„Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute.” (Descartes)

Bine v-am regasit, dragii mei prieteni!

Ma bucur de fiecare data cand impartasesc cu voi idei pe care le extrag din cartile citite, carti pe care ador sa le citesc, mai ales ca, citind o carte simt ca discut chiar cu autorul acelei carti.

Ma fascineaza biografiile si autobiografiile. Iubesc sa citesc prefata cartilor. De acolo extrag multe informatii care ma fac sa imi doresc si mai mult sa citesc cartea.

Coincidenta, sau nu, litera „B” din acrostihul realizat de Ben Carson pentru cuvantul „think big”, se refera la carti, importanta lecturii, importanta creatiei, esenta dezvoltarii imaginatiei.

Asa cum am povestit si in articolul anterior, cei doi frati Carson au fost obligati pe vremea cand erau inca in clasele primare sa citeasca cate doua carti pe saptamana. Desi, la momentul respectiv acest lucru nu parea absolut deloc interesant, acestia si-au dat cu timpul seama de importanta acestei decizii luate de mama lor si de faptul ca, daca mama lor nu era radicala in ceea ce priveste educatia copiilor sai, ei nu deveneau persoanele care sunt astazi.

Ma gandeam acum, la faptul ca situatia actuala ne stimuleaza din ce in ce mai putin sa gandim, sa fim creativi, sa gasim solutii pe cont propriu. Ne visam din ce in ce mai putin, interactionam din ce in ce mai putin si ne cultivam din ce in ce mai putin. Chiar am ajuns la stadiul in care, Dictionarul limbii romane accepta si introduce forme noi ale cuvintelor in vocabular, chiar daca pana acum acestea erau considerate forme gresite, asta doar pentru ca forma respectiva este utilizata de un numar foarte mare de oameni.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Sunt pro tehnologie, pro usurarea muncii, insa sunt de asemenea pro carti, pro creativitate, pro inteligenta naturala (si nu artificiala), pro ochi sanatosi, pro minte care poate sa gandeasca singura.

Asadar, va intreb, dragii mei, care este ultima carte pe care ati citit-o?  Care a fost motivatia care a stat in spatele acelei lecturi? Ati citit-o „de musai”? Sau v-ati relaxat cu un ceai in mana, la gura sobei si ati savurat fiecare cuvintel pe care l-ati citit si ati trait cu sufletul la gura actiunea, alaturi de personajele cu care v-ati identificat?  

Am trait si o experienta foarte interesanta cand, vizualizand doua episoade dintr-o serie de trei a unui film, nu am mai avut rabdare pana cand a aparut cea de-a treia parte si am pus repede repede mana pe carte si am citit-o. Desi a fost destul de stufoasa, am „devorat-o” in cateva ore. La scurt timp, insa, a aparut si filmul, pe care l-am privit. Trebuie sa recunosc ca a fost unul dintre cele mai seci filme pe care le-am privit vreodata, desi toti prietenii mei care l-au vizionat impreuna cu mine au fost impresionati de cea de-a treia parte a seriei. Si stiti de ce? Pentru ca eu cunosteam muuuult mai in detaliu toata actiunea, toate trairile, am suferit, m-am bucurat si am plans alaturi de personajele mele.

Credeti-ma! Nici cel mai bun regizor si cei mai buni actori nu vor reusi vreodata sa puna in scena aceste detalii. Iar preferinta pentru film versus carte este astfel dovedita experimental! Cred cu tarie ca o carte transpusa intr-un film va priveaza de foarte multe detalii absolut incredibile!

Deh, este o experienta...a mea!

Sunt convinsa ca si tu ai experienta ta proprie vis-a-vis de aceasta idee.

Te invit sa le impartasim impreuna, in sectiunea de comentarii. Promit sa raspund!

Va las sa va delectati in continuare cu o frantura din ceea ce pentru mine reprezinta relaxare :)

Pe curand!

Ce atata treaba? Mai si odihniti-va!

E o zi minunata astazi! “Ziua buna se cunoaste de dimineata” spune un proverb – si ii acord toate creditele!

Astazi, pe langa faptul ca este o zi insorita de primavara, calduroasa si plina de pomi infloriti, este sarbatoare! Pe aceasta cale, echipa Job Connect ureaza multa sanatate si zile pline de biruinta, asemeni Sfantului pe care il serbam astazi, Sfantul Gheorghe!

Tema pentru articolul de astazi este in ton cu atmosfera de sarbatoare. Fiecare dintre noi lucreaza zilnic, ca furnicutele, pentru a-si respecta datoriile, pentru a-si atinge scopurile, pentru a finaliza sarcinile, pentru a respecta termenele – limita. Desi, probabil multi dintre noi care au un astfel de program isi iubesc munca, iar ceea ce fac, fac cu drag, la sfarsitul zilei ne simtim precum povesteste Maxwell: “ma pomenesc ametit, de parc-atunci as fi coborat dintr-un carusel.” In astfel de momente, cu totii ar trebui sa ii urmam sfatul lui Don Seymour, prietenul misionar al lui Maxwell: “Ce atata treaba? Mai si odihneste-te!”. Intr-o astfel de zi, Maxwell s-a retras “la sute de kilometri de casa, intr-o camera de motel linistita, si am cu mine doar Biblia, inca doua carti, niste coli si un stilou. E o zi in care o sa diger calm Cuvantul lui Dumnezeu”

Avem nevoie de astfel de zile, in care sa nu avem nicio datorie pe cap, nicio problema de rezolvat, niciun telefon de primit, niciun sfat de dat, niciun termen-limita de respectat. O zi de reculegere.

Citind acest capitol din cartea lui Maxwell – Meditati! Teme de gandire pentru lideri, am fost in totalitate in consonanta cu ideile expuse. La scurt timp, am ascultat un filmulet, in care Norman Levine vorbea despre cat este de important sa iti traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Astfel ca la sfarsitul zilei, cand te pui in pat, sa fii multumit de ceea ce ai realizat in ziua respectiva. Norman Levine declara, in acest filmulet, ca, timp de 50 de ani, a fost zi de zi la birou, in afara de zilele de concediu legal. Bineinteles, si dansul a avut zile mai neplacute, in care se trezea fara chef sau cu mici dureri, insa la scurt timp dupa ce se punea in picioare, ziua sa incepea la fel ca toate celelalte, ignorand lucrurile care produceau disconfort. Din nou de acord.

Eu personal, fiindca simt ca cele doua idei de mai sus cu care sunt de acord ca fiind usor contradictorii, cred ca imbinarea sfaturilor celor doi – Maxwell si Norman Levine - este cea mai buna cale de a rezolva acest “conflict de idei”. E important sa ne traim fiecare zi ca fiind ultima, sa ne respectam datoriile, termenele-limita si sa ne finalizam sarcinile, insa sa ne stabilim o zi in care sa fim noi cu noi insine, sa ne punem ordine in ganduri, sa ne reculegem si sa ne preocupam de reimprospatarea noastra spirituala.

Eu am de gand sa imi trec aceste lucruri pe un “to do list”!

Dar tu? Ce crezi despre aceste idei?