Conturi bancare emotionale si valoarea lor

Salutare!

Astazi o sa vorbim despre ceva foarte important, asa ca te invit si iti multumesc pentru ca accepti invitatia de a da citire urmatoarelor randuri, care au menirea de a te ajuta sa recunosti care sunt cele mai de pret lucruri pentru relatiile tale cu ceilalti oameni. (Sau, cel putin, te provoaca sa compari ceea ce credeai tu ca este valoros cu ceea ce chiar este, din punctul de vedere al celor care studiaza aceste aspecte).

Scriam saptamana trecuta despre contul bancar emotional. Si afirmam ca astazi vom afla care sunt cateva lucruri de pret cu care am putea umple aceste conturi pe care, vrem sau nu, le avem deschise automat, atunci cand incepem o relatie cu o alta persoana.

Covey vorbeste despre sase depuneri majore, care, o data investite, nu te vor lasa la greu:

Intelege-ti semenul!

Pare sa fie “cheia tuturor celorlalte depuneri”: Sa il cunoastem pe celalalt si sa intelegem ce anume considera el ca este important, pentru a putea sa il bucuram chiar cu acele lucruri.

Imi amintesc o situatie in care cautam un cadou pentru sora mea si cautam ceva care sa imi placa. Cineva mi-a dat un sfat: “Cauta ceva care sa ii placa ei, nu care sa iti placa tie.” Am tinut minte acel sfat si inca imi rasuna in minte, de cate ori e vorba de asa ceva.

Acorda atentie gesturilor marunte!

“Intr-o relatie, lucrurile marunte sunt lucruri majore.” (Covey, 2011, p.178)

Cauta sa atingi inima sensibila a celuilalt cu gesturi mici.

Respecta angajamentul luat!

Incearca sa nu faci promisiuni pe care nu le poti indeplini, iar cand le faci, respecta-le. Sau cere-ti iertare, la timpul oportun, pentru ca nu poti sa indeplinesti acel angajament. Dar nicidecum nu uita de el, persoana cealalta se va simti profund ranita.

Defineste asteptarile tale!

Poate fi dificil, dar esre spre binele vostru sa stiti de la inceput, intr-un mod clar, ce asteptati unul de la celalalt.

Fii integru!

Si dovedeste ca esti. Integritatea este cea care genereaza increderea, sustine Covey.

Un aspect al acestei integritati il reprezinta loialitatea fata de “cei care nu sunt prezenti”. In acest fel, persoana cu care vorbesti va sti ca atunci cand ea nu va fi prezenta in discutia ta cu altcineva, ii vei ramane, totusi, loial.

Un alt aspect este evitarea oricarui comportament inselator sau a “oricarei comunicari inselatoare, sireata sau injositoare” (Covey, 2011, p. 183).

Cere-ti scuze atunci cand retragi fonduri emotionale!

Adica daca ai manifestat ceva demn de a fi urmat de cuvinte/ atitudini ca: “Am gresit”, “Imi pare rau”, “Iarta-ma”, “Trebuia sa fiu mai intelept” etc.

Nu esti slab daca recunosti un comportament/ o vorba neadecvate. Dovedesti, in acest fel, tarie de caracter. Dovedesti ca ai niste valori de la care nu te abati dar, daca se intampla, iti pare rau.

Pana sa continuam cu sfaturile lui Covey, eu cred ca este bine sa incercam sa luam seama la “bunurile” sau “relele” investite in conturile noastre emotionale. Si sa incepem sa facem o “curatenie” in ele, daca se poate. In orice caz, de aici si acum inainte, sa avem grija ce depunem, pentru ca de ce depunem acolo, de aceea vom avea parte mai tarziu.

Sursa foto : Aici

Iti doresc conturi emotionale pline de depuneri valoroase si trainice.

Asa, stiu ca relatiile tale cu cei din jur sunt unele pe care te poti bizui!

“Cunoasterea este putere!”

Bine v-am regasit, dragi prieteni, dupa o lunga perioada in care nu am mai postat.

Si cum am trecut intr-un nou an, tin sa va urez ca acesta sa fie cel mai bun an de pana acum, dar nu mai bun decat 2015!

Va doresc voua, asa cum imi doresc si mie, sa gasesc disciplina necesara de a practica toate aceste sfaturi pretioase pe care le primim de la oameni de succes!

Ca sa fac o recapitulare a ultimelor postari pentru a va reaminti ultimele noastre discutii, va spun ca in ultimele 3 saptamani anterioare vacantei am discutat despre cartea lui Ben Carson – Think Big si despre acrostihul creat in jurul acestei expresii!

Pana acum, am discutat despre talent, onestitate, perspicacitate si amabilitate. Vom debuta seria postarilor din anul 2014 vorbind despre importanta cunoasterii.

Cunoasterea – cunostintele – de ce sunt ele importante? De ce este important sa acumulam cunostinte din varii domenii? Ce credeti voi, este important sa acumulam cunostinte din mai multe domenii?

Raspunsul meu este categoric DA! Mai ales ca Ben Carson ne asigura ca avem suficient loc in creierul nostru “incat ar putea contine toate cunostintele umanitatii de la inceputul lumii si pana in prezent si tot ar mai avea loc liber” (Ben Carson)

Un exemplu foarte sugestiv prezentat in cartea lui Carson este cel despre dorinta sa de a studia muzica clasica si arta. Toata lumea il descuraja, spunandu-i ca nu ii vor folosi aceste cunostinte la absolut nimic, ci doar isi incarca creierul cu ele, insa el a fost staruitor in dorinta de a studia. Multi ani mai tarziu, a mers la un interviu pentru un program de stagiatura in domeniul neurochirurgiei la un important spital care era primul pe lista sa. Erau doua locuri alocate stagiarilor si 125 de cereri primite pentru acestea. Revenind, in cadrul interviului, seful sectiei de neurochirurgie cu care sustinea Carson interviul, a mentionat ca ascultase cu o seara inainte un concert, pe care il ascultase si Ben Carson. De acolo pana la a duce discutia in aceasta directie nu a mai fost mult, iar rezultatul: Ben Carson a fost unul din cei doi stagiari acceptati in programul de neurochirurgie.

Va invit cu mare drag sa cititi cartea! Va asigur ca nu este pierdere de timp, ba chiar mai mult, va ofera o motivatie puternica pentru a deveni un om de succes! Ben Carson ne demonstreaza ca fiecare dintre noi avem tot ceea ce ne trebuie pentru a avea succes!

Un 2014 excelent!

Ioana

Victorie personala, victorie publica, interdependenta

Bine ne regasim dupa cateva saptamani de tacere!

Sper ca a fost o perioada buna pentru tine si ca planurile pentru 2014 sunt mai intelept organizate decat cele din alti ani, pentru a avea sansa sa fie mai bine indeplinite.

Astazi parasim putin terenul celor 7 deprinderi si, pe marginea lui, vorbim despre interdependenta. Aminteam si la inceputul seriei de articole despre interdependenta.

Ca sa explic cum inteleg eu lucrurile, este ca si cum, respectand si insusindu-ne cele 3 deprinderi studiate pana acum, capatam o victorie personala care ne ajuta sa obtinem o indpendenta fata de cei din jur.

Ei, dar, cum spuneam si la inceput, cheia pe care o cautam nu e independenta, ci interdependenta.

Urmatoarele trei deprinderi – insusirea lor – ne ajuta sa trecem de la victoria personala la victoria publica.

De abia dupa ce le vom insusi pe primele sase deprinderi, dupa ce vom lega victoria personala de victoria publica, vom gasi cheia interdependentei: deci mai avem de mers si de lucrat.

Covey este convins ca victorie publica putem construi doar pe victorie personala:

“Nu puteti avea succes in relatiile dumneavoastra cu ceilalti, daca n-ati platit mai inainte pretul succesului fata de dumneavoastra!” (Covey, 2011, p.171)

Pentru a explica mai bine fenomenul interdependentei si cred ca vrea sa faca acest lucru pentru a ne motiva sa ne insusim si urmatoarele trei deprinderi, pentru a castiga, mai apoi, interdependenta (“Incepe cu gandul la final”, foarte bine aplicat aici, nu? ), Covey foloseste o metafora, descriind asa-numitul CONT BANCAR EMOTIONAL.

Un cont emotional deschis intre doua persoane, pe care il poate folosi fiecare dintre cele doua persoane, la nevoie, daca depoziteaza acolo ce trebuie: intelegere, onestitate, curtoazie, respectarea angajamentelor). La extragere, nu va exista teama sau indoiala, pentru ca a depozitat valori care nu se devalorizeaza.

Insa daca nu aceste valori sunt cele depozitate, sau daca nu exista depuneri sau exista rar, atunci nu prea ai la ce apela cand esti in nevoie. Sau daca o faci, exista teama, retineri, suspiciuni...

“Daca rezerva de incredere nu e sustinuta de depuneri permanente, casnicia se degradeaza.” (Covey, 2011, p.175)

In orice relatie, in orice domeniu.

Depuneri si investitii care trebuie facute pe termen lung, de calitate, pentru a nu li se pierde valoarea, indiferent de sistemele care vor mai veni.

Data viitoare vom afla despre cateva astfel de investitii, pana atunci, te provoc sa te gandesti care ar fi unele foarte valoroase pentru a le depune in contul tau bancar emotional.

Numai Bine!

Fii amabil cu toti oamenii! Intalnesti aceiasi oameni cand urci, ca atunci cand cobori

“Prea multi zei, prea multe crezuri,

Prea multi pasi batuti de vant,

Dupa simpla bunatate

Plange acest trist pamant.

Ella Wheeler Wilcox

Am inceput cu aceeasi scurta poezioara cu care isi incepe si Ben Carson pledoaria despre importanta amabilitatii in viata de zi cu zi. Este o scuza cinica zicala pe care o utilizeaza din ce in ce mai multi oameni, conform careia “Oamenii amabili termina ultimii”.

Cuvantul “amabilitate” poate fi utilizat ca si concept – umbrela pentru mai multe atribute, precum agreabil, serviabil, atent, politicos, placut, asadar, avem mai multe alegeri de comportamente si atutudini pe care sa le utilizam pentru a fi amabili si a le da celor din jur un strop de bunatate.

Amabilitatea ne permite sa vedem dincolo de aparente, sa cunoastem oamenii asa cum sunt ei, indiferent de statut, de culoarea pielii sau de profesie.

Amabilitatea ne lasa sa oferim bucurii mici atunci cand nu avem posibilitatea sa oferim bucurii materiale.

Amabilitatea aduce mangaiere acolo unde exista lacrimi.

A fi amabil nu este o calitate innascuta, ci un comportament invatat. Tine, de asemenea, de autoeducatie.

Amabilitatea este o caracteristica a oamenilor modesti, sau acestea sunt strans interrelationate.

”Pe termen lung, amabilitatea se intoarce intotdeauna sa ne rasplateasca” (Ben Carson)

Cred ca avem deja multe motive pentru care merita sa ne dorim sa fim din ce in ce mai amabili. Iata care sunt argumentele lui Ben Carson:

1. Merita sa fi amabil cu orice om, intrucat Dumnezeu nu a creat fiinte superioare sau inferioare, ci El ne-a creat pe toti egali;
2. Capatam de la viata ceea ce am investit in ea – si, ca si completare, vin cu un proverb de la noi, care spune “Cat e roata de patrata, tot se intoarce o data”
3. Nu vom pierde fiind amabili - “Un domn in varsta a spus odata: <<Cand ma port cu bunatate si dragoste fata de altii, aceasta este o parte a modului de a-mi plati datoria fata de Dumnezeu si fata de lume pentru privilegiul de a trai pe aceasta planeta”

Imi doresc sa cunoastem fiecare gustul amabilitatii si sa punem in aplicare acest comportament ori de cate ori avem ocazia. Cu timpul, acest comportament se va interioriza si il vom face inconstient.

Cred ca multora, exact acest atribut lipseste din comportamentul nostru si tine de fiecare dintre noi sa il educam.

Va imbratisez!

Delegant si delegat

Este o noua zi, avem un nou subiect, rupt din deprinderea a treia, pe care o studiem de cateva saptamani, deprinderea care ne invata sa punem prioritatile pe primul loc.

Astazi am citit si voi scrie despre delegare, intelegand prin aceasta, acea actiune prin care punem printre activitatile altora unele din activitatile noastre, pe care le pot face si alte persoane.

Acest lucru se poate intampla in cazul celor care au un rol care presupune autoritate peste alte persoane: manageri, parinti, coordonatori de proiecte.

Delegarea are ca scop cresterea productiei, prin permiterea unei persoane sa se ocupe de lucrurile foarte importante, responsabilizand alte persoane cu activitati simple poate, dar care necesita timp.

Covey scrie :

“A delega pe altii e poate singura activitate, din cate exista, cu un foarte puternic efect de dinamizare. Delegarea inseamna prilej de crestere, atat pentru indivizi cat si pentru organizatii.” (Covey, 2011, p.157)

Orice persoana care incepe sa indeplineasca lucruri prin alte persoane devine un manager.

Covey scrie despre doua tipuri de delegari: o delegare de tip directiv si o delegare de responsabilitati.

Prima se refera la instructiuni clare care sunt oferite cuiva pentru a indeplini o anumita sarcina. Presupune un control permanent al metodelor.

Gandindu-ne la persoanele care au in subordine 5, 10, 50, 100 de persoane, acest tip de delegare nu este posibil.

Al doilea tip de delegare, delegarea de responsabilitati, apreciaza si valorifica resursele celorlalti: capacitatea de constientizare, imaginatie, constiinta morala, vointa.

Aceasta presupune doar specificarea rezultatelor asteptate, fara a se directiona modul in care acestea vor aparea.

Exista anumite riscuri, dar, cu perseverenta si consecventa, va deveni un mod de lucru si delegare operativ.

Acest tip de delegare implica, in mod obligatoriu, cateva puncte asupra carora “delegantul” si “delegatul” se vor pune de acord:

• Rezultatele dorite: CE este de facut (nu CUM)?
• Linii directoare: In ce parametri ar trebui operat? Exista anumite restrictii obligatorii care trebuie respectate, indiferent de CUM se va implini sarcina.
  Aici pot fi utile si anumite experiente anterioare, din care se poate invata ce a fost gresit, pentru a nu fi repetat sau anumite aspecte care au fost deja stabilite si care, cunoscute de persoana in cauza, vor face ca lucrurile sa plece de la un anumit nivel.
• Resurse: Ce, pe cine, cat se poate folosi in indeplinirea sarcinii?
• Estimari: Care sunt standardele de performanta care vor fi utilizate la evaluarea rezultatelor? Cand vor avea loc aceste evaluari/ anumite rapoarte?
• Consecinte: Ce se va intampla in urma realizarii/ nerealizarii sarcinii?
  Exista recompense in cazul indeplinirii cu succes a sarcinii?

Cu acest ultim aspect al eficacitatii, delegarea, ne mai ramane din aceasta deprindere doar sa o practicam.

Sa ne organizam in Cadranul II timpul si activitatile, cat mai mult posibil, astfel incat sa progresam mereu si sa ne indeplinim sarcinile intr-un mod eficace.

Mult spor iti doresc, sa ne recitim cu bine, si sa nu uitam:

Sursa foto: Apasa aici. 

Ascultarea e de aur!

 Bine v-am regasit la o noua intalnire cu Frank Bettger si cartea sa „Cum am devenit expert in vanzari. De la esec la succes”. Odata cu discutia despre acest capitol vom incheia partea a doua a cartii – „Formula succesului in vanzari”, iar incepand de saptamana viitoare vom analiza cea de-a treia parte, intitulata „Sase feluri de a castiga si pastra increderea celorlalti”.

In capitolul cu numarul 13, autorul ne povesteste despre o arta uitata in vanzari: Ascultarea. Cu toate ca a asculta este foarte dificil in anumite momente in care simtim foarte puternic nevoia de a-i vorbi celui din fata noastra despre ceva ce noi consideram ca fiind foarte interesant, trebuie sa rezistam tentatiei de a vorbi si sa ascultam. Doar asa vom putea intelege cu adevarat gandurile, ideile si sentimentele celuilalt.

Un alt obstacol pe care trebuie sa-l ocolim este sa ne gandim la ce vom spune noi in timp ce celalalt vorbeste. Sunt convins ca fiecare dintre noi se regaseste de multe ori in ipostaza aceasta, care este foarte periculoasa prin prisma faptului ca vom intelege doar partial ceea ce spune interlocutorul nostru si, evident, vom face asumptii si vom trage concluzii gresite.

Bettger spune in acest capitol ca „a fi un bun ascultator inseamna sa-i arati celuilalt un interes sincer pentru ceea ce spune, acordandu-i toata atentia si aprecierea dupa care tanjeste si de care este atat de avid, dar pe care le primeste rareori!”. Cred ca trebuie sa reflectam cu adevarat la aceasta fraza daca dorim sa devenim comunicatori mai buni si, implicit, vanzatori mai buni.

Un exemplu care mi-a parut foarte interesant il priveste pe inegalabilul Benjamin Franklin care, in tinerete, era foarte infumurat, voia sa vorbeasca cel mai mult aratandu-le oamenilor unde gresesc incat acestia traversau strada doar ca sa-l evite. Acest mod de a se purta s-a schimbat dramatic in momentul in care un prieten, i-a atras atentia asupra acestor fapte, folosind exemple din trecut. Asta l-a determinat pe Franklin ca peste aproape o jumatate de secol sa scrie urmatoarele randuri: „Tinand cont de faptul ca, intr-o conversatie, informatiile erau obtinute mai mult cu ajutorul urechilor decat cu ajutorul limbii, am decis ca, printre virtutiile pe care m-am hotarat sa le cultiv, tacerea este pe locul doi”.

Asadar, dragi prieteni, haideti sa nu mai incercam sa fim buni interlocutori, ci sa incercam sa fim buni ascultatori. Asa cum spune Frank Bettger „oamenii care fac acest lucru sunt de obicei bine primiti oriunde se duc”.

Serban Manta

Insight = Perspicacitate

Bine v-am regasit!

Astazi discutam despre perspicacitate – un alt atribut care trebuie internalizat pentru a ajunge sa gandim cutezator.

Dr. Ben carson o da exemplu pe mama sa, care mereu dadea dovada de perspicacitate, intr-o perioada cand aveau nevoie sa fie ghidati de multa intelepciune in deciziile pe care le luau. Lucrand in casele unor oameni bogati si educati ca si menajera, mama lui Carson observa comportamentul acestora si invata din el.

La fel putem proceda si noi: observand comportamentele persoanelor pe care le admiram si invatand de la acestea.

Ben Carson ne da chiar si etapele prin care sa trecem pentru a face acest lucru:

1.           Stadiul de saturatie – in acest stadiu se observa si se descopera tot ce se poate sti despre un subiect anume.

2.           Stadiul de incubatie – in care meditam asupra celor descoperite sau citite, cugetand asupra ideilor invatate prin cercetare

3.           Stadiul de iluminare – apare atunci cand ajungem la o idee originala, care nu a fost cercetata pana in acel moment.

Admir persoanele perspicace. Sunt persoanele care au raspunsul potrivit la fiecare intrebare care le este adresata, iar raspunsul lor pare foarte bine “rumegat” si cantarit, desi este dat spontan. Sunt persoanele care nu sunt foarte usor de inselat, ci mai degraba ele sunt cele care obtin ceea ce isi doresc dintr-o interactiune.

Ii vad ca fiind foarte buni oameni de sales sau, oamenii de sales trebuie sa fie foarte perspicace. Au coloana vertebrala si nu se clatina la o simpla bataie a vantului, cu alte cuvinte, au propriile idei, care sunt idei bune, cercetate, cugetate si verificate si nu pot fi usor influentabili.

Asa cum Ben Carson mi-a recomandat mie (si tuturor cititorilor cartii sale) sa citeasca cu interes Cartea Proverbelor a lui Solomon, tot la fel v-o recomand si eu cu incredere!

Eu deja am inceput sa o citesc :)

Toate bune!

Organizeaza-te singur, obtine ceea ce vrei

Bun gasit, calator in drumul spre eficienta!

Continuam si astazi cu invataturi privind organizarea eficienta a timpului, cu precadere spre Cadranul II al instrumentului de management eficient al timpului.

Covey scrie despre patru activitati-cheie care sunt incluse in organizarea in Cadranul II:

Identificarea rolurilor

– Ce roluri joc in povestea vietii mele? Rolul in familie, in societate, in profesia mea, in alte comunitati si grupuri in care activez?

Este bine sa identificam rolurile prezente pe care le avem, chiar pe termen scurt – in urmatoarea saptamana.

Un exemplu de identificare a rolurilor, in functie de domeniile in care voi investi timpul in urmatoarea saptamana:

1. dezvoltare personala;
2. sotie;
3. mama;
4. agent comercial de bunuri imobiliare;
5. profesoara a scolii de Duminica;
6. membra a Consiliului de muiza simfonica.

Selectarea obiectivelor

Inseamna alegerea a cateva obiective importante (2-3) pe care vrem sa le indeplinim pentru fiecare rol, in saptamana care urmeaza: asta ar ajunge la 12-18 obiective saptamanale, conform rolurilor exemplificate mai sus.

Ideal este ca aceste obiective sa fie subordonate obiectivelor din Constitutia personala pe care deja am realizat-o, iar ele isi gasesc locul in Cadranul II.

Programarea

Inseamna stabilirea timpului necesar indeplinirii lor in saptamana care urmeaza.

Sa alegem zilele si momentele in care aceste obiective pot fi indeplinite – unele pot fi indeplinite in oricare zi, altele doar in anumite zile.

Adaptarea zilnica

In fiecare dimineata sa revizuim programul, sa pastram timpul pentru prioritati si, in functie de timpul ramas, sa ne adaptam nevoilor zilei.

Covey afirma ca elaborarea si trairea acestor programe schimba vieti.

Oare asa sa fie? Cred ca putem afla daca incercam – o luna de zile? Sa aflam daca si in viata noastra putem aduce si cultiva ordinea si disciplina.

Ne avertizeaza ca pe parcursul saptamanii vor fi situatii in care angajamentul de a “trai programul” ne va fi pus la incercare.

De asemenea, sa nu dam la o parte anumite “valori mai elevate” pe care le-am putea dobandi prin nerespectarea programului, in folosul altor activitati care apar si din care pot lua nastere acele valori.

Programele acestea pe care le intocmim nu trebuie sa treaca peste valorile noastre, convingerile care stau la baza fauririi programelor si obiectivelor.

Daca valorile ne vor guverna, atunci vom fi impacati, fie ca respectam programul, fie ca nu il respectam – uneori, nu intotdeauna. In principal, il facem pentru a il respecta, nu-i asa?

Beneficiile acestui gen de management al timpului ne ajuta din cateva motive, printre care:

1. Este centrat pe principii.
2. Se bazeaza pe constiinta morala – avem ocazia de a ne organiza in conformitate cu valorile pe care le pretuim si sa subordonam programul acestor valori.
3. Permite definirea unei profesiuni de credinta – Constitutia/Misiunea personala, in functie de valorile si convingerile pe termen lung; astfel, da o directie si un sens activitatilor zilnice.
4. Ajuta la echilibrarea vietii noastre, prin sansa de a oferi timp fiecarui rol pe care il avem.
5. Permite o viziune de ansamblu, prin planificarea saptamanala.

Imi doresc sa descoperim noi beneficii ale adoptarii acestei forme de management personal, prin practicarea ei.

Imi doresc sa si impartasim aceste lucruri cu cei din jurul nostru, astfel incat sa avem impact prin viata noastra.

Imi doresc sa luam in serios aceste randuri si sa le traim. Cu mic, cu mare.

Pana data viitoare, hadeti sa ne planificam saptamana. Foaia este inca nescrisa. Noi alegem - o completam conform valorilor noastre sau o vor completa altii, conform nevoilor lor?

Numai bine!

Obiecţia ascunsă!

Salutare din nou! Am revenit la ideile lui Frank Bettger despre cum sa devenim oameni de vanzari mai abili si mai productivi. In capitolul despre care vom vorbi astazi, totul porneste si se termina cu afirmatia lui JP Morgan, care spunea: „Un om are in general doua motive pentru a face un lucru – unul care suna bine si unul adevarat.”

In domeniul vanzarilor ne vom lovi des de refuzul potentialilor clienti de a cumpara produsele sau serviciile pe care le reprezentam. Atunci cand ii vom intreba de ce nu doresc sa colaboreze cu noi (si ar fi bine sa o facem) ne vor prezenta un motiv „care suna bine”. Chiar daca ni se pare ca este un motiv legitim si bine intemeiat, este de dorit sa mai incercam o data, folosind expresia „Si in afara de asta...”. Pus fata in fata cu aceasta noua perspectiva clientul isi va scoate masca si va comunica cinstit si onest cu noi. Acesta e punctul in care ne dorim sa ajungem. In continuare vom putea sa ne concentram pe adevarata obiectie, adevaratul motiv care-l impiedica sa colaboreze cu noi.

Bettger ilustreaza prin intermediul a trei exemple utilitatea acestui mod de a pune problema, si o face folosind trei scenarii foarte diferite din punct de vedere situational, insa asemanatoare din punct de vedere al solutiei potrivite pentru toate.

In concluzie, pentru a putea ajunge la adevarata obiectie a unui potential client, trebuie sa folosim intrebarile „de ce?” sau „in afara de acest lucru...?” pentru a afla motivul „real” si nu doar pe cel care „suna bine”. Doar asa ne putem raporta corect la obiectiile formulate de catre clienti si le putem solutiona reciproc avantajos!

Serban Manta

Honesty – Cinste

“Daca traim dupa regula cinstei si acceptam problemele care ne-ar putea confrunta, putem ajunge departe pe drumul realizarilor” (Ben Carson)

Bun gasit, prieteni, la cel de-al doilea cuvant derivat din acrostihul creat de Ben Carson pentru a ne indemna sa nu uitam sa gandim cutezator.

Astazi discutam despre cinste si importanta acestei calitati. Citind acest capitol scris de Dr. Carson, mi-am amintit, din nou, de vorbele mamei mele, care imi spunea mereu ca daca esti cinstit, nu trebuie sa ai o memorie foarte buna, fiindca nu trebuie sa tii minte minciunile pe care le spui, ci adevarul este unul singur.

Cred ca este penibil, pentru ambele (sau pentru toate) persoane  implicate in actul comunicarii, sa descopere ca exista, undeva la mijloc, o minciuna. Atat pentru cel care este descoperit ca a mintit, cat si pentru cel care descopera mincinosul.

Si de aici, putem cladi o intreaga dezbatere cu privire la relatiile, de orice natura, care se cladesc pe minciuni. O “fundatie” stabila si rezistenta nu contine nici urma de minciuna, iar aici ma refer la relatiile de orice natura: relatiile de cuplu, cele de prietenie sau relatiile de afaceri. Umbrele trecutului te urmaresc si cand se intampla sa iti fie “lumea mai draga”, ele apar pentru a te face sa constientizezi ca nu ai fost in totalitate sincer cu oamenii din jurul tau.

Este ciudat si cred ca merita studiata aceasta problema(!) si modul in care se intampla sa iasa la suprafata, de fiecare data, minciuna care sta in spatele unui lucru, al unei relatii, al unei reusite.

Cred ca exemplul cu care Ben Carson isi incepe capitolul este foarte sugestiv pentru aceasta tema. Colegul sau, de la Universitatea Yale, care a absolvit magna cum laudae, a fost singurul care nu a fost acceptat la nicio scoala medicala si asta pentru ca isi cladise intreaga activitate pe inselaciune, copiere la examene si incalcarea regulamentului.

Ben Carson ne indeamna sa avem in vedere patru aspecte principale care au legatura cu cinstea, pentru a ne ajuta sa mai facem un pas catre gandirea cutezatoare. Acestea sunt:

1.    “Cand actionam necinstit, ne inselam pe noi insine”

2.    “Daca noi suntem necinstiti, nu putem ascunde asta prea mult timp”

3.    “Oamenii necinstiti sunt tratati in mod necinstit”

4.    “Cei care gandesc cinstit, pot gandi cutezator; cei care gandesc necinstit, au minti pipernicite”

Ben Carson

Asadar, dragii mei, va doresc fiecaruia sa va fie viata incununata si traita in cinste!

Pe curand!