„Creierul
este o lume care constă dintr-un număr de continente neexplorate şi mari
întinderi de teritorii necunoscute.” (Santiago
Ramon y Cajal)
“Conţinând aproximativ 100 de miliarde de neuroni, creierul este cea mai
complexă structură a corpului uman. Fiecare neuron poate crea minim 1.000 de
legături, astfel că într-un creier pot exista 100.000.000.000.000 de conexiuni
neuronale. De asemenea, neuronii din creier pot transmite în fiecare secundă
până la 1.000 de semnale electrice, viteza cu care aceste impulsuri se
deplasează fiind uneori de 400 de kilometri pe oră.” (Revista <<Descopera>>)
Este universal valabil si acceptat faptul
ca creierul nostru este ceea ce sta la baza functionarii noastre ca si oameni.
Este ceea ce ne diferentiaza de alte forme de viata, iar activitatea sa ne
diferentiaza unii de ceilalti.
Creierul este obiectul de studiu al
oamenilor de stiinta de sute de ani, iar cercetarile inca nu au luat sfarsit.
Creierul este si va ramane, (pentru mult timp de acum inainte, spun eu), o
“enigma nedescifrata”.
Din ceea ce s-a descoperit insa pana in
momentul prezent, avem multe de invatat despre creierul nostru. Stim ca
deciziile se nasc la nivelul creierului, centrii motori, ai vorbirii, gandirea,
se afla tot la nivelul creierului. Prin urmare, de aceasta parte a corpului ar
trebui in mod normal sa ne ingrijim mai mult. Stimularea creierului si a
gandirii trebuie sa fie o activitate care face parte din rutina noastra
zilnica.
Psihologul Daniel Kahneman, unul dintre
cei mai cunoscuti specialisti in cognitie si pionier al economiei
comportamentale, a studiat timp de peste patru decenii mecanismele decizionale
ale creierului uman si a identificat numeroase erori cognitive ce ne influenteaza
deciziile fara sa ne dam seama. In 2002, Kahneman a fost rasplatit cu Premiul
Nobel pentru Economie pentru lucrarile sale ce au demonstrat ca omul nu este un
„actor rational”, asa cum sustineau multi specialisti in economie, ci unul
supus numeroaselor capcane ale intuitiei. Creierul pe care incetam sa il stimulam, sa il
“hranim” va deveni ca o gradina lasata in paragina – in care cresc buruieni
daunatoare, care le vor inausi florile frumoase, plantele benefice.
Una din activitatile zilnice prin care ne
putem stimula creierul este imaginatia – pe langa faptul ca nu este
consumatoare de timp, este si o activitate placuta. Cati dintre dumneavoastra
ati incetat sa mai visati cu ochii deschisi odata ce ati trecut de varsta
adolescentei? Cati dintre dumneavoastra ati incetat sa mai visati la o viata
care sa va multumeasca? La o familie armonioasa si implinita? La jobul potrivit
care sa va satisfaca din toate punctele de vedere? Albert Einstein a afirmat
chiar ca “Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea!” (Albert Einstein)
Noi suntem cei care decidem ce fel de
imagini ne ocupa mintea, si in acelasi timp care sunt evenimentele carora le
permitem sa ne afecteze viata.
Desi, in mod inconstient, cred ca stiam
acest lucru, am fost surprinsa sa aud tot mai multe persoane care, desi au
invatat o limba straina mai bine de 10 ani, afirmau cu tristete ca neutilizarea
acesteia a dus la uitarea ei, nefiind capabile acum sa scoata mai mult de 4 – 5
cuvinte in limba respectiva.
Acest lucru m-a facut sa cad pe
ganduri...oare daca, chiar si la operatii simple de matematica voi utiliza
calculatorul, voi avea probleme in calculele manuale? Raspunsul este DA!
Asadar, dragii mei, va invit cu mare
caldura si cu toata dragostea sa nu va lasati creierul in paragina! Asa cum
nici lucrurile vechi dar care inca mai functioneaza, nu le aruncam la gunoi, ci
le depozitam intr-un garaj, tot la fel trebuie sa ne ingrijim de functiile
creierului nostru, pe care, desi nu avem ACUM nevoie sa le folosim (fiindca
putem foarte simplu sa calculam cu un calculator), nu stim ce ne poate rezerva
viitorul si e bine sa “avem pe ce pune mana la nevoie”.
Sa auzim de bine!
Cred ca dupa ce am facut efortul de a ne imagina viata pe care ne-o dorim, la fel de importanta devine actiunea. Asa putem alege ce sa fim: visatori sau vizionari :).
RăspundețiȘtergereMa tot gandeam in dimineata aceasta la capitolul controversat al lui Napoleon Hill pe care il parcurgi. Acolo Napoleon Hill face apel la imaginatie si convoaca ceea ce el numeste "Consiliul mintilor superioare". Cred ca pentru fiecare dintre noi, deciziile ar fi mai usoare daca am sta la masa cu toti oamenii pe care ii admiram. Cam asta se intampla cand iei decizia sa preiei in viata de zi cu zi experienta altor persoane.
Uneori eu simt ca traiesc intr-un cartier in care vecinii mei sunt: Donald Trump, Richard Branson, Norman Vincent Peale, Napoleon Hill, Dale Carnegie, John Maxwell :). Pentru a le cere parerea este suficient sa le citesti cartile. Dintre toti, cel mai mult mi-as dori sa fiu vecin cu Trump :)).