Misiunea ta personala

Auzim, in ultima vreme, din ce in ce mai des discutii si idei referitoare la stabilirea unor obiective personale si profesionale. Aceste idei ocupa din ce in ce mai mult teren si castiga noi adepti datorita rezultatelor pe care le ofera.

Jeffrey Gitomer merge putin mai departe cu aceasta idee, indemnandu-ne sa ne facem o lista personala cu misiunea pe care ne-o stabilim in aceasta viata. “Misiunea” inglobeaza toate celelalte aspecte: obiective personale, profesionale, de viata, referitoare la serviciile oferite, la persoana care ne dorim sa devenim.

“Este o sansa pentru tine de a-ti scrie propria mostenire” (Jeffrey Gitomer)

Ca si reguli de baza pe care trebuie sa le urmezi in stabilirea acestei misiuni, le voi prezenta aici pe cele propuse de Gitomer:

• Defineste-te pe tine insuti
• Lucrurile sau persoanele carora le esti dedicat
• Defineste-ti serviciile oferite celorlalti
• Spune cum te vei stradui sa devii mai bun, sa te dezvolti
• Implica-te in servicii comunitare
• Arata cum le vei duce la bun sfarsit

Aceste cuvinte iti vor fi de folos in crearea listei personale: vointa, perseverenta, onestitate, dedicare, entuziasm, incurajare, pozitivism.

Si, pentru ca orice lucru bine facut necesita timp, rabdare, vointa si implicare si, de cele mai multe ori, nu iese perfect din prima incercare, se recomanda ca prima varianta sa fie revazuta, modificata daca este necesar, perfectionata, astfel incat sa te reprezinte cu adevarat cand ajunge la forma finala.

Important! Pune-o undeva la vedere, pentru a o vedea in fiecare zi si a nu pierde din vedere scopul, misiunea ta!

Succes, vointa si rabdare!

Pe curand!

Ioana Hodos

Nu va pierdeti speranta, rugati-va!

Iata-ne ajunsi, dragii mei, si la finalul acestei carti! M-am simtit foarte bine citind si scriind din aceasta carte! Imi place Maxwell. Imi place cum scrie, ce scrie si despre ce scrie. Ma bucur ca am impartasit cu voi experienta acestei lecturi si abia astept sa ne intalnim saptamana viitoare cu un nou autor, o noua carte, o noua abordare,  o noua tema!

Maxwell, dupa cum ne-a obisnuit, a ales foarte sugestiv sa incheie aceasta carte, intr-un mod pozitiv, incurajator, menit sa...ne determine sa nu ne pierdem niciodata speranta!

Absolut nimic nu ne poate face sa ramanem fara speranta: nici pierderea banilor, a afacerii, a prietenilor sau chiar a familiei. Toate se pot reconstrui, cu rabdare si pace. Insa speranta odata pierduta ne duce catre pieire!

Tertullian a definit speranta astfel: “Sa speri inseamna sa ai rabdare, cu lampa aprinsa.” Iar Maxwell a completat “Sa speri inseamna sa te rogi chiar daca ai impresia ca nu-ti raspunde nimeni”.

Mi-a placut foarte mult un exemplu oferit de Maxwell in acest capitol si tin neaparat sa il impartasesc cu voi.

Un barbat, caruia i-a ars magazinul in timpul unui dezastruos incendiu din Chicago, a luat in dimineata urmatoare o masa, s-a dus la fata locului, a asezat-o in mijlocul daramaturilor si a pus pe masa urmatorul anunt: <<Am pierdut totul, cu exceptia sotiei, a copiilor si a sperantei. Magazinul va functiona din nou incepand cu maine dimineata, dupa programul obisnuit>>”

Asadar, dragii mei prieteni, nu va dati niciodata batuti! Speranta exista mereu, asa cum soarele rasare in fiecare dimineata.

Va invit cu drag sa cititi Meditati!  de John Maxwell. Este o carte interesanta, care va da de gandit, va pune mintea la lucru, va determina sa meditati si trezeste in voi dorinta de a fi mai optimisti, mai darnici, mai buni.

“ Speranta ne lumineaza ceasurile cele mai intunecate.

Speranta ne indulceste in clipele de amaraciune.

Speranta ne face sa intrevedem raspunsuri atunci cand nu vorbeste nimeni.

Speranta ne face sa trecem peste obstacole atunci cand nu ne ajuta nimeni.

Speranta ne face sa izbutim atunci cand nu ne mai incurajeaza nimeni.”

Speranta este singurul lucru pe care nu ne putem permite sa il pierdem!

Pe curand!

Orice-ar fi cantati sub dus!

Cantati vreodata sub dus?

E o intrebare pe care o adreseaza Maxwell in inceputul acestui capitol... ma gandeam ca eu, de multe ori ma surprind fredonand cate o melodie...asta se intampla cand sunt foarte fericita, energica sau am o stare de spirit revigoranta.

Sugestia lui Maxwell este sa inversam, de fapt, rolurile: adica sa nu cantam pentru ca suntem fericiti, ci sa devenim fericiti deoarece cantam sub dus. Haideti sa ne construim lumea asa cum ne dorim!

“Ati vazut vreodata o persoana care, intrand intr-o incapere plina de oameni, reuseste, in numai cateva clipe, sa schimbe total atmosfera?” (Maxwell)

Ei bine, raspunsul meu la aceasta intrebare este DA! Da, am vazut! Mereu am admirat aceste persoane, mereu le-am respectat pentru aceasta abilitate a lor si i-am invidiat putin; ii observam cu atentie si incercam sa le descifrez si sa le “fur” secretele.

Caracteristicile acestor oameni sunt rezumate in acest capitol al lui Maxwell si va invit sa le citim impreuna si sa reflectam la ele. Oare ce putem face pentru a deveni o astfel de persoana. Bineinteles, pentru ca orice lucru incepe cu o vointa puternica de a face lucrul respectiv, trebuie sa va intreb: Tu iti doresti sa devii o persoana...carismatica? Eu una, cu siguranta ca imi doresc!

Haideti sa vedem impreuna care sunt elementele caracteristice ale unei astfel de persoane:

1. intampina fiecare zi cu bucurie si optimism;
2. vietile lor senine ii atrag pe oameni ca un magnet;
3. sunt mereu pusi pe treaba, spre deosebire de cei nehotarati;
4. cand vor sa realizeze ceva la care tin cu adevarat, nu asteapta sa aiba, mai intai, circumstante favorabile;
5. ridica moralul oamenilor din jur;
6. muncesc si nu-si pierd timpul cu grijile, cum fac altii;
7. descopera mereu un potential mai mare in vietile lor;
8. infaptuiesc lucruri si nu asteapta sa le infaptuiasca altii in locul lor;
9. cand au indoieli si se simt descurajati, isi schimba mentalitatea si devin optimisti;
10. sunt “norocosi”, fiind mereu in varf.

Analizati-va situatia! Unde va aflati in momentul de fata? Sunteti descurajat, va apasa problemele? Atunci e timpul sa va indreptati catre dus...si sa incepeti sa cantati!

Va doresc mult succes!

Oportunitatile se ivesc, adesea, de doua ori

Va salut cu drag!

In inceputul acestui capitol, John Maxwell ne prezinta etimologia cuvantului “oportun”, care provine din latinescul “ob portum”, si se refera la momentul in care corabiile, pentru a ajunge in port, asteapta fluxul pentru a putea intra in port. Astfel, echipajul navelor erau mereu vigilenti si atenti, in asteptarea acestui moment, pentru a nu-l pierde si a rata ocazia de a intra in port. Era singura sansa pentru ei, iar daca ratau acest moment, trebuiau sa il astepte pe urmatorul.

La fel este si in viata de zi cu zi. Este important ca mereu sa vim vigilenti, pentru a nu rata o ocazie importanta de a ne afirma, de a ne atinge scopul. De asemenea, este important sa fim rapizi atunci cand ni se ofera o astfel de ocazie, altfel, ne-o va lua inainte altcineva. In acest sens, imi amintesc o zicala care spune “Daca astepti momentul potrivit, ti-o vor lua inainte altii care nu-l asteapta”

John Maxwell sustine ca si oportunitatile, sunt asemenea fluxurilor si refluxurilor: vin de mai multe ori, oferindu-ne, astfel, sansa de a ne implini scopurile.

Putem profita de o a doua sansa, daca tinem cont de cateva aspecte:

1. Oportunitatile vin de mai multe ori, daca aveti rabdare – Bineinteles, cum spuneam si putin mai sus, ideal este sa profitam de prima ocazie, si sa fructificam fiecare sansa pe care o avem sau care ni se ofera. Totusi, exista situatii cand oportunitatile ne prind “pe picior gresit”. In acest caz, este important sa fim rabdatori cu noi insine si sa ne pregatim mental si spiritual pentru urmatorul flux, astfel incat sa nu il ratam si a doua oara.
2. Oportunitatile vin de mai multe ori, daca va doriti asta cu adevarat – Ocazii exista mereu. Trebuie doar sa ne formam ochiul si mintea pentru a putea zari aceste ocazii. Sunt convinsa ca fiecare dintre voi aveti in minte o situatie de care ati fi putut sa profitati, insa nu ati vazut-o ca fiind o oportunitate. Iar din spate, a aparut o alta persoana care a vazut in situatia respectiva o oportunitate de a-si atinge scopul. La fel sunt si inventatorii – “oameni care vad oportunitati acolo unde ceilalti nu vad nimic, oameni care intuiesc posibilitati de creatie” (J. Maxwell)
3. Oportunitatile vin de mai multe ori, daca bateti mereu la usa lor – sau, cu alte cuvinte, “norocul ni-l facem cu mana noastra” . Este important sa fim mereu in cautare de oportunitati, mereu vigilenti si atenti la sansele care ar putea sa se iveasca, pentru a profita in timp util de acestea. Este total gresit sa stam sa ne lamentam sau sa ne plangem de mila si sa dam vina pe nesansa sau nenoroc. “Exista in lume o gramada de usi in spatele carora se ascund oportunitati, asa ca incepeti sa bateti la acele usi!” (J. Maxwell)
4. Oportunitatile vin de mai multe ori, daca sunteti dispus sa incercati sa va atingeti scopul pe mai multe cai – Intotdeauna la o anume destinatie se poate ajunge pe mai multe cai. Sa luam, de exemplu, drumul din orasul A in orasul B. Putem sa ajungem la B pe mai multe rute, unele sunt mai scurte, altele, mai lungi. Insa, in final, vom ajunge unde ne dorim. La fel este si cu atingerea scopului nostru. Putem sa reusim urmand mai multe drumuri catre succes. Sa avem mereu un plan de rezerva la care sa apelam, iar gandirea noastra sa nu fie rigida.

Va doresc, ca pana la urmatoarea intalnire virtuala, sa reusiti sa profitati de fiecare sansa care va apare in cale!

Ganduri bune!

Ce este succesul?

Ce este succesul? Oare exista o reteta a succesului? Tu ai avut succes vreodata?

Dar totusi, ce inseamna sa ai succes?

In DEX Online, succesul este definit astfel: “SUCCÉS, succese, s. n. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acțiuni); reușită, izbândă.”

John Maxwell, dupa lungi cercetari, documentari si studii, a reusit sa adune o serie de materiale pe diverse subiecte, precum “secrete, povestiri, reguli, ingrediente, formule, indrumare, filozofii, masuri, elemente-cheie, aspecte, trasaturi, planuri si etape de urmat pentru a atinge succesul”.

Astfel, a reusit sa formuleze o definitie proprie a succesului. Aceasta este compusa din 7 ingrediente esentiale:

“Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii, pentru a ne darui unei cauze ce va aduce beneficii umanitatii si va dainui in urma noastra” (John Maxwell)

1. Succesul implica hotarare – “succesul inseamna insusirea si acceptarea unui adevar.” Trebuie sa luam o decizie ferma in privinta caii pe care o vom urma, si abia atunci vom fi pregatiti pentru a avea succes.
2. Succesul implica hotararea noastra de a intra in arena actiunii - “Pentru a cunoaste succesul, trebuie sa identificam si sa satisfacem o nevoie.” Nevoia noastra, nevoia altora. Trebuie sa ne “vindecam” de nevoile si problemele noastre. Abia atunci vom putea sa acordam ajutor celor aflati in nevoie. “Pentru a ajunge in varf, nu trebuie <<sa treceti peste oameni>>, ci <<sa va intoarceti spre ei si sa-i ajutati>>”. (Maxwell)
3. Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii – Succesul nu implica in niciun caz un slalom printre probleme, ci confruntarea cu acestea si depasirea lor. Odata intrati in “arena actiunii” putem fi siguri ca vom intampina o groaza de probleme. Unele mai mici, unele mai mari, altele mai simple si altele mai complexe. Pe unele le vom rezolva singuri, iar pentru rezolvarea altora vom avea nevoie de ajutor. Un lucru este cert: cei care se afla in “tribune” si nu au curajul sa intre in “arena”, nu vor gusta niciodata succesul. La fel de adevarat este si faptul ca modalitatea in care vom rezolva problemele va decide daca vom avea sau nu succes.
4. Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii, pentru a ne darui – un principiu minunat cu adevarat! “Viata e un negutator cinstit. Dati putin, primiti putin. Dati mult, primiti mai mult.” Am citit cateva din biografiile unor oameni de succes. Imi parea mereu ca se exagereaza pe ici pe colo cand spuneau ca au “pariat” pe tot ceea ce aveau si au fost hotarati sa mearga pana in “panzele albe:” pentru a avea succes. Este o atitudine buna, nu credeti?
5. Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii, pentru a ne darui unei cauze – acest principiu se refera, din punctul meu de vedere, la stabilirea unui scop in viata pe care sa il urmam cu constiinciozitate. Tu iti urmezi cu entuziasm scopurile fixate?
6. Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii, pentru a ne darui unei cauze ce va aduce beneficii umanitatii – a avea succes inseamna si sa dezvoltam un talent pe care, apoi, sa il cultivam si sa il valorificam. John Maxwell considera ca este “Realmente tulburator sa vezi un om foarte talentat care nu face nimic cu viata lui”
7. Succesul implica hotararea noastra ferma de a intra in arena actiunii, pentru a ne darui unei cauze ce va aduce beneficii umanitatii si va dainui in urma noastra – cel de-al saptelea principiu, reprezinta, de fapt, forma finala a definitiei succesului. Este important sa lasam in urma noastra lucruri care sa aduca beneficii atat celor din jurul nostru, cat si celor care vor trai dupa noi.

Ce inseamna, deci, succesul?

John Maxwell sustine ca succesul inseamna:

“sa-ti insusesti un adevar si sa-l accepti;

sa identifici o nevoie si sa o satisfaci;

sa te confrunti cu o dificultate si sa o depasesti;

sa pierzi o viata si sa o regasesti;

sa ai un plan si sa-l respecti;

sa iti dezvolti un talent si sa-l valorifici;

sa mergi in rai si sa fii sigur de asta.”

Va urez mult succes in atingerea...succesului!

Ioana Hodos

Succes, te-am cunoscut!

Cu bucurie constat ca am ajuns la finalul cartii Secretele succesului, apartinand autorului Dale Carnegie.

Bucurie pentru ca am implinit o sarcina, un obiectiv pe termen lung. Am inceput sa scriu pe baza acestei carti in data de 30 noiembrie a anului 2012 si, nu stiu cum, pe vremea aceea credeam ca obiectivul se intinde pe durata a 3 luni. 3 luni care s-au transformat in 8. Tot asa cum cele "5 minute si sunt gata" ale femeii se transforma in 50 de minute. Deh, tot femeie sunt si eu :)

Bucurie mai este si pentru ca acum pot reveni asupra cartii si pot oferi noi valente textului si noi aplicatii in viata de zi cu zi.

Am citit si ultimul capitol, o prezentare biografica a lui Lowell Thomas despre Dale Carnegie.

In afara de descrierea scurta a drumului catre celebritatea la care a ajuns Dale Carnegie, mi-a atras atentia un alt subiect, despre care Carnegie a scris o alta carte: Public Speaking and Influencing Men in Business.

Ideea principala a reusitei si succesului lui Carnegie este educarea adultilor, in domenii care nu se invata la scoala. Desi in Antichitate stim ca existau oratori care instruiau alti oratori, existau cursuri si scoli de oratorie si poate ca mai exista si acum, insa tintite spre anumite categorii profesionale.

Ce spune Carnegie despre vorbitul in public?

Oamenii pot vorbi atunci cand se enerveaza; aproape orice persoana poate vorbi acceptabil in public daca are incredere de sine si o idee care ii fierbe in minte si care se cere exprimata.

Si perspectiva lui cu privire la increderea in sine m-a pus pe ganduri:

Modalitatea de a dezvolta incredere in sine este sa faci lucrul pe care te temi sa-l faci si sa acumulezi un numar de experiente de succes.

Acum, intrebarea pentru mine si pentru tine este: Care sunt lucrurile de care ma tem? Ma gandesc ca este mai de folos si mai usor de contorizat sa realizam de ce anume ne temem decat sa ne cantarim increderea in sine.

O sa ma gandesc la lucrurile de care ma tem si o sa le scriu pe o hartie, alaturi de solutii prin care sa nu ma mai tem de ele.

Si imi vine in minte definitia curajului:

Curajul nu inseamna sa nu iti fie teama, ci sa indraznesti sa faci lucrurile de care ti-e teama.

Ma bucur ca gandul meu este in armonie cu solutia lui Carnegie pentru o incredere in sine si pentru o functionare eficienta:

Depaseste temerile si dezvolta-ti curajul.

Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine pe parcursul lecturarii si interpretarii Secretelor succesului.

Sper ca timpul si resursele investite in scrierea/ citirea/ aplicarea principiilor din aceasta carte sa ne fie de folos si sa nu uitam ca mereu ne putem intoarce la ele, atunci cand credem ca ne-am indepartat.

Sa ne recitim cu bine!

Sursa foto: Aici 

De cadeti de noua ori, ridicati-va de zece!

Ce inseamna sa treci printr-un „esec”? Ce inseamna sa ai „succes”?

Multe voci spun ca diferenta dintre succes si esec consta in forta de a continua, de a merge mai departe.

Multi dintre noi ne lasam doborati de o lovitura, de un obstacol.

„Viata se aseamana destul de mult cu stradania unui bebelus de-a invata sa mearga”

John Maxwell

Ne bucuram de succes si stim cu totii sa facem acest lucru – sa trecem printr-un succes. Dar cum procedam in momentul in care intalnim un obstacol? In momentul in care ni se scufunda corabiile?

Exact reactia noastra intr-o asemenea situatie este cea care face diferenta dintre oamenii de succes si cei care se lasa prada esecului.

Unul dintre colegii de care isi aminteste Maxwell cu drag spunea „Nu sunt niciodata jos! Fie sunt in picioare, fie ma ridic!”. Este un exemplu bun, demn de luat in considerare.

Am deschis numeroase carti si am privit si mai multe filme, care prezentau intr-o maniera foarte atractiva drumul catre succes, reteta succesului, secretul care sta in spatele reusitei. Din fiecare am avut cate ceva de invatat.

Am gandit acest articol in asa maniera incat aceasta sa nu fie inca o reteta pentru succes, ci mai mult un sfat, pe care si eu insami sa il urmez. Eu sunt acum la inceput de drum, adun informatii, le structurez, le selectez, retin ceea ce consider ca ma va ajuta si inlatur informatiile nefolositoare. Fiindca am contact cu oameni care studiaza carti de dezvoltare personala si eu insami citesc cu placere astfel de carti, mi-am propus sa nu las aceste lucrari sa ma transforme total, ci sa folosesc din fiecare carte/ experienta ceea ce consider ca se potriveste structurii mele de personalitate. Sa integrez toate aceste informatii, sa ma modelez si sa devin persoana care imi doresc sa fiu – o persoana mai buna, echilibrata, de succes.

Va las sa reflectati la un citat al lui John Maxwell, pe care l-am scris pe un sticknote si l-am lipit la vedere ;)

„Nu uitati: esecul NU consta in cadere. Esecul apare atunci cand ne lasam demoralizati de cadere, cand aceasta pune stapanire pe viata noastra!”

Va salut cu drag, Ioana Hodos

Trei greseli savarsite des

“A gresi e omeneste.” sau “Cine nu munceste, nu greseste” sunt doar oua vorbe din popor pe care le utilizam frecvent in momentul in care dorim sa gasim o scuza pentru greseala pe care tocmai am savarsit-o.

John Maxwell a realizat un “top” cu primele 3 cele mai frecvente greseli pe care le realizam atunci cand dorim sa avem succes.

Acestea sunt:

1. Sa crezi ca greselile pot fi, de fiecare data, evitate.

Cum spuneam la inceput, “Cine nu munceste, nu greseste”, faptul ca gresim reprezinta un indicator al faptului ca muncim, ca depunem un efort pentru indeplinirea scopurilor noastre. Nimeni nu s-a nascut invatat, iar de cele mai multe ori greselile sunt cele care ne invata mai multe decat ne poate invata lipsa acestor experiente.

M-am amuzat saptamana trecuta impreuna cu instructorul meu de conducere, care imi spunea ca, viitorii conducatori pe care ii mediteaza, in momentul in care gresesc si sunt picati la proba de traseu, isi amintesc exact momentul, locul si greseala pentru care au fost picati, iar asta ii ajuta sa nu mai repete aceeasi greseala din nou.

Aceasta constatare este, cred, universal valabila. Imi amintesc cand am luat o nota de 9 la o lucrare, fiindca am scris cuvantul “dintr-o” legat (dintro). De atunci, niciodata nu am mai gresit scrierea acestui cuvant. Am invatat din propria greseala.

Unele persoane evita sa comita greseli deoarece le considera un indicator al esecului si al slabiciunii. Totusi, mai degraba eu cred ca ar trebui sa ne punem un semn de intrebare in momentul in care nu gresim nimic. Cu siguranta ca in acest caz, nu au fost acoperite toate posibilitatile.

“Teama de respingere si de greseli ii determina pe oameni sa faca cea mai mare greseala dintre toate – anume sa nu faca nimic.”

2. Sa crezi ca succesul li se cuvine numai celor mai inteligenti si mai talentati.

Thomas Jefferson declara “Eu sunt foarte increzator in noroc si am observat ca, cu cat muncesc mai mult, cu atat am mai mult parte de acesta”.

Aceasta idee este sustinuta si de Maxwell. El crede ca “oamenii se bucura de succes nu datorita inteligentei, ci datorita perseverentei si dorintei lor”. Oamenii de succes sunt acele persoane care lupta pentru ca visurile lor sa devina realitate, cred in ele si in realizarea lor. Este exact ideea despre care am discutat saptamana trecuta. Trebuie sa privim lucrurile ca fiind realizabile. Toate obstacolele vor fi depasite prin vointa si perseverenta.

“Norocul este o alta denumire pentru tenacitatea vointei”

(Ralph Waldo Emerson)

3. Sa refuzi schimbarea, chit ca-i necesara.

Am gasit foarte multe imagini care ilustreaza indemnul de a parasi zona de comfort. Mi-a placut extraordinar de tare imaginea de mai jos si cred ca este foarte sugestiva pentru cea de-a treia cea mai frecventa greseala.

“We cannot become what we want to be by remaining what we are”

Max DePree

Schimbarea nu trebuie sa fie un scop in sine, insa evolutia este posibila numai prin intermediul schimbarii. Cu siguranta ca este mai simplu si mai usor sa ramanem ancorati intr-o rutina care ne tine in zona de comfort si da, unii aleg sa isi traiasca astfel viata. Daca vrem sa facem ceva diferit, trebuie sa avem energie. “Schimbul de idei, planificarea, reorganizarea prioritatilor si stabilirea de scopuri noi sunt activitati care cer timp si efort.” (J. Maxwell)

Este necesar sa avem o minte deschisa si sa acceptam schimbarea, intrucat evolutia este posibila numai prin schimbare.

Va doresc multa energie si schimbari pozitive in vietile dumneavoastra!

Ioana Hodos

Priviti lucrurile ca realizabile!

Bun gasit dragi prieteni!

De multe ori se spune ca noi singuri suntem cei care ne punem piedici in realizarea visului nostru, prin simplul fapt ca nu auto-limitam.

Fiind absolventa de Psihologie, m-am luptat cu mine insami la inceput, pana cand am reusit sa accept aceasta idee (si, intre noi fie vorba, nici pana acum nu am reusit sa o accept pe deplin), si anume, ideea conform careia, daca nu reusim un lucru, singurii care poarta vina pentru aceasta suntem noi insisi.

John Maxwell vorbeste in acest capitol despre “vederea mentala” ca atribut imperios necesar intre toate celelalte calitati ale unui bun lider. Lumea spune: “Trebuie sa vad ca sa cred”, in timp ce liderul spune: “Trebuie sa cred ca sa vad”. Liderii privesc in perspectiva, “vad putin mai departe, putin mai clar decat cei din jurul lor.”

Autorul isi aminteste cu claritate momentul asasinarii lui Robert Kennedy, in anul 1968, cand i-a ramas intiparit in memorie unul din citatele acestuia, preluat de la George Bernard Shaw: “Unii oameni iau seama la lucruri deja existente si se intreaba <<de ce?>>. Eu visez la lucruri ce n-au existat niciodata si-mi spun <<de ce nu?>>” Aceasta afirmatie ilustreaza cel mai bine mentalitatea specifica liderului.

“Cei care-i urmeaza pe lideri vad truda pe care trebuie s-o indure, pentru a urca pe muntele succesului. Liderii intrevad succesul pe care-l vor avea dupa ce vor fi strabatut piscul muncii sarguincioase” (John Maxwell)

Oamenii obisnuiti se concentreaza asupra problemelor, se auto-compatimesc si uita scopul pe care il au: acela de a gasi solutia. Liderii, in schimb, vad potentialul in orice situatie.

Avantajul este ca aceasta “vedere mentala” se poate corecta. Este adevarat, nu este la fel de simplu ca vederea fizica, care se corecteaza cu ajutorul unor lentile pe care specialistul le recomanda in functie de gravitatea afectiunii. Este putin mai dificila aceasta “procedura”, insa cu putin efort, vointa si disponibilitatea de a avea mintea deschisa, putem face orice!

John Maxwell ne propune la sfarsitul acestui capitol un mic test pentru a verifica starea vederii noastre mentale. Va invit sa il faceti fiecare dintre dumneavoastra si sa lucrati asupra acestui aspect. Cu siguranta nu toti vom fi lideri, insa aceste calitati ne ajuta foarte mult si in viata de zi cu zi, cand avem de luat decizii importante, in discutiile cu prietenii, cu colegii, in viata profesionala.

Va invit sa faceti acest exercitiu si, in cazul in care decideti ca doriti sa remediati problema “vederii mentale” (in cazul in care aceasta exista), va marturisesc ca si noi, aici, la Job Connect facem acest lucru, iar daca aveti nevoie de sprijin suntem aici pentru dumneavoastra!

Exercitiul propus:

1. Cand aud o idee pentru prima oara, intrevad un oarecare potential in ea?
   (a) in general, da; (b) numai uneori; (c) rareori.
   
   
2. De regula, eu le impartasesc altora idei noi, sau ei mie?
   (a) in majoritatea timpului, eu sunt cel care impartaseste idei noi; (b) impartasesc si-mi sunt impartasite idei in egala masura; (c) in general, ceilalti imi impartasesc mie idei.
   
   
3. Cum gandesc atunci cand sunt incadrat unui grup si apare o problema noua ce necesita luarea unei decizii?
   (a) ma supun hotararii celorlalti; (b) ma bucur ca nu trebuie sa iau o decizie de unul singur; (c) simt ca e datoria mea sa-i incurajez pe ceilalti sa ia o decizie responsabila.
   
   
4. Cum vad viata, in general?
   (a) grea; (b) plina de provocari; (c) si buna, si rea, in functie de circumstante.
   
   
5. Cum reactionez atunci cand trebuie sa-mi asum o responsabilitate?
   (a) iau situatia ca atare; (b) o pun pe umerii altcuiva; (c) resping situatia.

Daca sunteti un lider si suferiti de “prezbitism mental” (vedere buna la distanta), raspunsurile dumneavoastra vor fi, probabil, 1. (a), 2. (b), 3. (a), 4. (c), 5. (b).

Daca suferiti de “miopie mentala” (vedere mentala ingusta), probabil ca raspunsurile dumneavoastra au fost: 1. (c), 2. (c), 3. (b), 4. (a), 5. (c).

Sa aveti o saptamana minunata!

PUTETI FI PESTE MEDIE

Dar ce este totusi „media”? Cineva a definit acest cuvant astfel: “ <<Mediu>> desemneaza nivelul maxim al calitatii inferioare si nivelul minim al calitatii superioare.”

Nu m-am gandit niciodata la o astfel de imagine. Este intr-adevar foarte sugestiva definitia de mai sus. Maxwell ne indeamna pe toti sa ne valorificam la maximum potentialul cu care ne-a inzestrat Creatorul nostru. In acest fel, il slavim pe Domnul si ne ridicam deasupra mediocritatii.

Tot Maxwell ne ofera si cateva principii, care ne vor ajuta sa depasim conditia omului obisnuit. Acestea sunt:

1. Avem nevoie de mai multa hotarare decat un om obisnuit

Ralph Waldo Emerson a spus :”Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu 10 minute”. Probabil ne intrebam cu totii la un moment dat, de ce unii au succes si altii nu? Ei bine, in multe lucrari de referinta apare ideea conform careia oamenii de succes detin cateva atribute care ii conduc sigur catre succes. Unele dintre aceste atribute despre care vorbim sunt si hotararea si perseverenta. Incearca! Esueaza! Incearca din nou! Cel mai bine invatam din propriile greseli. Si o lectie buna este atunci cand incercam, esuam, incercam din nou printr-o alta metoda, esuam, etc. Da, de acord, este bine sa invatam si din greselile altora – cu siguranta nu vom avea noi timp sa le facem pe toate!

2. Avem nevoie de mai multa credinta decat un om oarecare

“Lumea noastra este dominata de tristete, confuzie si suferinta” (John Maxwell). Avem nevoie sa avem credinta in Dumnezeu putin mai mult decat media. In acest fel, cu ajutorul Sau, cu siguranta se va ridica deasupra multimii.

3. Trebuie sa dam dovada de mai multa dragoste decat un om oarecare

Exista foarte multi oameni singuri printre noi si chiar si noi ne simtim adesea singuri, desi suntem inconjurati de multi oameni. Avem nevoie sa iubim, sa fim iubiti si sa ne simtim iubiti. Cantam despre dragoste, auzim pretutindeni despre aceasta, o citim, o...iubim! Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? “Dragostea are maini prin care sa ii ajute pe altii. Are picioare pentru a alerga catre cei saraci si nevoiasi. Are ochi pentru a vedea suferintele lumii. Are buze pentru a-i incuraja pe cei care dispera” (John Maxwell)

Putem spune ca mediocritatea apare in fiecare aspect al vietii. O persoana mediocra nu va incerca niciodata sa avanseze pe o pozitie superioara la locul de munca fiindca nu a luat hotararea sa isi doreasca o pozitie mai buna, nu are credinta in el insusi ca poate face fata unor noi sarcini si responsabilitati si nu are dragoste pentru ceea face astfel incat sa isi faca mai bine munca.

Va las pe voi sa scrieti, in sectiunea de comentarii, cum veteti mediocritatea manifestandu-se in viata personala?

P. S. Ii multumesc Elizei, colega mea de birou, care ma inspira si ma ajuta sa devansez mediocritatea de fiecare data cand ii cer un sfat, o parere, o vorba buna! Multumesc Eliza Paun!

La joaca, spre victorie!

Stimate cititor,

Cu ocazia capitolului citit astazi am ajuns la finalul partii a treia din Secretele succesului, scrisa de Dale Carnegie.

Acest capitol este despre provocari. Provocari si felul in care raspund majoritatea oamenilor la ele; la felul incare acestea ii motiveaza pe oameni, mai mult decat orice altceva.

Cred ca este un bun motiv pentru un exercitiu de gandire. Am citit :

“Acesta este lucrul pe care fiecare persoana de succes il iubeste: jocul. Sansa exprimarii de sine. Sansa de a-si demonstra valoarea personala, de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie)

Si m-am intrebat: Eu ce iubesc? Pe mine ce ma motiveaza? Ce ma impinge cu o treapta mai sus a cunoasterii? Dar a realizarilor?

Sunt o persoana de succes? Sunt macar o persoana cu potential de succes? Sau cu directie de succes?

Persoanele de succes, in credinta lui Dale carnegie, sunt atrase si impinse de joc. Nu de bani, nu de dorinta de putere sau de suprematie, nu de popularitate sau alte dorinte.

Harvey Firestone, fondator al companiei Firestone Tire and Rubber este citat in acest capitol de catre autor:

“Nu am observat niciodata vreun caz in care banii si doar banii sa fi reusit sa aduca si sa mentina impreuna oameni buni. Cred ca jocul in sine a fost cel care a reusit acest lucru.”

Banii nu pot, nu au aceasta putere, de a face pe cineva sa ii placa ceea ce face. Sa dea energia necesara pentru munca eficienta sau suplimentara. Banii nu pot. Dar jocul poate, pentru ca presupune pasiune si placere – motivatii intrinseci, care sunt mai puternice decat cele care vin din exterior.

Charles Schwab afirma:

„Modul de a rezolva problemele e sa stimulam competitia. Nu ma refer la competitie in sensul sordid, bazat pe bani, ci in sensul dorintei de a excela.”

Jocul inseamna “sansa exprimarii de sine. Sansa de a-ti demonstra valoarea personala, de a excela, de a invinge.” (Dale Carnegie) De a exploda in creativitate si buna dispozitie si veselie in munca pe care o faci. Sa muncesti si sa ti se para o joaca este ceea ce probabil ca toata lumea isi doreste, dar nu stiu cat de multi sunt cei care se joaca 8 ore pe zi :)

Haide la joaca! Sa ne jucam, 8 ore pe zi, 24 din 24. Sa ne traim viata ca pe un joc pe care dorim sa il castigam si sa descoperim de pe acum care sunt rasplatirile care vor urma sfarsitului jocului. Sa ne luptam pentru ele. Sa ne JUCAM pentru ele.

Imi place foarte mult un citat din acest capitol, care reprezinta moto-ul garzii regale in Grecia Antica:

Sursa foto : Aici

“Toti oamenii au temerile lor, insa cei curajosi renunta la ingrijorari si merg mai departe, uneori catre moarte, insa mereu catre victorie.”

Un weekend catre victorie iti doresc!

Cu curaj,

Eliza Păun

Cine a gaurit acoperisul?

Cel de-al doilea capitol din cartea lui John Maxwell incepe si se centreaza in jurul pildei biblice din Evanghelia dupa Marcu, cea in care Iisus, proaspat reintors la Capernaum, a fost inconjurat de oameni dornici sa il intalneasca. Patru barbati, care transportau pe o targa un prieten care avea un handicap fizic, vazand cata lume se adunase acolo, au urcat pe acoperis si au facut o gaura in el, pentru a-l cobori in camera pe prietenul lor, sa-l vada pe Iisus.

E un lucru extraordinar ceea ce au facut cei patru barbati pentru prietenul lor. “Ce fel de oameni ar face o gaura in acoperis?” e o intrebare pe care si-o adreseaza Maxwell si la care te invit, in sectiunea de comentarii, sa oferi exemple personale.

John Maxwell, analizand comportamentul celor patru barbati, a ajuns la concluzia ca acestia au fost manati de cateva caracteristici, precum:

1. Grija pentru ceilalti oameni

Cei patru barbati au fost altruisti. Ei s-au gandit la o modalitate prin care sa il ajute pe prietenul lor, fara a se ingrijora de modul in care vor fi perceputi sau de nevoia lor de a se infatisa in fata lui Iisus. Preocuparea sincera pentru o alta persoana, fara a cere ceva in schimb reprezinta cea mai inalta treapta a altruismului.

2. Spiritul de cooperare

Cooperarea dintre cei patru barbati este de-a dreptul uimitoare. Unul singur daca renunta, un capat al targii ramanea nesprijinit. Fiecare dintre ei a fost constient de importanta contributiei celuilalt. “Prima data, trebuie sa ne unim fortele, caci cooperarea ne va duce, in timp, la victorie.” Cu siguranta am avea foarte multe de castigat daca am constientiza cu totii ca avem nevoie unii de ceilalti pentru a reusi in ceea ce ne propunem, pentru a duce la indeplinire planurile stabilite cu minutiozitate.

3. Convingerea nestramutata ca Iisus detine toate raspunsurile

Convinsi ca Iisus si doar El il poate ajuta pe prietenul lor, cei patru prieteni au facut tot ce au putut, au dat dovada de hotarare si indrazneala pentru a face aceasta intalnire posibila. Ar fi putut la fel de usor sa renunte. Sa spuna ca este greu, imposibil sau sa fie descurajati de multimea care era adunata acolo. Dar nu! Ei NU S-AU DAT BATUTI!

4. Lamurirea prioritatilor

Ei aveau clar in minte stabilit scopul final: intalnirea prietenului lor cu Iisus. Astfel, neclintiti de la obiectivul lor, cei patru au gasit modalitatea de a face acest lucru posibil.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, de multe ori, un scop neclar sau neincrederea in forta obiectivului pe care vreau sa il duc la indeplinire ma impiedica sa obtin lucrurile pe care mi le doresc. In momentul in care imi stabilesc un scop si realizez ca este...”destul de maret”, in mintea mea incep sa apara ganduri de genul...”oare sunt capabila EU sa fac asta?” … ”poate totusi ar trebui sa ma mai gandesc” … “poate ca...”. De asemenea, apar concomitent si tot felul de scuze si piedici inchipuite care efectiv nu ma lasa sa vad calea care ma poate duce catre indeplinirea scopului meu, solutia sau, cum imi place mie sa ii spun, “Efectul <<Trink>>!”

Dragii mei, ma simt deja foarte apropiata de voi, cei care cititi acest blog si cu care imi dau intalnire in fiecare zi de marti. Va invit cu caldura sa va analizati pe voi insiva. Nu fiti exagerat de aspri, dar nici incredibil de bland cu voi. Priviti-va din afara. Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este constientizarea ei. Da, apoi urmeaza “the hard work” insa rezultatul MERITA acest efort!

Imbratisari si mult succes!

Pe curand!

A LUA TOTUL IN PLAN PERSONAL

Ma bucur de reintalnirea cu voi din fiecare saptamana care ma ajuta sa imi umplu galeata. Sper ca si pentru voi aceasta intalnire are acelasi efect si ma bucur daca se intampla acest lucru.

Citind Capitolul 5 din „How full is your bucket?” am realizat ca fiecare dintre noi este diferit in felul sau si datorita acestor diferente, fiecare din noi avem nevoie de metode individualizate de umplere a galetii. Un lucru ramane insa constant: modalitatea binevoitoare de a ne comporta unii cu ceilalti, mici acte de intr-ajutorare care, plasate la momentul si locul potrivit adauga inca o picatura in galeata noastra.

Este foarte interesant cum functioneaza lucrurile: ceea ce pe mine ma face fericita, imi ridica moralul si ma motiveaza, pe tine poate sa te irite, sa te descurajeze sau chiar sa te enerveze. Citeam de exemplu povestea lui Susan, care ocupa pozitia de directoae la compania la care lucreaza si Matt, un reprezentant stralucit al serviciului de relatii cu clientii. In momentul in care Susan a devenit manager de divizie in aceasta organizatie, ea si-a dat seama ca reusita sa va depinde de motivatia si succesul echipei pe care o conduce gandindu-se sa ii stimuleze pe acestia sa atinga un randament superior.

Deoarece inainte de a ocupa aceasta pozitie de manager Susan a facut si ea parte din randul reprezentantilor serviciului de relatii cu clientii, ea era foarte fericita si entuziasmata in momentul in care castiga premii importante sau distinctii. Iubea sa se ridice in picioare in sala plina de colegi, sa fie aplaudata si ovationata. Astfel, acum, cand depindea de ea sa recunoasca meritele celor mai buni membrii din echipa sa, s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a face acest lucru este sa pregateasca o ceremonie de acordare a acestor premii cat mai fastuoasa.

Desi ceremonia a iesit exact cum planificase Susan, Matt a reactionat total opus fata de maniera la care se astepta aceasta. Vizibil iritat si nervos, acesta a declarat in fata tuturor ca nu are nevoie de acest premiu, adaugand ca “are deja o groaza de astfel de placi omagiale acasa, asa de multe ca nu mai avea unde sa le puna, prin urmare nu mai avea nevoie de inca una.” Cu siguranta, unii dintre colegii lui Matt care se aflau la momentul respectiv in sala ar fi fost extaziati sa primeasca o astfel de distinctie. Insa nu si Matt.

Aceasta a fost cu siguranta una dintre cele mai urate experiente din viata lui Susan. Pe langa faptul ca dezastrul respectiv daunase moralului colectivului din care facea parte si Matt, acum trebuia sa se gandeasca la o modalitate de a-i recastiga increderea lui Matt.

Individualizeaza, individualizeaza, individualizeaza

Primul pas pe care l-a facut Susan pentru a-si repara greseala a fost sa afle cat mai multe lucruri despre Matt, descoperind ca lucrul la care tinea Matt cel mai tare erau cele doua fete ale sale. Fata I se lumina in momentul in care vorbea despre ele. Astfel, anul urmator, Susan a contactat-o pe sotia lui Matt si a rugat-o sa le duca pe fete la cel mai bun studio foto din oras pentru a le face fetelor o fotografie de dimensiuni mai mari, fara a-i spune lui Matt nimic, evident.

In momentul decernarii distinctiilor, Susan a inceput ceremonia vorbind despre un om cu totul special. In discursul ei a avut grija sa insereze comentarii nu numai referitoare la cel mai bun angajat ci si la familistul care isi iubea copiii ca pe ochii din cap, la final dezvelind fotografia celor doua fetite ale lui Matt.

Vizibil emotional, Matt aproape a alergat spre scena si a imbratisat-o pe Susan, declarand ca o recompensa mai potrivita nu exista decat aceasta.

Ceea ce putem desprinde din aceasta intamplare este simplu: fiecare dintre noi isi umple galeata cu elemente care conteaza pentru el. Ceea ce este important pentru mine, poate fi lipsit de importanta pentru tine si viceversa.

Intr-o companie este exact la fel. Atat in relatiile dintre colegi (pe orizontala), cat si in relatiile ierarhice (pe verticala) trebuie sa se inteleaga faptul ca fiecare angajat este unic si valoros pentru companie prin contributia pe care acesta o aduce in organizatie. Atat abordarea trebuie sa fie individualizata, cat si sistemul de recompense.

Asadar dragi cititori, imi doresc ca prin articolul de astazi nu doar sa fi adaugat o picatura in galetile fiecaruia dintre voi, ci mai mult, vreau sa cred ca ati ramas cu o concluzie in urma acestei lecturi, indiferent daca sunteti angajat, angajator, student sau o persoana care citeste cu placere articolele postate in fiecare saptamana de catre membrii echipei Job Connect.

Au revoir! :)