Honesty – Cinste

“Daca traim dupa regula cinstei si acceptam problemele care ne-ar putea confrunta, putem ajunge departe pe drumul realizarilor” (Ben Carson)

Bun gasit, prieteni, la cel de-al doilea cuvant derivat din acrostihul creat de Ben Carson pentru a ne indemna sa nu uitam sa gandim cutezator.

Astazi discutam despre cinste si importanta acestei calitati. Citind acest capitol scris de Dr. Carson, mi-am amintit, din nou, de vorbele mamei mele, care imi spunea mereu ca daca esti cinstit, nu trebuie sa ai o memorie foarte buna, fiindca nu trebuie sa tii minte minciunile pe care le spui, ci adevarul este unul singur.

Cred ca este penibil, pentru ambele (sau pentru toate) persoane  implicate in actul comunicarii, sa descopere ca exista, undeva la mijloc, o minciuna. Atat pentru cel care este descoperit ca a mintit, cat si pentru cel care descopera mincinosul.

Si de aici, putem cladi o intreaga dezbatere cu privire la relatiile, de orice natura, care se cladesc pe minciuni. O “fundatie” stabila si rezistenta nu contine nici urma de minciuna, iar aici ma refer la relatiile de orice natura: relatiile de cuplu, cele de prietenie sau relatiile de afaceri. Umbrele trecutului te urmaresc si cand se intampla sa iti fie “lumea mai draga”, ele apar pentru a te face sa constientizezi ca nu ai fost in totalitate sincer cu oamenii din jurul tau.

Este ciudat si cred ca merita studiata aceasta problema(!) si modul in care se intampla sa iasa la suprafata, de fiecare data, minciuna care sta in spatele unui lucru, al unei relatii, al unei reusite.

Cred ca exemplul cu care Ben Carson isi incepe capitolul este foarte sugestiv pentru aceasta tema. Colegul sau, de la Universitatea Yale, care a absolvit magna cum laudae, a fost singurul care nu a fost acceptat la nicio scoala medicala si asta pentru ca isi cladise intreaga activitate pe inselaciune, copiere la examene si incalcarea regulamentului.

Ben Carson ne indeamna sa avem in vedere patru aspecte principale care au legatura cu cinstea, pentru a ne ajuta sa mai facem un pas catre gandirea cutezatoare. Acestea sunt:

1.    “Cand actionam necinstit, ne inselam pe noi insine”

2.    “Daca noi suntem necinstiti, nu putem ascunde asta prea mult timp”

3.    “Oamenii necinstiti sunt tratati in mod necinstit”

4.    “Cei care gandesc cinstit, pot gandi cutezator; cei care gandesc necinstit, au minti pipernicite”

Ben Carson

Asadar, dragii mei, va doresc fiecaruia sa va fie viata incununata si traita in cinste!

Pe curand!

Dezvoltare procesuala - pas cu pas

Am observat, din cele cateva pagini citite pana in acest moment din „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, ca S.R. Covey pune ca fundament al succesului in relatii, in afaceri, in viata niste lucruri trainice, dar si greu de construit si, mai ales, de desavarsit: caracter, principii, paradigme de gandire.

Unele din principiile despre care scrie in acest prim capitol sunt cele legate de procesualitate, in crestere si dezvoltare.

Foarte naturale in procesele de dezvoltare fizica, foarte vizibile, aceste principii sunt invizibile, dar perceptibile, in ceea ce priveste dezvoltarea psihica, de exemplu. Este insa si ea foarte naturala, chiar daca multi nu o inteleg si, spre exemplu, asteapta de la un copil cu varsta de 7 ani sa gandeasca/ sa se comporte ca si unul de 15 ani.

Acest subcapitol m-a facut sa inteleg ca in orice fenomen, relatie, drum exista acest principiu al procesualitatii. O relatie, ca sa se construiasca in mod corect si ca sa aiba o finalitate (stadiul de maturitate, de dezvoltare completa) sanatos si trainic, trebuie sa urmeze anumite faze, sa parcurga anumite etape. O casa, pentru a fi terminata si locuibila, trebuie sa fie inceputa din temelii si etajele trebuie construite unul dupa celalalt. O anumita forma de educatie – liceul, de exemplu, poate avea loc doar daca inaintea lui, o persoana a urmat 8 clase, an dupa an. Este natural ca toate lucrurile sa se intample gradual, printr-un proces. La fel si caracterul, la fel si succesul.

Covey pune in opozitie acest mod de gandire, pe care am incercat sa il descriu mai sus, cu paradigma pe care el o numeste a „personalitatii” - adica acele incercari de a deveni un om de succes, eficient, prin tehnici si metode care nu tin seama de niveluri de dezvoltare si de naturalitatea procesualitatii.

De aceea este considerata importanta urmarea unor pasi, „dinauntru spre afara”, depunerea de efort pentru a face ca anumite comportamente sa izvorasca in mod natural din mine, si nu incercari de a adopta aceste comportamente, fara sa am nicio temelie pentru ele. Pentru ca la cea mai mica suflare de vant sau greutate deasupra lor, se vor prabusi.

Cred ca este o lectie destul de importanta si foarte greu de insusit. De aceea, nu voi mai alatura inca una ei.

Cred ca e bine de meditat cum am ajuns fiecare acolo unde suntem, din mai multe puncte de vedere. Am ajuns pe sarite, folosind tehnici si metode „moderne”, sugerate de autori si mai moderni sau suntem, chiar daca ceva mai jos, pe scara solida a construirii unei personalitati si a unui caracter frumoase si de incredere – atat pentru noi, cat si pentru ceilalti?

Viata va dovedi aceste raspunsuri, chiar daca noi nu ii vom cere asta. De aceea, ne indemn la naturalete, la legea firii si la intelepciune in utilizarea „proptelelor” pe care le-am putea folosi pentru a ajunge mai in varful societatii.

Te salut cu drag!