Intelegerea aproapelui, punte de legatura

 „Mai intai, sa intelegem!”

Da, dar cum?

Poate s-a nascut intrebarea aceasta in timp ce citeai capitolul trecut.

Domnul Covey aloca timp si raspunsului la aceasta intrebare si descrie cateva posibile raspunsuri – atitudini care genereaza anumite reactii din partea celui din fata noastra – reactii de retragere sau de apropiere.

Exista patru tentatii atunci cand ascultam pe cineva:

• tentatia de a evalua: exprimarea acordului sau dezacordului;
• tentatia de a examina: formularea si exprimarea intrebarilor din perspectiva proprie, subiectiva;
• tentatia de a sfatui: oferirea de sfaturi, bazandu-ne pe experienta proprie;
• tentatia de a interpreta: incercarea de a reprezenta oamenii, de a explica mobilele lor, comportamentul lor, pornind tot de la experienta si modul nostru de a actiona.

Aceste tentatii sunt naturale si ele apar fara a depune cel mai mic efort. Suntem obisnuiti si sa reactionam asa atunci cand ascultam pe cineva, dar si sa fim „ascultati” in acest fel. Si daca e sa ne gandim la experienta noastra, acum ar fi bine sa o facem. Cum ne simtim si ce atitudine avem atunci cand intampinam un asemenea tratament din partea cuiva cu care am dori sa discutam – fie parinte, partener, coleg?

Cred ca fiecare poate da raspunsul „Retragere. Simt ca nu sunt inteles si dau inapoi, regretand pasul incercat inainte si cu dezamagirea ca celalalt nu se ridica la inaltimea nevoilor pe care le am.”

Daca acesta e si raspunsul tau, atunci exista deja un factor motivant pentru schimbare. Schimbarea atitudinii noastre, schimbarea, transformarea ascultarii si intelegerii noastre, astfel incat sa generam, prin discutiile pe care le avem, schimbare si alimentarea contului bancar emotional.

Un prim lucru pe care ar trebui sa il avem, pentru a reusi, este sa dorim sincer sa il intelegem pe celalalt. Oricine ar fi, cand initiaza o discutie, sa ne intrebam mai intai daca vrem sa il intelegem si sa construim pe relatia noastra sau nu.

Daca dorinta de a intelege sincer si corect exista, mergem mai departe.

Conform lui Stephen Covey, exista patru modalitati ale ascultarii empatice:

1. Imitarea continutului: Este, de fapt, ascultarea activa, despre care am invatat la scoala. Este ineficienta, insa, in lipsa unei relatii integre si a unui caracter integru. Nu necesita eforturi mari, nici folosirea creierului. E mai mult ceva papaligesc. Un aspect pozitiv la aceasta etapa este ca ne introduce in celelalte, obligandu-ne, totusi, sa ascultam ce spune interlocutorul.
2. Reformularea continutului: Metoda limitata la comunicarea verbala, dar mai avansata decat prima. Inseamna a exprima mesajul celuilalt cu propriile cuvinte. In acest fel, si celalalt poate primi un feedback si o noua perspectiva pentru ceea ce vorbeste. Aceasta etapa presupune utilizarea emisferei stangi a creierului, partea logica.
3. Reflectarea sentimentelor: Implica procese emotionale, emisfera dreapta a creierului, in care, dincolo de cuvintele auzite, ne concentram pe valorea lor emotionala: ce, cum (se) simte interlocutorul.
4. Reformularea continutului + Reflectarea sentimentelor: de abia aceasta modalitate este cea in care este implicat tot creierul nostru, ambele emisfere. In acest fel, se pot intelege ambele componente ale comunicarii.
   Aceasta a patra modalitate este cea mai eficienta si cea pe care ar trebui sa o folosim mereu, pentru a obtine atitudinea de apropiere si deschidere a celui din fata noastra. Tot asa putem crea situatii si contexte care sa initieze schimbarea.
   Solicita mai mult din resursele noastre – intelectuale, emotionale, dar si din timpul nostru. Insa merita.

Merita, pentru ca toti oamenii vor sa fie intelesi, de aceea initiaza anumite discutii. Depinde de noi daca ii vom indeparta prin metoda ascultarii noastre sau ii vom aduce de aceeasi parte a baricadei, pentru a privi si analiza impreuna acelasi camp vizual, contextual, pentru a ajunge impreuna la o concluzie care sa produca in initiatorul discutiei schimbarea necesitata. Nu este exclus ca si in noi sa produca o schimbare, constientizata sau nu dinainte.

Continutul, dar si sentimentele sunt importante. Spor la crearea cadrelor potrivite si eficiente pentru intelegerea celor din jurul nostru sa avem.

Un sfarsit de saptamana rodnic! 

Mai intai, sa intelegem!

Bun gasit!

Am recitit articolul scris saptamana trecuta. Indemnam la ascultare si la intelegere.

Nu stiu cat am pus in practica acest indemn, insa, pentru a face lucrurile mai bine saptamana care urmeaza, vom poposi asupta aceluiasi subiect: ascultarea.

Daca ma gandesc la cunostintele teoretice pe care le am despre “ascultare”, “a asculta”, un concept despre care am invatat atunci cand invam sa ascultam eficient, este “ascultarea activa”.

Astazi am citit despre un concept si mai profund si mai concret al acestei ascultari, mai mult decat active, in sensul in care “ascultare activa” inseamna sa fii viu in ascultare, sa mai dai cate o aprobare, “mhm”, sa dai din cap si altele.

Acest concept este cel de ascultare empatica.

A asculta cu scopul de a intelege. A reusi sa ajungi in papucii celuilalt prin ascultare.

Daca bine ma gandesc, se foloseste des, ca explicatie a empatiei, fraza “a te pune in papucii celuilalt”. Nu m-am intrebat niciodata pana acum “Cum ajung acolo?”

Si acum inteleg ca pot sa ajung in papucii altcuiva, cu adevarat, doar prin ascultare.

Altfel, incercand sa ajung acolo imaginandu-mi, proiectand experienta mea anterioara, gandindu-ma la mine, tot asupra mea sunt centrat si nu voi incalta papucii bine.

Dar ascultand, atent, punand intrebari pentru a intelege in detaliu, pot sa ma sustrag de la experienta pe care am avut-o EU si sa raportez lucrurile la experienta CELUILALT.

Covey spune ca aceasta ascultare empatica reprezinta o depunere majora in contul emotional. Ascultarea empatica autentica: sa ii permiti celui din fata ta, fie el sot, sotie, parinte, copil, sef, angajat, colaborator sa expuna ce se intampla in mintea, viata, inima, gandurile, temerile sale. Sa cunosti foarte bine universul sau, pentru a il putea intelege, in cele din urma. Pentru a il putea influenta, in cele din urma, daca doresti sa faci asta, spre binele sau.

“Pentru a exercita o influenta, trebuie sa te lasi influentat.” (Covey, 2011, p.230)

Covey considera nevoia de a fi ascultati si intelesi a oamenilor ca un aer psihologic, de care oamenii au nevoie.

Oamenii au nevoie sa fie intelesi – in anamneza pe care le-o face un medic. Vor avea incredere in acel medic si in recomandarile sale daca se simt intelesi.

Oamenii au nevoie sa fie intelesi – inainte sa fie pedepsiti, judecati. Daca se vor simti intelesi, vor intelege si ei rostul si utilitatea pedepsei.

Oamenii au nevoie sa fie intelesi – cand intampina o problema, inainte de a fi evaluati.

Oamenii au nevoie sa fie intelesi – inainte de a li se da responsabilitati mai mari, inainte de a li se da bani mai putini, inainte de a li se cere mai mult din resursele lor – personale, financiare sau de alt fel.

Eu am nevoie sa fiu inteleasa. Sunt sigura ca si tu ai aceasta nevoie – nu in unul, ci in toate domeniile vietii tale.

Daca recunoastem aceasta nevoie de a fi intelesi in noi, ar trebui sa platim acest credit si in relatiile noastre interpersonale.

Mai intai, sa intelegem. Si apoi sa sanctionam, sa emitem pareri, judecati, sa cerem mai mult sau mai putin, sa ne suparam, sa suparam pe altii.

Mai intai, sa intelegem!

Doua urechi, o singura gura.

E o noua zi si sunt multumitoare ca ajung sa scriu si azi.

Ziua, de fapt, se invecheste la ora aceasta, dar am o deprindere noua despre care am citit astazi.

Una foarte importanta, de care ne lovim zilnic, aproape tot timpul, mai putin cand dormim.

Deprinderea a cincea a unei persoane eficace, in viziunea domnului Stpehen Covey, este:

Incearca mai intai sa intelegi si apoi sa fii inteles.

A intelege si a fi inteles fac parte din comunicarea interumana. Sau asa ar trebui sa fie.

Covey leaga aceasta activitate de “intelegere” - “empatie” de caracterul persoanei care incearca sa faca acest lucru.

Sunt aduse in discutie patru forme de comunicare interumana: a citi, a scrie, a vorbi si a asculta.

“Ganditi-va la ceasurile pe care le petreceti facand cel putin unul dintre aceste lucruri. A le face bine este hotarator pentru eficacitatea dumneavoastra.” (Covey, 2011, p.224)

Ma gandesc, acum, introspectiv, ca de cate ori nu vorbesc sau nu ascult sau nu citesc, incerc sa inteleg anumite lucruri – din discutia tocmai incheiata, din persoana care tocmai a iesit din camera mea, din biroul din care tocmai am iesit si din toate cate le vorbesc si mai ales le aud.

A intelege are mare legatura cu a asculta.

Covey pune o intrebare buna: Cati dintre noi avem o “educatie a ascultatului”?

Multe scopuri ale noastre au legatura cu a influenta oameni, a schimba comportamente, a manipula, a dobandi rezultate de la si prin ….

In general, incercam sa obtinem aceste rezultate ….vorbind. Da. Credem ca discursul perfect, bine tintit, condimentat cu tot ce trebuie este ceea ce trebuie sa avem pentru a ii face pe altii sa inteleaga ce intelegem si noi/ ce ne dorim noi/ cum gandim noi = cum este mai bine sa procedam.

Si vorbim, spunem multe lucruri, fara sa ascultam, sa incercam sa intelegem puncte de vedere diferite, viziuni diferite.

“Adevarata cheie a influentei consta in exemplul viu al dumneavoastra, in felul cum va comportati.” (Covey, 2011, p.225)

Cum ne comportam? Raspunsul la aceasta intrebare dezvaluie chiar din caracterul nostru.

Iti amintesti de primele articole scrise pe baza acestei carti? Era mult accentuat caracterul, cladit pe valori si principii.

Ajungem la concluzia ca a intelege si a fi inteles au legatura tot cu caracterul. O, ce mare lucrare in om, acest caracter! Cate avantaje, ce traire frumoasa, ce relatii implinite si implinitoare; ce conturi emotionale bogate si sigure putem crea pe baza caracterului.

Si oare cat investim in el?

Saptamana aceasta sa vorbim mai putin si sa ascultam mai atent.

Sa privim mai departe si sa zambim mai senin.

Sa ascultam cu inima si sa intelegem purtand papucii celuilalt.

Poate, facand astfel, saptamana noastra va fi mai buna decat ultimele.

Sursa foto: Aici 

Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om! 

Cum sa te transformi din sef in lider – 5

Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pentru un om este onoarea lui. Onoarea, cu sens de demnitate personala.

Dale Carnegie este de parere ca un lider trebuie sa fie foarte atent cu aceasta demnitate a oamenilor. Acesta este subiectul capitolului 5 din ultima parte a cartii pe care o citim impreuna.

Mi se pare un lucru maret. Si cine reuseste, este el insusi un om de onoare: Sa lasi pe cineva sa isi salveze onoarea, sa o pastreze. Sa eviti ca un rezultat al actiunii tale sa fie pierderea onoarei celui din fata ta.

Autorul il citeaza pe alt autor, care mi-este dintre cei mai dragi: legendarul pionier al aviatiei franceze, Antoine de Saint-Exupery:

"Nu am dreptul de a spune sau de a face nimic din ceea ce determina un om sa se simta mai mic in ochii sai. Ceea ce conteaza nu e ceea ce cred eu despre el, ci ceea ce crede el despre sine. A rani demnitatea unui om e o crima."

Autorul ofera cateva exemple, in care ar fi foarte simplu de ranit onoarea cuiva si este foarte greu sa nu o faci, intr-o situatie de genul: trebuie sa concediezi pe cineva, un subordonat esueaza intr-un proiect.

Pot fi multe alte exemple. Insa, daca mai presus de lucruri, de proiecte, de bani, punem OMUL, atunci cred ca vom fi calauziti de acest principiu, pentru a gasi solutia in a pastra onoarea cuiva, chiar si in circumstante grele.

Nu sunt multe de spus, insa sunt extrem de multe care atarna de implinirea acestor putine cuvinte.

In drum spre leadership ne aflam cu totii: poti fi un lider pentru familia ta, chiar daca profesional toata viata doar ai executat comenzi; pot fi un lider pentru copiii mei, chiar daca nu am o echipa in subordine la serviciu; poate ca nu esti un conducator astazi, insa cred ca e intelept sa te pregatesti pentru momentul in care vei fi, daca vrei sa fii un conducator iubit, un lider bun de urmat.

Sa fim oameni de onoare, care sa nu ne atingem de onoarea altora. Dimpotriva, sa cautam sa o crestem, in loc sa o stirbim.

Asa imi doresc si iti doresc!

Cum sa te transformi din Sef in Lider - 1

Stimate cititor,

Te-as intreba, in acest moment, ce parere ai despre cartea lui Dale Carnegie pe care o studiem de 23 de saptamani.

“Secretele succesului”

Am obtinut intai cheia pentru primul nivel al acestei impozante constructii: Succesul. Prima cheie ne-a descuiat taine fundamentale - ale comportarii noastre in lume. Pentru ca fi-vom ce vom fi, in primul rand, suntem oameni si toti plecam de pe acelasi pamant, chiar daca fiecare ne indreptam vietuirea catre sfere diferite.

Apoi, am primit cheia abilitatii de a ne face placuti – pentru ca trairea noastra sa ne fie placuta, avem nevoie de oameni in jur care sa ne placa si care sa ne faca bine si nu rau in zilele vietii noastre.

A treia cheie, cea pe care am predat-o saptamana trecuta, are legatura cu moduri de a transmite/ transfera din gandirea noastra, ideile noastre, celor din jur. Adica, pe langa faptul ca traim si traim frumos, sa avem si impact in jurul nostru.

A patra cheie, de la ultimul etaj al constructiei Succesului, are legatura exact cu partea de sus a unui corp – cu capul: Cum sa fii un lider adevarat.

Ei bine, lucrurile sunt din ce in ce mai grele. La etajul 4 e mai greu de ajuns decat la unul inferior. Ca si lider, responsabilitatea creste si trebuinta de a sti si de a respecta secretele deschise cu celelalte chei, este mai mare, imperios necesara.

Deci, Cum sa fii un lider adevarat? Cum sa schimbi oamenii fara sa ii ofensezi sau sa le provoci resentimente?

Si de acum vom accesa lucruri care ne sunt deja cunoscute in mare sau in mic, din capitolele anterioare.

Urmatoarele capitole se refera fiecare la un punct din "fisa postului unui sef" si dezvaluie cum acesta se poate transforma, din sef, in lider.

Astazi citim despre reprosuri si cum sa le facem pentru a obtine feedback pozitiv.

Imi place foarte mult imaginea pe care o foloseste autorul pentru a descrie acest lucru:

Un barbier care are un client, pentru a-l barbieri. Cred ca cei care ati avut aceasta experienta stiti cum, probabil, actul de a barbieri = a da cu lama pe fata, trebuie sa fie unul neplacut, care lasa si urme neplacute pe fata clientului.

De aceea, pentru a avea un client multumit si cu ten fin si curat, barbierul foloseste spuma de ras. Da, spuma de ras a fost inventata pentru a preveni efectele neplacute ale inlaturarii parului nedorit de pe fata.

Daca disecam si comparam cele doua actiuni – a barbieri si a face un repros, sunt foarte asemanatoare.

Sursa foto: Aici 

Atunci cand ii facem un repros cuiva, il facem pentru a schimba acea persoana; in viziunea noastra, vrem sa il facem mai frumos, mai bun, mai apt. Asa-i ca asa-i? Adica vrem sa ii dam cu lama pe piele.

Dar sa nu uitam! S-a inventat spuma de ras. Adica ceva pufos, spumos, care sa dea senzatia de placut. Un lucru, insa, as vrea sa notez: spuma e reala, nu e doar un placebo. Asa sa fie si cuvintele spumoase si placute pe care le aplicam unei persoane inainte de a-i da cu reprosul: reale, izvorate dintr-o inima sincera si neprefacuta. Doar asa vom inlatura (in foarte multe cazuri) efectul negativ al reprosului adus.

"E mereu mai usor sa ascultam un lucru neplacut dupa ce am primit o lauda pentru calitatile noastre" sau pentru rezultatele pe care le avem, este de parere Dale Carnegie.

Sa incercam, sa probam si daca este bun sfatul, atunci sa asimilam purtarea intre deprinderile noastre.

Aplicatie:

Pentru o intelegere mai clara si mai profunda, as face o demonstratie; sau o poti face chiar tu acasa. Incearca inlaturarea unei portiuni de par de pe mana cu o lama de ras. Vezi ce ramane in urma si cum se comporta in timp. Pe cealalta mana, incearca acelasi lucru, cu spuma de ras aplicata intai. Observa singur diferentele si aminteste-ti-le data viitoare cand ai de facut un repros.

O alta metoda este sa te gandesti cum iti place tie sa primesti reprosuri si sa ai grija ca ce tie nu-ti place, altuia sa nu-i faci.

Spor!

PUTETI FI PESTE MEDIE

Dar ce este totusi „media”? Cineva a definit acest cuvant astfel: “ <<Mediu>> desemneaza nivelul maxim al calitatii inferioare si nivelul minim al calitatii superioare.”

Nu m-am gandit niciodata la o astfel de imagine. Este intr-adevar foarte sugestiva definitia de mai sus. Maxwell ne indeamna pe toti sa ne valorificam la maximum potentialul cu care ne-a inzestrat Creatorul nostru. In acest fel, il slavim pe Domnul si ne ridicam deasupra mediocritatii.

Tot Maxwell ne ofera si cateva principii, care ne vor ajuta sa depasim conditia omului obisnuit. Acestea sunt:

1. Avem nevoie de mai multa hotarare decat un om obisnuit

Ralph Waldo Emerson a spus :”Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu 10 minute”. Probabil ne intrebam cu totii la un moment dat, de ce unii au succes si altii nu? Ei bine, in multe lucrari de referinta apare ideea conform careia oamenii de succes detin cateva atribute care ii conduc sigur catre succes. Unele dintre aceste atribute despre care vorbim sunt si hotararea si perseverenta. Incearca! Esueaza! Incearca din nou! Cel mai bine invatam din propriile greseli. Si o lectie buna este atunci cand incercam, esuam, incercam din nou printr-o alta metoda, esuam, etc. Da, de acord, este bine sa invatam si din greselile altora – cu siguranta nu vom avea noi timp sa le facem pe toate!

2. Avem nevoie de mai multa credinta decat un om oarecare

“Lumea noastra este dominata de tristete, confuzie si suferinta” (John Maxwell). Avem nevoie sa avem credinta in Dumnezeu putin mai mult decat media. In acest fel, cu ajutorul Sau, cu siguranta se va ridica deasupra multimii.

3. Trebuie sa dam dovada de mai multa dragoste decat un om oarecare

Exista foarte multi oameni singuri printre noi si chiar si noi ne simtim adesea singuri, desi suntem inconjurati de multi oameni. Avem nevoie sa iubim, sa fim iubiti si sa ne simtim iubiti. Cantam despre dragoste, auzim pretutindeni despre aceasta, o citim, o...iubim! Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? “Dragostea are maini prin care sa ii ajute pe altii. Are picioare pentru a alerga catre cei saraci si nevoiasi. Are ochi pentru a vedea suferintele lumii. Are buze pentru a-i incuraja pe cei care dispera” (John Maxwell)

Putem spune ca mediocritatea apare in fiecare aspect al vietii. O persoana mediocra nu va incerca niciodata sa avanseze pe o pozitie superioara la locul de munca fiindca nu a luat hotararea sa isi doreasca o pozitie mai buna, nu are credinta in el insusi ca poate face fata unor noi sarcini si responsabilitati si nu are dragoste pentru ceea face astfel incat sa isi faca mai bine munca.

Va las pe voi sa scrieti, in sectiunea de comentarii, cum veteti mediocritatea manifestandu-se in viata personala?

P. S. Ii multumesc Elizei, colega mea de birou, care ma inspira si ma ajuta sa devansez mediocritatea de fiecare data cand ii cer un sfat, o parere, o vorba buna! Multumesc Eliza Paun!

Reactiile oamenilor sunt pe masura credintei lor

“Oamenii se cunosc nu dupa cum

actioneaza atunci cand detin controlul,

ci dupa cum reactioneaza atunci cand

lucrurile sunt in afara controlului lor.”

(John Maxwell)

“Eu cum reactionez la critica?” E probabil o intrebare pe care multi dintre noi ne-o adresam si ne dorim sa avem un raspuns. Cei care afla primii raspunsul la aceasta intrebare, insa, nu suntem noi insine, ci sunt cei din jurul nostru, care … ne critica!

Fraza de mai sus, rostita de John Maxwell, nici nu putea sa ilustreze mai bine aceasta situatie. Ideea este tocmai aceasta: sa reusim sa ne stapanim impulsurile, iesirile nervoase sau orice alt comportament nedorit in momentul in care suntem criticati pe nepusa masa, si nu atunci cand ne asteptam sa primim o critica.

E evident! Nimanui nu ii face placere sa fie criticat. Tine de fiecare in parte insa modalitatea in care reactioneaza la critica, daca doreste sa o priveasca ca fiind o critica constructiva sau ca pe o critica malitioasa. Totusi, e universal acceptat: “cand eu te critic pe tine, fenomenul este constructiv; invers, cand tu ma critici pe mine, fenomenul e distructiv.”

Eu am incredere in critica constructiva, adica in cea care vine din partea unor persoane importante pentru mine, pe care le apreciez, le admir sau pe care le consider modele de urmat in viata. De asemenea, privesc tot ca si critici constructive cele venite din partea persoanelor despre care stiu ca tin la mine.

Nu este deloc usor sa ne autoeducam pentru a reactiona constructiv la critici, insa un lucru este cert: “indiferent ca remarcile critice sunt nedrepte sau perfect indreptatite, persoana vizata de acestea isi arata adevaratul caracter prin felul in care raspunde la ele”

Dar tu? Cum reactionezi la critica?

Te invit sa discutam despre acest subiect in rubrica de comentarii!

Toate bune!

Intelegand oamenii

Bine te-am regasit, fidel cititor!

Sper din toata inima ca toate articolele scrise din tastatura mea sa iti fi prins bine, sa le fi pus la incercare. Pentru ca asa dovedim ceva ca fiind autentic, adecvat, real: prin testare.

Te-am incurajat intotdeauna sa impartasesti cu noi experientele in care ai urmat practic un sfat de la Dale Carnegie. Si din acest motiv, astazi voi impartasi eu ceva ce am testat si s-a dovedit a fi asa cum spun Secretele succesului.

Am avut intr-o zi de cumparat flori, pentru o doamna draga pe care doream sa o vizitez. Am iesit de la serviciu si am traversat strada, catre piata de flori. Acolo am inceput sa fiu asaltata de prima femeie care vindea flori. Am intrebat de preturi si am spus ca merg sa vad si la celelalte doua. Fiecare a incercat sa ma atraga, insa am ales-o pe cea din mijloc – pentru ca mi-a vorbit bland si calm. Cand i-am spus ce sa imi dea, m-a chemat "inauntru" – in spatele galetilor cu flori, unde avea o masa de lucru si unelte pentru a face buchetele. Ma uitam la ea in timp ce facea buchetul si i-am spus: "Ce mare lucru este sa stii sa aranjezi florile pentru un buchet. Ce diferenta intre a le lua pur si simplu si a le aranja frumos." Un comentariu simplu, pe care l-am facut in urma observatiei transformarii imaginii florilor. Dupa un minut, mi-a spus: "Du-te si ia-ti de acolo din fata si niste zambile. Am vazut ca te-ai uitat la ele. Mi-ai facut vanzare, m-ai laudat, esti draguta - du-te si ia-ti un buchetel de acolo din fata." A fost un moment in care am constientizat concret puterea cuvintelor si, specific, puterea aprecierii. Cum ne tot spunea Dale Carnegie? "Lauda, apreciaza, incurajeaza."

Iar puterea lectiei de astazi am experiementat-o deja, in unele aspecte.

Despre ce este vorba?

Are legatura si cu lectia trecuta, cu a te gandi la celalalt, la ce isi doreste, la motivele pentru care ar face un anumit lucru. De astazi suntem chemati la a ne gandi cum ne-am simti daca am fi in locul celuilalt: "Nu te condamn absolut deloc pentru ca simti ceea ce simti. Daca as fi in locul tau, m-as simti, fara indoiala, la fel."

Ideea este sa amanam o reactie "la cald", sa dormim o noapte inainte de a scrie o scrisoare si sa ne gandim la experientele, situatia, mediul de viata pe care l-a avut o persoana, inainte de a ii "spune cateva". Sa luam seama la ce inseamna lucrurile pentru acea persoana si sa incercam sa o intelegem. As merge chiar mai departe: Nu reusesc sa inteleg motivele pentru care o persoana actioneaza/ reactioneaza intr-un anumit fel? Cred ca s-ar simti cu adevarat apreciata si ar sti ca eu caut sa o inteleg, daca o abordez cu blandete si o intreb asupra lucrurilor pe care nu le inteleg.

Secretul este sa manifestam intelegere fata de ideile si dorintele celeilalte persoane.

Gata? Start!

Un sfarsit de saptamana primavaratic!

Putin imi pasa

De cate ori ai fost socat de vestea ca o cunostinta a facut o fapta nesabuita, fiindca nu gasea o modalitate de a-si rezolva problemele?

“De ce ar fi facut una ca asta? Nu <<parea>> sa aiba niciun motiv pentru care sa o faca!”

Da, aceste cuvinte sunt de cele mai multe ori soptite in multimea care s-a adunat pentru a vedea tragedia.

Un moment similar relateaza si John Maxwell, rememorand o noapte petrecuta intr-un hotel din Chicago, cand a fost trezit de bataile in usa ale politiei care cauta o tanara doamna care amenintase ca se va sinucide. Urmatoarele 45 de minute le-a petrecut ascultand lamentarile sarmanei femei “Va rog, lasati-ma sa mor! Lasati-ma-n pace! Nu-i pasa nimanui de mine! Nu ma iubeste nimeni!”

Intr-o vreme in care nimeni nu mai are timp, nici macar pentru micile bucurii personale, este dificil sa ceri din partea celorlalti putina intelegere, putina afectiune, putin TIMP!

Fiecare dintre noi este preocupat de propria persoana, si suntem atat de zgarciti cu impartasirea timpului, atentiei si dragostei. Eu personal vad de cele mai multe ori actiunile mele ca pe un bumerang: ceea ce fac acum, se va intoacre, intr-un fel sau altul inapoi, indiferent daca este o fapta de bine sau nu.

Trebuie sa apreciem onest persoanele din jurul nostru! Sa studiem indelung punctele lor forte, sa ii complimentam sincer si sa le punem in valoare calitatile. De foarte multe ori functioneaza, iar rezultatele sunt prilej de bucurie si fericire pentru ambele parti! Incurajarile noastre pot pastra o stare de bine sau o pot creste. Lipsa lor, cu siguranta, in timp, are un efect distrugator.

“Daca vreau sa-i arat lumii ca imi pasa foarte mult, trebuie sa deschid ochii si sa caut cu privirea dupa oamenii care sufera.” (John Maxwell)

Cu bine!

Cine se mai gandeste?

Cred ca lectia de astazi tine foarte mult de caracter. Si cred ca multe din lectiile cartii Secretele Succesului au, in ultima instanta, legatura cu caracterul.

De exemplu, astazi, trasatura de caracter de la care pleaca totul este altruismul vs. egoismul.

Cat de mult ne gandim si la altii in actiunile noastre? Cat de mult ne gandim la ce isi doresc ei, la ce au ei nevoie? Cat de mult le luam in considerare motivatiile, dorintele, aspiratiile?

Dale Carnegie noteaza faptul ca exista un motiv pentru care cealalta persoana gandeste si actioneaza in felul in care o face. Si mizeaza pe faptul ca daca stim acel motiv, vom reusi sa descifram actiunile si gandirea acelei persoane. Aici intervine si empatia – a ne pune in papucii celuilalt, a ne gandi: de ce umbla asa, de ce se stramba asa, de ce calca stramb?

In acest fel, vom ajunge sa avem anumite presupuneri legate de motivatiile sau actiunile celuilalt si nu ne vom mai supara sau vom avea reactii diferite, spre polul pozitiv, atunci cand va fi cazul: “Devenind interesati de cauza, e mai putin probabil sa ne displaca efectul.” - Dale Carnegie

Autorul Kenneth M. Goode, in cartea How to turn people into gold, scrie: “Succesul in relatiile cu oamenii depinde de o intelegere atenta a punctului de vedere al celeilalte persoane.”

In acelasi ton, Gerald Nirenberg, in cartea Getting Through to People, spune: “Atitudinea de cooperare in conversatii este obtinuta atunci cand demonstrezi ca tii cont de ideile si sentimentele celeilalte persoane la fel ca de ale tale.”

Si capitolele anterioare din Secretele Succesului canta pe aceeasi voce: Fii interesat de oameni, asculta-i, incurajeaza-i sa isi exprime ideile, pentru ca sa stii cum sa introduci in subiect si propunerile tale.

Pretul este timp si energie, creativitate, interes, iar rezultatul este calitate: in discutii, in propuneri, in oferte, in relatii, in familie, in clasa, in companie, in societate.

“Inainte de a cere ceva de la cineva, gandeste-te: De ce ar vrea sa faca acest lucru?”, intreaba Dale Carnegie.

Nu de putine ori, pur si simplu, vorbim fara sa gandim. Insa suntem chemati la mai mult decat “a gandi” si anume la “a ne gandi”, ceea ce presupune reflectie, meditatie, analiza.

Acord concluzia domnului Dean Donham, de la Scoala de Afaceri Harvard:

“Prefer sa ma plimb doua ore pe trotuarul din fata biroului cuiva inaintea unui interviu, decat sa intru in acel birou fara sa am habar ce urmeaza sa spun si fara sa am idee despre raspunsurile probabile pe care mi le va da persoana respectiva, in functie de ceea ce stiu ca o intereseaza si o motiveaza.”

Pentru ca, de cele mai multe ori, este inutil si pagubos a (te) gandi dupa ce deja ai vorbit sau ai actionat intr-un fel negandit.

Eu ma gandesc? Tu te gandesti? El/ Ea se gandeste? Acestea sunt intrebarile.

Un sfarsit de saptamana pe ganduri iti doresc!