Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om! 

De cadeti de noua ori, ridicati-va de zece!

Ce inseamna sa treci printr-un „esec”? Ce inseamna sa ai „succes”?

Multe voci spun ca diferenta dintre succes si esec consta in forta de a continua, de a merge mai departe.

Multi dintre noi ne lasam doborati de o lovitura, de un obstacol.

„Viata se aseamana destul de mult cu stradania unui bebelus de-a invata sa mearga”

John Maxwell

Ne bucuram de succes si stim cu totii sa facem acest lucru – sa trecem printr-un succes. Dar cum procedam in momentul in care intalnim un obstacol? In momentul in care ni se scufunda corabiile?

Exact reactia noastra intr-o asemenea situatie este cea care face diferenta dintre oamenii de succes si cei care se lasa prada esecului.

Unul dintre colegii de care isi aminteste Maxwell cu drag spunea „Nu sunt niciodata jos! Fie sunt in picioare, fie ma ridic!”. Este un exemplu bun, demn de luat in considerare.

Am deschis numeroase carti si am privit si mai multe filme, care prezentau intr-o maniera foarte atractiva drumul catre succes, reteta succesului, secretul care sta in spatele reusitei. Din fiecare am avut cate ceva de invatat.

Am gandit acest articol in asa maniera incat aceasta sa nu fie inca o reteta pentru succes, ci mai mult un sfat, pe care si eu insami sa il urmez. Eu sunt acum la inceput de drum, adun informatii, le structurez, le selectez, retin ceea ce consider ca ma va ajuta si inlatur informatiile nefolositoare. Fiindca am contact cu oameni care studiaza carti de dezvoltare personala si eu insami citesc cu placere astfel de carti, mi-am propus sa nu las aceste lucrari sa ma transforme total, ci sa folosesc din fiecare carte/ experienta ceea ce consider ca se potriveste structurii mele de personalitate. Sa integrez toate aceste informatii, sa ma modelez si sa devin persoana care imi doresc sa fiu – o persoana mai buna, echilibrata, de succes.

Va las sa reflectati la un citat al lui John Maxwell, pe care l-am scris pe un sticknote si l-am lipit la vedere ;)

„Nu uitati: esecul NU consta in cadere. Esecul apare atunci cand ne lasam demoralizati de cadere, cand aceasta pune stapanire pe viata noastra!”

Va salut cu drag, Ioana Hodos

Priviti lucrurile ca realizabile!

Bun gasit dragi prieteni!

De multe ori se spune ca noi singuri suntem cei care ne punem piedici in realizarea visului nostru, prin simplul fapt ca nu auto-limitam.

Fiind absolventa de Psihologie, m-am luptat cu mine insami la inceput, pana cand am reusit sa accept aceasta idee (si, intre noi fie vorba, nici pana acum nu am reusit sa o accept pe deplin), si anume, ideea conform careia, daca nu reusim un lucru, singurii care poarta vina pentru aceasta suntem noi insisi.

John Maxwell vorbeste in acest capitol despre “vederea mentala” ca atribut imperios necesar intre toate celelalte calitati ale unui bun lider. Lumea spune: “Trebuie sa vad ca sa cred”, in timp ce liderul spune: “Trebuie sa cred ca sa vad”. Liderii privesc in perspectiva, “vad putin mai departe, putin mai clar decat cei din jurul lor.”

Autorul isi aminteste cu claritate momentul asasinarii lui Robert Kennedy, in anul 1968, cand i-a ramas intiparit in memorie unul din citatele acestuia, preluat de la George Bernard Shaw: “Unii oameni iau seama la lucruri deja existente si se intreaba <<de ce?>>. Eu visez la lucruri ce n-au existat niciodata si-mi spun <<de ce nu?>>” Aceasta afirmatie ilustreaza cel mai bine mentalitatea specifica liderului.

“Cei care-i urmeaza pe lideri vad truda pe care trebuie s-o indure, pentru a urca pe muntele succesului. Liderii intrevad succesul pe care-l vor avea dupa ce vor fi strabatut piscul muncii sarguincioase” (John Maxwell)

Oamenii obisnuiti se concentreaza asupra problemelor, se auto-compatimesc si uita scopul pe care il au: acela de a gasi solutia. Liderii, in schimb, vad potentialul in orice situatie.

Avantajul este ca aceasta “vedere mentala” se poate corecta. Este adevarat, nu este la fel de simplu ca vederea fizica, care se corecteaza cu ajutorul unor lentile pe care specialistul le recomanda in functie de gravitatea afectiunii. Este putin mai dificila aceasta “procedura”, insa cu putin efort, vointa si disponibilitatea de a avea mintea deschisa, putem face orice!

John Maxwell ne propune la sfarsitul acestui capitol un mic test pentru a verifica starea vederii noastre mentale. Va invit sa il faceti fiecare dintre dumneavoastra si sa lucrati asupra acestui aspect. Cu siguranta nu toti vom fi lideri, insa aceste calitati ne ajuta foarte mult si in viata de zi cu zi, cand avem de luat decizii importante, in discutiile cu prietenii, cu colegii, in viata profesionala.

Va invit sa faceti acest exercitiu si, in cazul in care decideti ca doriti sa remediati problema “vederii mentale” (in cazul in care aceasta exista), va marturisesc ca si noi, aici, la Job Connect facem acest lucru, iar daca aveti nevoie de sprijin suntem aici pentru dumneavoastra!

Exercitiul propus:

1. Cand aud o idee pentru prima oara, intrevad un oarecare potential in ea?
   (a) in general, da; (b) numai uneori; (c) rareori.
   
   
2. De regula, eu le impartasesc altora idei noi, sau ei mie?
   (a) in majoritatea timpului, eu sunt cel care impartaseste idei noi; (b) impartasesc si-mi sunt impartasite idei in egala masura; (c) in general, ceilalti imi impartasesc mie idei.
   
   
3. Cum gandesc atunci cand sunt incadrat unui grup si apare o problema noua ce necesita luarea unei decizii?
   (a) ma supun hotararii celorlalti; (b) ma bucur ca nu trebuie sa iau o decizie de unul singur; (c) simt ca e datoria mea sa-i incurajez pe ceilalti sa ia o decizie responsabila.
   
   
4. Cum vad viata, in general?
   (a) grea; (b) plina de provocari; (c) si buna, si rea, in functie de circumstante.
   
   
5. Cum reactionez atunci cand trebuie sa-mi asum o responsabilitate?
   (a) iau situatia ca atare; (b) o pun pe umerii altcuiva; (c) resping situatia.

Daca sunteti un lider si suferiti de “prezbitism mental” (vedere buna la distanta), raspunsurile dumneavoastra vor fi, probabil, 1. (a), 2. (b), 3. (a), 4. (c), 5. (b).

Daca suferiti de “miopie mentala” (vedere mentala ingusta), probabil ca raspunsurile dumneavoastra au fost: 1. (c), 2. (c), 3. (b), 4. (a), 5. (c).

Sa aveti o saptamana minunata!

PUTETI FI PESTE MEDIE

Dar ce este totusi „media”? Cineva a definit acest cuvant astfel: “ <<Mediu>> desemneaza nivelul maxim al calitatii inferioare si nivelul minim al calitatii superioare.”

Nu m-am gandit niciodata la o astfel de imagine. Este intr-adevar foarte sugestiva definitia de mai sus. Maxwell ne indeamna pe toti sa ne valorificam la maximum potentialul cu care ne-a inzestrat Creatorul nostru. In acest fel, il slavim pe Domnul si ne ridicam deasupra mediocritatii.

Tot Maxwell ne ofera si cateva principii, care ne vor ajuta sa depasim conditia omului obisnuit. Acestea sunt:

1. Avem nevoie de mai multa hotarare decat un om obisnuit

Ralph Waldo Emerson a spus :”Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu 10 minute”. Probabil ne intrebam cu totii la un moment dat, de ce unii au succes si altii nu? Ei bine, in multe lucrari de referinta apare ideea conform careia oamenii de succes detin cateva atribute care ii conduc sigur catre succes. Unele dintre aceste atribute despre care vorbim sunt si hotararea si perseverenta. Incearca! Esueaza! Incearca din nou! Cel mai bine invatam din propriile greseli. Si o lectie buna este atunci cand incercam, esuam, incercam din nou printr-o alta metoda, esuam, etc. Da, de acord, este bine sa invatam si din greselile altora – cu siguranta nu vom avea noi timp sa le facem pe toate!

2. Avem nevoie de mai multa credinta decat un om oarecare

“Lumea noastra este dominata de tristete, confuzie si suferinta” (John Maxwell). Avem nevoie sa avem credinta in Dumnezeu putin mai mult decat media. In acest fel, cu ajutorul Sau, cu siguranta se va ridica deasupra multimii.

3. Trebuie sa dam dovada de mai multa dragoste decat un om oarecare

Exista foarte multi oameni singuri printre noi si chiar si noi ne simtim adesea singuri, desi suntem inconjurati de multi oameni. Avem nevoie sa iubim, sa fim iubiti si sa ne simtim iubiti. Cantam despre dragoste, auzim pretutindeni despre aceasta, o citim, o...iubim! Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? “Dragostea are maini prin care sa ii ajute pe altii. Are picioare pentru a alerga catre cei saraci si nevoiasi. Are ochi pentru a vedea suferintele lumii. Are buze pentru a-i incuraja pe cei care dispera” (John Maxwell)

Putem spune ca mediocritatea apare in fiecare aspect al vietii. O persoana mediocra nu va incerca niciodata sa avanseze pe o pozitie superioara la locul de munca fiindca nu a luat hotararea sa isi doreasca o pozitie mai buna, nu are credinta in el insusi ca poate face fata unor noi sarcini si responsabilitati si nu are dragoste pentru ceea face astfel incat sa isi faca mai bine munca.

Va las pe voi sa scrieti, in sectiunea de comentarii, cum veteti mediocritatea manifestandu-se in viata personala?

P. S. Ii multumesc Elizei, colega mea de birou, care ma inspira si ma ajuta sa devansez mediocritatea de fiecare data cand ii cer un sfat, o parere, o vorba buna! Multumesc Eliza Paun!

Cine a gaurit acoperisul?

Cel de-al doilea capitol din cartea lui John Maxwell incepe si se centreaza in jurul pildei biblice din Evanghelia dupa Marcu, cea in care Iisus, proaspat reintors la Capernaum, a fost inconjurat de oameni dornici sa il intalneasca. Patru barbati, care transportau pe o targa un prieten care avea un handicap fizic, vazand cata lume se adunase acolo, au urcat pe acoperis si au facut o gaura in el, pentru a-l cobori in camera pe prietenul lor, sa-l vada pe Iisus.

E un lucru extraordinar ceea ce au facut cei patru barbati pentru prietenul lor. “Ce fel de oameni ar face o gaura in acoperis?” e o intrebare pe care si-o adreseaza Maxwell si la care te invit, in sectiunea de comentarii, sa oferi exemple personale.

John Maxwell, analizand comportamentul celor patru barbati, a ajuns la concluzia ca acestia au fost manati de cateva caracteristici, precum:

1. Grija pentru ceilalti oameni

Cei patru barbati au fost altruisti. Ei s-au gandit la o modalitate prin care sa il ajute pe prietenul lor, fara a se ingrijora de modul in care vor fi perceputi sau de nevoia lor de a se infatisa in fata lui Iisus. Preocuparea sincera pentru o alta persoana, fara a cere ceva in schimb reprezinta cea mai inalta treapta a altruismului.

2. Spiritul de cooperare

Cooperarea dintre cei patru barbati este de-a dreptul uimitoare. Unul singur daca renunta, un capat al targii ramanea nesprijinit. Fiecare dintre ei a fost constient de importanta contributiei celuilalt. “Prima data, trebuie sa ne unim fortele, caci cooperarea ne va duce, in timp, la victorie.” Cu siguranta am avea foarte multe de castigat daca am constientiza cu totii ca avem nevoie unii de ceilalti pentru a reusi in ceea ce ne propunem, pentru a duce la indeplinire planurile stabilite cu minutiozitate.

3. Convingerea nestramutata ca Iisus detine toate raspunsurile

Convinsi ca Iisus si doar El il poate ajuta pe prietenul lor, cei patru prieteni au facut tot ce au putut, au dat dovada de hotarare si indrazneala pentru a face aceasta intalnire posibila. Ar fi putut la fel de usor sa renunte. Sa spuna ca este greu, imposibil sau sa fie descurajati de multimea care era adunata acolo. Dar nu! Ei NU S-AU DAT BATUTI!

4. Lamurirea prioritatilor

Ei aveau clar in minte stabilit scopul final: intalnirea prietenului lor cu Iisus. Astfel, neclintiti de la obiectivul lor, cei patru au gasit modalitatea de a face acest lucru posibil.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, de multe ori, un scop neclar sau neincrederea in forta obiectivului pe care vreau sa il duc la indeplinire ma impiedica sa obtin lucrurile pe care mi le doresc. In momentul in care imi stabilesc un scop si realizez ca este...”destul de maret”, in mintea mea incep sa apara ganduri de genul...”oare sunt capabila EU sa fac asta?” … ”poate totusi ar trebui sa ma mai gandesc” … “poate ca...”. De asemenea, apar concomitent si tot felul de scuze si piedici inchipuite care efectiv nu ma lasa sa vad calea care ma poate duce catre indeplinirea scopului meu, solutia sau, cum imi place mie sa ii spun, “Efectul <<Trink>>!”

Dragii mei, ma simt deja foarte apropiata de voi, cei care cititi acest blog si cu care imi dau intalnire in fiecare zi de marti. Va invit cu caldura sa va analizati pe voi insiva. Nu fiti exagerat de aspri, dar nici incredibil de bland cu voi. Priviti-va din afara. Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este constientizarea ei. Da, apoi urmeaza “the hard work” insa rezultatul MERITA acest efort!

Imbratisari si mult succes!

Pe curand!

Invitatie la meditatie

Zilele trecute am decis sa accept invitatia venita din partea lui John Maxwell, care ne indeamna la meditatie. Asadar, am luat in mana editia aniversara – 30 de ani de la prima aparitie a acestei carti si, ca pe fiecare carte scrisa de Maxwell, si pe aceasta am indragit-o inca de la primul contact. Asadar, dragi cititori care ati fost alaturi de mine in ultimul an, va invit si eu, la randul meu, sa acceptati invitatia de a medita impreuna, in fiecare zi de marti a saptamanii. 

Mentalitatea ne determina personalitatea – este afirmatia cu care isi incepe Maxwell introducerea in aceasta minunata carte. Exista o vorba care spune astfel: „Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca.” In toate cartile pe care le-am citit pana acum de dezvoltare personala si leadership am gasit subliniata aceasta idee, si anume aceea ca, daca iti doresti un lucru cu adevarat, toate eforturile si actiunile tale se vor canaliza, atat constient, cat si inconstient, inspre implinirea acestui scop.

Pentru a deveni un bun lider, este nevoie sa facem cateva schimbari la noi insine, iar piatra de temelie este modificarea mentalitatii. Si, deoarece venirea primaverii reprezinta o buna ocazie pentru a demara „curatenia de primavara” si in propriile ganduri, Maxwell ne propune trei aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere:

1. In ce mediu vreti sa traiti?

„Fiecare dintre noi este produsul anturajului” (Maxwell) Imi amintesc si acum nenumaratele proverbe care abordeaza aceasta tema pe care mi le repetau parintii mei in copilarie: „Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa iti spun cine esti” sau „Cine se aseamana se aduna”.

Da, mediul in care traim ne influenteaza puternic mentalitatea pe care o avem din acest motiv este important sa fim atenti la anturajul pe care ni-l cream, oamenii cu care interactionam permanent si activitatile zilnice, rutiniere.

2. Ce faceti in timpul liber?

„Modul in care va petreceti timpul liber influenteaza in mare masura modul in care ganditi” (Maxwell). Treuie sa ne asiguram ca timpul nostru liber este „cheltuit” cu cap, in mod valoros. Trebuie sa fim echilibrati, iar scopurile noastre sa fie cat se poate de clare.

3. Cine sunt cei mai apropiati prieteni ai dumneavoastra?

Oamenii cu care ne petrecem majoritatea timpului si pe care ii consideram prieteni isi pun foarte mult amprenta asupra noastra. Este de fapt un schimb reciproc – noi dam ceva de la noi si primimin schimb cate ceva de la ceilalti. Pentru a ne asigura ca ceea ce preluam de la ceilalti este de calitate, trebuie sa fim atenti la anturajul pe care ni-l formam.

Pentru a trage o concluzie, nu vad nimic mai potrivit decat motto-ul acestei carti:

„Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.” (Epistola catre Filipeni 4,8)

Toate bune!

CINCI STRATEGII PENTRU POTENTAREA STARILOR SUFLETESTI POZITIVE

Va salut!

Cu siguranta ca stiti cu totii faptul ca pentru ca starea noastra generala sa fie permanent una de bine, iar galetile sa ne ramana pline, trebuie sa ne facem un obicei din a umple galetile celor din jur.

Desi, probabil, multa lume cunoaste acest lucru sub aspect teoretic, cand vine vorba de practica, este posibil ca actiunile noastre sa lase de dorit.

Tocmai din acest motiv, Organizatia Gallup, analizand 4000 de raspunsuri deschise date in cursul interviurilor pe aceasta tema, a selectat si conturat cinci strategii pentru care obtinerea de rezultate are cel mai inalt grad de proabilitate.

Prima strategie: Evita golirea galetilor

In carte apare un exemplu relevant pentru aceasta prima strategie: „Asa cum ar trebui sa scapam de datorii inainte de a pune bani deoparte, tot asa ar trebui sa eliminam golirea galetilor inainte de a putea incepe sa le umplem pe ale persoanelor din jur.”

E un exemplu foarte bun. Ce folos daca, la inceputul unei conversatii facem cateva remarci negative, care golesc galeata interlocutorului nostru, iar apoi incercam sa „indulcim” situatia, ne comportam frumos, vorbim dragut si dorim ca persoanele din jurul nostru sa se simta bine? Evident, galeata partenerului nostru de conversatie se va umple mai greu in aceasta situatie.

Cea de-a doua strategie: Lauda ceea ce este bun

Acest subiect a fost indelung studiat si cercetat, ajungandu-se la concluzia ca accentul pe aspectele pozitive aduce rezultate mai rapide si mai consistente decat focalizarea pe rezultatele negative. Vorba proverbului...”Vorba dulce, mult aduce!”

Astfel, autorii ne provoaca sa realizam un mic calcul mintal: daca in fiecare zi fiecare dintre noi umple doua galeti, iar posesorii celor doua galeti umplu la randul lor alte cate doua galeti, samd., dupa numai zece zile, mai mult de o mie de galeti vor fi umplute.

Cea de-a treia strategie: Fa-ti prieteni foarte apropiati

„Relatiile de prietenie de profunzime conduc la o crestere semnificativa a multumirii in viata”, „Cine nu are prieteni, e un om sarac” - sunt doar doua exemple de vorbe din popor care sustin strategia propusa de cei doi autori. Relatiile puternice, de durata, s-au format cel mai probabil atunci cand de la bun inceput a existat o serie constanta de interactiuni pozitive. Evident, daca majoritatea interactiunilor pe care le avem sunt predominant negative, atunci sansele de a construi relatii de prietenie sunt practic nule.

Reputatul psiholog Ed Diener a declarat ca „Cei mai fericiti oameni au cultivat si continua sa cultive relatii sociale de inalta calitate”.

Cea de-a patra strategie: Ofera pe neasteptate

Exista studii care demonstreaza faptul ca micile atentii, cadouri, oferite pe neasteptate, au un impact mai semnificativ din punctul de vedere al umplerii galetii decat cadourile previzibile.

Un experiment realizat in cadrul unui magazin cu articole vestimentare de lux, in decursul caruia asociatii responsabili de domeniul vanzarilor le-au oferit cate un mic cadou clientilor despre care se stia ca fac mai rar cumparaturi in magazinul respectiv, a condus la cresterea cifrei de afaceri a lantului respectiv de magazine, transformand clientii ocazionali in clienti fideli.

Cea de-a cincea strategie: Inverseaza regula de aur

Inversand putin regula de aur ”Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, noi am spus: „Fa-i altuia ceea ce ii place sa ii faci!”. Totusi, este esential sa se tina seama de un aspect: individualizarea este cheia succesului. Este foarte putin probabil ca lucrurile care sunt importante pentru cineva sa aiba o semnificatie la fel de mare pentru altcineva. O vorba de bine spusa la momentul potrivit, un compliment sau o lauda binemeritata cu siguranta vor aduce cateva picaturi in galeata celui de langa noi. Si aici, atentie, trebuie sa individualizam, fiindca linguseala este foarte scump taxata in momentul in care nu suntem sinceri.

La cat mai multe galeti pline, dragii mei!

O primavara minunata!

Pe curand!

O GALEATA CARE DA PE DINAFARA

"Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate."

Winston Churchill

Te salut, drag prieten!

Astazi vom discuta despre forta gandirii pozitive. Da, cred ca fiecare articol scris pe acest blog atinge mai mult sau mai putin aceasta idee, insa in acest articol m-am gandit ca aceasta poate fi dezvoltata.

Este bine-cunoscut faptul ca articolele mele se bazeaza pe lecturile pe care le savurez in timpul saptamanii si pe care sunt foarte nerabdatoare sa le impartasesc cu tine, in fiecare zi de marti.

Saptamana aceasta, citind, ca de obicei, “portia” saptamanala de “Cat de plina ti-e galeata?” am ramas profund impresionata de povestea unuia dintre autorii acestei carti, Tom Rath. Desi, de la o varsta frageda promitea multe, viata acestuia a fost presarata cu foarte multe obstacole, unele dintre acestea nici macar nu ii dadeau vreo sansa de supravietuire. Eroul nostru insa, cu sprijinul familiei sale, care l-a incurajat permanent si cu ajutorul gandirii pozitive si a optimismului, a reusit sa invinga aceste greutati.

Referitor la optimism si la gandire pozitiva se gasesc foarte multe articole si informatii (am dat un Google Search si mi-au aparut 168.000 de articole in 0,14 secunde). Nu voi plictisi cu inca o trecere in revista a ceea ce inseamna acest lucru. Vreau totusi sa scot in evidenta beneficiile unei astfel de gandiri si propria mea opinie in legatura cu acest subiect. De asemenea, te invit sa discutam impreuna in sectiunea de comentarii referitor la aceasta tema.

Tu ai vazut vreodata un pesimist sa aiba succes? Nici eu! Insa am vazut foarte multe persoane optimiste care, desi aveau necazuri, reuseau sa vada mereu partea buna a lucrurilor, ba chiar le ridicau moralul celorlalte persoane din jurul lor, care nu vedeau o scapare din situatia in care se aflau.

Francesca Riegler spunea ca: “Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri, avem la fel de mult de muncit.”

Da, chiar cred ca unele persoane s-au nascut cu un grad mai ridicat de optimism, iar altele cu un grad mai ridicat de pesimism. Este scris sa fim diferiti. Insa, facand analogia cu inzestrarea intelectuala, ma gandeam ca este la fel. Imi amintesc de perioada din scoala, cand unii colegi depuneau mai mult efort la anumite materii pentru a primi o nota de trecere, iar la altii, efortul depus nici macar nu se putea numi efort.

Tot la fel cred ca este si cu optimismul. Cei pe care Mama Natura i-a lasat mai optimisti, e in structura lor sa aiba un comportament proactiv si optimist. Cea de-a doua categorie insa, trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a “umple” acest gol, insa avand vointa cred ca este posibil.

Vointa! Acest element-cheie este esential in orice activitate care necesita schimbarea unui anumit comportament deja bine “batatorit”.

Chiar daca unele probleme par ca nu au o parte pozitiva, nu trebuie niciodata sa uitam ca rezultatele cele mai bune se vad in timp si doar daca suntem consecventi in comportamentul optimist. Acesta trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, din rutina noastra zilnica, din personalitatea noastra si din modul nostru de a fi.

In acest mod, vom integra cu usurinta optimismul in activitatile noastre zilnice, iar dupa ceva timp ne “trezim” ca suntem optimisti :)

O saptamana plina de optimism si voie buna! (mai ales ca si vremea de afara pare sa tina cu noi:)

Pe curand!

POZITIVISM, NEGATIVISM SI PRODUCTIVITATE

Va salut!

In articolul de astazi am stabilit ca voi vorbi despre cele trei elemente enumerate in titlul acestui articol, inspirata fiind de minunata carte a lui Don Clifton – Cat de plina ti-e galeata? (How full is your bucket?).

In articolul anterior am amintit de ideea de la care a plecat scrierea acestei carti – Razboiul din Coreea. Probabil, la prima vedere aceasta fila de istorie nu are nimic de-a face cu ceea ce suntem si facem azi. La prima vedere! Cazul relatat este, evident, o forma extrema de “golire a galetii”, insa in viata de zi cu zi avem parte de foarte multe trairi emotionale pozitive si negative care ne influenteaza gandurile si comportamentul. Desi aceste evenimente pot fi catalogate ca fiind “banale”, nu inseamna ca sunt lipsite de importanta – “ele ne erodeaza, lent dar sigur, starea de bine fizic si psihic, precum si productivitatea la locul de munca”.

Don Clifton, nepotul sau Tom Rath si alti colaboratori au realizat o cercetare in peste 10.000 de companii din mai mult de 30 de ramuri industriale, in urma acestui studiu rezultand cateva concluzii deloc surprinzatoare. Se pare ca “Motivul numarul unu pentru care oamenii isi parasesc locul de munca este ca ei nu se simt suficient de apreciati pentru munca pe care o depun”.

De asemenea, acelasi studiu releva faptul ca “sentimentele de aversiune fata de sefi sporesc riscul contractarii de comotii cerebrale cu 33%”, iar costurile negativismului la locul de munca sunt foarte mari. In SUA, de exemplu, efectele negativismului la locul de munca costa economia Statelor Unite intre 250 si 300 miliarde de dolari pe an.

Cu siguranta cu totii avem un coleg care ajunge prost-dispus la munca, isi incepe ziua plangandu-se in stanga si in dreapta, se plimba de colo-colo toata ziua golind galetile celor din jurul sau, carora le scade productivitatea, iar in final cu totii ajungem acasa declarand “Din nou am avut o zi nasoala la munca!”.

Da, este adevarat!

Acesti oameni se “hranesc” din galetile noastre, secandu-ne de energie, pozitivism si voie buna!

Inca de cand eram mici, in toate povestile, basmele, desenele animate si filmele pe care le auzeam sau priveam, binele invingea raul. De ce nu am crede acelasi lucru si acum?

Nu lasati aceste persoane din grupurile din care faceti parte sa “fure” din galetile voastre! Cel mai bun lucru pe care il putem face cu totii este sa daruim! Sa daruim bucurie, sentimente pozitive, apreciere sincera, sa le umplem celor din jurul nostru galetile, inainte ca acestia sa apuce sa fure din ale noastre. Astfel, in timp ce le umplem lor galetile se umplu si galetile noastre, mediul de munca va fi unul placut, motivant si sanatos!

Ati simtit vreodata ca, desi ati avut o stare pozitiva la inceput, aceasta s-a schimbat complet intr-una negativa in momentul in care ati intrat intr-un cadru incarcat negativ? Daca raspunsul este DA, ganditi-va ca si vice-versa este valabila! Ii putem face pe ceilalti sa atinga o stare emotionala pozitiva doar oferindu-le un cadru placut, incarcat de pozitivism, incurajare si vorbe bune.

Totusi, este important de facut o precizare de care trebuie sa se tina seama neaparat!

Aprecierea si vorbele bune aduse celor din jur trebuie sa fie facute in mod sincer si semnificativ!

Trebuie sa marturisesc faptul ca la Job Connect facem deseori astfel de exercitii, iar in zilele in care unul dintre noi are astfel de initiative mediul de lucru este placut si se simte foarte usor diferenta. In crearea acestei diferente poate costa foarte putin, sau poate fi realizata pe gratis. “Nu este nevoie decat de un singur lucru si acesta se numeste spirit de initiativa.”

Tu cat de apreciat(a) te simti la locul de munca? Dar in relatiile cu prietenii? Crezi ca depinde, intr-o oarecare masura si de tine ca mediul in care te afli sa fie unul pozitiv?

Te invit sa discutam raspunsul tau (fie pro, fie contra) in rubrica de comentarii de mai jos!

Pana la urmatoarea intalnire sper ca galeata ta sa fie permanent plina, astfel incat sa poti sa oferi si celor din jurul tau optimism si pozitivism!

Oamenii dezamagesc, sistemele ruleaza!

Mda ... cam asta ar fi concluzia! Intr-un sistem de management axat pe persoana astepti totul de la oameni. Atat reusitele cat si esecurile vin din deciziile lor, nu dintr-un mod de lucru standardizat.

Oamenii sunt intuitivi si egocentrici. Oamenii isi pun nevoile lor in fata misiunii unei organizatii. Sistemele functioneaza in baza unor proceduri testate. Oamenii care respecta procedurile vor avea mai mereu rezultatele asteptate. Cand nu le mai respecti, comiti erori.

O mare greseala pe care o comit frecvent managerii este aceea de a astepta initiative din partea angajatilor. Multi cauta oameni care sa aiba puterea de a lua initiativa. Cred ca un astfel de comportament nu poate fi activ in orice sistem organizational si daca ai astfel de asteptari din partea oamenilor, incepi sa pui bazele mai mult pe ei. Practic, rezultatele organizatiei depind doar de oameni si multe firme cauta mai ales in contextul economic de astazi salvatori.

Salvatorii se gasesc foarte greu si pentru a-i gasi e nevoie de rabdare. Dar daca acesti salvatori vin doar cu un suflu nou si nu lasa in spatele lor proceduri, atunci totul se duce de rapa. Cred ca primul lucru pe care poti sa i-l ceri unui salvator este o procedura. Daca el stie sa o elaboreze si poate sa-i instruiasca si pe ceilalti sa lucreze dupa ea, atunci el este omul decare business-ul tau are nevoie.

Totusi recomand managerilor sa investeasca in sistemul lor, decat sa investeasca in recrutarea unui SALVATOR.

Fericire si psihologie

Am descoperit acest clip la o buna prietena si imi pare ca trateaza un aspect extrem de interesant din viata noastra si anume FERICIREA. Este vorba despre o prezentare a domnului Martin Seligman fondator al PSIHOLOGIEI POZITIVE. E prima data cand dau peste acest curent si il gasesc extrem de pertinent.

Enjoy: