Insight = Perspicacitate

Bine v-am regasit!

Astazi discutam despre perspicacitate – un alt atribut care trebuie internalizat pentru a ajunge sa gandim cutezator.

Dr. Ben carson o da exemplu pe mama sa, care mereu dadea dovada de perspicacitate, intr-o perioada cand aveau nevoie sa fie ghidati de multa intelepciune in deciziile pe care le luau. Lucrand in casele unor oameni bogati si educati ca si menajera, mama lui Carson observa comportamentul acestora si invata din el.

La fel putem proceda si noi: observand comportamentele persoanelor pe care le admiram si invatand de la acestea.

Ben Carson ne da chiar si etapele prin care sa trecem pentru a face acest lucru:

1.           Stadiul de saturatie – in acest stadiu se observa si se descopera tot ce se poate sti despre un subiect anume.

2.           Stadiul de incubatie – in care meditam asupra celor descoperite sau citite, cugetand asupra ideilor invatate prin cercetare

3.           Stadiul de iluminare – apare atunci cand ajungem la o idee originala, care nu a fost cercetata pana in acel moment.

Admir persoanele perspicace. Sunt persoanele care au raspunsul potrivit la fiecare intrebare care le este adresata, iar raspunsul lor pare foarte bine “rumegat” si cantarit, desi este dat spontan. Sunt persoanele care nu sunt foarte usor de inselat, ci mai degraba ele sunt cele care obtin ceea ce isi doresc dintr-o interactiune.

Ii vad ca fiind foarte buni oameni de sales sau, oamenii de sales trebuie sa fie foarte perspicace. Au coloana vertebrala si nu se clatina la o simpla bataie a vantului, cu alte cuvinte, au propriile idei, care sunt idei bune, cercetate, cugetate si verificate si nu pot fi usor influentabili.

Asa cum Ben Carson mi-a recomandat mie (si tuturor cititorilor cartii sale) sa citeasca cu interes Cartea Proverbelor a lui Solomon, tot la fel v-o recomand si eu cu incredere!

Eu deja am inceput sa o citesc :)

Toate bune!

Invatand de la un neurochirurg genial sa gandesc cutezator

Lectia nr. 1: Care este talentul meu?

Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare? Eu cred ca niciodata nu am stat sa ma gandesc foarte serios la aceasta intrebare - “Care este talentul meu si cum pot sa fiu cel mai bun in ceea ce fac?” . Da, mereu in timpul scolii, fiecare elev (sau majoritatea) erau apreciati de catre profesori pentru un anumit lucru la care se pricepea foarte bine. Eu, de exemplu, eram mereu responsabila de partea de comunicare, tocmai pentru ca faceam (si inca fac) acest lucru bine si cu placere, insa cred ca niciodata nu am fost constienta de faptul ca acesta ar putea fi un talent al meu pe care sa incep sa il cultiv si sa il imbunatatesc, pentru a fi foarte buna in materie de comuncare. Cred ca m-am multumit doar cu exersarea acestei abilitati in diverse activitati in care eram angrenata.

Ben carson, renumitul neurochirurg, care pana in clasa a V-a era codasul clasei, ne indeamna sa facem o analiza atenta a ccea ce suntem noi: “Daca-ti recunosti talentele, le folosesti in mod corespunzator si alegi un domeniu care foloseste aceste talente, vei ajunge cel mai bun in domeniul tau”. Aceste talente fac din fiecare dintre noi o fiinta unica, sunt daruri primite de la Dumnezeu pe care nimeni altcineva nu le are. Din start plecam cu un avantaj in acest domeniu, iar prin cultivarea, imbunatatirea si exersarea acestui talent zi de zi, putem intr-adevar sa devenim cei mai buni in ceea ce facem.

Ceea ce de asemenea Ben Carson ne indeamna sa ne cultivam este functia intelectuala. Fiecare dintre noi am primit mai mult de paisprezece miliarde de celule si legaturi nervoase pe care sa le utilizam cum stim mai bine. Credeti ca Dumnezeu ne-ar fi dat acest sistem organic atat de complex daca nu s-ar fi asteptat sa il folosim?

Talentul, dragi prieteni, se refera la inclinatia pe care fiecare dintre noi o avem spre un anumit domeniu: unii canta foarte frumos, altii picteaza sau deseneaza, altora le place matematica si obtin performante foarte bune in acest domeniu, iar altii au o coordonare foarte buna mana-ochi si pot deveni neurochirurgi de exceptie, asa cum este Ben Carson!

Ca si concluzie, ma voi folosi de cuvintele lui Ben Carson:

“Daca va recunoasteti talentele, folositi-le corespunzator, alegeti-va domeniul in care aceste talente pot fi folositoare si veti ajunge in top in domeniul vostru.”

Pe curand!

Mai aveti vreo asteptare de la viata?

Ce intrebare nemaipomenita! „Ce asteptare am eu de la viata?!”

Stiti, mi se intampla, de multe ori, sa nu vad ceva pentru ca nu imi doresc sa vad acel lucru. La fel este si cu lucrurile pe care le am de facut – daca nu imi plac sau mi se par dificile, uit de ele.

Am primit o sarcina cu cateva zile in urma – sa imi stabilesc clar in minte ce imi doresc de la viata mea. Adica, sa fac o lista cu toate lucrurile care imi doresc sa fie implinite in momentul in care... „inchid ochii”. Este incredibil de dificil. Iar daca nu ma crezi, iti lansez aceasta provocare:

Ia o coala de hartie. Aseaza-te la o masa. Ramai singur, doar tu si gandurile tale. Fa un exercitiu de imaginatie. Imagineaza-ti ca esti undeva catre sfarsitul vietii. Cine esti? Ce ai devenit? Ce ai realizat in viata? Ce ai lasat in urma? Cum se vorbeste despre tine?

Adu-ti gandurile din nou in prezent. Ce ai vazut? Iti place ce ai vazut? Da?! Ma bucur. Acum asterne pe coala alba de hartie din fata ta traseul pe care l-ai urmat pentru a ajunge acolo unde te-ai vizualizat.

Aaaaa... nu iti place ceea ce ai vazut? Inca ai timp sa chimbi mersul lucrurilor. Si asta depinde doar de tine!

Capitolul de astazi incepe cu o povestire tare dragalasa. Este o invatatura pe care o putem desprinde si de aici – asa ne-a invatat Maxwell.

Povestea este despre un baiat care mergea zilnic la pescuit si se bucura de un real succes cu aceasta mica activitate a sa. Totusi, un batran a fost surpins de ceea ce facea baiatul cu pestii, dupa ce ii prindea. Acesta ii ridica pana la nivelul palmei si ii masura. Daca pestele era mai mare decat mana lui, il arunca inapoi in apa.

Curios, batranul l-a intrebat care este logica care sta in spatele actiunii sale. Baiatul a raspuns ca tigaia sa are doar 25 de centimetri si ca nu are ce face cu pestii mai mari, astfel ca ii arunca inapoi in apa.

Aceasta intamplare ma face sa ma gandesc la cateva zicale din popor: „A avea ochelari de cal” sau „A nu vedea padurea din cauza copacilor”. Cred ca sunt multi oameni care sunt limitati de o „tigaie cu diametrul de 25 de centimetri” si, in loc sa isi largeasca orizonturile prin cultivarea unor asteptari mai inalte, acestia isi „risipesc potentialul prin limitarea propriilor sperante”.

Asa cum ne-a obisnuit pana acum, John Maxwell are si cateva principii pentru noi, pe care ne indeamna sa le utilizam pentru a ne creste nivelul asteptarilor pe care le avem de la noi insine, de la viata:

1. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de incercarile prin care ati trecut – invatatura pe care eu o pot desprinde de aici este aceea de a invata din greseli, insa sa nu ne lasam marcati, demoralizati de acestea. Cheia este sa incercam, sa esuam si sa incercam din nou. Sa gasim noi si noi modalitati de a ne atinge idealul.
2. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti, si nu de modelele din jur – este in regula sa avem oameni drept model. Pana la urma, multe deprinderi le obtinem prin imitare sociala, influentati fiind de parintii nostri si de persoanele apropiate, care servesc drept model. Ideea este sa nu uitam ca fiecare dinte noi este unic iar modelel noastre sunt tot oameni, care sunt predispusi esecurilor in aceeasi masura ca si noi. Sa luam ceea ce este bun de la toata lumea, iar noi sa fim un bun exemplu pentru cei apropiati noua.
3. Viata dumneavoastra trebuie sa fie influentata de asteptarile pe care le aveti si nu de beatitudinea pe care o simtiti – pentru ca dispozitiile afective sunt foarte schimbatoare, au aparut cateva „sfaturi” cum ca nu ar trebui sa luam decizii cand suntem foarte fericiti, dar nici cand suntem foarte suparati. „Deciziile trebuie luate cat mai rational cu putinta, pe baza unor fapte concrete, iar nu in momente in care suntem foarte emotionati” (J. Maxwell). Este important sa avem permanent in vedere scopul nostru si calea prin care ne-am propus sa il atingem.

Indemnul de astazi este: „Tinteste spre Luna. Chiar daca nu reusesti, macar vei fi printre stele” (Les Brown)

Ne vedem...printre stele!

Folosesti harta corecta?

S.R. Covey a dat numele cartii sale gandindu-se la niste principii fundamentale care reprezinta baza succesului si a satisfactiilor de durata.

Pentru intelegerea acestor principii este necesar sa intelegem conceptul de paradigma si legatura pe care o are aceasta cu felul nostru de a gandi.

Paradigma: termenul provine din greaca, care la origini desemna un termen stiintific, dar astazi denota un model, o teorie, o modalitate de percepere; o supozitie sau un cadru de referinta.

Covey aseamana aceasta paradigma a gandirii fiecarui individ cu o harta. Harta este modul nostru de gandire si realitatea este reprezentata de teritoriu.

Ofera un exemplu, al unui turist care are o harta a unui oras pe care il viziteaza, insa, din pacate, harta are o eroare. Una singura, dar de ajuns. Eroarea sta chiar in titlul ei, care este gresit: Titlul hartii pretinde ca este harta orasului Sibiu, dar, de fapt, este reprezentarea orasului Brasov.

Imaginati-va un turist care ajunge la intrarea in Sibiu si cauta pe harta drumul corect catre destinatia sa. Nimic din ce scrie pe harta nu se potriveste cu ce are el in fata.

Folosind tehnicile si metodele "la moda", printre cautatorii de succes, poate recurge la cateva dintre ele, pentru a-si imbunatati experienta:

• Schimbarea comportamentului: sta in picioare cand se uita pe harta, se gandeste sa inainteze mai incet, ca sa observe mai atent teritoriul, cauta puncte de orientare etc. Il ajuta la ceva?
• Schimbarea atitudinii mentale: se calmeaza, respira adanc si adopta o atitudine pozitiva. Schimba aceasta cu ceva teritoriul sau? Nu.
• Isi modeleaza discursul astfel incat sa obtina raspunsuri amabile de la trecatorii chestionati. Il ajuta sa ajunga mai aproape de obiectivul sau? Doar daca este cineva care il constientizeaza ca harta lui este total gresita.

Aceasta este, de fapt, problema care il impiedica sa isi atinga obiectivul, sa aiba succes in cautarea sa: Harta este gresita. Orice alte incercari de a schimba ceva sau de a avansa sunt inutile.

Toate acestea ar capata sens in momentul in care cineva i-ar da o harta potrivita cu orasul in care se afla – acesta este fundamentul, punctul de pornire pentru reusita.

Covey recomanda, asadar,  asigurarea ca paradigma din care privim lucrurile este corecta, iar mai apoi, schimbarea ei, daca este necesar.  

Un minus pe care il avem si care de multe ori poate fi piedica pentru o gandire buna este ca nici nu ne punem intrebarea: Gandesc corect? Privesc lucrurile din coltul potrivit al camerei?

Probabil ca nu exista o educatie trainica in acest sens si sunt necesare multe teste in "Scoala Vietii" pentru a invata si a practica aceste lucruri.

Paradigmele pe care le dezvoltam si le folosim pentru a privi viata si evenimentele sunt formate de-a lungul vietii, sub influenta factorilor si mediului, dar mai ales, a "autoritatilor" din viata noastra: familie, scoala, biserica, societate etc.

Covey afirma:

Cu totii, fiecare in parte, credem ca vedem lucrurile asa cum sunt, ca suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu asa cum este, ci asa cum suntem noi – sau am fost conditionati sa o vedem. Cand deschidem gura sa descriem ce vedem, in realitate ne descriem pe noi insine, felul nostru de a percepe, paradigmele noastre." (Covey, 2011, p.17)

Acum, ca am auzit despre existenta unor paradigme in mintea fiecaruia dintre noi, cred ca putem incepe sa ne punem intrebari cu privire la ele. Sau, cel putin, atunci cand suntem in anumite situatii in care nu inaintam deloc, ci stam pe loc, ca si lipiti cu picioarele de pamant si cu fiecare timp ce trece, suntem tot mai lipiti.

Sa ne gandim daca nu cumva punctul de vedere este cel care ne face sa ramanem acolo: nu atitudinea, nu agerimea, nu personalitatea noastra esuata, ci harta pe care o folosim pentru acel drum.

In articolele viitoare vom afla si ce putem face atunci cand semnalam o harta gresita/ nepotrivita cu situatia respectiva.

Pana atunci, va doresc o balanta echilibrata intre flexiblitate si rigiditate si multa, multa intelepciune!

Sa ne recitim bucurosi!

Deciziile ne determina destinul!

Titlul acestui capitol nu mai are nevoie de nicio descriere. Deja spune totul!

In fiecare zi suntem pusi in situatia de a alege intre doua sau mai multe alternative. Trebuie sa luam decizii!

Inca de la primul moment al zilei trebuie sa luam prima decizie: aman alarma ceasului inca 5 minute si sar peste micul dejun, sau ma trezesc, iau micul dejun si am grija de sanatatea mea. Apoi aleg daca voi merge la serviciu pe jos, cu masina sau cu atutobuzul. Aleg daca sa am o dispozitie buna, pozitiva, sau sa fiu morocanoasa si o companie nu foarte placuta. La serviciu, aleg intre mai multe task-uri, pe care le voi rezolva astazi. Seara, aleg intre mai multe optiuni de petrecere a timpului liber – imi petrec timpul cu familia, cu prietenii, cu persoana iubita, ma uit la un film sau ma culc devreme. Iar a doua zi, o iau de la capat.

Decizii, decizii, decizii!

Imi amintesc de un curs pe care l-am avut in facultate despre Teoria Jocurilor si Teoria Alegerii Rationale. Este un domeniu intens studiat si acum si a fost la fel de studiat si in Antichitate. Concluzia la care am ajuns este ca de cele mai multe ori, deciziile pe care le iau oamenii nu sunt deloc rationale, bazate pe scheme rationale de gandire.

Trebuie sa fim permanent constienti de faptul ca fiecare decizie pe care o luam ne va afecta viitorul. Unele intr-un mod pozitiv, altele nu. Este important sa cantarim foarte bine fiecare decizie luata si sa incercam sa vedem rezultatele inca inainte de a se intampla – sa vedem in perspectiva. Uneori este necesar sa ne asumam cateva riscuri, insa fara a face acest lucru cu siguranta nu vom castiga, poate chiar vom pierde totul.

In capitolul prezentat de Maxwell, acesta scrie despre “Pilda copiilor lui Israel” care, determinati de circumstante, de influenta negativa a celor zece spioni si de faptul ca nu au fost dispusi sa plateasca pretul, au luat decizia gresita de a nu intra in Canaan. Astfel, ei au considerat, ca multi dintre noi, de altfel, ca “daca eviti bataliile vietii, esti la loc sigur”, ocolind Canaanul si murind cu totii in pustie. “Au incercat sa isi salveze vietile, insa si le-au pierdut” (Maxwell)

Pe curand si la cat mai multe decizii intelepte!

Ioana

Sursa foto: aici