Cum ar vrea un agent de vanzari sa fie tratat

In articolul anterior discutam despre cum isi doresc clientii si potentialii clienti sa fie tratati. Iata ca am ajuns si la etapa in care discutam despre ceea ce isi doresc agentii de vanzari de la cumparatorii lor, cum se asteapta si cum isi doresc sa fie primiti si tratati. Cu alte cuvinte, ajungem la binecunoscutul proverb “Poarta-te cu semenii tai asa cum iti doresti sa fii tratat”.

Cred ca SINCERITATE este cuvantul care ar putea defini la modul general aceasta postare. Asa cum clientii si potentialii clienti isi doresc sa fie tratati cu respect si sa li se prezinte produsul cat mai clar si corect cu putinta, tot la fel si agentii de vanzari doresc sa aiba parte de onestitate din partea clientilor lor.

Sa raspunda la telefon sau sa returneze apelul, sa isi respecte promisiunile sau sa le comunice decizia luata pe loc, fara a amana comunicarea acesteia, scutind in acest fel timp de ambele parti.

De asemenea, respecta, daca vrei sa fii respectat! Cred ca este o regula general valabila in interactiunile umane, iar daca am respecta-o cu totii, lumea cu siguranta ar arata altfel.

Oricum, aceasta este o regula fundamentala in vanzari – domeniu care se cladeste pe relatii solide si stabile. A ajunge la timp la intalnire si a respecta termenele promise sunt, de ambele parti, reguli de bun simt. Respectandu-le, ii vei arata celuilalt ca il respecti, ca iti pasa de el, iar cealalta parte, egal daca este vanzatorul sau cumparatorul te va percepe ca un om cinstit, care ii va oferi solutia de care are nevoie, care I se potriveste.

Asadar, dragi vanzatori si/sau cumparatori, comportati-va cu oamenii cu care interactionati asa cum va doriti ca ei sa se comporte cu voi sau cu apropiatii vostri. In 90% din cazuri acest lucru va va aduce o satisfactie interioara care nu se poate obtine printr-un alt mijloc. Iar pentru celelalte 10% din cazuri, cand lucrurile vor lua o intorsatura care nu va multumeste, fiti impacati cu voi insiva ca nu v-ati incalcat principiile!

Va salut!

Ioana Hodos

Cum ar vrea clientul sa fie tratat (sincer vorbind)

Citind capitolul de astazi, din “Biblia Vanzarilor”, mi-am amintit de sentimente care ma incearca de fiecare data cand trec pe langa un magazin aflat in orasul din care vin eu.

Magazinul comercializeaza imbracaminte pentru tineret, iar vanzatoarele, doua surori foarte “sociabile” si vorbarete, nu mai contenesc cu laudele de indata ce te vad imbracate cu unul din articolele comercializate la ele in magazin. Chiar daca pantoful iti este cu o marime mai mare sau mai mica, acesta este “perfect” pentru tine! Sigur, poti taia putin din calcai daca iti este mai mic cu un numar, ori indesi un ghemotoc de vata in varf daca iti este prea mare. Rezultatul, te surprinzi iesind din magazin cu o sacosa de cumparaturi, haine si pantofi care, la o a doua proba, cea de acasa sau din fata prietenilor, observi ca nu iti doresti sa fii vazuta purtandu-le. Bineinteles, magazinul este plin de persoane care iubesc sa fie in centrul atentiei, insa cei care au avut doua-trei astfel de experiente, cu siguranta vor ocoli acest magazin in perioada urmatoare, la fel ca si mine, de altfel.

Jeffrey Gitomer a avut o initiativa foarte interesanta, iar eu, in postura de client, as fi fost mai mult decat bucuroasa sa particip la o astfel de chestionare.

Ideea lui a fost urmatoarea: chestionarea clientilor cu privire la modul in care acestia isi doresc sa fie abordati de catre agentii de vanzari, cum sa se comporte sau cum sa nu se comporte, etc.

Rezultatele acestei cercetari se gasesc (rezumate) in continuarea acestui articol, si, dupa cum deja cred ca v-ati obisnuit, provocarea de astazi suna in felul urmator:

“Tu cate dintre conditiile enumerate aici indeplinesti de fiecare data cand iti prezinti produsul sau serviciul?” - pentru a realiza exercitiul, va invit sa cititi integral capitolul din “Biblia Vanzarilor” scrisa de Jeffrey Gitomer.

Asadar, clientii asteapta din partea unui om de vanzari sinceritate (fara, insa, a utiliza acest cuvant in discutii), corectitudine, dovezi ca produsul este de calitate si functioneaza. Oamenii iubesc sa cumpere, insa nu le place sa li se vanda. Asculta-ti clientul, intelege-l si ofera-i solutii la ceea ce cauta. Ofera asistenta si dupa ce tranzactia s-a incheiat si lasa-i certitudinea ca a ales bine.

Nu te certa cu clientul tau, chiar daca el are dreptate. Gandeste-te ca “gusturile nu se discuta” si aminteste-ti ca “momentele in care interlocutorul nostru isi exprima opiniile contradictorii opiniilor noastre, sunt momentele in care este imperios de a face efortul, oricat de mare, de a-l asculta, fara a-l intrerupe.”

Fii interesat de interlocutorul tau si fa-l sa se simta deosebit in mod onest. Oamenii au un simt foarte fin de a detecta comportamente egoiste sau care ascund si alte intentii decat cele prezentate.

Una dintre cele mai importante reguli in a oferi, a pastra si a mentine credibilitatea o reprezinta pastrarea cu sfintenie a promisiunilor! Incalcarea acestei reguli poate insemna ultima afacere pe care ai incheiat-o cu clientul respectiv, sau inceputul unei relatii de lunga durata.

Nu uita: “...felul in care tratezi clientul va fi cel care hotaraste de cate ori vei obtine o comanda. Iar vanzarea se face intotdeauna. Ori il convingi pe client sa spuna <da>, ori te convinge el pe tine, spunand <nu>” (Jeffrey Gitomer)

Pe curand!

Ioana Hodos

"Invizibilul e esential"

Bine te-am regasit, stimate cititor!

Sper ca vara aceasta care se desfasoara din plin iti prinde bine si caldura te reincarca si nu te descarca.

Dupa o scurta pauza de scris, am revenit cu noutati.

Cartea pe care am inceput sa o citesc si pe care vreau sa o impartasim, este Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace. Poarta subtitlul Lectii importante pentru schimbarea personala.

Oamenii care au citit-o, nume de renume, spun ca "este o carte care iti poate schimba viata."

E dusa la extrem afirmatia. Viata ti-o poti schimba tu si mi-o pot schimba eu, chiar daca o fac in urma citirii unei carti. Si, da, pentru mine exista cel putin o carte care mi-a schimbat viata – pentru ca cineva s-a investit in a arata oamenilor o privire dintr-un unghi din care eu nu mai privisem pana atunci.

Sa vedem cat vom privi cu autorul Stephen R. Covey si cat vom lasa investirea lui sa ne afecteze.

Daca incerc sa aduc la un numitor comun – in sens foarte larg – cele doua carti din care am scris si scriu, cred ca acesta s-ar invarti undeva in jurul conceptelor de schimbare, modelare, transformare.

Cu totii ne dorim schimbari, atat in aspecte mari, colective, globale chiar (care depind foarte putin de noi), dar si in aspecte mici, individuale: legate de diferite domenii ale vietii sau de propria noastra persoana – fizic, psihic, mental, comportamental. Trebuie sa recunoastem: Intrebarea "Ce ai schimba, daca ai putea...?" nu ramane niciodata fara raspuns.

In acest moment cred ca este importanta o anumita intrebare, care va da directia si, probabil, rezultatul schimbarii: Ce trebuie sa schimb? Sau De unde sa incep a schimba?

Inca de la inceputul cartii aflam raspunsul lui Covey la aceasta intrebare.

Dinauntru – in afara.

Ceea ce se vede – comportamentul –, nu apare asa, de nicaieri, adus de vant sau vreme buna.

Comportamentul uman este urmare a ceva. Asa cum o floare este ceea ce incanta ochii privitorului, dar ea este bine prinsa de pamant, chiar IN pamant, acolo unde ochiul nu poate vedea, fiind doar o continuare a radacinii, la fel si comportamentul omului este o continuare a ceva ce nu se vede.

Sursa foto: Aici 

Perceptii – optica – comportament este formula pe care o vede Covey, al carei rezultat este modul in care se comporta o persoana.

El pune un mare accent nu doar pe felul in care privim lumea, ci pe lentilele prin care o privim.

Care sa fie lentilele mentionate, din formula de mai sus? Pentru ca aici este si raspunsul la intrebarea noastra: Ce trebuie sa schimb?

"Lentilele ne modeleaza interpretarea despre lume." (S.R. Covey)

Folosind deviza "dinauntru – in afara", este clar ca ceea ce trebuie schimbat este unghiul de perceptie a lucrurilor.

Atunci cand dorim sa schimbam o situatie, se impune in mod imperios a incepe sa ne schimbam pe noi. Si pentru a ne schimba in mod efectiv (eficient), trebuie, intai si intai, sa ne modificam felul de a percepe.

Reintorcandu-ma la numitorii comuni ai cartilor de dezvoltare personala, imi dau seama ca schimbarea este un scop, dar exista altul mai presus de el: succesul.

Covey a facut o analiza a literaturii despre succes care s-a scris pana in vremea lui si parerea lui, despre tot ce s-a scris, era ca a gasit un pansament social; o aspirina, ceva care acoperea rana/ durerea, dar nu ii atingea cauza, astfel incat sa poata aduce o imbunatatire. "Parea sa ofere ameliorari temporare, care lasau, insa, neatinse aspectele cronice, subiacente, ce supurau si ieseau din timp in timp la iveala."

Analiza lui a impartit literatura in doua tabere, fiecare dintre ele bazandu-se pe un anumit cod etic: Etica Caracterului si Etica Personalitatii.

Etica Caracterului promova, ca fundament al succesului, trasaturi de caracter: integritatea, modestia, fidelitatea, masura, curajul, dreptatea, rabdarea, harnicia, simplitatea. Credinta, conform acestei Etici, era ca un mod de viata eficient presupune adoptarea anumitor principii de baza; oamenii nu pot avea succese reale si multumiri de durata decat asimiland si introiectand aceste principii, modelandu-si, astfel, caracterul initial.

Etica Personalitatii vedea succesul ca depinzand de personalitate, imagine publica, atitudini si comportamente anume, tactici si strategii care faciliteaza procesele interactiunii umane. Etica Personalitatii este fundamentata pe tehnici de relationare umana individuala si colectiva + adoptarea unei atitudini pozitive. Aspecte manipulative, perfide, tehnici de seductie, de mimare a interesului fata de slabiciunile sau maniile celorlalti, pentru a-i influenta; adoptarea unor procedee intimidatoare. Aceasta etica priveste caracterul doar ca pe un alt instrument, fara roluri principale.

Cred ca citind ultimele doua paragrafe, putem recunoaste, cu ochii mintii noastre, autori, carti, lucrari care promoveaza fie o Etica, fie pe cealalta. Sa facem si noi propria analiza si sa raspundem intrebarii: Care este cea care are mai multi sorti de izbanda? Pe care vreau sa o adopt? Ambele fac referire la toti acesti stalpi ai succesului, dar in proportii diferite.

Intrebarea cred ca rezulta: Ce este mai important pentru succes? Sa ai Caracterul sau sa stii si sa folosesti Tehnicile?

Imi place cum descrie Covey un raspuns la aceasta intrebare si o sa il citez mai jos:

"In interactiunile umane ocazionale sau de scurta durata, poti utiliza cu folos Etica Personalitatii, pentru a face o impresie buna, prin farmecul personal sau prin abilitate sau mimand interes pentru preferintele sau maniile celorlalti. Poti aplica tehnici usoare, rapide, care dau rezultate pe termen scurt. Insa trasaturile secundare, derivate, nu au o valoare permanenta in relatiile de durata. In final, in absenta unei autentice integritati si a unei forte de caracter funciare, provocarile vietii vor scoate la iveala adevaratele motivatii si, dupa succese de moment, relatiile umane vor suferi un grav esec.

[...] Bineinteles ca exista si situatii in care oamenii dau dovada de caracter, insa nu dispun de mijloacele adecvate de comunicare, fapt care afecteaza calitatea relatiilor lor. Dar efectele raman secundare." (Covey, S.R., 2011, p.10)

Benefic, ca si concluzie, este sa ne concentram, mai mult decat pe tehnici si metode, pe motivatii si pe modul de a percepe lucrurile. Sau, cel putin, asa gasesc si eu potrivit si adevarat. Imi place viziunea lui Covey. 

Comportamentul incepe a se naste in interior; acolo se afla originile lui. Ca si in agricultura; pentru a avea o recolta bogata, trebuie platit pretul si depus efortul necesar fiecarei faze a procesului in parte. Si acesta incepe cu pamantul, cu plamadeala. Tot o plamadeala suntem si noi, oamenii. Si este bine sa aflam si sa ne amintim mereu: 

"Comunicam mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

William George Jordan are concluzia, spunand asa de frumos:

"Fiecaruia dintre noi ii este data o minunata putere, aceea a binelui si a raului – anume influenta tacita, inconstienta, nevazuta, pe care o are viata sa: Simpla iradiere a ceea ce este cu adevarat un om, si nu ceea ce pretinde ca este."

Si raman cu intrebarea: Ce radiez? Ce iradiez prin viata mea?

Pana saptamana viitoare, va doresc sa radiati curat si autentic, dinauntru spre afara!

Cum sa te transformi din sef in lider - 6

Subiectul capitolului citit astazi mi se pare frumos si usor de facut, dar, in acelasi timp, greu.

Este usor de gandit si de vorbit. Insa pentru cei care se straduiesc zilnic sa infaptuiasca, se poate dovedi destul de greu.

Vom reflecta astazi asupra incurajarilor si a laudelor, a momentelor si a modului in care trebuie sa le spunem.

O comparatie usor de analizat este cea cu un dresor de animale. Poate ca stiti sau chiar ati vazut un dresor de delfini, cum se comporta si ce face de fiecare data cand delfinul se comporta asa cum isi doreste dresorul: am observat ca ii da cate un peste din galeata ce atarna de el si o mangaiere.

Sursa foto: Aici

Psihologia o numeste invatare conditionata si o afirma general valabila pentru rasa animala si rasa umana.

Delfinul este recompensat de fiecare data cand miscarea pe care o face/ directia in care merge este pasul urmator in dresare, care il conduce spre obiectivul final. Teoria este ca acele comportamente care sunt recompensate au tendinta naturala de a fi repetate, daca recompensa se da imediat dupa ce progresul a fost facut/ comportamentul dezirabil a fost manifestat. De ce? Pentru ca ne dorim si noi, ca si necuvantatoarele, aprecierea celor din jur si vom face acele lucruri care observam ca ne aduc atentie si apreciere din partea celorlalti. 

Dupa cum spuneam, general valabil si pentru noi, superiorii raselor: oamenii.

Dale Carnegie, ca un observator profund al comportamentelor umane si ca experimentat in relatiile cu oamenii, ne incurajeaza sa laudam la un om chiar si cel mai mic progres, daca dorim ca el sa fie statornicit si repetat, rampa de lansare pentru progrese mai mari.

Jess Lair, psiholog, in cartea I Ain't Much, Baby – But I'm All I Got, scrie:

"Lauda e la fel ca lumina pentru spiritul uman; nu putem inflori si creste fara ea. Si totusi, in vreme ce majoritatea dintre noi suntem cat se poate de dornici sa suflam asupra altora vantul rece al criticilor, noi suntem cumva retinuti in a oferi semenilor nostri caldura aprecierii."

De ce, ma intreb. Suntem asa de grabnici la a vedea greselile, defectele, insa e greu sa vedem si sa consideram lucrurile bune, punctele forte, reusitele din viata cuiva.

Suntem inclinati spre a vedea raul. Si daca nu vom depune eforturi, pentru a vedea binele, nu vom inregistra schimbari la nivelul acesta. Nu vom putea fi lideri. Care sa aiba impact si sa transforme definitiv destine.

Sursa foto: Aici

Am mai spus si o spun din nou: Nu trebuie sa fim profesori, sefi sau conducatori militari. O mama, in casa ei, poate face diferenta pentru destinele copiilor.

Un exemplu graitor este urmatorul, relatat de autor in acest capitol:

"Cu multi ani in urma, un baiat de zece ani lucra intr-o fabrica din Napoli. El tanjea sa fie cantaret, insa primul sau profesor l-a descurajat. "Nu poti canta", a spus el. "Nu ai deloc voce. Suna ca vantul printre obloane."

Insa mama sa, o sarmana femeie de la tara, l-a luat in brate, l-a laudat si i-a spus ca ea stia ca el poate canta, putea vedea deja o imbunatatire a vocii sale si a umblat desculta cu scopul de a economisi bani pentru lectiile sale de muzica. Laudele si incurajarile mamei au schimbat viata acelui baiat. Numele sau era Enrico Caruso, iar el a devenit cel mai mare cantaret de opera al epocii sale." (Carnegie, 2010, p.214)

Dupa cum se pare, un profesor poate esua in menirea lui de a inspira si de a orienta destine inspre succes. Dar un parinte poate influenta, mult mai puternic decat un profesor.

Care este rezultatul?

Am gasit cateva cuvinte la adresa lui Enrico Caruso, venite din partea unor oameni mari ai secolului al XX-lea:

Richard Strauss: "He is singing the SOUL of the melody."

Arturo Toscanini: "If this Neapolitan keeps singing like this, the whole world will have to listen him."

John McCormack: "36 years later that voice still rings in my ears, the memory of it will never die."

Giacomo Puccini: "Who sent you to me? God Himself?" - cand Caruso a fost in auditie pentru opera La Boheme, apartinandu-i compozitorului Giacomo Puccini.

Surse istorice atesta si mentioneaza cum tenorul a fost incurajat de mama lui, inainte de a deveni celebru.

Gasesc ca nu este usor sa crezi in cineva cand nimeni nu crede; sa vezi si sa vorbesti despre ceva bun in acea persoana cand opinia celor multi gaseste doar motive de critica.

Dar, ca (viitori) lideri, trebuie sa vedem dincolo de ceea ce se vede si sa ne concentram pe lucrurile bune pe care le gasim la cineva.

Imi place insistenta autorului referitor la urmatorul aspect:

"Da-mi voie sa repet: principiile descrise in aceasta carte vor functiona doar atunci cand vin din inima. Nu propun un numar de trucuri. Eu ma refer la un nou mod de viata." (Carnegie, 2010, p. 217)

Niciun om de pe acest pamant nu cred ca este construit doar din lucruri negative si colorat doar in culori negre. Abilitatile exista; depinde mult de mediul inconjurator, de oamenii inconjuratori, ce se va intampla cu ele:

"Abilitatile se ofilesc atunci cand sunt exprimate critici; ele infloresc in conditiile incurajarii. Pentru a deveni un lider mai eficient al oamenilor, lauda cel mai mic progres si lauda fiecare progres."

(Carnegie, 2010, p. 217)

Sursa foto: Aici

Suntem chemati sa inflorim abilitati.   Daca ne amintim acest lucru in fiecare dimineata, 

vom fi mai aproape de a-l indeplini.

Abilitati in floare va doresc tuturor si in weekend-ul prelungit care urmeaza, cautati pozitivul si binele din fiecare om! 

De cadeti de noua ori, ridicati-va de zece!

Ce inseamna sa treci printr-un „esec”? Ce inseamna sa ai „succes”?

Multe voci spun ca diferenta dintre succes si esec consta in forta de a continua, de a merge mai departe.

Multi dintre noi ne lasam doborati de o lovitura, de un obstacol.

„Viata se aseamana destul de mult cu stradania unui bebelus de-a invata sa mearga”

John Maxwell

Ne bucuram de succes si stim cu totii sa facem acest lucru – sa trecem printr-un succes. Dar cum procedam in momentul in care intalnim un obstacol? In momentul in care ni se scufunda corabiile?

Exact reactia noastra intr-o asemenea situatie este cea care face diferenta dintre oamenii de succes si cei care se lasa prada esecului.

Unul dintre colegii de care isi aminteste Maxwell cu drag spunea „Nu sunt niciodata jos! Fie sunt in picioare, fie ma ridic!”. Este un exemplu bun, demn de luat in considerare.

Am deschis numeroase carti si am privit si mai multe filme, care prezentau intr-o maniera foarte atractiva drumul catre succes, reteta succesului, secretul care sta in spatele reusitei. Din fiecare am avut cate ceva de invatat.

Am gandit acest articol in asa maniera incat aceasta sa nu fie inca o reteta pentru succes, ci mai mult un sfat, pe care si eu insami sa il urmez. Eu sunt acum la inceput de drum, adun informatii, le structurez, le selectez, retin ceea ce consider ca ma va ajuta si inlatur informatiile nefolositoare. Fiindca am contact cu oameni care studiaza carti de dezvoltare personala si eu insami citesc cu placere astfel de carti, mi-am propus sa nu las aceste lucrari sa ma transforme total, ci sa folosesc din fiecare carte/ experienta ceea ce consider ca se potriveste structurii mele de personalitate. Sa integrez toate aceste informatii, sa ma modelez si sa devin persoana care imi doresc sa fiu – o persoana mai buna, echilibrata, de succes.

Va las sa reflectati la un citat al lui John Maxwell, pe care l-am scris pe un sticknote si l-am lipit la vedere ;)

„Nu uitati: esecul NU consta in cadere. Esecul apare atunci cand ne lasam demoralizati de cadere, cand aceasta pune stapanire pe viata noastra!”

Va salut cu drag, Ioana Hodos

Reactiile oamenilor sunt pe masura credintei lor

“Oamenii se cunosc nu dupa cum

actioneaza atunci cand detin controlul,

ci dupa cum reactioneaza atunci cand

lucrurile sunt in afara controlului lor.”

(John Maxwell)

“Eu cum reactionez la critica?” E probabil o intrebare pe care multi dintre noi ne-o adresam si ne dorim sa avem un raspuns. Cei care afla primii raspunsul la aceasta intrebare, insa, nu suntem noi insine, ci sunt cei din jurul nostru, care … ne critica!

Fraza de mai sus, rostita de John Maxwell, nici nu putea sa ilustreze mai bine aceasta situatie. Ideea este tocmai aceasta: sa reusim sa ne stapanim impulsurile, iesirile nervoase sau orice alt comportament nedorit in momentul in care suntem criticati pe nepusa masa, si nu atunci cand ne asteptam sa primim o critica.

E evident! Nimanui nu ii face placere sa fie criticat. Tine de fiecare in parte insa modalitatea in care reactioneaza la critica, daca doreste sa o priveasca ca fiind o critica constructiva sau ca pe o critica malitioasa. Totusi, e universal acceptat: “cand eu te critic pe tine, fenomenul este constructiv; invers, cand tu ma critici pe mine, fenomenul e distructiv.”

Eu am incredere in critica constructiva, adica in cea care vine din partea unor persoane importante pentru mine, pe care le apreciez, le admir sau pe care le consider modele de urmat in viata. De asemenea, privesc tot ca si critici constructive cele venite din partea persoanelor despre care stiu ca tin la mine.

Nu este deloc usor sa ne autoeducam pentru a reactiona constructiv la critici, insa un lucru este cert: “indiferent ca remarcile critice sunt nedrepte sau perfect indreptatite, persoana vizata de acestea isi arata adevaratul caracter prin felul in care raspunde la ele”

Dar tu? Cum reactionezi la critica?

Te invit sa discutam despre acest subiect in rubrica de comentarii!

Toate bune!

Cine a gaurit acoperisul?

Cel de-al doilea capitol din cartea lui John Maxwell incepe si se centreaza in jurul pildei biblice din Evanghelia dupa Marcu, cea in care Iisus, proaspat reintors la Capernaum, a fost inconjurat de oameni dornici sa il intalneasca. Patru barbati, care transportau pe o targa un prieten care avea un handicap fizic, vazand cata lume se adunase acolo, au urcat pe acoperis si au facut o gaura in el, pentru a-l cobori in camera pe prietenul lor, sa-l vada pe Iisus.

E un lucru extraordinar ceea ce au facut cei patru barbati pentru prietenul lor. “Ce fel de oameni ar face o gaura in acoperis?” e o intrebare pe care si-o adreseaza Maxwell si la care te invit, in sectiunea de comentarii, sa oferi exemple personale.

John Maxwell, analizand comportamentul celor patru barbati, a ajuns la concluzia ca acestia au fost manati de cateva caracteristici, precum:

1. Grija pentru ceilalti oameni

Cei patru barbati au fost altruisti. Ei s-au gandit la o modalitate prin care sa il ajute pe prietenul lor, fara a se ingrijora de modul in care vor fi perceputi sau de nevoia lor de a se infatisa in fata lui Iisus. Preocuparea sincera pentru o alta persoana, fara a cere ceva in schimb reprezinta cea mai inalta treapta a altruismului.

2. Spiritul de cooperare

Cooperarea dintre cei patru barbati este de-a dreptul uimitoare. Unul singur daca renunta, un capat al targii ramanea nesprijinit. Fiecare dintre ei a fost constient de importanta contributiei celuilalt. “Prima data, trebuie sa ne unim fortele, caci cooperarea ne va duce, in timp, la victorie.” Cu siguranta am avea foarte multe de castigat daca am constientiza cu totii ca avem nevoie unii de ceilalti pentru a reusi in ceea ce ne propunem, pentru a duce la indeplinire planurile stabilite cu minutiozitate.

3. Convingerea nestramutata ca Iisus detine toate raspunsurile

Convinsi ca Iisus si doar El il poate ajuta pe prietenul lor, cei patru prieteni au facut tot ce au putut, au dat dovada de hotarare si indrazneala pentru a face aceasta intalnire posibila. Ar fi putut la fel de usor sa renunte. Sa spuna ca este greu, imposibil sau sa fie descurajati de multimea care era adunata acolo. Dar nu! Ei NU S-AU DAT BATUTI!

4. Lamurirea prioritatilor

Ei aveau clar in minte stabilit scopul final: intalnirea prietenului lor cu Iisus. Astfel, neclintiti de la obiectivul lor, cei patru au gasit modalitatea de a face acest lucru posibil.

Trebuie sa marturisesc faptul ca, de multe ori, un scop neclar sau neincrederea in forta obiectivului pe care vreau sa il duc la indeplinire ma impiedica sa obtin lucrurile pe care mi le doresc. In momentul in care imi stabilesc un scop si realizez ca este...”destul de maret”, in mintea mea incep sa apara ganduri de genul...”oare sunt capabila EU sa fac asta?” … ”poate totusi ar trebui sa ma mai gandesc” … “poate ca...”. De asemenea, apar concomitent si tot felul de scuze si piedici inchipuite care efectiv nu ma lasa sa vad calea care ma poate duce catre indeplinirea scopului meu, solutia sau, cum imi place mie sa ii spun, “Efectul <<Trink>>!”

Dragii mei, ma simt deja foarte apropiata de voi, cei care cititi acest blog si cu care imi dau intalnire in fiecare zi de marti. Va invit cu caldura sa va analizati pe voi insiva. Nu fiti exagerat de aspri, dar nici incredibil de bland cu voi. Priviti-va din afara. Primul pas pentru rezolvarea unei probleme este constientizarea ei. Da, apoi urmeaza “the hard work” insa rezultatul MERITA acest efort!

Imbratisari si mult succes!

Pe curand!

O GALEATA CARE DA PE DINAFARA

"Pesimistul vede dificultati in orice oportunitate. Optimistul gaseste oportunitati in orice dificultate."

Winston Churchill

Te salut, drag prieten!

Astazi vom discuta despre forta gandirii pozitive. Da, cred ca fiecare articol scris pe acest blog atinge mai mult sau mai putin aceasta idee, insa in acest articol m-am gandit ca aceasta poate fi dezvoltata.

Este bine-cunoscut faptul ca articolele mele se bazeaza pe lecturile pe care le savurez in timpul saptamanii si pe care sunt foarte nerabdatoare sa le impartasesc cu tine, in fiecare zi de marti.

Saptamana aceasta, citind, ca de obicei, “portia” saptamanala de “Cat de plina ti-e galeata?” am ramas profund impresionata de povestea unuia dintre autorii acestei carti, Tom Rath. Desi, de la o varsta frageda promitea multe, viata acestuia a fost presarata cu foarte multe obstacole, unele dintre acestea nici macar nu ii dadeau vreo sansa de supravietuire. Eroul nostru insa, cu sprijinul familiei sale, care l-a incurajat permanent si cu ajutorul gandirii pozitive si a optimismului, a reusit sa invinga aceste greutati.

Referitor la optimism si la gandire pozitiva se gasesc foarte multe articole si informatii (am dat un Google Search si mi-au aparut 168.000 de articole in 0,14 secunde). Nu voi plictisi cu inca o trecere in revista a ceea ce inseamna acest lucru. Vreau totusi sa scot in evidenta beneficiile unei astfel de gandiri si propria mea opinie in legatura cu acest subiect. De asemenea, te invit sa discutam impreuna in sectiunea de comentarii referitor la aceasta tema.

Tu ai vazut vreodata un pesimist sa aiba succes? Nici eu! Insa am vazut foarte multe persoane optimiste care, desi aveau necazuri, reuseau sa vada mereu partea buna a lucrurilor, ba chiar le ridicau moralul celorlalte persoane din jurul lor, care nu vedeau o scapare din situatia in care se aflau.

Francesca Riegler spunea ca: “Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri, avem la fel de mult de muncit.”

Da, chiar cred ca unele persoane s-au nascut cu un grad mai ridicat de optimism, iar altele cu un grad mai ridicat de pesimism. Este scris sa fim diferiti. Insa, facand analogia cu inzestrarea intelectuala, ma gandeam ca este la fel. Imi amintesc de perioada din scoala, cand unii colegi depuneau mai mult efort la anumite materii pentru a primi o nota de trecere, iar la altii, efortul depus nici macar nu se putea numi efort.

Tot la fel cred ca este si cu optimismul. Cei pe care Mama Natura i-a lasat mai optimisti, e in structura lor sa aiba un comportament proactiv si optimist. Cea de-a doua categorie insa, trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru a “umple” acest gol, insa avand vointa cred ca este posibil.

Vointa! Acest element-cheie este esential in orice activitate care necesita schimbarea unui anumit comportament deja bine “batatorit”.

Chiar daca unele probleme par ca nu au o parte pozitiva, nu trebuie niciodata sa uitam ca rezultatele cele mai bune se vad in timp si doar daca suntem consecventi in comportamentul optimist. Acesta trebuie sa faca parte din viata noastra de zi cu zi, din rutina noastra zilnica, din personalitatea noastra si din modul nostru de a fi.

In acest mod, vom integra cu usurinta optimismul in activitatile noastre zilnice, iar dupa ceva timp ne “trezim” ca suntem optimisti :)

O saptamana plina de optimism si voie buna! (mai ales ca si vremea de afara pare sa tina cu noi:)

Pe curand!

POZITIVISM, NEGATIVISM SI PRODUCTIVITATE

Va salut!

In articolul de astazi am stabilit ca voi vorbi despre cele trei elemente enumerate in titlul acestui articol, inspirata fiind de minunata carte a lui Don Clifton – Cat de plina ti-e galeata? (How full is your bucket?).

In articolul anterior am amintit de ideea de la care a plecat scrierea acestei carti – Razboiul din Coreea. Probabil, la prima vedere aceasta fila de istorie nu are nimic de-a face cu ceea ce suntem si facem azi. La prima vedere! Cazul relatat este, evident, o forma extrema de “golire a galetii”, insa in viata de zi cu zi avem parte de foarte multe trairi emotionale pozitive si negative care ne influenteaza gandurile si comportamentul. Desi aceste evenimente pot fi catalogate ca fiind “banale”, nu inseamna ca sunt lipsite de importanta – “ele ne erodeaza, lent dar sigur, starea de bine fizic si psihic, precum si productivitatea la locul de munca”.

Don Clifton, nepotul sau Tom Rath si alti colaboratori au realizat o cercetare in peste 10.000 de companii din mai mult de 30 de ramuri industriale, in urma acestui studiu rezultand cateva concluzii deloc surprinzatoare. Se pare ca “Motivul numarul unu pentru care oamenii isi parasesc locul de munca este ca ei nu se simt suficient de apreciati pentru munca pe care o depun”.

De asemenea, acelasi studiu releva faptul ca “sentimentele de aversiune fata de sefi sporesc riscul contractarii de comotii cerebrale cu 33%”, iar costurile negativismului la locul de munca sunt foarte mari. In SUA, de exemplu, efectele negativismului la locul de munca costa economia Statelor Unite intre 250 si 300 miliarde de dolari pe an.

Cu siguranta cu totii avem un coleg care ajunge prost-dispus la munca, isi incepe ziua plangandu-se in stanga si in dreapta, se plimba de colo-colo toata ziua golind galetile celor din jurul sau, carora le scade productivitatea, iar in final cu totii ajungem acasa declarand “Din nou am avut o zi nasoala la munca!”.

Da, este adevarat!

Acesti oameni se “hranesc” din galetile noastre, secandu-ne de energie, pozitivism si voie buna!

Inca de cand eram mici, in toate povestile, basmele, desenele animate si filmele pe care le auzeam sau priveam, binele invingea raul. De ce nu am crede acelasi lucru si acum?

Nu lasati aceste persoane din grupurile din care faceti parte sa “fure” din galetile voastre! Cel mai bun lucru pe care il putem face cu totii este sa daruim! Sa daruim bucurie, sentimente pozitive, apreciere sincera, sa le umplem celor din jurul nostru galetile, inainte ca acestia sa apuce sa fure din ale noastre. Astfel, in timp ce le umplem lor galetile se umplu si galetile noastre, mediul de munca va fi unul placut, motivant si sanatos!

Ati simtit vreodata ca, desi ati avut o stare pozitiva la inceput, aceasta s-a schimbat complet intr-una negativa in momentul in care ati intrat intr-un cadru incarcat negativ? Daca raspunsul este DA, ganditi-va ca si vice-versa este valabila! Ii putem face pe ceilalti sa atinga o stare emotionala pozitiva doar oferindu-le un cadru placut, incarcat de pozitivism, incurajare si vorbe bune.

Totusi, este important de facut o precizare de care trebuie sa se tina seama neaparat!

Aprecierea si vorbele bune aduse celor din jur trebuie sa fie facute in mod sincer si semnificativ!

Trebuie sa marturisesc faptul ca la Job Connect facem deseori astfel de exercitii, iar in zilele in care unul dintre noi are astfel de initiative mediul de lucru este placut si se simte foarte usor diferenta. In crearea acestei diferente poate costa foarte putin, sau poate fi realizata pe gratis. “Nu este nevoie decat de un singur lucru si acesta se numeste spirit de initiativa.”

Tu cat de apreciat(a) te simti la locul de munca? Dar in relatiile cu prietenii? Crezi ca depinde, intr-o oarecare masura si de tine ca mediul in care te afli sa fie unul pozitiv?

Te invit sa discutam raspunsul tau (fie pro, fie contra) in rubrica de comentarii de mai jos!

Pana la urmatoarea intalnire sper ca galeata ta sa fie permanent plina, astfel incat sa poti sa oferi si celor din jurul tau optimism si pozitivism!

Aprecieri

Ai auzit de dusurile "scotiene"? Alternative, adica. Rece, cald, rece, cald... Imbunatatesc circulatia sangelui si te "calesc", ceea ce inseamna ca te fac mai puternic.

In articolul anterior Carnegie ne incuraja sa eliminam ceva inutil, cu consecinte negative de multe ori din stilul nostru de viata si din felul nostru de a fi. Da, iti amintesti bine. Era vorba despre critica.

In acest capitol, mergand pe principiul "Daca vrei sa elimini ceva negativ, nu lasa un loc gol, pentru ca se va intoarce; ci umple locul ramas gol cu ceva pozitiv, bun, constructiv.", Carnegie ne vorbeste despre apreciere, pe care o numeste "Marele secret al relatiilor interumane."

Ideea la care ma refer este sa inlocuim critica inutila cu aprecierea.

Este o chestiune de constientizare, obiectiv si perseverenta in a-l trai.

Cum devenim constienti ca aprecierea este o solutie? Un mijloc frumos si usor de a avea relatii sanatoase sau pentru a primi tot ce-i mai bun din oameni?

John Dewey vorbea despre dorintele oamenilor si scotea in evidenta o dorinta: "dorinta de a fi important". Toti ne dorim acest lucru si de fiecare data cand ni se recunosc meritele, cand ni se multumeste pentru ceva sau se observa diferenta pe care o facem, ne simtim bine si tendinta este de a persevera in lucrul pentru care am fost recunoscuti. Actorul Alfred Lunt marturisea:

"De nimic nu am mai mare nevoie decat de alimentarea stimei de sine."

Mai mult sau mai putin constient, toti cautam implinirea acestei dorinte. Nu toti la fel, ce-i drept. Dale Carnegie spune:

"Daca imi spui cum iti obtii sentimentul importantei de sine, iti voi spune ce fel de om esti. Acest aspect iti determina caracterul. E trasatura ta cea mai semnificativa."

Inca un lucru pe care trebuie sa il stim atunci cand decidem sa fim oameni care apreciaza este ca aprecierea nu inseamna lingusire. Din prea mult zel, sa nu pierdem esenta.

Cum le deosebim pe cele doua? Dale Carnegie spune ca singura diferenta intre ele este ca aprecierea este sincera, iar lingusirea nu.

Regele George al V-lea a avut un set de cinci maxime afisate pe peretii cabinetului sau din Palatul Buckingam. Una dintre ele afirma:

"Invata-ma sa nu ofer si sa primesc laude ieftine."

Daca imi doresc ca stima de sine a cuiva sa fie hranita, trebuie sa stiu ca e nevoie de sinceritate si ca aprecierea mea sa fie fondata.

Pe de alta parte, imi amintesc de o situatie in care mi-am retinut cuvintele de lauda la adresa cuiva, gandind: "Nu vreau sa ii mai alimentez stima de sine", pentru ca oricum era prea mare, iar motivul laudei nu imi parea unul extraordinar, pentru a considera lauda una fondata, cel putin din punctul meu de vedere. Dale Carnegie spune:

"Lingusirea inseamna sa ii spui celeilalte persoane exact ceea ce crede ea insasi despre ea. "

In acelasi context, poate ai auzit si tu sfatul care spune "Nu te teme de dusmanii care te ataca. Teme-te de prietenii care te lingusesc." Sunt momente in care nu este bine sa fim incurajati la a persevera intr-o chestiune.

Sper ca am reusit in cateva randuri sa aduc lumina reflectorului asupra necesitatii de a aprecia, intr-un mod sincer si ziditor pentru personalitatea celor cu care intram in contact.

Urmatorul pas este o alegere. Aleg sa fac din apreciere un mod de viata sau nu? Imi stabilesc aceasta tinta si ma las ghidat in cuvintele si purtarea mea de ea?

Ieri am citit ceva ce mi-a ramas in minte, cuvinte ale lui Ion Ratiu:

"Fa ceva pozitiv! Oricat de modest sau neinsemnat este ceea ce faci, fa-o in fiecare zi!"

Aceste cuvinte vin in sprijinul gandului meu de mai sus. Sa ne deprindem sa apreciem. Intai eu, pentru ca sunt singura persoana pe care pot sa o schimb, dar prin schimbarea mea pot influenta o schimbare in vecinul meu sau in mediul meu.

"Incearca sa lasi in urma ta mici scantei de recunostinta. Vei fi surprins de felul in care acestea vor aprinde mici flacari ale prieteniei ce te vor calauzi." Dale Carnegie

Care este tendinta? Dale Carnegie intreaba si raspunde tot el: "Ce fac oamenii obisnuiti? Daca nu le place un lucru, ei se rastesc la subordonati; daca le place, nu spun nimic." Ma gandesc de cate ori imi plac anumite lucruri sau poate chiar le apreciez in sinea mea la persoane din jur, dar nu le spun. Poate tine si de cultura, desi nu vreau sa caut scuze. Tine de mine sa verbalizez aprecierea pe care o simt inauntrul meu. Tine de mine sa ii spun unei persoane ca face o diferenta si ca aceasta se vede. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu gandire, cu simtire, dar si cu limbaj. Sa putem exterioriza ceea ce gandim / simtim.

Poate si noi gandim de multe ori in asentimentul stihului care spune:

"Odata am facut ceva rau si mi s-a amintit mereu/ De doua ori am facut bine, dar nimeni nu a spus nimic."

Ni s-a intamplat si noua, sunt convinsa. Pentru ca nu suntem inconjurati de doctori in psihologie sau in stiinte comportamentale. Nici parintii nostri, nici macar educatorii, profesorii sau sefii nostri nu sunt perfecti. Dar zic: "Ce mie nu-mi place, altuia sa nu-i fac."

"In relatiile interpersonale ar trebui sa nu uitam niciodata ca asociatii nostri sunt fiinte umane dornice de apreciere. E o moneda de schimb social pe care toata lumea o accepta cu bucurie." Dale Carnegie

Ma provoc si te provoc. Gandeste-te la aceste lucruri si fa un experiment. Aminteste-ti situatii in care ai oferit critica sau apreciere si fa o analiza a rezultatelor pe care le-ai obtinut. Apoi alege.

Dale Carnegie a gasit urmatoarele cuvinte si le-a decupat, apoi le-a lipit pe oglinda lui din baie:

"Voi merge pe acest drum o singura data. Prin urmare, orice fapta buna pe care o pot face si orice bunatate pe care o pot manifesta fata de alta fiinta umana trebuie sa o fac acum. Nu trebuie sa aman sau sa neglijez acest lucru, pentru ca nu voi mai trece din nou pe acest drum."

Te incurajez sa iti promovezi succesele si sa incurajezi pe ceilalti cititori cu rezultatele obtinute in urma experientelor in care ai apreciat. Exemple concrete, din trecut sau din prezent.

Iti multumesc si iti doresc spor la apreciat!