Misiunea ta personala

Auzim, in ultima vreme, din ce in ce mai des discutii si idei referitoare la stabilirea unor obiective personale si profesionale. Aceste idei ocupa din ce in ce mai mult teren si castiga noi adepti datorita rezultatelor pe care le ofera.

Jeffrey Gitomer merge putin mai departe cu aceasta idee, indemnandu-ne sa ne facem o lista personala cu misiunea pe care ne-o stabilim in aceasta viata. “Misiunea” inglobeaza toate celelalte aspecte: obiective personale, profesionale, de viata, referitoare la serviciile oferite, la persoana care ne dorim sa devenim.

“Este o sansa pentru tine de a-ti scrie propria mostenire” (Jeffrey Gitomer)

Ca si reguli de baza pe care trebuie sa le urmezi in stabilirea acestei misiuni, le voi prezenta aici pe cele propuse de Gitomer:

• Defineste-te pe tine insuti
• Lucrurile sau persoanele carora le esti dedicat
• Defineste-ti serviciile oferite celorlalti
• Spune cum te vei stradui sa devii mai bun, sa te dezvolti
• Implica-te in servicii comunitare
• Arata cum le vei duce la bun sfarsit

Aceste cuvinte iti vor fi de folos in crearea listei personale: vointa, perseverenta, onestitate, dedicare, entuziasm, incurajare, pozitivism.

Si, pentru ca orice lucru bine facut necesita timp, rabdare, vointa si implicare si, de cele mai multe ori, nu iese perfect din prima incercare, se recomanda ca prima varianta sa fie revazuta, modificata daca este necesar, perfectionata, astfel incat sa te reprezinte cu adevarat cand ajunge la forma finala.

Important! Pune-o undeva la vedere, pentru a o vedea in fiecare zi si a nu pierde din vedere scopul, misiunea ta!

Succes, vointa si rabdare!

Pe curand!

Ioana Hodos

Nu va pierdeti speranta, rugati-va!

Iata-ne ajunsi, dragii mei, si la finalul acestei carti! M-am simtit foarte bine citind si scriind din aceasta carte! Imi place Maxwell. Imi place cum scrie, ce scrie si despre ce scrie. Ma bucur ca am impartasit cu voi experienta acestei lecturi si abia astept sa ne intalnim saptamana viitoare cu un nou autor, o noua carte, o noua abordare,  o noua tema!

Maxwell, dupa cum ne-a obisnuit, a ales foarte sugestiv sa incheie aceasta carte, intr-un mod pozitiv, incurajator, menit sa...ne determine sa nu ne pierdem niciodata speranta!

Absolut nimic nu ne poate face sa ramanem fara speranta: nici pierderea banilor, a afacerii, a prietenilor sau chiar a familiei. Toate se pot reconstrui, cu rabdare si pace. Insa speranta odata pierduta ne duce catre pieire!

Tertullian a definit speranta astfel: “Sa speri inseamna sa ai rabdare, cu lampa aprinsa.” Iar Maxwell a completat “Sa speri inseamna sa te rogi chiar daca ai impresia ca nu-ti raspunde nimeni”.

Mi-a placut foarte mult un exemplu oferit de Maxwell in acest capitol si tin neaparat sa il impartasesc cu voi.

Un barbat, caruia i-a ars magazinul in timpul unui dezastruos incendiu din Chicago, a luat in dimineata urmatoare o masa, s-a dus la fata locului, a asezat-o in mijlocul daramaturilor si a pus pe masa urmatorul anunt: <<Am pierdut totul, cu exceptia sotiei, a copiilor si a sperantei. Magazinul va functiona din nou incepand cu maine dimineata, dupa programul obisnuit>>”

Asadar, dragii mei prieteni, nu va dati niciodata batuti! Speranta exista mereu, asa cum soarele rasare in fiecare dimineata.

Va invit cu drag sa cititi Meditati!  de John Maxwell. Este o carte interesanta, care va da de gandit, va pune mintea la lucru, va determina sa meditati si trezeste in voi dorinta de a fi mai optimisti, mai darnici, mai buni.

“ Speranta ne lumineaza ceasurile cele mai intunecate.

Speranta ne indulceste in clipele de amaraciune.

Speranta ne face sa intrevedem raspunsuri atunci cand nu vorbeste nimeni.

Speranta ne face sa trecem peste obstacole atunci cand nu ne ajuta nimeni.

Speranta ne face sa izbutim atunci cand nu ne mai incurajeaza nimeni.”

Speranta este singurul lucru pe care nu ne putem permite sa il pierdem!

Pe curand!

Esecurile constructive

Esecul constructiv... o idee din ce in ce mai des intalnita in cartile motivationale, in articolele de specialitate din domeniul psihologiei pozitive si o vorba adesea rostita de apropiatii nostri cand doresc sa ne incurajeze sa trecem peste un esec.

Fiecare dintre noi experimentam de-a lungul vietii esecuri si succese. Este importanta reactia noastra in urma acestora. Modul in care alegem sa trecem peste acestea – alegem sa fim tristi, dezamagiti, indurerati, sau sa tinem fruntea sus, sa invatam ceva din experienta avuta si sa transformam esecul in succes.

John maxwell ne ofera si cateva motive pentru care o infrangere poate fi, cu usurinta, transformata intr-o treapta noua pe scara succesului. Iata care sunt acestea:

1. O incercare ce ne face sa perseveram si mai mult nu poate fi numita esec - „Linia de demarcatie intre esec si succes e atat de slaba, incat abia ne dam seama cand o trecem” . In cadrul articolelor pe care le-am tratat pana acum, apare constant ideea de perseverenta, urmarea scopului stabilit, de a nu ne da batuti dupa prima infrangere. Barierele apar doar atunci cand ni le impunem noi, cand renuntam de fapt la telul nostru. O poveste draguta pe care o relateaza Maxwell in sustinerea acestei idei este despre un magar, care a cazut intr-o fantana adanca. Stapanul sau, fiind convins ca magarul va sfarsi in acea fantana, s-a gandit ca decat sa lase biata creatura sa moara de foame, mai bine o ucide. Astfel, a inceput sa arunce cate o remorca de pamant in fantana. Magarul, dupa prima remorca de pamant care a fost aruncata peste el, s-a scuturat si a inceput sa isi faca cu copitele loc, urcandu-se deasupra pamantului. La fel a procedat si dupa a doua, a treia si a patra remorca de pamant, ajungand intr-un final la gura fantanii. Ideea principala pe care o putem desprinde din aceasta poveste este aceea ca obstacolul initial, care ar fi putut demoraliza la prima vedere, a fost cel care l-a scapat pe magarus de la pieire.
2. O incercare ce ne face sa vedem unde am gresit si sa tragem invatamintele de rigoare nu poate fi numita esec – acest principiu cred ca s-a transmis din generatie in generatie. Ideal ar fi ca intr-adevar sa ne putem concentra mereu asupra acestui principiu, iar data viitoare cand ne confruntam cu o problema similara sa procedam in asa fel incat reactia noastra sa ne conduca negresit spre victorie.
3. O incercare prin care ne descoperim adevaratul sine nu poate fi numita esec – sunt situatii in care esuam. Suntem tristi, demoralizati si ne simtim lipsiti de sansa. Totusi, vine o vreme cand ajungem la concluzia ca acea experienta pe care am catalogat-o drept insucces, ne conduce catre o conjunctura care ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine, sa ne dam seama ca fara a fi trecut prin experienta anterioara, nu am fi ajuns unde suntem acum. Si da, acea experienta ne-a ajutat sa fim ceea ce suntem azi.
4. O incercare ce ne face sa fim mai disciplinati nu poate fi numita esec – incercarile prin care trecem ne formeaza ca om. Suntem o suma de experiente fericite si nefericite prin care am trecut, iar daca acestea „ne clarifica scopurile, ne purifica sufletele si ne fac mai sensibili la valori superioare si mai intelegatori fata de cei nefericiti, atunci putem spune ca am izbavit.” (J. Maxwell)
   
   
   
   
   

Succes, te-am cunoscut!

Cu bucurie constat ca am ajuns la finalul cartii Secretele succesului, apartinand autorului Dale Carnegie.

Bucurie pentru ca am implinit o sarcina, un obiectiv pe termen lung. Am inceput sa scriu pe baza acestei carti in data de 30 noiembrie a anului 2012 si, nu stiu cum, pe vremea aceea credeam ca obiectivul se intinde pe durata a 3 luni. 3 luni care s-au transformat in 8. Tot asa cum cele "5 minute si sunt gata" ale femeii se transforma in 50 de minute. Deh, tot femeie sunt si eu :)

Bucurie mai este si pentru ca acum pot reveni asupra cartii si pot oferi noi valente textului si noi aplicatii in viata de zi cu zi.

Am citit si ultimul capitol, o prezentare biografica a lui Lowell Thomas despre Dale Carnegie.

In afara de descrierea scurta a drumului catre celebritatea la care a ajuns Dale Carnegie, mi-a atras atentia un alt subiect, despre care Carnegie a scris o alta carte: Public Speaking and Influencing Men in Business.

Ideea principala a reusitei si succesului lui Carnegie este educarea adultilor, in domenii care nu se invata la scoala. Desi in Antichitate stim ca existau oratori care instruiau alti oratori, existau cursuri si scoli de oratorie si poate ca mai exista si acum, insa tintite spre anumite categorii profesionale.

Ce spune Carnegie despre vorbitul in public?

Oamenii pot vorbi atunci cand se enerveaza; aproape orice persoana poate vorbi acceptabil in public daca are incredere de sine si o idee care ii fierbe in minte si care se cere exprimata.

Si perspectiva lui cu privire la increderea in sine m-a pus pe ganduri:

Modalitatea de a dezvolta incredere in sine este sa faci lucrul pe care te temi sa-l faci si sa acumulezi un numar de experiente de succes.

Acum, intrebarea pentru mine si pentru tine este: Care sunt lucrurile de care ma tem? Ma gandesc ca este mai de folos si mai usor de contorizat sa realizam de ce anume ne temem decat sa ne cantarim increderea in sine.

O sa ma gandesc la lucrurile de care ma tem si o sa le scriu pe o hartie, alaturi de solutii prin care sa nu ma mai tem de ele.

Si imi vine in minte definitia curajului:

Curajul nu inseamna sa nu iti fie teama, ci sa indraznesti sa faci lucrurile de care ti-e teama.

Ma bucur ca gandul meu este in armonie cu solutia lui Carnegie pentru o incredere in sine si pentru o functionare eficienta:

Depaseste temerile si dezvolta-ti curajul.

Multumesc pentru ca ai fost alaturi de mine pe parcursul lecturarii si interpretarii Secretelor succesului.

Sper ca timpul si resursele investite in scrierea/ citirea/ aplicarea principiilor din aceasta carte sa ne fie de folos si sa nu uitam ca mereu ne putem intoarce la ele, atunci cand credem ca ne-am indepartat.

Sa ne recitim cu bine!

Sursa foto: Aici 

Cum sa te transformi din sef in lider - 8

Corect! Gresit! Corect! Gresit! Gresit! Gresit! STOP.

Si gandeste-te: cat din ceea ce fac ceilalti vezi ca fiind corect si cat, gresit? Cate lucruri bune pe care le face fratele tau vezi? Dar greselile? Pe care le contorizezi mai des, dar mai usor?

Stiu, stiu. Nu trebuie sa imi raspunzi. Suntem inclinati, asa cum am mai spus, sa vedem raul mai clar decat binele; sa vedem si sa numaram greselile, in loc sa dam cinste raspunsurilor corecte.

Asa cum am mai spus, este nevoie sa ne deprindem – sa invatam, sa repetam, sa depunem efort – pentru a castiga un comportament si o atitudine orientate spre lucrurile bune.

Alta intrebare: Ce faci cand vezi lucrurile bune? Actiuni corecte? Fapte pozitive? Cuvinte frumoase?

Sunt cateva posibilitati:

Treci cu vederea, ca si cum totul ar fi natural.

Nici nu observi.

Observi, dar nu spui nimic care sa il anunte si pe infaptuitor ca a facut bine.

Observi si ii spui si lui. Poate ca stie ca a facut bine, poate ca nu. Poate are nevoie de o incurajare.

Ce se intampla daca recunosti si lauzi fapta buna? O incurajezi sa se mai intample.

OK.

Ce faci cand vezi greseli?

Variante:

Atentionezi imediat. Poate chiar faci din tantar – armasar.

Te faci ca nu vezi, dar ai tu grija sa plateasca pentru greseala!

Observi, dar esti rezervat. Si daca iti rezervi cuvintele si atitudinea, incepi sa gandesti. Si te gandesti ca in favoarea ta este sa fie tot mai putine greseli. Nu sa schimbi omul care indeplineste o anumita sarcina. Va veni alt om si va face si el greselile lui. Te gandesti, ca un lider aproape complet ce esti dupa ce ai urmat toti pasii din capitolele anterioare: Greselile sunt in dezavantajul succesului echipei sau al companiei. Logic este sa le vrei diminuate. Iti doresti ca acest angajat, aceasta sotie, acest copil al tau sa faca mai putine greseli. Angajatii ii schimbam mai usor, dar ce ne facem cu sotiile? Cu copiii? Cu parintii? Asadar, varianta cu schimbatul persoanei care face greseala o inlaturam, deocamdata.

Cum sa faci un om sa greseasca mai putin? Cum il poti face sa isi indrepte greselile?

Raspunsul este ca si la reusite. Daca le vrei inmultite, incurajezi.

Daca vrei ca o greseala sa fie indreptata, fa-o sa para usor de indreptat. Incurajeaza persoana cu lucrurile bune pe care le face, cu punctele forte pe care le are si cu ajutorul carora poate indrepta greseala.

Acesta este urmatorul pas in indeplinirea trasaturii de lider in viata mea si in viata ta.

Cu totii ne dorim asemenea oameni in fruntea “trebii”, in fruntea echipei, a familiei: Lideri. Pana vor citi si cei acolo pusi “Secretele succesului” lui Carnegie, haideti sa le fim o carte vie si sa invete de la noi, intai.

Carti umblatoare, va doresc un weekend placut! 

Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om!