un raspuns la aceasta intrebare si o sa il citez mai jos:

"In interactiunile umane ocazionale sau de scurta durata, poti utiliza cu folos Etica Personalitatii, pentru a face o impresie buna, prin farmecul personal sau prin abilitate sau mimand interes pentru preferintele sau maniile celorlalti. Poti aplica tehnici usoare, rapide, care dau rezultate pe termen scurt. Insa trasaturile secundare, derivate, nu au o valoare permanenta in relatiile de durata. In final, in absenta unei autentice integritati si a unei forte de caracter funciare, provocarile vietii vor scoate la iveala adevaratele motivatii si, dupa succese de moment, relatiile umane vor suferi un grav esec.

[...] Bineinteles ca exista si situatii in care oamenii dau dovada de caracter, insa nu dispun de mijloacele adecvate de comunicare, fapt care afecteaza calitatea relatiilor lor. Dar efectele raman secundare." (Covey, S.R., 2011, p.10)

Benefic, ca si concluzie, este sa ne concentram, mai mult decat pe tehnici si metode, pe motivatii si pe modul de a percepe lucrurile. Sau, cel putin, asa gasesc si eu potrivit si adevarat. Imi place viziunea lui Covey. 

Comportamentul incepe a se naste in interior; acolo se afla originile lui. Ca si in agricultura; pentru a avea o recolta bogata, trebuie platit pretul si depus efortul necesar fiecarei faze a procesului in parte. Si acesta incepe cu pamantul, cu plamadeala. Tot o plamadeala suntem si noi, oamenii. Si este bine sa aflam si sa ne amintim mereu: 

"Comunicam mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

William George Jordan are concluzia, spunand asa de frumos:

"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si a raului – anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: Simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."

Si raman cu intrebarea: Ce radiez? Ce iradiez prin viata mea?

Pana saptamana viitoare, va doresc sa radiati curat si autentic, dinauntru spre afara!

Mic, pentru a fi mare si pentru a obtine cooperare

Astazi acord introducerea domnului intelept chinez Lao Zi:

"Motivul pentru care raurile si marile primesc omagiul a o suta de izvoare de munte e pentru ca se mentin sub nivelul lor. Astfel, ele sunt in masura sa domneasca peste toate cursurile montane de apa. Un intelept, daca doreste sa se situeze deasupra oamenilor, trebuie sa ramana sub ei; daca doreste sa fie inaintea lor, trebuie sa ramana in urma lor. Astfel, desi locul sau poate fi deasupra oamenilor, acestia nu ii simt greutatea; daca locul sau e inaintea lor, ei nu se considera ofensati de acest lucru."

Imi amintesc de niste versuri din lirica norvegiana care scot in evidenta comparatii cu elemente naturale si vietati din natura si ne indeamna sa invatam de la ele:

Învaţă de la toate
Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei...
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere - cum să trăieşti pe veci.

Intorcandu-ne la gandul lui Lao Zi, astazi suntem indemnati sa meditam la aceste cuvinte si sa sa incercam aceasta abordare atunci cand vrem ca cineva sa coopereze cu noi in anumite situatii. Abordarea de tipul "Lasa cealalta persoana sa creada ca face totul din proprie initiativa."

"A baga pe gat" celuilalt o idee este foarte comun in experientele noastre. Si stim fiecare cum ne simtim atunci cand cineva face asta cu noi. Stim ca nu ne place si cu cata insistenta, cu atat impotrivirea noastra mai mare. Este bine sa invatam din aceste experiente sa nu facem la fel, la randul nostru. Daca asteptam si dorim rezultate.

Dale Carnegie ne indeamna sa cerem mai bine sugestii, sfatul celeilalte persoane in legatura cu aceasta situatie, sa punem lucrurile in asa fel incat sa fie ideea celuilalt, pentru ca fiecare crede si isi promoveaza ideile proprii, inaintea tuturor.

Cu aceste ganduri, va las timp pentru mediatie!

Atitudine, praf electronic si Romania

Am uitat ceva timp sa mai trecem pe aici! A propos de dorinta unui client al nostru, special, ca fiecare client al Job Connect, care isi doreste o persoana pentru secretariat, iar esential este "sa aiba tinere de minte"! Glumesc, oarecum intr-o doara!
Una peste alta, astazi deschidem putin ferestrele pe aici, dam cu aspiratorul, udam florile si alte chestii la care, e drept, ca nu ma pricep foarte bine!
In rest, propun sa ne dam putin cu prasitoarea pe limba, vorba unui fost coleg de facultate, ca tare multe buruieni se aduna si nimeni nu are nimic de spus! In general, vorbind despre limba romana!
Discutam multe si nevrute, dar despre ce ne aduce starea de bine de zi cu zi, sunt si mai multe de zis.
Un job sanatos, plin de provocari pentru unii, linistitor pentru altii, atat pentru unii cat si pentru ceilalti, cu salarii, remuneratii, mai nou pachete motivationale pe masura, daca ne referim la partea profesionala a vietii si ma voi limita la acest aspect. Nu pentru ca este definitoriu - personal cu profesional sunt extrem de complementare - daca imi pot exprima asa o idee, ci pentru ca aici ar trebui sa curatam noi oglinda de praf.
Si cum incercam sa mai si motivam oameni, altfel decat in modul de mai sus, ne infruptam informational si din ceea ce primim de la cei pe care ii intalnim. Un fel de a spune, intalnim - de la discutii telefonice, la cele fata in fata (eram tentat sa scriu face to face sau face a face, dar, inca o data, romanesc ne este graiul, haideti sa il imbrcam asa pana la capat!)!
Facem pe iscusitii si suntem si mai si in mii de situatii, dar sunt si cele in care primim lectii - de comunicare (asa de multa lumea vorbeste despre comunicare si atat de saraci suntem sa oferim ceva; de aici vine comunicarea, fara sa punem ceva, ea este doar ca un fel de umbra. Suntem hoti de comunicare, mimi ai comunicarii. ) In final, apar bucurii si frustrari.
Este simplu, sa ne gandim la cei carora le explicam despre un serviciu pe care il punem la dispozitia lor. Sunt, in mare parte companii, care fiinteaza prin diferite persoane cu roluri si putere decizionala de valori diferite. Unii pot comunica, intelegand ca suntem, indiferent de pozitia si organizatia din care facem parte, in primul rand fiinte umane, iar altii, nici pana la urma nu ajung la aceasta concluzie.
Stiu, teoria comunicarii spune ca "receptorul nu este niciodata vinovat pentru reactiile sale". Credem in acest model si el verifica realitatea. Dar, aici este si mai interesant de privit. Manageri veritabili au mentalitatea conform careia "nimic din ceea ce ai face in momentul in care primesti un telefon la birou, nu este pe atat de important precum informatiile pe care le poti afla din acea discutie".
Imi place acest model si el verifica realitatea - de exemplu - acum cateva zile cineva de la o companie de telefonie a sunat si ne-a propus un plan tarifar mai bun decat cel pe care il avem in prezent. Pozitiv. E un exemplu banal.
E adevarat ca mai spinos este modelul in care noi suntem cei care dam telefoane.
In vanzari se vorbeste despre acei "paznici", care pot fi secretare, asistent manageri si diverse persoane care nu detin roluri decizionale, dar ocupa unele pozitii cheie si tampon intre exterior si conducerea unei companii.
In trei cuvinte, sunt extrem de folositori, dar asa cum agresivitatea si felul de a fi "hiperactiv" sunt daunatoare ca si maniere de raportare la exterior, la fel ar fi mult mai benfic sa avem paznici profesionisti, instruiti, care sa discearna intre alb si negru, intre momente si persoane care trebuie sa ajunga la factori care iau decizii(cei care sunt perseverenti ajung oricum, mai tarziu decat si-au programat initial, dar tot ajung) si cei care sunt inca in stadiul de antrenament.
In principiu, mai devreme sau mai tarziu(depinde si cat de implicat este managerul in afacere si cat de mult aduce in piata calitatea serviciilor sau produselor pe care le promoveaza) acest model esueaza. Pana atunci, ne mai intalnim cu astfel de fiinte si e clar ca nu sunt ele de vina - mereu este altcineva, precum familia, profesorii, cei care le platesc stagiile de instruire, in ultima instanta.
O tara in care lumea se acopera bine cu hartii, tara lui "Forma - Voda", iar de Tagma lui Fond se feresc multi. Aici e e nevoie de pus umarul.
Stiti bine ca se poate. Dam pentru a primi.
Motivul pentru care am scris aceste randuri este legat de o intamplare fistichie cu o mare companie. Pentru a-i gasi macar o scuza, ne-am propus sa avem putina rabdare, mai ales ca este una dintre etichetele legate de comportamentul placut in lumea oamenilor.
Voie buna si puneti suflet!