Pentru ce sa ne facem timp, in primul rand

Bun gasit!

Iata-ne ajunsi la ultimul capitol al cartii lui Stephen Covey, ultima lectie, care incheie suita lectiilor despre schimbarea personala.

Am trecut prin cele 6 deprinderi ale persoanelor eficace si ramane sa aflam care este a saptea deprindere, care ne va apropia, din punct de vedere teoretic, de o persoana eficace.

Deprinderea se numeste, ilustrativ, Ascute ferastraul!

Ascute ferastraul este a saptea deprindere si face referire la acel timp pe care il rezervam pentru a ascuti ferastraul. Ferastraul simbolizand persoana mea si ascutirea – investirea in mine, investirea de timp, resurse, dezvoltare si altele ce m-ar putea ajuta sa am mai mult spor.

Practic, deprinderea a saptea este “capacitatea de a produce” personala. “Inseamna a pastra si a spori cel mai important bun pe care il avem – pe noi insine.”(Covey, 2011, p.272)

Covey recunoaste patru dimensiuni in care putem investi:

• dimensiunea fizica: ingrijirea acordata trupului: exercitii fizice regulate, miscare in aer liber, menite pastrarii si imbunatatirii conditiei fizice;
• dimensiunea spirituala: centrul fiintei umane, fidelitatea fata de sistemul de valori(deprinderea 2) caruia ne-am alaturat; adevaruri atemporale pe care ne bazam si dupa care ne ghidam existenta;
• dimensiunea mentala: sa nu ne lasam mintea in paragina dupa terminarea studiilor: sa cultivam si sa ascutim mintea noastra, prin activitati precum: lecturi, scriere, gandire, organizare, planificare.
• dimensiunea social – emotionala: depinde mult de valoarea personala si de relatiile pe care le avem cu oamenii. Sentimentul sigurantei personale trebuie sa vina din resurse interne; astfel, vom avea taria necesara pentru a avea relatii eficace cu cei din jurul nostru.

Sursa foto: Aici

Dobandirea eficacitatii, dupa implinirea celorlalte sase deprinderi, consta in preocuparea pentru cele patru dimensiuni, in mod consecvent si echilibrat.

Cat timp investim acum, cat timp am investit pana acum in aceste dimensiuni personale?

Unii dintre noi poate ne asemanam cu un om care se chinuia de cateva ore, intr-o padure, sa taie un copac. Cineva ii sugereaza sa se opreasca pentru a ascuti ferastraul – cu siguranta ar avea mai mult spor dupa aceea. Insa omul considera ca nu are timp pentru a ascuti ferastraul.

Doresc pentru fiecare dintre noi sa ne facem timp pentru a ne ascuti pe noi insine, pentru a avea spor in ceea ce facem si pentru a face lucrurile in timp util, castigand, astfel, timp pentru altele de facut care stau la rand.

Nu avem timp sa neglijam reinnoirea si investirea in fiinta noastra:

“Am atatea de facut astazi, incat trebuie sa mai stau un ceas in genunchi.” (Martin Luther, reformator religios)

Sursa foto: Aici

Intelegerea aproapelui, punte de legatura

 „Mai intai, sa intelegem!”

Da, dar cum?

Poate s-a nascut intrebarea aceasta in timp ce citeai capitolul trecut.

Domnul Covey aloca timp si raspunsului la aceasta intrebare si descrie cateva posibile raspunsuri – atitudini care genereaza anumite reactii din partea celui din fata noastra – reactii de retragere sau de apropiere.

Exista patru tentatii atunci cand ascultam pe cineva:

• tentatia de a evalua: exprimarea acordului sau dezacordului;
• tentatia de a examina: formularea si exprimarea intrebarilor din perspectiva proprie, subiectiva;
• tentatia de a sfatui: oferirea de sfaturi, bazandu-ne pe experienta proprie;
• tentatia de a interpreta: incercarea de a reprezenta oamenii, de a explica mobilele lor, comportamentul lor, pornind tot de la experienta si modul nostru de a actiona.

Aceste tentatii sunt naturale si ele apar fara a depune cel mai mic efort. Suntem obisnuiti si sa reactionam asa atunci cand ascultam pe cineva, dar si sa fim „ascultati” in acest fel. Si daca e sa ne gandim la experienta noastra, acum ar fi bine sa o facem. Cum ne simtim si ce atitudine avem atunci cand intampinam un asemenea tratament din partea cuiva cu care am dori sa discutam – fie parinte, partener, coleg?

Cred ca fiecare poate da raspunsul „Retragere. Simt ca nu sunt inteles si dau inapoi, regretand pasul incercat inainte si cu dezamagirea ca celalalt nu se ridica la inaltimea nevoilor pe care le am.”

Daca acesta e si raspunsul tau, atunci exista deja un factor motivant pentru schimbare. Schimbarea atitudinii noastre, schimbarea, transformarea ascultarii si intelegerii noastre, astfel incat sa generam, prin discutiile pe care le avem, schimbare si alimentarea contului bancar emotional.

Un prim lucru pe care ar trebui sa il avem, pentru a reusi, este sa dorim sincer sa il intelegem pe celalalt. Oricine ar fi, cand initiaza o discutie, sa ne intrebam mai intai daca vrem sa il intelegem si sa construim pe relatia noastra sau nu.

Daca dorinta de a intelege sincer si corect exista, mergem mai departe.

Conform lui Stephen Covey, exista patru modalitati ale ascultarii empatice:

1. Imitarea continutului: Este, de fapt, ascultarea activa, despre care am invatat la scoala. Este ineficienta, insa, in lipsa unei relatii integre si a unui caracter integru. Nu necesita eforturi mari, nici folosirea creierului. E mai mult ceva papaligesc. Un aspect pozitiv la aceasta etapa este ca ne introduce in celelalte, obligandu-ne, totusi, sa ascultam ce spune interlocutorul.
2. Reformularea continutului: Metoda limitata la comunicarea verbala, dar mai avansata decat prima. Inseamna a exprima mesajul celuilalt cu propriile cuvinte. In acest fel, si celalalt poate primi un feedback si o noua perspectiva pentru ceea ce vorbeste. Aceasta etapa presupune utilizarea emisferei stangi a creierului, partea logica.
3. Reflectarea sentimentelor: Implica procese emotionale, emisfera dreapta a creierului, in care, dincolo de cuvintele auzite, ne concentram pe valorea lor emotionala: ce, cum (se) simte interlocutorul.
4. Reformularea continutului + Reflectarea sentimentelor: de abia aceasta modalitate este cea in care este implicat tot creierul nostru, ambele emisfere. In acest fel, se pot intelege ambele componente ale comunicarii.
   Aceasta a patra modalitate este cea mai eficienta si cea pe care ar trebui sa o folosim mereu, pentru a obtine atitudinea de apropiere si deschidere a celui din fata noastra. Tot asa putem crea situatii si contexte care sa initieze schimbarea.
   Solicita mai mult din resursele noastre – intelectuale, emotionale, dar si din timpul nostru. Insa merita.

Merita, pentru ca toti oamenii vor sa fie intelesi, de aceea initiaza anumite discutii. Depinde de noi daca ii vom indeparta prin metoda ascultarii noastre sau ii vom aduce de aceeasi parte a baricadei, pentru a privi si analiza impreuna acelasi camp vizual, contextual, pentru a ajunge impreuna la o concluzie care sa produca in initiatorul discutiei schimbarea necesitata. Nu este exclus ca si in noi sa produca o schimbare, constientizata sau nu dinainte.

Continutul, dar si sentimentele sunt importante. Spor la crearea cadrelor potrivite si eficiente pentru intelegerea celor din jurul nostru sa avem.

Un sfarsit de saptamana rodnic! 

Gandeste castig - castig si sigur vei castiga!

Bun gasit!

Am stationat saptamana trecuta asupra a cinci principii ale interactiunilor umane.

Astazi ne vom concentra asupra principiului castig – castig.

Acest principiu este considerat fundamentul succesului in relatiile interumane. Astazi vom afla ca el cuprinde cinci dimensiuni interdependente ale vietii:

1. Caracterul

Reprezinta temelia atitudinii castig – castig.

Acesta este cladit, la randul lui, pe trei stalpi:

Integritatea – Covey o defineste ca valoarea pe care ne-o dam noua insine. Integritatea este mentinuta de primele trei deprinderi.

Integritatea se formeaza atunci cand stim ce inseamna pentru noi castigul, atunci cand ne putem lua angajamente fata de noi insine si fata de altii si cand le putem respecta.

Maturitatea – o definitie imbratisata de Covey este „abilitatea de a-ti exprima propriile sentimente si convingeri tinand cont de gandurile si sentimentele celorlalti”(Prof. Hrand Saxenian, Haarvard Business School) (Covey, 2011, p.204).

Mentalitatea abundentei - Cu alte cuvinte, „exista indeajuns pentru fiecare”. Aceasta izvoraste dintr-un profund sentiment al sigurantei si propriei valori. „Ce-i a tau e pus deoparte” e inca un dicton al persoanelor care au o mentalitate a abundentei.

2. Relatiile

Acestea sunt construite pe temelia caracterului. Ne amintim la acest subiect de contul bancar emotional. Si inca o data ni se aminteste de importanta unor relatii bazate pe incredere, credibilitate, respect.

3. Acordurile

Decurg din relatii si ofera directie modalitatii de lucru. Urmatoarele elemente trebuie sa fie bine stipulate, pentru a avea acorduri castig – castig:

• Rezultatele dorite – ce si cand trebuie sa se intample;
• Liniile directoare – se stabilesc principiile, strategiile in cadrul carora se vor botine rezultatele;
• Resursele – instrumente de sprijin (umane, materiale, tehnologice etc.) in procesul obtinerii de rezultate;
• Administrarea responsabilitatilor – standardul executarii si data evaluarii;
• Consecintele – ce se va intampla in urma evaluarilor.

4. Sisteme

Apartin organizatiei si ele sustin contractul castig – castig: si negocierea si evaluarea si premierea se fac dupa acelasi mod de gandire: castig – castig. Il folosim de la inceput pana la sfarsit, fara sa il combinam cu alte paradigme de gandire.

Toate sisteme dintr-o organizatie (de calificare, de planificare, de comunicare, bugetar, informational, de compensari) trebuie aliniate unei singur paradigme (castig – castig), pentru ca rezultatele sa fie favorabile.

5. Metode

Daca stabilim obiective de tip castig – castig, trebuie sa folosim mijloace adecvate, tot de tip castig – castig.

Deprinderea a patra, Gandeste castig – castig, este o mare provocare, poate cea mai mare de pana acum si destul de dificil de inteles, poate.

Rabdare si sarg si primele trei deprinderi cu siguranta ne vor ajuta sa dobandim si aceasta ultima deprindere sau, ca sa fiu mai realista, sa exersam suficient de mult principiile ei, incat sa o putem folosi cu rezultate bune in diferite situatii din viata noastra personala sau profesionala.

Ne recitim data viitoare, cand urcam treapta catre deprinderea a cincea.

Curiosi care este?

Aflam saptamana viitoare, din „Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace”, sub semnatura domnului Stephen Covey.

Victorie personala, victorie publica, interdependenta

Bine ne regasim dupa cateva saptamani de tacere!

Sper ca a fost o perioada buna pentru tine si ca planurile pentru 2014 sunt mai intelept organizate decat cele din alti ani, pentru a avea sansa sa fie mai bine indeplinite.

Astazi parasim putin terenul celor 7 deprinderi si, pe marginea lui, vorbim despre interdependenta. Aminteam si la inceputul seriei de articole despre interdependenta.

Ca sa explic cum inteleg eu lucrurile, este ca si cum, respectand si insusindu-ne cele 3 deprinderi studiate pana acum, capatam o victorie personala care ne ajuta sa obtinem o indpendenta fata de cei din jur.

Ei, dar, cum spuneam si la inceput, cheia pe care o cautam nu e independenta, ci interdependenta.

Urmatoarele trei deprinderi – insusirea lor – ne ajuta sa trecem de la victoria personala la victoria publica.

De abia dupa ce le vom insusi pe primele sase deprinderi, dupa ce vom lega victoria personala de victoria publica, vom gasi cheia interdependentei: deci mai avem de mers si de lucrat.

Covey este convins ca victorie publica putem construi doar pe victorie personala:

“Nu puteti avea succes in relatiile dumneavoastra cu ceilalti, daca n-ati platit mai inainte pretul succesului fata de dumneavoastra!” (Covey, 2011, p.171)

Pentru a explica mai bine fenomenul interdependentei si cred ca vrea sa faca acest lucru pentru a ne motiva sa ne insusim si urmatoarele trei deprinderi, pentru a castiga, mai apoi, interdependenta (“Incepe cu gandul la final”, foarte bine aplicat aici, nu? ), Covey foloseste o metafora, descriind asa-numitul CONT BANCAR EMOTIONAL.

Un cont emotional deschis intre doua persoane, pe care il poate folosi fiecare dintre cele doua persoane, la nevoie, daca depoziteaza acolo ce trebuie: intelegere, onestitate, curtoazie, respectarea angajamentelor). La extragere, nu va exista teama sau indoiala, pentru ca a depozitat valori care nu se devalorizeaza.

Insa daca nu aceste valori sunt cele depozitate, sau daca nu exista depuneri sau exista rar, atunci nu prea ai la ce apela cand esti in nevoie. Sau daca o faci, exista teama, retineri, suspiciuni...

“Daca rezerva de incredere nu e sustinuta de depuneri permanente, casnicia se degradeaza.” (Covey, 2011, p.175)

In orice relatie, in orice domeniu.

Depuneri si investitii care trebuie facute pe termen lung, de calitate, pentru a nu li se pierde valoarea, indiferent de sistemele care vor mai veni.

Data viitoare vom afla despre cateva astfel de investitii, pana atunci, te provoc sa te gandesti care ar fi unele foarte valoroase pentru a le depune in contul tau bancar emotional.

Numai Bine!

Delegant si delegat

Este o noua zi, avem un nou subiect, rupt din deprinderea a treia, pe care o studiem de cateva saptamani, deprinderea care ne invata sa punem prioritatile pe primul loc.

Astazi am citit si voi scrie despre delegare, intelegand prin aceasta, acea actiune prin care punem printre activitatile altora unele din activitatile noastre, pe care le pot face si alte persoane.

Acest lucru se poate intampla in cazul celor care au un rol care presupune autoritate peste alte persoane: manageri, parinti, coordonatori de proiecte.

Delegarea are ca scop cresterea productiei, prin permiterea unei persoane sa se ocupe de lucrurile foarte importante, responsabilizand alte persoane cu activitati simple poate, dar care necesita timp.

Covey scrie :

“A delega pe altii e poate singura activitate, din cate exista, cu un foarte puternic efect de dinamizare. Delegarea inseamna prilej de crestere, atat pentru indivizi cat si pentru organizatii.” (Covey, 2011, p.157)

Orice persoana care incepe sa indeplineasca lucruri prin alte persoane devine un manager.

Covey scrie despre doua tipuri de delegari: o delegare de tip directiv si o delegare de responsabilitati.

Prima se refera la instructiuni clare care sunt oferite cuiva pentru a indeplini o anumita sarcina. Presupune un control permanent al metodelor.

Gandindu-ne la persoanele care au in subordine 5, 10, 50, 100 de persoane, acest tip de delegare nu este posibil.

Al doilea tip de delegare, delegarea de responsabilitati, apreciaza si valorifica resursele celorlalti: capacitatea de constientizare, imaginatie, constiinta morala, vointa.

Aceasta presupune doar specificarea rezultatelor asteptate, fara a se directiona modul in care acestea vor aparea.

Exista anumite riscuri, dar, cu perseverenta si consecventa, va deveni un mod de lucru si delegare operativ.

Acest tip de delegare implica, in mod obligatoriu, cateva puncte asupra carora “delegantul” si “delegatul” se vor pune de acord:

• Rezultatele dorite: CE este de facut (nu CUM)?
• Linii directoare: In ce parametri ar trebui operat? Exista anumite restrictii obligatorii care trebuie respectate, indiferent de CUM se va implini sarcina.
  Aici pot fi utile si anumite experiente anterioare, din care se poate invata ce a fost gresit, pentru a nu fi repetat sau anumite aspecte care au fost deja stabilite si care, cunoscute de persoana in cauza, vor face ca lucrurile sa plece de la un anumit nivel.
• Resurse: Ce, pe cine, cat se poate folosi in indeplinirea sarcinii?
• Estimari: Care sunt standardele de performanta care vor fi utilizate la evaluarea rezultatelor? Cand vor avea loc aceste evaluari/ anumite rapoarte?
• Consecinte: Ce se va intampla in urma realizarii/ nerealizarii sarcinii?
  Exista recompense in cazul indeplinirii cu succes a sarcinii?

Cu acest ultim aspect al eficacitatii, delegarea, ne mai ramane din aceasta deprindere doar sa o practicam.

Sa ne organizam in Cadranul II timpul si activitatile, cat mai mult posibil, astfel incat sa progresam mereu si sa ne indeplinim sarcinile intr-un mod eficace.

Mult spor iti doresc, sa ne recitim cu bine, si sa nu uitam:

Sursa foto: Apasa aici.