Ai auzit de dusurile
"scotiene"? Alternative, adica. Rece, cald, rece, cald...
Imbunatatesc circulatia sangelui si te "calesc", ceea ce
inseamna ca te fac mai puternic.
In articolul anterior
Carnegie ne incuraja sa eliminam ceva inutil, cu consecinte negative
de multe ori din stilul nostru de viata si din felul nostru de a fi.
Da, iti amintesti bine. Era vorba despre critica.
In acest capitol, mergand
pe principiul "Daca vrei sa elimini ceva negativ, nu lasa un loc
gol, pentru ca se va intoarce; ci umple locul ramas gol cu ceva
pozitiv, bun, constructiv.", Carnegie ne vorbeste despre
apreciere, pe care o numeste "Marele secret al relatiilor
interumane."
Ideea la care ma refer
este sa inlocuim critica inutila cu aprecierea.
Este o chestiune de
constientizare, obiectiv si perseverenta in a-l trai.
Cum devenim constienti ca
aprecierea este o solutie? Un mijloc frumos si usor de a avea relatii
sanatoase sau pentru a primi tot ce-i mai bun din oameni?
John Dewey vorbea despre
dorintele oamenilor si scotea in evidenta o dorinta: "dorinta de
a fi important". Toti ne dorim acest lucru si de fiecare data
cand ni se recunosc meritele, cand ni se multumeste pentru ceva sau
se observa diferenta pe care o facem, ne simtim bine si tendinta este
de a persevera in lucrul pentru care am fost recunoscuti. Actorul
Alfred Lunt marturisea:
"De nimic nu am mai
mare nevoie decat de alimentarea stimei de sine."
Mai mult sau mai putin
constient, toti cautam implinirea acestei dorinte. Nu toti la fel,
ce-i drept. Dale Carnegie spune:
"Daca imi spui
cum iti obtii sentimentul importantei de sine, iti voi spune ce fel
de om esti. Acest aspect iti determina caracterul. E trasatura ta cea
mai semnificativa."
Inca un lucru pe care
trebuie sa il stim atunci cand decidem sa fim oameni care apreciaza
este ca aprecierea nu inseamna lingusire. Din prea mult zel, sa nu
pierdem esenta.
Cum le deosebim pe cele
doua? Dale Carnegie spune ca singura diferenta intre ele este ca
aprecierea este sincera, iar lingusirea nu.
Regele George al V-lea a
avut un set de cinci maxime afisate pe peretii cabinetului sau din
Palatul Buckingam. Una dintre ele afirma:
"Invata-ma sa nu
ofer si sa primesc laude ieftine."
Daca imi doresc ca stima
de sine a cuiva sa fie hranita, trebuie sa stiu ca e nevoie de
sinceritate si ca aprecierea mea sa fie fondata.
Pe de alta parte, imi
amintesc de o situatie in care mi-am retinut cuvintele de lauda la
adresa cuiva, gandind: "Nu vreau sa ii mai alimentez stima de
sine", pentru ca oricum era prea mare, iar motivul laudei nu imi
parea unul extraordinar, pentru a considera lauda una fondata, cel
putin din punctul meu de vedere. Dale Carnegie spune:
"Lingusirea inseamna
sa ii spui celeilalte persoane exact ceea ce crede ea insasi despre
ea. "
In acelasi context, poate
ai auzit si tu sfatul care spune "Nu te teme de dusmanii care te
ataca. Teme-te de prietenii care te lingusesc." Sunt momente in
care nu este bine sa fim incurajati la a persevera intr-o chestiune.
Sper ca am reusit in
cateva randuri sa aduc lumina reflectorului asupra necesitatii de a
aprecia, intr-un mod sincer si ziditor pentru personalitatea celor cu
care intram in contact.
Urmatorul pas este o
alegere. Aleg sa fac din apreciere un mod de viata sau nu? Imi
stabilesc aceasta tinta si ma las ghidat in cuvintele si purtarea mea
de ea?
Ieri am citit ceva ce
mi-a ramas in minte, cuvinte ale lui Ion Ratiu:
"Fa ceva pozitiv!
Oricat de modest sau neinsemnat este ceea ce faci, fa-o in fiecare
zi!"
Aceste cuvinte vin in
sprijinul gandului meu de mai sus. Sa ne deprindem sa apreciem. Intai
eu, pentru ca sunt singura persoana pe care pot sa o schimb, dar prin
schimbarea mea pot influenta o schimbare in vecinul meu sau in mediul
meu.
"Incearca sa lasi
in urma ta mici scantei de recunostinta. Vei fi surprins de felul in
care acestea vor aprinde mici flacari ale prieteniei ce te vor
calauzi." Dale Carnegie
Care este tendinta? Dale
Carnegie intreaba si raspunde tot el: "Ce fac oamenii obisnuiti?
Daca nu le place un lucru, ei se rastesc la subordonati; daca le
place, nu spun nimic." Ma gandesc de cate ori imi plac anumite
lucruri sau poate chiar le apreciez in sinea mea la persoane din jur,
dar nu le spun. Poate tine si de cultura, desi nu vreau sa caut
scuze. Tine de mine sa verbalizez aprecierea pe care o simt inauntrul
meu. Tine de mine sa ii spun unei persoane ca face o diferenta si ca
aceasta se vede. De aceea Dumnezeu ne-a inzestrat cu gandire, cu
simtire, dar si cu limbaj. Sa putem exterioriza ceea ce gandim /
simtim.
Poate si noi gandim de
multe ori in asentimentul stihului care spune:
"Odata am facut ceva
rau si mi s-a amintit mereu/ De doua ori am facut bine, dar nimeni nu
a spus nimic."
Ni s-a intamplat si noua,
sunt convinsa. Pentru ca nu suntem inconjurati de doctori in
psihologie sau in stiinte comportamentale. Nici parintii nostri, nici
macar educatorii, profesorii sau sefii nostri nu sunt perfecti. Dar
zic: "Ce mie nu-mi place, altuia sa nu-i fac."
"In relatiile
interpersonale ar trebui sa nu uitam niciodata ca asociatii nostri
sunt fiinte umane dornice de apreciere. E o moneda de schimb social
pe care toata lumea o accepta cu bucurie." Dale Carnegie
Ma provoc si te provoc.
Gandeste-te la aceste lucruri si fa un experiment. Aminteste-ti
situatii in care ai oferit critica sau apreciere si fa o analiza a
rezultatelor pe care le-ai obtinut. Apoi alege.
Dale Carnegie a gasit
urmatoarele cuvinte si le-a decupat, apoi le-a lipit pe oglinda lui
din baie:
"Voi merge pe
acest drum o singura data. Prin urmare, orice fapta buna pe care o
pot face si orice bunatate pe care o pot manifesta fata de alta
fiinta umana trebuie sa o fac acum. Nu trebuie sa aman sau sa
neglijez acest lucru, pentru ca nu voi mai trece din nou pe acest
drum."
Te incurajez sa iti
promovezi succesele si sa incurajezi pe ceilalti cititori cu
rezultatele obtinute in urma experientelor in care ai apreciat.
Exemple concrete, din trecut sau din prezent.
Iti multumesc si iti
doresc spor la apreciat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu