Asadar ... sa inceapa "imigraniada"!!!

Lucruri ciudate incep sa se intample in Job Connect. Clientii vechi au incredere din ce in ce mai mare in noi si ne dau de lucru cat cuprinde. Asa se face ca in momentul de fata ni s-au adunat 2 clienti mari din Romania care au inceput sa externalizeze catre noi intre 3 si 8 pozitii pe luna si un client extern care vrea pana la sfarsitul anului sa plasam vreo 20 de medici in Germania.

Lucrurile aratau grozav si au inceput sa explodeze pur si simplu cand inspre noi a mai venit un proiect din partea unui nou partener extern cu care port discutii de vreo 3 luni. Imaginea lor arata foarte bine si cred ca va fi un partener cu care o sa lucram pe termen lung. Asadar, incepem de marti, 7.09.2010 sa cautam pentru aceasta companie foarte bine vazuta in Germania si premiata pentru rezultatele aduse in anul 2010 de catre Statul German, de catre partenerii de business, sa cautam ingineri pentru industria automotive care vor sa lucreze in Germania. Salariul este unul foarte bun pentru pozitiile de entry-level (pana in 2 ani experienta) si cerinta de limba straina este pentru ENGLEZA. Pentru dansii incepem sa cautam luna aceasta EMBEDDED SOFTWARE DEVELOPERI. O sa avem un pic de lucru deoarece au in jur de 20 de pozitii libere si se pare ca suntem primul lor partener de recrutare din Romania.

Cu toate ca incepem sa aratam ca o companie de recrutare pentru Strainatate si se pare ca e un business bun aceste segment pentru noi, in permanenta ne vom axa in eforturile de dezvoltare a business-ului pe parteneriate cu intreprinzatori locali si companii multinationale ce doresc sa angajeze oameni meniti sa isi uneasca destinele cu dansii.

Pentru ca e weekend, imi rezerv placerea de a va prezenta o melodie pe care am descoperit-o si eu saptamana trecuta si pe care sper sa o savurati intr-un mod cat mai placut. Asa ca va spun sa inceapa "IMIGRANIADA"!

Despre noi si despre voi, tot ca un fel de "NOI"

Salutare!
A propos de exercitiu acesta omenesc de a lasa ceva in urma noastra! Sunt convins ca toti dorim si multi poate chiar credem ca dam tot ce avem mai bun si in urma noastra raman rezultate bune, cu care ne mandrim! Daca e chiar asa, felicitari invingatorilor!
Scriu pentru ca m-am speriat de invazia de blog-uri! Oare e chiar atat de confortabil sa comunicam in nestire despre tot si despre nimic!
Despre oameni si despre prietenie! Mai bine cred ca e simplu daca ne gandim ca avem nevoie numai de exercitiul de a scrie pentru a lasa ceva in urma noastra?! Fantastic de mare nebunie!
Preferabil sa iesim din casa si sa intalnim oamenii veritabili si sa facem schimb de cochilii decat asa! Din cate mai tin minte dintr-un material audio extrem de interesant, in Grecia Antica(va cer scuze daca e eronata informatia, dar exemplul de actiune este frumos), nu se foloseau nici macar notite si elevii cei mai buni erau cei care tineau minte!
Sa ni-l aducem aminte pe Balcescu si episodul din inchisoare in care vorbea cu glas tare in celula - cautat si verificat de catre gardieni pentru a-i descoperi cartile din care se insipira, imi place sa cred ca a zambit, spunandu-le cu degetul aratator indreptat spre tampla sa - "De aici, nu mi le puteti lua!"
Scriu pentru ca sunt convins ca am ceva de spus si care va poate fi de folos! Evoluam din arderile altora si din ale noastre, dar sa existam doar pentru a imagina exercitii de ardere in van, este ca si modul de a fi al unor banci din parc - frumoase, utile, dar nu neaparat indispensabile pentru ziua de astazi in care mersul pe jos a devenit un lux!
Imi povestea Catalin, despre cei care isi schimba status-ul pe diverse medii de comunicare (imi pare rau, dar cred ca trebuie sa le gasim alt nume, pentru ca acest concept este deja batran si ne place sa intelegm prin el - inclusiv apropiere si nu doar forme goale, canale doar cu ecou electronic) dintr-un minut in altul, in functie de cum zambeste vorbitorul unei conferinte...
Daca v-ati pierdut in scriitura aceasta putin ambigua, atunci veti intelege macar pe final, ca este foarte important sa scrii cand ai de spus cu adevarat ceva si nu doar pentru a scrie!
Dragi sau nedragi consumatori de cuvinte electronice, cred ca avem nevoie de putin aer veritabil, mai ales ca este racoros, de toamna, pentru a intelege ca ramanem umani atat timp cat oferim din experientele noastre profesionale sau personale acolo unde este cazul, legate de oameni, intr-un fel sau altul, plus cele pe care le putem imagina in urma unui consum de experiente ale altor oameni - materiale scrise de cei care au trait, nu care si-au imaginat ca traiesc!
Va multumesc pentru indulgenta cu care veti trece peste acest material si pentru bunavointa cu care va veti apuca de trait!
Cu respect,
Marian