Se afișează postările cu eticheta imagine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta imagine. Afișați toate postările

vineri, 16 august 2013

Folosesti harta corecta?

S.R. Covey a dat numele cartii sale gandindu-se la niste principii fundamentale care reprezinta baza succesului si a satisfactiilor de durata.

Pentru intelegerea acestor principii este necesar sa intelegem conceptul de paradigma si legatura pe care o are aceasta cu felul nostru de a gandi.

Paradigma: termenul provine din greaca, care la origini desemna un termen stiintific, dar astazi denota un model, o teorie, o modalitate de percepere; o supozitie sau un cadru de referinta.

Covey aseamana aceasta paradigma a gandirii fiecarui individ cu o harta. Harta este modul nostru de gandire si realitatea este reprezentata de teritoriu.

Ofera un exemplu, al unui turist care are o harta a unui oras pe care il viziteaza, insa, din pacate, harta are o eroare. Una singura, dar de ajuns. Eroarea sta chiar in titlul ei, care este gresit: Titlul hartii pretinde ca este harta orasului Sibiu, dar, de fapt, este reprezentarea orasului Brasov.
Imaginati-va un turist care ajunge la intrarea in Sibiu si cauta pe harta drumul corect catre destinatia sa. Nimic din ce scrie pe harta nu se potriveste cu ce are el in fata.

Folosind tehnicile si metodele "la moda", printre cautatorii de succes, poate recurge la cateva dintre ele, pentru a-si imbunatati experienta:
  • Schimbarea comportamentului: sta in picioare cand se uita pe harta, se gandeste sa inainteze mai incet, ca sa observe mai atent teritoriul, cauta puncte de orientare etc. Il ajuta la ceva?
  • Schimbarea atitudinii mentale: se calmeaza, respira adanc si adopta o atitudine pozitiva. Schimba aceasta cu ceva teritoriul sau? Nu.
  • Isi modeleaza discursul astfel incat sa obtina raspunsuri amabile de la trecatorii chestionati. Il ajuta sa ajunga mai aproape de obiectivul sau? Doar daca este cineva care il constientizeaza ca harta lui este total gresita.

Aceasta este, de fapt, problema care il impiedica sa isi atinga obiectivul, sa aiba succes in cautarea sa: Harta este gresita. Orice alte incercari de a schimba ceva sau de a avansa sunt inutile.

Toate acestea ar capata sens in momentul in care cineva i-ar da o harta potrivita cu orasul in care se afla – acesta este fundamentul, punctul de pornire pentru reusita.

Covey recomanda, asadar,  asigurarea ca paradigma din care privim lucrurile este corecta, iar mai apoi, schimbarea ei, daca este necesar.  

Un minus pe care il avem si care de multe ori poate fi piedica pentru o gandire buna este ca nici nu ne punem intrebarea: Gandesc corect? Privesc lucrurile din coltul potrivit al camerei?

Probabil ca nu exista o educatie trainica in acest sens si sunt necesare multe teste in "Scoala Vietii" pentru a invata si a practica aceste lucruri.

Paradigmele pe care le dezvoltam si le folosim pentru a privi viata si evenimentele sunt formate de-a lungul vietii, sub influenta factorilor si mediului, dar mai ales, a "autoritatilor" din viata noastra: familie, scoala, biserica, societate etc.

Covey afirma:

Cu totii, fiecare in parte, credem ca vedem lucrurile asa cum sunt, ca suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu asa cum este, ci asa cum suntem noi – sau am fost conditionati sa o vedem. Cand deschidem gura sa descriem ce vedem, in realitate ne descriem pe noi insine, felul nostru de a percepe, paradigmele noastre." (Covey, 2011, p.17)

Acum, ca am auzit despre existenta unor paradigme in mintea fiecaruia dintre noi, cred ca putem incepe sa ne punem intrebari cu privire la ele. Sau, cel putin, atunci cand suntem in anumite situatii in care nu inaintam deloc, ci stam pe loc, ca si lipiti cu picioarele de pamant si cu fiecare timp ce trece, suntem tot mai lipiti.

Sa ne gandim daca nu cumva punctul de vedere este cel care ne face sa ramanem acolo: nu atitudinea, nu agerimea, nu personalitatea noastra esuata, ci harta pe care o folosim pentru acel drum.

In articolele viitoare vom afla si ce putem face atunci cand semnalam o harta gresita/ nepotrivita cu situatia respectiva.

Pana atunci, va doresc o balanta echilibrata intre flexiblitate si rigiditate si multa, multa intelepciune!

Sa ne recitim bucurosi!






vineri, 26 aprilie 2013

3,2,1...Actiune!


Capitolul de astazi mi-a sarit in ochi de multe ori cand rasfoiam cartea si titlul lui m-a facut curioasa, de fiecare data. Insa nu am citit mai mult decat titlul niciodata. Am pastrat bucuria citirii integrale a capitolului pentru atunci cand ii va fi venit randul. Toate la timpul lor. Si astazi a venit timpul sa il citesc.

Apoi, la prima vedere, mi s-a dublat intrigarea. Insa am deschis ochii mai mari, am citit pana la sfarsit si m-am luminat si m-am linistit, in acelasi timp.

Titlul acestui capitol este:

Filmele o fac. Televiziunea o face. De ce nu ai face-o si tu?

Acum poate intelegi de ce am fost curioasa cu privire la continutul si recomandarile acestui capitol. Ma intrebam mereu: Care o fi acel lucru?

Ti-am trezit curiozitatea?

Este vorba despre dramatizare.

Carnegie spune:

Aceasta e epoca dramatizarii. A declara pur si simplu adevarul nu e de ajuns. Adevarul trebuie sa fie viu, interesant, dramatic. Trebuie sa folosesti spectacolul. Filmele o fac. Televiziunea o face. Si va trebui sa o faci si tu daca doresti atentie.

Dupa ce te gandesti la ce pot insemna aceste aceste randuri, opreste-te.

Te-ai oprit? Buun. Acum mi-ar placea sa imi spui la ce te-ai gandit. Da, poti sa imi spui folosind sectiunea de comentarii.

Nu vreau sa te influentez, dar o sa incep eu prin a spune la ce m-am gandit.

M-am gandit ca se refera la A exagera gravitatea unui eveniment, a unei situatii; a lua in tragic (DEX online).Aceasta este o definitie a verbului "a dramatiza". Ma si gandeam deja la personalitatile histrionice (isterice), personalitati dificile pe care unii dintre noi le purtam cu noi pe oriunde mergem. Sunt, poate suntem, persoanele acelea care mereu cauta atentie din partea celorlalti si una dintre modalitatile folosite pentru a o primi este tocmai a dramatiza lucrurile, a le exagera.

Insa dupa ce am dus la bun sfarsit capitolul, prin intermediul unor ilustratii foarte graitoare, autorul m-a facut sa inteleg ca se refera la ALTA definitie a verbului "a dramatiza" si anume, a pune in actiune; transpunere scenica a unei creatii literare narative, cu un conflict puternic.

Si creatiile pe care ne recomanda sa le dramatizam nu sunt unele literare, ci ideile pe care noi le avem si le folosim pentru a ne indeplini cu succes activitatile de fiecare zi. De exemplu: atunci cand vrem sa vindem ceva; cand vrem sa convingem pe cineva "care este adevarul" sau care este comportamentul dezirabil.

Sursa: Aici

Explicatia nu este grea; imaginile transmit mai mult decat cuvintele. Acesta este motivul pentru care si in actul pedagogic se foloseste foarte mult actiunea, jocul, imaginea.

Gandindu-ma in urma, au fost situatii din viata cand am facut asa. Dar ma simt provocata la a folosi aceasta modalitate, nu doar atunci cand nu mai ramane nimic de facut, ci chiar de la inceput. Sa fie prima optiune. Asa economisesc timp si energie.

Te las cu ganduri bune si iti doresc un weekend trait in imagini.