Esecurile constructive

Esecul constructiv... o idee din ce in ce mai des intalnita in cartile motivationale, in articolele de specialitate din domeniul psihologiei pozitive si o vorba adesea rostita de apropiatii nostri cand doresc sa ne incurajeze sa trecem peste un esec.

Fiecare dintre noi experimentam de-a lungul vietii esecuri si succese. Este importanta reactia noastra in urma acestora. Modul in care alegem sa trecem peste acestea – alegem sa fim tristi, dezamagiti, indurerati, sau sa tinem fruntea sus, sa invatam ceva din experienta avuta si sa transformam esecul in succes.

John maxwell ne ofera si cateva motive pentru care o infrangere poate fi, cu usurinta, transformata intr-o treapta noua pe scara succesului. Iata care sunt acestea:

1. O incercare ce ne face sa perseveram si mai mult nu poate fi numita esec - „Linia de demarcatie intre esec si succes e atat de slaba, incat abia ne dam seama cand o trecem” . In cadrul articolelor pe care le-am tratat pana acum, apare constant ideea de perseverenta, urmarea scopului stabilit, de a nu ne da batuti dupa prima infrangere. Barierele apar doar atunci cand ni le impunem noi, cand renuntam de fapt la telul nostru. O poveste draguta pe care o relateaza Maxwell in sustinerea acestei idei este despre un magar, care a cazut intr-o fantana adanca. Stapanul sau, fiind convins ca magarul va sfarsi in acea fantana, s-a gandit ca decat sa lase biata creatura sa moara de foame, mai bine o ucide. Astfel, a inceput sa arunce cate o remorca de pamant in fantana. Magarul, dupa prima remorca de pamant care a fost aruncata peste el, s-a scuturat si a inceput sa isi faca cu copitele loc, urcandu-se deasupra pamantului. La fel a procedat si dupa a doua, a treia si a patra remorca de pamant, ajungand intr-un final la gura fantanii. Ideea principala pe care o putem desprinde din aceasta poveste este aceea ca obstacolul initial, care ar fi putut demoraliza la prima vedere, a fost cel care l-a scapat pe magarus de la pieire.
2. O incercare ce ne face sa vedem unde am gresit si sa tragem invatamintele de rigoare nu poate fi numita esec – acest principiu cred ca s-a transmis din generatie in generatie. Ideal ar fi ca intr-adevar sa ne putem concentra mereu asupra acestui principiu, iar data viitoare cand ne confruntam cu o problema similara sa procedam in asa fel incat reactia noastra sa ne conduca negresit spre victorie.
3. O incercare prin care ne descoperim adevaratul sine nu poate fi numita esec – sunt situatii in care esuam. Suntem tristi, demoralizati si ne simtim lipsiti de sansa. Totusi, vine o vreme cand ajungem la concluzia ca acea experienta pe care am catalogat-o drept insucces, ne conduce catre o conjunctura care ne ajuta sa ne descoperim pe noi insine, sa ne dam seama ca fara a fi trecut prin experienta anterioara, nu am fi ajuns unde suntem acum. Si da, acea experienta ne-a ajutat sa fim ceea ce suntem azi.
4. O incercare ce ne face sa fim mai disciplinati nu poate fi numita esec – incercarile prin care trecem ne formeaza ca om. Suntem o suma de experiente fericite si nefericite prin care am trecut, iar daca acestea „ne clarifica scopurile, ne purifica sufletele si ne fac mai sensibili la valori superioare si mai intelegatori fata de cei nefericiti, atunci putem spune ca am izbavit.” (J. Maxwell)
   
   
   
   
   

De cadeti de noua ori, ridicati-va de zece!

Ce inseamna sa treci printr-un „esec”? Ce inseamna sa ai „succes”?

Multe voci spun ca diferenta dintre succes si esec consta in forta de a continua, de a merge mai departe.

Multi dintre noi ne lasam doborati de o lovitura, de un obstacol.

„Viata se aseamana destul de mult cu stradania unui bebelus de-a invata sa mearga”

John Maxwell

Ne bucuram de succes si stim cu totii sa facem acest lucru – sa trecem printr-un succes. Dar cum procedam in momentul in care intalnim un obstacol? In momentul in care ni se scufunda corabiile?

Exact reactia noastra intr-o asemenea situatie este cea care face diferenta dintre oamenii de succes si cei care se lasa prada esecului.

Unul dintre colegii de care isi aminteste Maxwell cu drag spunea „Nu sunt niciodata jos! Fie sunt in picioare, fie ma ridic!”. Este un exemplu bun, demn de luat in considerare.

Am deschis numeroase carti si am privit si mai multe filme, care prezentau intr-o maniera foarte atractiva drumul catre succes, reteta succesului, secretul care sta in spatele reusitei. Din fiecare am avut cate ceva de invatat.

Am gandit acest articol in asa maniera incat aceasta sa nu fie inca o reteta pentru succes, ci mai mult un sfat, pe care si eu insami sa il urmez. Eu sunt acum la inceput de drum, adun informatii, le structurez, le selectez, retin ceea ce consider ca ma va ajuta si inlatur informatiile nefolositoare. Fiindca am contact cu oameni care studiaza carti de dezvoltare personala si eu insami citesc cu placere astfel de carti, mi-am propus sa nu las aceste lucrari sa ma transforme total, ci sa folosesc din fiecare carte/ experienta ceea ce consider ca se potriveste structurii mele de personalitate. Sa integrez toate aceste informatii, sa ma modelez si sa devin persoana care imi doresc sa fiu – o persoana mai buna, echilibrata, de succes.

Va las sa reflectati la un citat al lui John Maxwell, pe care l-am scris pe un sticknote si l-am lipit la vedere ;)

„Nu uitati: esecul NU consta in cadere. Esecul apare atunci cand ne lasam demoralizati de cadere, cand aceasta pune stapanire pe viata noastra!”

Va salut cu drag, Ioana Hodos

Vorbiti despre lucruri ca si cum ar fi realizabile!

In general, in momentul in care dorim sa punem accentul pe sinceritate sau sa recunoastem ceva si sa avem parte de credibilitate in fata ascultatorilor nostri, utilizam sintagma „a spune lucrurilor pe nume”.

Dar ce inseamna, de fapt, sa spunem lucrurilor pe nume? Utilizam foarte des aceasta expresie. Spunem lucrurilor pe nume cand vrem sa accentuam ceva, spunem lucrurilor pe nume atunci cand vrem sa inspiram incredere; spunem lucrurilor pe nume atunci cand consideram ca realitatea cea...reala este cea pe care o vedem noi.

Totusi...ce s-ar intampla daca, in loc sa spunem lucrurilor pe nume, am incepe sa vorbim despre lucruri ca si cum ar fi realizabile?

In acest capitol 11, John Maxwell ne indeamna sa le intindem o mana de ajutor persoanelor care se afla in deznadejde sau coplesite de probleme si sa ii incurajam sa se ridice deasupra circumstantelor de moment.

De asemenea, este esential ca prin intrebarile noastre, sa ii ajutam pe oameni sa vada lucrurile mai clar. De multe ori, ne aflam in imposibilitatea de „a vedea padurea din cauza copacilor”. In aceste momente, noi devenim sclavii propriei situatii, nemaiputand sa vedem solutiile la care putem apela. Trebuie mereu sa avem in minte jumatatea plina a paharului, partea pozitiva a situatiei.

Oamenii trebuie sa creada in visul lor! Rebuie sa creada in fortele proprii! Trebuie sa creada ca POT! Fiecare dintre noi trebuie sa avem un vis, un scop, un obiectiv pentru care sa merite sa ne trezim dimineata, sa muncim pana cand obosim si apoi sa o luam de la capat. Fara un obiectiv suntem ca o frunza purtata de vant.

Multi dintre noi avem nevoie ca altcineva sa ne indrume, sa ne sprijine, pentru a ne valorifica propriul potential. Avem nevoie sa ni se arate, permanent, ca suntem de incredere, ca ceilalti au increere in noi, ca putem!

Noi si doar noi putem schimba ceva in societatea actuala. Noi, oamenii care traim in aceasta societate, prin interactiunea cu semenii nostri.

Va invit, dragii mei, sa reflectati la cele scrise mai sus, iar daca sunteti de acord cu mine, sa imi scrieti.

Bineinteles, in cazul in care aveti o alta opinie, va invit sa imi scrieti la rubrica de comentarii, pentru a le comenta impreuna!

Toate bune!

Va salut cu drag,

Ioana Hodos

Priviti lucrurile ca realizabile!

Bun gasit dragi prieteni!

De multe ori se spune ca noi singuri suntem cei care ne punem piedici in realizarea visului nostru, prin simplul fapt ca nu auto-limitam.

Fiind absolventa de Psihologie, m-am luptat cu mine insami la inceput, pana cand am reusit sa accept aceasta idee (si, intre noi fie vorba, nici pana acum nu am reusit sa o accept pe deplin), si anume, ideea conform careia, daca nu reusim un lucru, singurii care poarta vina pentru aceasta suntem noi insisi.

John Maxwell vorbeste in acest capitol despre “vederea mentala” ca atribut imperios necesar intre toate celelalte calitati ale unui bun lider. Lumea spune: “Trebuie sa vad ca sa cred”, in timp ce liderul spune: “Trebuie sa cred ca sa vad”. Liderii privesc in perspectiva, “vad putin mai departe, putin mai clar decat cei din jurul lor.”

Autorul isi aminteste cu claritate momentul asasinarii lui Robert Kennedy, in anul 1968, cand i-a ramas intiparit in memorie unul din citatele acestuia, preluat de la George Bernard Shaw: “Unii oameni iau seama la lucruri deja existente si se intreaba <<de ce?>>. Eu visez la lucruri ce n-au existat niciodata si-mi spun <<de ce nu?>>” Aceasta afirmatie ilustreaza cel mai bine mentalitatea specifica liderului.

“Cei care-i urmeaza pe lideri vad truda pe care trebuie s-o indure, pentru a urca pe muntele succesului. Liderii intrevad succesul pe care-l vor avea dupa ce vor fi strabatut piscul muncii sarguincioase” (John Maxwell)

Oamenii obisnuiti se concentreaza asupra problemelor, se auto-compatimesc si uita scopul pe care il au: acela de a gasi solutia. Liderii, in schimb, vad potentialul in orice situatie.

Avantajul este ca aceasta “vedere mentala” se poate corecta. Este adevarat, nu este la fel de simplu ca vederea fizica, care se corecteaza cu ajutorul unor lentile pe care specialistul le recomanda in functie de gravitatea afectiunii. Este putin mai dificila aceasta “procedura”, insa cu putin efort, vointa si disponibilitatea de a avea mintea deschisa, putem face orice!

John Maxwell ne propune la sfarsitul acestui capitol un mic test pentru a verifica starea vederii noastre mentale. Va invit sa il faceti fiecare dintre dumneavoastra si sa lucrati asupra acestui aspect. Cu siguranta nu toti vom fi lideri, insa aceste calitati ne ajuta foarte mult si in viata de zi cu zi, cand avem de luat decizii importante, in discutiile cu prietenii, cu colegii, in viata profesionala.

Va invit sa faceti acest exercitiu si, in cazul in care decideti ca doriti sa remediati problema “vederii mentale” (in cazul in care aceasta exista), va marturisesc ca si noi, aici, la Job Connect facem acest lucru, iar daca aveti nevoie de sprijin suntem aici pentru dumneavoastra!

Exercitiul propus:

1. Cand aud o idee pentru prima oara, intrevad un oarecare potential in ea?
   (a) in general, da; (b) numai uneori; (c) rareori.
   
   
2. De regula, eu le impartasesc altora idei noi, sau ei mie?
   (a) in majoritatea timpului, eu sunt cel care impartaseste idei noi; (b) impartasesc si-mi sunt impartasite idei in egala masura; (c) in general, ceilalti imi impartasesc mie idei.
   
   
3. Cum gandesc atunci cand sunt incadrat unui grup si apare o problema noua ce necesita luarea unei decizii?
   (a) ma supun hotararii celorlalti; (b) ma bucur ca nu trebuie sa iau o decizie de unul singur; (c) simt ca e datoria mea sa-i incurajez pe ceilalti sa ia o decizie responsabila.
   
   
4. Cum vad viata, in general?
   (a) grea; (b) plina de provocari; (c) si buna, si rea, in functie de circumstante.
   
   
5. Cum reactionez atunci cand trebuie sa-mi asum o responsabilitate?
   (a) iau situatia ca atare; (b) o pun pe umerii altcuiva; (c) resping situatia.

Daca sunteti un lider si suferiti de “prezbitism mental” (vedere buna la distanta), raspunsurile dumneavoastra vor fi, probabil, 1. (a), 2. (b), 3. (a), 4. (c), 5. (b).

Daca suferiti de “miopie mentala” (vedere mentala ingusta), probabil ca raspunsurile dumneavoastra au fost: 1. (c), 2. (c), 3. (b), 4. (a), 5. (c).

Sa aveti o saptamana minunata!

PUTETI FI PESTE MEDIE

Dar ce este totusi „media”? Cineva a definit acest cuvant astfel: “ <<Mediu>> desemneaza nivelul maxim al calitatii inferioare si nivelul minim al calitatii superioare.”

Nu m-am gandit niciodata la o astfel de imagine. Este intr-adevar foarte sugestiva definitia de mai sus. Maxwell ne indeamna pe toti sa ne valorificam la maximum potentialul cu care ne-a inzestrat Creatorul nostru. In acest fel, il slavim pe Domnul si ne ridicam deasupra mediocritatii.

Tot Maxwell ne ofera si cateva principii, care ne vor ajuta sa depasim conditia omului obisnuit. Acestea sunt:

1. Avem nevoie de mai multa hotarare decat un om obisnuit

Ralph Waldo Emerson a spus :”Un erou nu este diferit fata de un om normal, numai ca este mai curajos cu 10 minute”. Probabil ne intrebam cu totii la un moment dat, de ce unii au succes si altii nu? Ei bine, in multe lucrari de referinta apare ideea conform careia oamenii de succes detin cateva atribute care ii conduc sigur catre succes. Unele dintre aceste atribute despre care vorbim sunt si hotararea si perseverenta. Incearca! Esueaza! Incearca din nou! Cel mai bine invatam din propriile greseli. Si o lectie buna este atunci cand incercam, esuam, incercam din nou printr-o alta metoda, esuam, etc. Da, de acord, este bine sa invatam si din greselile altora – cu siguranta nu vom avea noi timp sa le facem pe toate!

2. Avem nevoie de mai multa credinta decat un om oarecare

“Lumea noastra este dominata de tristete, confuzie si suferinta” (John Maxwell). Avem nevoie sa avem credinta in Dumnezeu putin mai mult decat media. In acest fel, cu ajutorul Sau, cu siguranta se va ridica deasupra multimii.

3. Trebuie sa dam dovada de mai multa dragoste decat un om oarecare

Exista foarte multi oameni singuri printre noi si chiar si noi ne simtim adesea singuri, desi suntem inconjurati de multi oameni. Avem nevoie sa iubim, sa fim iubiti si sa ne simtim iubiti. Cantam despre dragoste, auzim pretutindeni despre aceasta, o citim, o...iubim! Dar ce inseamna cu adevarat dragostea? “Dragostea are maini prin care sa ii ajute pe altii. Are picioare pentru a alerga catre cei saraci si nevoiasi. Are ochi pentru a vedea suferintele lumii. Are buze pentru a-i incuraja pe cei care dispera” (John Maxwell)

Putem spune ca mediocritatea apare in fiecare aspect al vietii. O persoana mediocra nu va incerca niciodata sa avanseze pe o pozitie superioara la locul de munca fiindca nu a luat hotararea sa isi doreasca o pozitie mai buna, nu are credinta in el insusi ca poate face fata unor noi sarcini si responsabilitati si nu are dragoste pentru ceea face astfel incat sa isi faca mai bine munca.

Va las pe voi sa scrieti, in sectiunea de comentarii, cum veteti mediocritatea manifestandu-se in viata personala?

P. S. Ii multumesc Elizei, colega mea de birou, care ma inspira si ma ajuta sa devansez mediocritatea de fiecare data cand ii cer un sfat, o parere, o vorba buna! Multumesc Eliza Paun!

Da, puteti!

“De multe ori, oamenii nu reusesc sa se implice in munca lor si nu sunt in stare nici sa le acorde ajutor altora; si nu pentru ca le-ar lipsi abilitatea sau disponibilitatea de a face aceste lucruri, ci pentru ca n-au destula incredere in ei si nu sunt siguri ca le pot face.”

John Maxwell

Multi dintre noi consideram ca problemele noastre sunt atat de incalcite, incat sunt imposibil de depasit. Cum spunea si Jeff Keller in Atitudinea este totul!, tine de atitudinea noastra sa rezolvam problemele cu care ne confruntam. Dupa mine, o atitudine pozitiva, de tipul “Da, pot!” solutioneaza in proportie de 50% problema. Daca ne setam mintea sa vada doar partea plina a paharului, vom putea observa cu o mai mare usurinta calea catre rezolvarea problemelor.

Bineinteles, la inceput este dificil, insa cu timpul, prin exercitiu, vom deveni experti in a vedea partea plina a paharului. De asemenea, tot acest proces este mult mai simplu daca avem deja langa noi sa ne indrume o persoana care a trcut printr-un astfel de proces.

John Maxwell ne da un exemplu in cartea sa – Meditati! . Aflat intr-o benzinarie, a observat o doamna intr-o masina blocata in parcare de catre un autobuz. Doamna respectiva era din cale afara de furioasa si neputincioasa. Privind cu atentie situatia, si-a dat seama ca doamna putea sa iasa din parcare, fiind ghidata de altcineva. I-a propus aceasta modalitate si, cu multe incurajari si fiind ghidata, a reusit cu usurinta sa paraseasca parcarea in care fusese blocata si din care nu credea ca va iesi pana cand nu va veni soferul autobuzului sa ii elibereze calea.

Mi s-a intamplat si mie si sunt convinsa ca si dumneavoastra, sa intampinati o problema careia nu credeati ca ii veti gasi vreodata rezolvarea in momentele acelea critice. Povestind unei cunostinte problema pe care o aveati, aceasta s-a grabit sa va ofere cateva solutii, dintre care dumneavoastra sa o alegeti pe cea potrivita. Aceasta situatie eu o cunosc sub denumirea de “gandire la rece”. Cealalta persoana s-a detasat de trairea aceea intensa emotionala pe care o simteati dumneavoastra si a reusit sa priveasca situatia din mai multe perspective, observand cu usurinta cai de solutionare a ei.

Cu putin exercitiu, vointa si, cel mai important, constientizarea acestei stari, vom ajunge sa experimentam “gandirea la rece”.

Bineinteles, la inceput este dificil, insa cu timpul va deveni o deprindere de care nu ne vom putea lipsi si care cu siguranta va fi apreciata atat pe plan personal, cat si profesional.

Se spune ca aceasta abilitate este detinuta de marii lideri. John Maxwell declara: “Una dintre bucuriile mele extraordinare, ca lider, e ca am privilegiul sa-i ajut pe oameni sa capete incredere in fortele proprii. […] e o provocare sa-i ajut sa-si consolideze increderea in ei si sa-i fac, asadar, sa scape de incertitudini cu privire la cine stie ce problema ori sa gandeasca pozitiv referitor la solutionarea ei”.

Pentru inceput, a raspunde la intrebarile de mai jos si a urma indicatiile care urmeaza este un bun exercitiu in a ne creste increderea in noi insine, reprezentand un prim pas pentru schimbare!

• Ce obstacole mari va frustreaza si va fac sa credeti ca scopurile dumneavoastra sunt imposibil de atins?
• Ce ganduri negative va submineaza visurile sau va fac sa renuntati la ele?

Oricare ar fi acestea, faceti-va putin timp si meditati la urmatoarea afirmatie:

“omul de succes strange apa rece care-a fost turnata peste planurile lui, o incalzeste cu entuziasmul sau si scoate la iveala aburii care-l vor face sa inainteze.” (John Maxwell)

Pe curand!

Ce atata treaba? Mai si odihniti-va!

E o zi minunata astazi! “Ziua buna se cunoaste de dimineata” spune un proverb – si ii acord toate creditele!

Astazi, pe langa faptul ca este o zi insorita de primavara, calduroasa si plina de pomi infloriti, este sarbatoare! Pe aceasta cale, echipa Job Connect ureaza multa sanatate si zile pline de biruinta, asemeni Sfantului pe care il serbam astazi, Sfantul Gheorghe!

Tema pentru articolul de astazi este in ton cu atmosfera de sarbatoare. Fiecare dintre noi lucreaza zilnic, ca furnicutele, pentru a-si respecta datoriile, pentru a-si atinge scopurile, pentru a finaliza sarcinile, pentru a respecta termenele – limita. Desi, probabil multi dintre noi care au un astfel de program isi iubesc munca, iar ceea ce fac, fac cu drag, la sfarsitul zilei ne simtim precum povesteste Maxwell: “ma pomenesc ametit, de parc-atunci as fi coborat dintr-un carusel.” In astfel de momente, cu totii ar trebui sa ii urmam sfatul lui Don Seymour, prietenul misionar al lui Maxwell: “Ce atata treaba? Mai si odihneste-te!”. Intr-o astfel de zi, Maxwell s-a retras “la sute de kilometri de casa, intr-o camera de motel linistita, si am cu mine doar Biblia, inca doua carti, niste coli si un stilou. E o zi in care o sa diger calm Cuvantul lui Dumnezeu”

Avem nevoie de astfel de zile, in care sa nu avem nicio datorie pe cap, nicio problema de rezolvat, niciun telefon de primit, niciun sfat de dat, niciun termen-limita de respectat. O zi de reculegere.

Citind acest capitol din cartea lui Maxwell – Meditati! Teme de gandire pentru lideri, am fost in totalitate in consonanta cu ideile expuse. La scurt timp, am ascultat un filmulet, in care Norman Levine vorbea despre cat este de important sa iti traiesti fiecare zi de parca ar fi ultima. Astfel ca la sfarsitul zilei, cand te pui in pat, sa fii multumit de ceea ce ai realizat in ziua respectiva. Norman Levine declara, in acest filmulet, ca, timp de 50 de ani, a fost zi de zi la birou, in afara de zilele de concediu legal. Bineinteles, si dansul a avut zile mai neplacute, in care se trezea fara chef sau cu mici dureri, insa la scurt timp dupa ce se punea in picioare, ziua sa incepea la fel ca toate celelalte, ignorand lucrurile care produceau disconfort. Din nou de acord.

Eu personal, fiindca simt ca cele doua idei de mai sus cu care sunt de acord ca fiind usor contradictorii, cred ca imbinarea sfaturilor celor doi – Maxwell si Norman Levine - este cea mai buna cale de a rezolva acest “conflict de idei”. E important sa ne traim fiecare zi ca fiind ultima, sa ne respectam datoriile, termenele-limita si sa ne finalizam sarcinile, insa sa ne stabilim o zi in care sa fim noi cu noi insine, sa ne punem ordine in ganduri, sa ne reculegem si sa ne preocupam de reimprospatarea noastra spirituala.

Eu am de gand sa imi trec aceste lucruri pe un “to do list”!

Dar tu? Ce crezi despre aceste idei?

Putin imi pasa

De cate ori ai fost socat de vestea ca o cunostinta a facut o fapta nesabuita, fiindca nu gasea o modalitate de a-si rezolva problemele?

“De ce ar fi facut una ca asta? Nu <<parea>> sa aiba niciun motiv pentru care sa o faca!”

Da, aceste cuvinte sunt de cele mai multe ori soptite in multimea care s-a adunat pentru a vedea tragedia.

Un moment similar relateaza si John Maxwell, rememorand o noapte petrecuta intr-un hotel din Chicago, cand a fost trezit de bataile in usa ale politiei care cauta o tanara doamna care amenintase ca se va sinucide. Urmatoarele 45 de minute le-a petrecut ascultand lamentarile sarmanei femei “Va rog, lasati-ma sa mor! Lasati-ma-n pace! Nu-i pasa nimanui de mine! Nu ma iubeste nimeni!”

Intr-o vreme in care nimeni nu mai are timp, nici macar pentru micile bucurii personale, este dificil sa ceri din partea celorlalti putina intelegere, putina afectiune, putin TIMP!

Fiecare dintre noi este preocupat de propria persoana, si suntem atat de zgarciti cu impartasirea timpului, atentiei si dragostei. Eu personal vad de cele mai multe ori actiunile mele ca pe un bumerang: ceea ce fac acum, se va intoacre, intr-un fel sau altul inapoi, indiferent daca este o fapta de bine sau nu.

Trebuie sa apreciem onest persoanele din jurul nostru! Sa studiem indelung punctele lor forte, sa ii complimentam sincer si sa le punem in valoare calitatile. De foarte multe ori functioneaza, iar rezultatele sunt prilej de bucurie si fericire pentru ambele parti! Incurajarile noastre pot pastra o stare de bine sau o pot creste. Lipsa lor, cu siguranta, in timp, are un efect distrugator.

“Daca vreau sa-i arat lumii ca imi pasa foarte mult, trebuie sa deschid ochii si sa caut cu privirea dupa oamenii care sufera.” (John Maxwell)

Cu bine!

Cine a gaurit acoperisul?

Cel de-al doilea capitol din cartea lui John Maxwell incepe si se centreaza in jurul pildei biblice din Evanghelia dupa Marcu, cea in care Iisus, proaspat reintors la Capernaum, a fost inconjurat de oameni dornici sa il intalneasca. Patru barbati, care transportau pe o targa un prieten care avea un handicap fizic, vazand cata lume se adunase acolo, au urcat pe acoperis si au facut o gaura in el, pentru a-l cobori in camera pe prietenul lor, sa-l vada pe Iisus.

E un lucru extraordinar ceea ce au facut cei patru barbati pentru prietenul lor. “Ce fel de oameni ar face o gaura in acoperis?” e o intrebare pe care si-o adreseaza Maxwell si la care te invit, in sectiunea de comentarii, sa oferi exemple personale.

John Maxwell, analizand comportamentul celor patru barbati, a ajuns la concluzia ca acestia au fost manati de cateva caracteristici, precum:

1. Grija pentru ceilalti oameni

Cei patru barbati au fost altruisti. Ei s-au gandit la o modalitate prin care sa il ajute pe prietenul lor, fara a se ingrijora de modul in care vor fi perceputi sau de nevoia lor de a se infatisa in fata lui Iisus. Preocuparea sincera pentru o alta persoana, fara a cere ceva in schimb reprezinta cea mai inalta treapta a altruismului.

2. Spiritul de cooperare

Cooperarea dintre cei patru barbati este de-a dreptul uimitoare. Unul singur daca renunta, un capat al targii ramanea nesprijinit. Fiecare dintre ei a fost constient de importanta contributiei celuilalt. “Prima data, trebuie sa ne unim fortele, caci cooperarea ne va duce, in timp, la victorie.” Cu siguranta am avea foarte multe de castigat daca am constientiza cu totii ca avem nevoie unii de ceilalti pentru a reusi in ceea ce ne propunem, pentru a duce la indeplinire planurile stabilite cu minutiozitate.

3. Convingerea nestramutata ca Iisus detine toate raspunsurile

Convinsi ca Iisus si doar El il poate ajuta pe prietenul lor, cei patru prieteni au facut tot ce au putut, au dat dovada de hotarare si indrazneala pentru a face aceasta intalnire posibila. Ar fi putut la fel de usor sa renunte. Sa spuna ca este greu, imposibil sau sa fie descurajati de multimea care era adunata acolo. Dar nu! Ei NU S-AU DAT BATUTI!

4. Lamurirea prioritatilor

Ei aveau clar in minte stabilit scopul final: intalnirea prietenului lor cu Iisus. Astfel, neclintiti de la obiectivul lor, cei patru au gasit modalitatea de a face acest lucru posibil.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, de multe ori, un scop neclar sau neincrederea in forta obiectivului pe care vreau sa il duc la indeplinire ma impiedica sa obtin lucrurile pe care mi le doresc. In momentul in care imi stabilesc un scop si realizez ca este...”destul de maret”, in mintea mea incep sa apara ganduri de genul...”oare sunt capabila EU sa fac asta?” … ”poate totusi ar trebui sa ma mai gandesc” … “poate ca...”. De asemenea, apar concomitent si tot felul de scuze si piedici inchipuite care efectiv nu ma lasa sa vad calea care ma poate duce catre indeplinirea scopului meu, solutia sau, cum imi place mie sa ii spun, “Efectul <<Trink>>!”

Dragii mei, ma simt deja foarte apropiata de voi, cei care cititi acest blog si cu care imi dau intalnire in fiecare zi de marti. Va invit cu caldura sa va analizati pe voi insiva. Nu fiti exagerat de aspri, dar nici incredibil de bland cu voi. Priviti-va din afara. Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este constientizarea ei. Da, apoi urmeaza “the hard work” insa rezultatul MERITA acest efort!

Imbratisari si mult succes!

Pe curand!

Invitatie la meditatie

Zilele trecute am decis sa accept invitatia venita din partea lui John Maxwell, care ne indeamna la meditatie. Asadar, am luat in mana editia aniversara – 30 de ani de la prima aparitie a acestei carti si, ca pe fiecare carte scrisa de Maxwell, si pe aceasta am indragit-o inca de la primul contact. Asadar, dragi cititori care ati fost alaturi de mine in ultimul an, va invit si eu, la randul meu, sa acceptati invitatia de a medita impreuna, in fiecare zi de marti a saptamanii. 

Mentalitatea ne determina personalitatea – este afirmatia cu care isi incepe Maxwell introducerea in aceasta minunata carte. Exista o vorba care spune astfel: „Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca.” In toate cartile pe care le-am citit pana acum de dezvoltare personala si leadership am gasit subliniata aceasta idee, si anume aceea ca, daca iti doresti un lucru cu adevarat, toate eforturile si actiunile tale se vor canaliza, atat constient, cat si inconstient, inspre implinirea acestui scop.

Pentru a deveni un bun lider, este nevoie sa facem cateva schimbari la noi insine, iar piatra de temelie este modificarea mentalitatii. Si, deoarece venirea primaverii reprezinta o buna ocazie pentru a demara „curatenia de primavara” si in propriile ganduri, Maxwell ne propune trei aspecte pe care trebuie sa le avem in vedere:

1. In ce mediu vreti sa traiti?

„Fiecare dintre noi este produsul anturajului” (Maxwell) Imi amintesc si acum nenumaratele proverbe care abordeaza aceasta tema pe care mi le repetau parintii mei in copilarie: „Spune-mi cu cine te imprietenesti, ca sa iti spun cine esti” sau „Cine se aseamana se aduna”.

Da, mediul in care traim ne influenteaza puternic mentalitatea pe care o avem din acest motiv este important sa fim atenti la anturajul pe care ni-l cream, oamenii cu care interactionam permanent si activitatile zilnice, rutiniere.

2. Ce faceti in timpul liber?

„Modul in care va petreceti timpul liber influenteaza in mare masura modul in care ganditi” (Maxwell). Treuie sa ne asiguram ca timpul nostru liber este „cheltuit” cu cap, in mod valoros. Trebuie sa fim echilibrati, iar scopurile noastre sa fie cat se poate de clare.

3. Cine sunt cei mai apropiati prieteni ai dumneavoastra?

Oamenii cu care ne petrecem majoritatea timpului si pe care ii consideram prieteni isi pun foarte mult amprenta asupra noastra. Este de fapt un schimb reciproc – noi dam ceva de la noi si primimin schimb cate ceva de la ceilalti. Pentru a ne asigura ca ceea ce preluam de la ceilalti este de calitate, trebuie sa fim atenti la anturajul pe care ni-l formam.

Pentru a trage o concluzie, nu vad nimic mai potrivit decat motto-ul acestei carti:

„Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.” (Epistola catre Filipeni 4,8)

Toate bune!

CINCI STRATEGII PENTRU POTENTAREA STARILOR SUFLETESTI POZITIVE

Va salut!

Cu siguranta ca stiti cu totii faptul ca pentru ca starea noastra generala sa fie permanent una de bine, iar galetile sa ne ramana pline, trebuie sa ne facem un obicei din a umple galetile celor din jur.

Desi, probabil, multa lume cunoaste acest lucru sub aspect teoretic, cand vine vorba de practica, este posibil ca actiunile noastre sa lase de dorit.

Tocmai din acest motiv, Organizatia Gallup, analizand 4000 de raspunsuri deschise date in cursul interviurilor pe aceasta tema, a selectat si conturat cinci strategii pentru care obtinerea de rezultate are cel mai inalt grad de proabilitate.

Prima strategie: Evita golirea galetilor

In carte apare un exemplu relevant pentru aceasta prima strategie: „Asa cum ar trebui sa scapam de datorii inainte de a pune bani deoparte, tot asa ar trebui sa eliminam golirea galetilor inainte de a putea incepe sa le umplem pe ale persoanelor din jur.”

E un exemplu foarte bun. Ce folos daca, la inceputul unei conversatii facem cateva remarci negative, care golesc galeata interlocutorului nostru, iar apoi incercam sa „indulcim” situatia, ne comportam frumos, vorbim dragut si dorim ca persoanele din jurul nostru sa se simta bine? Evident, galeata partenerului nostru de conversatie se va umple mai greu in aceasta situatie.

Cea de-a doua strategie: Lauda ceea ce este bun

Acest subiect a fost indelung studiat si cercetat, ajungandu-se la concluzia ca accentul pe aspectele pozitive aduce rezultate mai rapide si mai consistente decat focalizarea pe rezultatele negative. Vorba proverbului...”Vorba dulce, mult aduce!”

Astfel, autorii ne provoaca sa realizam un mic calcul mintal: daca in fiecare zi fiecare dintre noi umple doua galeti, iar posesorii celor doua galeti umplu la randul lor alte cate doua galeti, samd., dupa numai zece zile, mai mult de o mie de galeti vor fi umplute.

Cea de-a treia strategie: Fa-ti prieteni foarte apropiati

„Relatiile de prietenie de profunzime conduc la o crestere semnificativa a multumirii in viata”, „Cine nu are prieteni, e un om sarac” - sunt doar doua exemple de vorbe din popor care sustin strategia propusa de cei doi autori. Relatiile puternice, de durata, s-au format cel mai probabil atunci cand de la bun inceput a existat o serie constanta de interactiuni pozitive. Evident, daca majoritatea interactiunilor pe care le avem sunt predominant negative, atunci sansele de a construi relatii de prietenie sunt practic nule.

Reputatul psiholog Ed Diener a declarat ca „Cei mai fericiti oameni au cultivat si continua sa cultive relatii sociale de inalta calitate”.

Cea de-a patra strategie: Ofera pe neasteptate

Exista studii care demonstreaza faptul ca micile atentii, cadouri, oferite pe neasteptate, au un impact mai semnificativ din punctul de vedere al umplerii galetii decat cadourile previzibile.

Un experiment realizat in cadrul unui magazin cu articole vestimentare de lux, in decursul caruia asociatii responsabili de domeniul vanzarilor le-au oferit cate un mic cadou clientilor despre care se stia ca fac mai rar cumparaturi in magazinul respectiv, a condus la cresterea cifrei de afaceri a lantului respectiv de magazine, transformand clientii ocazionali in clienti fideli.

Cea de-a cincea strategie: Inverseaza regula de aur

Inversand putin regula de aur ”Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”, noi am spus: „Fa-i altuia ceea ce ii place sa ii faci!”. Totusi, este esential sa se tina seama de un aspect: individualizarea este cheia succesului. Este foarte putin probabil ca lucrurile care sunt importante pentru cineva sa aiba o semnificatie la fel de mare pentru altcineva. O vorba de bine spusa la momentul potrivit, un compliment sau o lauda binemeritata cu siguranta vor aduce cateva picaturi in galeata celui de langa noi. Si aici, atentie, trebuie sa individualizam, fiindca linguseala este foarte scump taxata in momentul in care nu suntem sinceri.

La cat mai multe galeti pline, dragii mei!

O primavara minunata!

Pe curand!

A LUA TOTUL IN PLAN PERSONAL

Ma bucur de reintalnirea cu voi din fiecare saptamana care ma ajuta sa imi umplu galeata. Sper ca si pentru voi aceasta intalnire are acelasi efect si ma bucur daca se intampla acest lucru.

Citind Capitolul 5 din „How full is your bucket?” am realizat ca fiecare dintre noi este diferit in felul sau si datorita acestor diferente, fiecare din noi avem nevoie de metode individualizate de umplere a galetii. Un lucru ramane insa constant: modalitatea binevoitoare de a ne comporta unii cu ceilalti, mici acte de intr-ajutorare care, plasate la momentul si locul potrivit adauga inca o picatura in galeata noastra.

Este foarte interesant cum functioneaza lucrurile: ceea ce pe mine ma face fericita, imi ridica moralul si ma motiveaza, pe tine poate sa te irite, sa te descurajeze sau chiar sa te enerveze. Citeam de exemplu povestea lui Susan, care ocupa pozitia de directoae la compania la care lucreaza si Matt, un reprezentant stralucit al serviciului de relatii cu clientii. In momentul in care Susan a devenit manager de divizie in aceasta organizatie, ea si-a dat seama ca reusita sa va depinde de motivatia si succesul echipei pe care o conduce gandindu-se sa ii stimuleze pe acestia sa atinga un randament superior.

Deoarece inainte de a ocupa aceasta pozitie de manager Susan a facut si ea parte din randul reprezentantilor serviciului de relatii cu clientii, ea era foarte fericita si entuziasmata in momentul in care castiga premii importante sau distinctii. Iubea sa se ridice in picioare in sala plina de colegi, sa fie aplaudata si ovationata. Astfel, acum, cand depindea de ea sa recunoasca meritele celor mai buni membrii din echipa sa, s-a gandit ca cea mai buna modalitate de a face acest lucru este sa pregateasca o ceremonie de acordare a acestor premii cat mai fastuoasa.

Desi ceremonia a iesit exact cum planificase Susan, Matt a reactionat total opus fata de maniera la care se astepta aceasta. Vizibil iritat si nervos, acesta a declarat in fata tuturor ca nu are nevoie de acest premiu, adaugand ca “are deja o groaza de astfel de placi omagiale acasa, asa de multe ca nu mai avea unde sa le puna, prin urmare nu mai avea nevoie de inca una.” Cu siguranta, unii dintre colegii lui Matt care se aflau la momentul respectiv in sala ar fi fost extaziati sa primeasca o astfel de distinctie. Insa nu si Matt.

Aceasta a fost cu siguranta una dintre cele mai urate experiente din viata lui Susan. Pe langa faptul ca dezastrul respectiv daunase moralului colectivului din care facea parte si Matt, acum trebuia sa se gandeasca la o modalitate de a-i recastiga increderea lui Matt.

Individualizeaza, individualizeaza, individualizeaza

Primul pas pe care l-a facut Susan pentru a-si repara greseala a fost sa afle cat mai multe lucruri despre Matt, descoperind ca lucrul la care tinea Matt cel mai tare erau cele doua fete ale sale. Fata I se lumina in momentul in care vorbea despre ele. Astfel, anul urmator, Susan a contactat-o pe sotia lui Matt si a rugat-o sa le duca pe fete la cel mai bun studio foto din oras pentru a le face fetelor o fotografie de dimensiuni mai mari, fara a-i spune lui Matt nimic, evident.

In momentul decernarii distinctiilor, Susan a inceput ceremonia vorbind despre un om cu totul special. In discursul ei a avut grija sa insereze comentarii nu numai referitoare la cel mai bun angajat ci si la familistul care isi iubea copiii ca pe ochii din cap, la final dezvelind fotografia celor doua fetite ale lui Matt.

Vizibil emotional, Matt aproape a alergat spre scena si a imbratisat-o pe Susan, declarand ca o recompensa mai potrivita nu exista decat aceasta.

Ceea ce putem desprinde din aceasta intamplare este simplu: fiecare dintre noi isi umple galeata cu elemente care conteaza pentru el. Ceea ce este important pentru mine, poate fi lipsit de importanta pentru tine si viceversa.

Intr-o companie este exact la fel. Atat in relatiile dintre colegi (pe orizontala), cat si in relatiile ierarhice (pe verticala) trebuie sa se inteleaga faptul ca fiecare angajat este unic si valoros pentru companie prin contributia pe care acesta o aduce in organizatie. Atat abordarea trebuie sa fie individualizata, cat si sistemul de recompense.

Asadar dragi cititori, imi doresc ca prin articolul de astazi nu doar sa fi adaugat o picatura in galetile fiecaruia dintre voi, ci mai mult, vreau sa cred ca ati ramas cu o concluzie in urma acestei lecturi, indiferent daca sunteti angajat, angajator, student sau o persoana care citeste cu placere articolele postate in fiecare saptamana de catre membrii echipei Job Connect.

Au revoir! :)

Ai gresit? Recunoaste cu tarie!

Pe masura ce avansez cu lectura cartii lui Dale Carnegie "Secretele Succesului"- Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influent -, devin mai mult constienta decat pana acum de dorinta profunda a fiintei umane de a se simti importanta, in fata ei si in fata altor persoane.

In articolul trecut am scris despre trebuinta de a gasi modalitati diplomate si prietenoase de a le arata interlocutorilor nostri ca se insala asupra unui lucru.

In acest articol, este randul sa vorbim despre ce se intampla atunci cand chiar noi ne-am inselat, cand am gresit si am realizat acest lucru.

Si solutiile lui Carnegie au de-a face tot cu aceasta nevoie de stima de sine a fiecarei persoane si se refera la a recunoaste "repede si cu tarie" atunci cand ai gresit, cand anumite evenimente/ situatii sunt consecinte ale greselii tale.

Carnegie exemplifica acest lucru ilustrand o intamplare din viata sa si a cainelui sau, pe nume Rex, un buldog de rasa Boston, carora le placea sa se plimbe liberi printr-o anumita zona mai putin populata in apropiere de resedinta Carnegie. Povesteste cum a fost admonestat de un om al legii pentru ca Rex nu avea nici lesa, nici botnita. A fost iertat prima data, dar avertizat ca la a doua abatere va fi amendat. Pentru un timp autorul s-a supus, insa dragostea pentru caine si bucuria de a-l vedea jucandu-se si alergand liber au intrecut teama de pedeapsa in cazul neascultarii. Asa ca a doua intalnire cu omul legii a fost intr-un moment in care atat omul, cat si cainele alergau fericiti pe un deal putin populat. La vederea politistului venind calare, autorul a stiut ca nu mai are scapare. Insa, apropiindu-se de politist, i-a luat-o inainte, autoacuzandu-se si recunoscand ca nu are niciun drept de aparare, ca fapta lui este periculoasa, ca nu are nicio scuza. "Politistul, fiind om, a dorit sa se simta important, astfel atunci cand am inceput sa ma condamn singur, singura modalitate prin care isi putea hrani sentimentul importantei de sine era sa adopte atitudinea marinimoasa de a ierta."

Asa ca a scapat si de data aceasta de amenda.

Nu stiu despre tine, insa stiu ca au fost ocazii in viata mea cand m-am facut responsabila pentru anumite greseli si m-am "predat" celor care erau afectati de greseala mea. Am facut acest lucru cu sinceritate si atitudinea: "Ce-o fi, o fi, recunosc si scap de mustrarile constiintei mele." Pentru ca, pentru mine, mustrarea constiintei mele, este mai grea decat mustrarea sau pedeapsa primita de la alti oameni. I-am simtit "dezarmati" pe cei in fata carora am recunoscut sau m-am automustrat. Si subscriu la afirmatia lui Dale Carnegie referitoare la faptul ca daca i-am dezarmat si ma autocondamn, singura varianta care le mai ramane lor este sa ma apere pe mine.

Poate fi si amuzant. Insa "exista un anumit grad de multumire in a avea curajul de a-ti recunoaste greselile. Acest lucru nu doar ca indeparteaza aerul de vinovatie si atitudinea defensiva, ci si ajuta adesea la rezolvarea problemei create de eroare."

Autorul citeaza un vechi proverb: "Luptandu-te, nu obtii niciodata destul, insa cedand, primesti mai mult decat te-ai asteptat."

"A-ti lua inima in dinti", a deveni responsabil si a fi ferm in atitudinea de "pocainta", necesita, cred eu, un caracter tare, un caracter demn si frumos:

Sursa foto: Aici

"Orice om isi poate apara greselile. Si majoritatea oamenilor neintelepti o fac. Insa faptul de a -si recunoaste greselile ridica pe cineva deasupra turmei si ii confera un sentiment de noblete si de bucurie." (Dale Carnegie)

Concluzia acestui capitol este "Daca te inseli, recunoaste repede si cu tarie." Poate ca nu mai poti recunoaste ceva imediat, insa, in acest caz, poti recunoaste "cu tarie".

Simt nevoia de a clarifica acest aspect: Nu promovez aceasta "recunoastere repede si cu tarie" doar cu scopul de a "scapa" cu o pedeapsa mai usoara sau chiar cu iertarea celeilalte persoane. Promovez acest principiu pentru ca asa este corect, fair-play: sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele, indiferent daca sunt consecinte pozitive sau negative, indiferent daca faptele au fost gresite sau au fost bune.

Si, da! Tine de caracter, care poate fi permanent imbunatatit si intarit. Iar aceste ganduri si ele traite reprezinta o treapta in plus!

Curaj!

O GALEATA CARE DA PE DINAFARA

"Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate."

Winston Churchill

Te salut, drag prieten!

Astazi vom discuta despre forta gandirii pozitive. Da, cred ca fiecare articol scris pe acest blog atinge mai mult sau mai putin aceasta idee, insa in acest articol m-am gandit ca aceasta poate fi dezvoltata.

Este bine-cunoscut faptul ca articolele mele se bazeaza pe lecturile pe care le savurez in timpul saptamanii si pe care sunt foarte nerabdatoare sa le impartasesc cu tine, in fiecare zi de marti.

Saptamana aceasta, citind, ca de obicei, “portia” saptamanala de “Cat de plina ti-e galeata?” am ramas profund impresionata de povestea unuia dintre autorii acestei carti, Tom Rath. Desi, de la o varsta frageda promitea multe, viata acestuia a fost presarata cu foarte multe obstacole, unele dintre acestea nici macar nu ii dadeau vreo sansa de supravietuire. Eroul nostru insa, cu sprijinul familiei sale, care l-a incurajat permanent si cu ajutorul gandirii pozitive si a optimismului, a reusit sa invinga aceste greutati.

Referitor la optimism si la gandire pozitiva se gasesc foarte multe articole si informatii (am dat un Google Search si mi-au aparut 168.000 de articole in 0,14 secunde). Nu voi plictisi cu inca o trecere in revista a ceea ce inseamna acest lucru. Vreau totusi sa scot in evidenta beneficiile unei astfel de gandiri si propria mea opinie in legatura cu acest subiect. De asemenea, te invit sa discutam impreuna in sectiunea de comentarii referitor la aceasta tema.

Tu ai vazut vreodata un pesimist sa aiba succes? Nici eu! Insa am vazut foarte multe persoane optimiste care, desi aveau necazuri, reuseau sa vada mereu partea buna a lucrurilor, ba chiar le ridicau moralul celorlalte persoane din jurul lor, care nu vedeau o scapare din situatia in care se aflau.

Francesca Riegler spunea ca: “Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri, avem la fel de mult de muncit.”

Da, chiar cred ca unele persoane s-au nascut cu un grad mai ridicat de optimism, iar altele cu un grad mai ridicat de pesimism. Este scris sa fim diferiti. Insa, facand analogia cu inzestrarea intelectuala, ma gandeam ca este la fel. Imi amintesc de perioada din scoala, cand unii colegi depuneau mai mult efort la anumite materii pentru a primi o nota de trecere, iar la altii, efortul depus nici macar nu se putea numi efort.

Tot la fel cred ca este si cu optimismul. Cei pe care Mama Natura i-a lasat mai optimisti, e in structura lor sa aiba un comportament proactiv si optimist. Cea de-a doua categorie insa, trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a “umple” acest gol, insa avand vointa cred ca este posibil.

Vointa! Acest element-cheie este esential in orice activitate care necesita schimbarea unui anumit comportament deja bine “batatorit”.

Chiar daca unele probleme par ca nu au o parte pozitiva, nu trebuie niciodata sa uitam ca rezultatele cele mai bune se vad in timp si doar daca suntem consecventi in comportamentul optimist. Acesta trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, din rutina noastra zilnica, din personalitatea noastra si din modul nostru de a fi.

In acest mod, vom integra cu usurinta optimismul in activitatile noastre zilnice, iar dupa ceva timp ne “trezim” ca suntem optimisti :)

O saptamana plina de optimism si voie buna! (mai ales ca si vremea de afara pare sa tina cu noi:)

Pe curand!

FIECARE MOMENT CONTEAZA!

Traieste clipa!

Probabil ca ati auzit destul de des cuvintele acestea si le folositi si voi in momentele in care observati ca o persoana apropiata se concentreaza foarte mult pe momentele trecute sau pe cele viitoare, uitand sa se bucure de momentul de AICI si ACUM.

Am citit in Capitolul III din cartea “Cat de plina ti-e galeata?”, povestea lui Tammy, o mama divortata care are trei copii. Ea este prinsa intr-o cursa in care alearga intre scoala copiilor sai, locul de munca pe care il are, discutiile neplacute cu seful sau si revenirea acasa, doar pentru a se gandi la ziua care tocmai a trecut si apoi la ziua care va urma.  Este nefericita, iar interactiunea pozitiva pe care o are cu Managerul de la un alt departament, impreuna cu care a lucrat in urma cu o saptamana la un alt proiect, o face sa se simta mai bine, ii lumineaza ziua, cu alte cuvinte, ii umple galeata! Galeata sa nu ramane din pacate prea mult timp plina, fiindca acest ciclu se repeta la nesfarsit, Tammy uitand de CLIPA PREZENTA!

Cu siguranta si voi ati avut astfel de momente, in care, timp de cateva zile, sau chiar saptamani pur si simplu ati simtit ca viata a trecut pe langa voi. Rutina zilnica si activitatile automate, gandurile nesfarsite legate de evenimentele care au trecut si de care nu ati profitat si sperantele ca vor urma cu siguranta alte evenimente de care veti profita va duc in punctul in care realizati ca au trecut zile, poate chiar saptamani, in care nu s-a intamplat nimic semnificativ in viata voastra.

Ce te face sa crezi ca vei profita de o sansa care ti se va ivi peste cateva zile/saptamani/ani? Ce te face sa crezi ca acel moment nu va trece pe langa tine, la fel ca si celelalte, si nu vei profita de sansa pe care ai avut-o chiar sub nasul tau?

Raspunzand la intrebarile de mai sus, gasesti cu siguranta numeroase motive care iti spun ca “fiecare moment conteaza”!

Marturisesc ca, citind, si acum si scriind aceste lucruri, imi dau seama ca pe langa mine trec nenumarate clipe importante de care nu profit, din cauza ca sunt prea preocupata sa regret evenimentele trecute care le-am scapat “printre degete”, sau sa incropesc planuri despre cat de bine voi profita de sansele care mi se vor ivi in viitor.

Suntem atat de “prinsi” in alergatura dupa munca, cariera, bani, incat am uitat sa ne oprim si sa simtim. Am uitat ca suntem aici sa apreciem viata, sa ne bucuram de clipele care ni se ofera, sa ne bucuram de AICI si ACUM.

Cercetarile din domeniul Psihologiei au ajuns la o proportie “magica” de 1 la 5: “ cinci interactiuni pozitive pentru fiecare interactiune negativa”.

Este o proportie interesanta, insa am de adaugat o precizare: din punctul meu de vedere, interactiunile pozitive trebuie sa vina de la sine, ca urmare a atitudinii tale pozitive care atrage atitudinea pozitiva a celor din jurul tau. Asa cum spuneam si intr-un articol anterior, pentru ca galeata ta sa se umple, trebuie sa umpli galetile celor din jurul tau, iar galeata ta se va umple automat.

Atitudinea pozitiva!

Nu, nu se reduce totul la a avea o atitudine pozitiva, insa este arhi-cercetat si inclusiv dovedit faptul ca a avea o atitudine pozitiva ne influenteaza viata in bine. Ne ajuta sa trecem mai usor peste greutati si ne ofera o doza de energie care ii face pe cei incruntati sa exclame: “Oare cum o reusi?!”

Asadar, keep calm and think positive! :)